Reprezentarile sociale

Reprezentarile sociale

Originea ideii de reprezentare sociala se afla in opera lui E. Durkheim. El este cel care a vorbit despre reprezentarile colective (inca in 1898 in Représentations individuelles et représentations colectives, dar si in alte lucrari). Cel care a preluat acest concept transformandu-l in cel de reprezentare sociala a fost S. Moscovici. Diferentele intre reprezentarile colective si cele sociale sunt notabile si constau, in principal, in urmatoarele:

Reprezentarea colectiva nu poate fi disecata, patrunsa, analizata in functie de

anumite legi, in timp ce reprezentarea sociala este vazuta ca o realitate cu structura launtrica, explicabila.

La Durkheim, reprezentarea colectiva are mai degraba un caracter static, in timp ce reprezentarile sociale sunt vazute mai cu seama in lumina unei dinamici, a unei transformari permanente.

Pentru Moscovici, reprezentarea sociala este un fenomen real, mai degraba decat un concept (mai mult sau mai putin abstract).

Reprezentarea colectiva are un caracter nediferentiat, de amalgam, in timp ce reprezentarea sociala este unitara si omogena.

In fine, in timp ce reprezentarile colective sunt in principal creatii ale trecutului, reprezentarile sociale sunt tributare societatii contemporane.

Reprezentarile sociale sunt sociale nu datorita obiectului pe care-l reprezinta, ci datorita relatiei dintre subiectul individual si obiectul reprezentat. De asemenea, reprezentarile sociale sunt strans legate de grupurile care le dezvolta, unde apar.

Definitie: "Conceptul de reprezentare sociala desemneaza o forma de cunoastere specifica, o "stiinta" a simtului comun, ale carei continuturi vizeaza procese generative si functionale socialmente determinate () Reprezentarile sociale sunt modalitati de a gandi practic orientate spre comunicare, intelegere si stapanirea a mediului social, material si ideal". (D. Jodelet)

Cele mai importante procese ale reprezentarii sociale sunt obiectificarea si ancorarea

Obiectificarea este procesul cognitiv prin care individul sau grupurile transforma conceptele si notiunile abstracte in imagini cunoscute, familiare. Prin obiectificare, evident, informatiile cu privire la un obiect sunt simplificate, aduse in parametrii obisnuitului, concretului.

Ancorarea inseamna "prinderea" unui obiect de factura noua intr-un lant de

explicatii cu vechime, intr-un cadru deja cunoscut, pentru usurarea interpretarii acestuia.

S. Moscovici defineste ancorarea ca proces prin care ceva nou, strain si perturbator este transferat in sistemul nostru de categorii, prin compararea acestui nou element cu paradigma unei categorii considerata potrivita.

Reprezentarile sociale au mai multe componente (cognitiva, afectiva, comportamentala), mai multe functii (de cunoastere, identitara, de orientare, justificativa), dar si mai multe forme de manifestare, printre care le putem aminti pe urmatoarele: difuzarea propagarea si propaganda

XII. Memoria sociala

Conceptul de memorie sociala este departe de a fi unitar inteles si definit.

Memoria sociala este studiata de stiintele sociale, la inceput, in paradigma sociologica a reprezentarilor colective. Unul dintre discipolii de marca ai lui E. Durkheim (care propusese conceptul de reprezentare colectiva), M. Halbwachs, a incercat sa rafineze teoria durkheimiana a memoriei colective. Pentru Durkheim, asa cum stim, reprezentarile colective sunt niste entitati autonome care practic se impun individului, din exterior, cu puterea constrangatoare a societatii. Pentru Halbwachs, teoria lui Durkheim va fi reluata in ideea sa asupra asa-numitelor cadre sociale ale memoriei El face distinctia intre memoria individuala, memoria colectiva si memoria sociala Memoria sociala este un rezultat al decantarii si reconstructiei mai multor memorii colective.

Memoria colectiva apartine si este caracteristica fiecarui grup in parte. Memoria individuala, la randul ei, este puternic afectata de cadrul social in care se desfasoara existenta individului.

La randul lor, cadrele sociale ale memoriei sunt vazute ca niste amintiri cu mare grad de stabilitate, ce rezulta din experienta in timp a grupului, dar si ca elemente concrete ale unui decor sau cadru natural in care se desfasoara viata respectivului grup.

Halbwachs afirma, de asemenea, ca exista o diferenta importanta intre memoria colectiva a grupului si istorie. Istoria este interesata mai ales de transformari, de schimbari si nu "memoreaza" de cele mai multe ori perioadele in care nu exista schimbari in viata grupului. Dimpotriva, memoria colectiva extrage si din aceste intervale "neinteresante" pentru istoric fapte esentiale, pe care le transfigureaza in tot atatea paradigme (cadre) ale existentei colective.