Seminarul de introducere in psihoterapie

Universitatea de Vest Timisoara

Facultatea de Psihologie

ESEU

Seminarul de introducere in psihoterapie

<< Pacientii apeleaza la terapie fiindca vor sa-si usureze intr-un fel sau altul suferinta .Aceasta usurare ( si , adeseori , necesara schimbare concomitenta de personalitate ) constituie beneficiul principal , ratiunea de a fi a psihoterapiei . Nu rareori insa pacientul resimte o anumita satisfactie , deloc neglijabila , din faptul in sine ca se afla intr-un process de terapie ; foarte posibil sa-i faca placere solicitudinea neintrerupta si fara sfarsit , atentia totala acordata fiecarui gand al sau , prezenta atotstiutoare a terapeutului atotstiutor si proteguitor , starea de animatie suspendata in care nu trebuie luata nici o decizie importanta . Nu de putine ori , satisfactiile secundare pot fi atat de mari , incat dorinta de a ramane in terapie devine mai puternica decat dorinta de vindecare .>>

Psihologul se regaseste in anumite situatii,pe care de asemena le traieste impreuna cu persoana care i se dezvaluie.Totodata psihologul isi descopera propiile forte si sperantele.El conduce pacientul spre alte orizonturi pentru ca pacientul sa inteleaga foarte bine ce se intampla si aici pacientul mai are un avantaj,deoarece cu ajutorul psihologului,drumul spre rezolvarea problemelor este trasat sau portile incep sa se deschida.

Psihologul ii ajuta pe oameni sa isi gaseasca identitatea, le ofera sansa de a isi descoperii personalitatea. Prin autocunoastere si cunoastere ii determina pe oameni sa isi acorde importanta,sa se valorizeze.Pacientii vin la terpie plini de incredere si speranta iar psihologul trebuie sa se daruiasca in totalitate.

Terapeutul este investit cu puteri deosebite,el da senzatia de protejare a pacientului: (".oare cum se va sfarsi totul?"; "explica-mi de ce mi se intampla asta?"; "Spune-mi ce trebuie sa fac?"; "Trebuie sa ma ajuti!").

Motivul pentru care pacientii vin la terapeut este acela de a-si alina suferinta.Suferinta pacientilor este determinata din mai multe motive.Unul din motive ar fi acela ca pacientii ar dori ca viata lor sa se actualizeze.Exista foarte multe motive care pot determina stagnarea acestui lucru.

Oamenilor le este teama de propria lor cunoastere si autocunoastere.Psihologul are menirea de a ajuta pacientul sa fie el insusi indiferent de situatia  in care s-ar afla.Sa traiasca viata din plin avand curaj sa traiasca clipa,sa aibe incredere in reactiile sale, in puterea sa de a avea o relatie cu celalalt,sa aibe curajul de a se bucura.Importanta este increderea in sine de a avea o relatie cu cei din jur si cu persoana de langa el.

O alta latura principala in psihoterapie este comunicarea,si o intalnim atunci cand in cadrul unei sedinte se afla doua personae,dintre care unul (in general pacientul,dar nu intotdeauna) este mai tulburat decat celalalt.Terapeutii au un rol dublu:acela de a observa pacientii,cat sis a participle activ la viata pacientilor lor.

Terapeutul,ca observator ii indruma iar ca participant trebuie sa patrunda in viata pacientului si aceasta intalnire sa il influenteze pe pacient,deseori determinand schimbarea.

Terapeutii,la fel ca si pacientii se confrunta si ei cu problemele de zi cu zi.Psihologul niciodata nu va putea spune: "Voi cu problemele voastre",dimpotriva va spune despre "Noi si problemele noastre".Vreau sa argumentez aici aceasta legatura intre pacient si terapeut,adica persoana lor va fi tot timpul legata cu moartea,dragostea,pierderea,teama,speranta,evolutia,libertatea.

Relatia care ii leaga pe cei doi este aceea ca terapeutul "asculta" atat ascultarea pe care o ofera interlocutorului,cat si pe cea pe care acesta o solicita,este acea metoda intre terapeut si pacient care ii leaga acea prezenta personala,atata fizica cat si afectiva,senisibila si intelectuala.Terapeutul isi foloseste,in timp ce asculta, inteligenta si afectivitatea.

In preajma terapeutului pacientul se simte in siguranta,crede ca isi poate rezolva orice nevoie de orice nivel si fel.Nevoia de securitate este la toti oamenii o nevoie primara comuna tuturor cu care ne nastem si incepe inainte de a ne naste noi ca personae.Toti avem nevoie de celelalt.

Daca pacientul se simte in preajma terapeutului in siguranta si are increderea castigata,pacientul se va simti valoros ,deasemenea va simti ca merita sa fie o persoana iubita.Iar celelalte persoane din mediul sau le va percepe ca fiind demne de incredere,capabile sa ofere suport pentru orice situatie.

Terapeutul ar trebui considerat de pacient cea mai apropiata fiinta,persoana cea mai de incredere caruia ii poate dezlantui problemele,impartasi sentimentele si trairile cele mai intime,omul de care poate depinde si pe umarul caruia se poate sprijini,cel care il poate gestiona intr-o situatie de criza cel mai bine si cel care il poate determina sa ia cele mai bune decizii din viata sa.Acesta este unul dintre motivele pentru care pacientii la sfarsitul sedintelor de terapie simt un imens regret in inima.

Feedback-ul pe care il primesc pacientii le da un echilibru emotional pentru a putea reveni la viata de dinainte.In continuare terapeutul este deschis oricand la impulsurile pacientului.Terapeutul poate observa orice sentiment ce poate sa fie present in trairea clientului,indiferent ca acesta ceea ce va simti poate fi frica,dragoste,orgoliu,confuzie.Faptul de a fi acceptat,chiar si atunci cand ii va fi rusine sau frica se va putea observa evolutia sa.