Testul petelor de cerneala Rorchach - Sistemul Comprehensiv Exner

Testul petelor de cerneala Rorchach

Sistemul Comprehensiv Exner

CURS

Psihiatru elvetian Herman Rorschach a fost primul care a avut ideea de a folosi raspunsurile la pete de cerneala ca instrument diagnostic (1911).

El a creat Testul petelor de cerneala care ii poarta numele si care a devenit cel mai celebru si mai studiat instrument din practica pshihodiagnostica. In prezent exista numeroase scoli de studiu si de interpretare a acestui test proiectiv.

In anii 60 autorul american John Exner Jr. si-a asumat sarcina de a aduna impreuna toate cercetarile care incercau sa determine ce este valid si ce trebuie respins intre ideile, teoriille si rezultatele prezentate de diferite scoli. El creeaza un institut de cercetare unde colectioneaza un mare numar de date statistice pe diferite populatii. Rezultatul studiilor sale de peste 30 ani este "Sistemul Comprehensiv" al testului Rorschach, actualmente cel mai raspandit in lume. Acest sistem are meritul ca a dat testului o baza empirica solida si un sistem standard de scorare si interpretare.

J. Exner Jr. a publicat incepand cu 1993 mai multe volume privind Testul Rorchach.

1. Natura testului Rorchach

Testul consta in zece planse ce au desenate pete de cerneala simetrice, 5 policrome si 5 alb-negru, care reprezinta rezultatul ambiguu al plierii unei coli peste o pata de cerneala.

Sarcina subiectului este sa spuna ce ar putea fi la fiecare plansa. Desi parerea comuna era ca acest test este unul de imaginatie, el este de fapt o sarcina perceptiv- cognitiva. Pentru a da raspunsul la plansa, subiectul cauta in memoria de lunga durata imagini care sa corespunda cu stimulii. Acesta cautare este influientata de mai multi factori.:

acuitatea perceptiva

stilul de rezolvare al problemelor

afectivitatea si motivatia subiectului.

In final, cand ia decizia ce raspuns sa dea, subiectul face o selectie dupa anumite criterii al raspunsurilor oferite. Intervin in acest moment:

- cenzura morala care functioneaza atat la nivel constient cat si inconstient. Este vorba de gradul de dezirabilitate sociala al raspunsului.

- gradul de realism perceptiv, adecvare perceptiva.

2. Informatii date de test despre personalitatea subiectului

Capacitatea de autocontrol si toleranta la stres, sursele de stres si resursele subiectului.

Aspecte ale afectivitatii subiectului:

- cum isi controleaza exprimarea emotiilor,

- cat de mari sunt resursele emotionale,

- cat de clar sau de confuz este in sentimente,

-cat de stresat afectiv si care e natura stresului.

Aspecte ale imaginii de sine a subiectului :

- cat de realist se percepe,

- nivelul stimei de sine,

- obsesiile si fantasmele ce invadeaza imaginea de sine.

4. Aspecte ale relatiilor interpersonale:

- modul in care-i percepe pe ceilalti: pozitiv sau negativ, realist sau nerealist,

- cum se relationeaza la ceilalti,

- cat de eficient sau inert este in relatiile sociale.

4. Calitatea inteligentei:

- modul in care subiectul ia decizii si rezolva problemele,

- cat de intact este simtul realitatii, contactul cu realitatea,

- cat de sofisticat sau de simplist este subiectul in gandire,

- cat de clara sau de distorsionata este gandirea lui,

- cat de conformist sau neconventional gandeste si actioneaza subiectul.

3. Avantaje si limite ale testului

Avantajul principal este acela ca ofera multe informatii despre subiect si cuprinde multe aspecte ale vietii lui psihice.

Poate fi aplicat pe categorii de populatie foarte diferita, inclusiv copii

Ambiguitatea stimului il face sa fie mai greu de trisat de subiect si acesta este liber sa dea un raspuns individual.

Limitele se refera la faptul ca aplicare, scorarea si interpretarea testului consuma mult timp, ceea ce-l face sa fie greu de aplicat in clinica. Deasemenea timpul de invatare a testului este mare.

4. Aplicarea testului

Examinatorul si subiectul nu stau fata in fata, ci umar la umar, cu examinatorul putin in spatele subiectului, astfel incat subiectul sa fie influientat cat mai putin de expresivitatea examinatorului. Alt avantaj al acestei pozitii este ca examinatorul are acces direct la ceea e vede subiectul pe plansa.

Instructajul preliminar: "O sa va arat niste pete de cerneala si va trebui sa-mi spuneti ce ar putea fi acolo. "

Apoi se da subiectului prima plansa in mana, in pozitie standard, si mai este intrebat o data "Ce ar putea fi aici?" Este un singur instructaj permis si nu mai trebuie adaugat altceva. Nu se intreaba : «  Spune-mi tot ce vezi. »  sau  «Spune-mi primul lucru care-ti vine in minte. » 

La intrebarile subiectului :

-" Pot sa o intorc ? " raspunsul este " Cum vrei tu. "

-"Trebuie sa ma refer la tot desenul sau numai la o parte?", acelasi raspuns.

- "Trebuie sa imi folosesc imaginatia?", acelasi raspuns.

- "Ce-mi arata acest test despre mine?", raspunsul este: "Hai sa terminam testul si o sa-ti spun mai multe lucruri dupa aceea." Nu trebuie dat nici un indiciu despre modul de scorare si interpretare a raspunsurilor.

- "Cate lucruri trebuie sa vad?", raspunsul este "Cate vrei tu."

- Subiectii anxiosi, nesiguri, mai pun si intrebari de genul: "E raspunsul corect?", raspunsul este "Oamenii vad aici tot felul de lucruri."

Aplicarea are doua faze:

1. Faza de raspuns

2. Faza de ancheta.

La prima faza, examinatorul trebuie sa noteze cuvant cu cuvat verbalizarile subiectului si e bine sa foloseasca ca foaie de protocol o foaie A4 impartita pe jumatate: in partea stanga se trece raspunsul subiectului si in partea dreapta ancheta.

In faza de raspuns, examinatorul nu trebuie sa intervina in nici un fel. El doar tace si scrie. Da plansele una dupa alta, pana ce subiectul termina cu ele.

Exista doar doua exceptii:

1. Atunci cand la prima plansa, subiectul da doar un raspuns si vrea sa dea plansa inapoi. Examinatorul ii spune: "Ar mai putea fii si altceva? Nu te grabi. Avem tot timpul."

Se indica ca subiectul sa mai dea cel putin inca un raspuns la aceasta plansa. Asta pentru ca in final trebuie sa avem un protocol de cel putin 14 raspunsuri. Un protocol mai scurt nu poate fi scorat si interpretat dupa normele Exner.

Daca protocolul este mai scurt se poate reveni la sfarsitul testarii, spunandu-i subiectului : « O sa-ti mai arat odata plansele dar vreau sa-mi dai mai multe raspunsuri. Pot sa fie si cele pe care mi le-ai dat dar mai vreau si altele. Cate vrei tu, dar sa fie mai multe. »

Daca subiectul nu reuseste sa dea mai multe raspunsuri inseamna ca nu poate fi testat cu acest instrument.

2. Cand subiectul da prea multe raspunsuri. Daca la plansa I da 5 raspunsuri si se pregateste sa-l dea si pe al saselea, i se ia plansa spunandu-i " E suficient."  Daca acelasi subiect la plansa urmatoare da tot 5 raspunsuri si se pregateste sa-l dea pe al saselea se procedeaza la fel si asa mai departe.

Daca la o anumita plansa subiectul da mai putin de 5 raspunsuri sau doar 5 si se opreste spontan, examinatorul nu mai are voie sa-l intrerupa pana la sfarsitul testarii, indiferent cate raspunsuri va da subiectul la urmatoarele planse.

S-a demonstrat ca este suficient pentru interpretare ca subiectul sa dea 3-4 raspunsuri la fiecare plansa.

In acest sistem nu se foloseste timpul de reactie.

Daca subiectul intoarce plansa, se noteaza in foaia de protocol:

Scopul anchetei este ca subiectul sa explice fiecare raspuns pe care l-a dat dand astfel informatii necesare pentru scorarea acestora.

Instructaj:"Acum am terminat cu testul propiu-zis, dar te mai rog un lucru. O sa ne mai uitam inca odata pe planse. Eu o sa-ti citesc fiecare raspuns pe care mi l-ai dat si as vrea sa-mi arati si sa-mi explici, cu degetul pe plansa, unde ai vazut, ce ai vazut si ce te-a facut sa vezi asa, astfel incat sa pot si eu sa vad exact ca tine. Ai inteles?"

I se da din nou prima plansa subiectului si i se citeste primul raspuns si se asteapta ca el sa inceapa sa explice. In timp ce explica, examinatorul trebuie sa noteze cuvant cu cuvant, pe foaia de protocol verbalizarile subiectului, in dreapta foii si in dreptul raspunsului initial. Daca el da mai multe raspunsuri in faza de ancheta, nu se iau in considerare.

Un raspuns este considerat anchetat corect, daca obtinem cele trei informatii necesare pentru scorare. :

Locul din plansa unde a vazut

Ce a vazut

Ce-l face sa para asa cum a vazut.

Daca nu obtinem aceste trei informatii de la un raspuns, nu trecem mai departe.

Daca subiectul nu da spontan aceste informatii, i se pune anumite intrebari. Acestea trebuie sa fie indirecte si sa nu i se dea nici un indiciu subiectului despre scorare sau interpretare.

Exemplu : la Plansa I raspunsul este "Liliac." , "Aici este forma lui."

Intrebari pentru locatie: "Vrei sa inconjori cu degetul conturul liliaculuii?" sau "Nu stiu unde ai vazut. Vrei sa imi arati cu degetul?" Nu i se sugereaza zona. Se pun intrebari indirecte.

Alt exemplu: "Liliac.", raspunsul la ancheta: "E tot desenul si seamana cu un liliac." Subiectul a raspuns la ce si unde, dar nu am aflat cum.

Intrebare:"Nu inteleg cum il vezi. Vrei sa-l descrii putin?" sau "Ce-l face sa semene cu un liliac?" sau « Ce anume din plansa te-a dus cu gandul la un liliac ? « 

Nu se pun intrebari de genul :

"E din cauza formei sau a culorii?" 

"Arata-mi aripile si corpul."

Alt exemplu: La plansa I : "Aici vad ceva, o chestie cu picioare." In ancheta:

"E tot desenul, e din cauza formei." Lipseste ce a vazut. Intrebare: "Vrei sa-l descrii putin?", "Nu inteleg ce ai vazut. Descrie-l putin." Raspuns: "Aici este corpul , aripile, picioarele.", ceea ce duce catre o perceptie animala.

Faza de ancheta este partea delicata a protocolului. Examinatorul trebuie sa:

- afle prin intrebari suplimentare informatii pentru a scora raspunsurile.

- sa completeze foaia de locatie pe care sunt redate in miniatura cele 10 planse.

Dupa ce a fost anchetat un raspuns, trebuie incercuit pe foaia de locatie locul la care se refera raspunsul.

Mai apare si probleme raspunsurilor- cheie. Sunt acele cuvinte sau expresii folosite in faza de raspuns sau de ancheta si care pot implica anumite scoruri fara sa fie clar daca ele sunt valabile sau nu.

De exemplu, la plansa VI e raspunsul : "Blana de animal." In ancheta subiectul spune : «  E toata plansa. Capul, picioarele si are un aspect pufos. «  Cuvantul pufos sugereaza indirect ideea ca subiectul a folosit in elaborarea raspunsului o anumita caracteristica a plansei, care e importanta pentru scorare: diferente de nuanta. Cuvantul cheie se ancheteaza separat, tot indirect: « Ai spus ca are un aspect pufos. «  sau «Ce anume din plansa o face sa para pufoasa ? « , « Ce anume din plansa te duce cu gandul ca e pufoasa ? «

Cuvintele cheie din protocol se depisteaza dupa ce stim scorarea. Un protocol bine scorat este pe jumatate interpretat.

Rutina in realizarea anchetei:

Se citesc raspunsurile subiectului

Se noteaza ceea ce spune el, fara ca examinatorul sa se uite pe plansa.

Examinatorul reciteste ceea ce a notat si vede daca e cazul sa puna intrebari suplimentare - care trebuie notate si ele pe foaia de protocol.

Incercuieste pe foaia de locatie raspunsurile subiectului.

Testul este influientat foarte mult de familiaritatea/ nefamiliaritatea dintre examinator si subiect. In situtii de familiaritate persoanele dau raspunsuri aberante, ca efect al apropierii emotionale sau atitudinii ludice. Scade cenzura si gradul de dezirabilitate emotionala.

Este foarte bine sa fie aplicat Testul Rorschach cu cel putin un test de evaluare a inteligentei. O interpretare completa trebuie sa ia in considerare si alte informatii despre subiect: din anamneza sau rezultatele altor teste.

Cel mai indicat este ca Testul Rorschach sa fie aplicat intr-o baterie de teste. De regula, se aplica impreuna cu T.A.T.-ul. Testul Rorschach pune in evidenta structura personalitatii iar T.A.T.-ul partea ideativa, dinamica personalitatii.

Faza de scorare a raspunsurilor

Presupune transformarea limbajului subiectului intr-un sistem de semne, "sistemul limbajului Rorschach". Urmeaza ca acele semne sa fie sintetizate la sfarsit si din aceasta sinteza sa rezulte interpretarea testului. Nici un scor sau raspuns separat nu este relevant pentru o anumita trasatura, ci doar in corelatie cu alte scoruri.

Criteriile schemei de scorare :

Locatia raspunsului - unde anume a vazut ceea ce a vazut.

Scorurile de la locatie ne dau informatii despre stilul cognitiv al subiectului, rezolvarea de probleme si luarea deciziilor.

Calitatea dezvoltarii (DQ)

Scorurile ne arata cat de sofisticat sau de simplist este modul in care subiectul abordeaza situatiile, problemele. De asemenea, arata cat de complex sau de superficial este cand se confrunta cu problemele.

Determinantul raspunsului

Scorurile ne arata ce caracteristici ale petei de cerneala a folosit subiectul cand a dat un raspuns: forma, culoarea, diferenta de nuanta, simetria, miscarea.

Determinantul ne da informatii despre latura afectiva. Unii dintre determinanti dau informatii si despre functionarea cognitiva a subiectului.

Calitatea formei (FQ)

Scorurile ne arata cat de bun este contactul cognitiv cu realitatea, sau cat este de conventional. Da informatii despre simtul realitatii.

Continutul raspunsului.

Se refera la ce vede efectiv subiectul. In general continuturile dau informatiii despre imaginea de sine si relatiile interpersonale.

Raspunsurile banale (P)

Indica acele raspunsuri ce apar foarte des in populatia de subiecti (1/3 din esantion). Ele ne arata cat de conventional gandeste si reactioneaza subiectul.

Scoruri speciale

Dau informatii despre imaginea de sine, relatiile interpersonale, probleme de comunicare sau de gandire.

Scorul z (activitatea de organizare a plansei)

Ne arata care este forta asociativa a subiectului, energia lui asociativa. Se refera la apacitatea lui de a organiza mental datele unei probleme sau campul perceptiv.

Exemple la plansa X: " Doi crabi. " , " Doi crabi care tin o frunza in clesti", " Doi crabi care se uita unul la celalalt."  La ultimul raspuns, scorul z este cel mai mare.

Este un scor care coreleaza cu unele subscale de inteligenta. Ne arata si unele tendinte obsesionale sau paranoide.

LOCATIA

Arata la ce zona din plansa a fost dat raspunsul.

Scoruri :

- W - raspuns global. Se scoreaza W atunci cand raspunsul include intreaga plansa, indiferent daca el include sau nu mai multe obiecte. Arata capacitatea subiectului de a integra toate elementele unei situatii si a le da un sens. Arata capacitatea de sinteza si de generalizare. Este un indicator al gandirii teoretice.

- D - raspuns detaliu major. Se scoreaza D atunci cand raspunsul se refera numai la o zona din plansa usor de depistat perceptiv si pe care majoritatea oamenilor o includ in raspunsurile lor. Arata capacitatea subiectului de a recunoaste din realitate stimuli sau elemente ce sar imediat din ochi. Numarul de raspunsuri detaliu poate fi luat ca si un indicator al al simtului realitatii si al unei gandiri practice.

- Dd - detaliu inedit. Se scoreaza Dd atunci cand raspunsul se refera la o zona neobisnuita din plansa, de multe ori arbitrara, pe care putini oameni o selecteaza in raspunsurile lor. In general apar putine intr-un protocol, sub 3. Daca apar mai multe, sugereaza o anumita anxietate, depresie sau o obsesie neobisnuita pentru detalii in viata personala (un meticulos, un obsesional, "traficant de detalii"- Rorchach).

- S - spatiu alb. Se scoreaza S atunci cand raspunsul se refera la un spatiu alb, indiferent daca apare singur sau impreuna cu alte zone din plansa. Acest cod nu se foloseste singur, ci doar in combinatie cu unul dintre cele trei scoruri de mai sus.

Exemple : Pl. I : «cap de vulpe cu ochi « - WS

Pl II : « o vertebra« - DS

Pl I: "doi ochi"- DdS

Aceste raspunsuri sugereaza dorinta subiectului de a contraria, de a contrazice. La limita poate semnifica: ostilitate, furie, spirit polemic, certaret. Interpretarea e valabila daca in protocol apar cel putin 3 S. Altii autori considerta ca scorurile S reprezinta dorinta subiectului de a se afirma, de a se pune in evidenta.

Reguli de scorare:

- O zona care nu apare pe harta se noteaza Dd din oficiu.

- Un D combinat cu un alt D se scoreaza D daca fiecare D se refera le un obiect diferit.

Ex. : La Pl. III « O femeie cu un cos in mana. «

- Un D combinat cu un alt D se scoreaza Dd daca ele formeaza acelasi obiect, cu conditia ca pe harta sa nu se intalneasca zona respectiva.

- Un D combinat cu Dd se scoreaza intotdeauna Dd.