Familia contemporana
In cadrul familiei nucleare traditionale,
sotul este principala sursa de venituri
si autoritate a familiei. Sotia se ocupa de
problemele gospodaresti si de cresterea copiilor depinzand
din punct de vedere economic de sot. Varsta
partenerilor la casatorie era relativ scazuta, numarul
de copii asigura cresterea demografica iar rata divorturilor era
relativ redusa. Acestea au fost, in linii mari,
caracteristicile familiei nucleare din secolul XIX si pana in
deceniul 7 al secolului XX. Dupa aceasta data, acest tip de
familie a cunoscut un continuu si rapid declin. In multe din societatile occidentale ea nu mai
reprezinta azi decat 7-10% din totalul grupurilor familiale.
Principala cauza a acestui regres se presupune a
fi cresterea ponderii femeilor ocupate profesional. Acest
fapt a dus la cresterea independentei economice a femeilor, a
satisfactiei lor psiho-sociale si a posibilitatii de
egalizare in raport cu partenerul - a pozitiilor sale de autoritate
si putere.
Pe de alta parte,
insa, se presupune ca ocuparea femeilor in activitati
extrafamiliale a dus la diminuarea functiilor familiei, ingrijirii si
supravegherii copiilor.
Cercetarile
sociologice dovedesc ca rata casatoriilor (sanctionate
legal) a scazut dupa 1970 si mai drastic dupa 1990
(tarile scandinavice, SUA etc.). Romania prezinta una dintre
cele mai inalte rate ale casatoriilor legale din Europa cu oate
ca ea a scazut comparativ cu anii '70-'80. Varsta
la prima casatorie a crescut concomitent cu cresterea ratei
divorturilor. Casatoriile se incheie
deci, mai tarziu si se destrama mai repede. Ne
indreptateste acest lucru sa
spunem ca familia este o institutie sociala pe cale de
disparitie? Consideram ca ingrijorarea celor care cred acest
lucru este neindreptatita pentru
ca odata cu cresterea ratei divorturilor, creste
si rata casatoriilor.
Alte caracteristici ale familiei contemporane ar
mai fi scaderea ratei natalitatii si a numarului de
copii, cresterea ponderii nasterilor in afara casatoriilor
legale, amanarea fertilitatii cuplului pana la demararea
activitatii profesionale, cresterea ponderii cuplurilor in care
partenerii au relatii extraconjugale si cresterea gradului de
acceptanta fata de aceste comportamente si schimbarea
diviziunii rolurilor in cadrul familiei.
Ne intrebam daca astazi iubirea
romantica mai reprezinta un criteriu
esential in luarea deciziei de a se casatori a tinerilor? Studiile realizate de Turner
si Helms in SUA (1988)
confirma acest lucru. Ei sustin ca
iubirea romantica se concretizeaza in pasiune si o anumita
forma a grijii. Pasiunea se refera la "fascinatia",
sentimentul de exclusivitate pe care indragostitii il au unul
fata de celaalt, precum si la dorinta
intimitatii in doi. Grija se refera la puterea
de sacrificiu a unuia fata de celalalt si la ocrotirea
celuilalt.
Goode (1959) preciza ca iubirea romantica
este foarte importanta, atat pentru ca
asigura sprijinul afectiv, cat si pentru ca ajuta cuplurile
tinere sa slabeasca legaturile cu parintii.
Cu privire la rata inalta a
divorturilor, numeroase studii realizate de sociologi americani
evidentiaza faptul ca ea nu afecteaza in aceeasi
masura toate categoriile socio-profesionale. S-a constata ca
cei care se casatoresc mai devreme in adolescenta
divorteaza intr-un procent mai mare decat cei care se
casatoresc mai tarziu. De asemenea, rata divorturilor este mai ridicata in randul clasei muncitoare decat al
clasei de mijloc, probabil si datorita tensiunilor financiare care o
macina. doi
parteneri sunt mai mari, cu atat creste rata divorturilor.
Aceleasi studii
evidentiaza o mai mare vulnerabilitate la divort a celor care
sunt mai mobili din punct de vedere geografic.
In concluzie, principalele cauze care provoaca
destramarea familiilor contemporane sunt :
a)
Cresterea
mobilitatii geografice si sociale ce au
determinat slabirea legaturilor comunitare si au contribuit la
schimbarea mentalitatilor privind familia si
casatoria. Reticenta si stigmatul social
legate de divort au scazut semnificativ.
b) In multe din societatile
contemporane au fost simplificate legile privind divortul si a fost
instituit divortul "fara vina", fapt ce
a jucat si el un rol important in cresterea divorturilor.
Relativ la consecintele divorturilor, Spanier, Thompson si Weitzman (1984, 1985) sustin
ca acesta poate genera sentimente de esec personal, singuratate
si dificultati de ordin economic-financiar.
Divorturile in familiile cu copii sunt mai
complicate, ridicand problema evaluarii corecte a situatiei, astfel
incat decizia privind ingrijirea ulterioara a copiilor, fie de catre
unul dintre parinti, fie de catre ambii, sa
fie favorabila celor dintai.
In trecut, se considera ca
divorturile erau foarte nocive pentru copii, ducand la insuccese
scolare si cresterea delincventei. Cercetarile actuale realizate de
Spanier si Thompson par sa indice ca
este preferabil un divort, atunci cand atmosfera in familie devine
insuportabila, se caracterizeaza prin ura, violenta
verbala, fizica, psihologica.
Cu privire la violenta in familie, se
constata ca aceasta este in crestere in
multe din societatile contemporane. Initial s-a considerat
ca violenta este un fenomen tipic clasei
muncitoare. In realitate insa, ea apare in toate clasele
sociale, dar posibilitatea ei creste in conditii de somaj
si dificultati financiare.
Victimele
violentei in familie sunt (de regula) femeile si copii. Multe dintre femei se
complac in situatii si nu divorteaza pentru ca nu au
nici o alternativa economica, nu-si pot intertine singure
copiii.
Agresivitatea fata de copii creeaza
conditiile perpetuarii ciclului de violente :
in multe cazuri cei care maltrateaza au fost maltratati in
copilarie.
In SUA in fiecare an
sunt maltratate doua milioane de femei si cam tot pe atat copii. Astazi, exista multe organizatii care au ca obiect
de activitate, monitorizarea, preintampinarea actelor de violenta in
familie si ocrotirea victimelor mentalitatilor privind familia
si casatoria. Reticenta si
stigmatul social legate de divort au scazut semnificativ.
Viitorul familiei. Forme alternative la casatorie
Cele mai raspandite modele
alternative de viata care s-au raspandit mai ales dupa anii
'70 sunt : coabitarea consensuala, celibatul,
casatoriile fara copii si menajele monoparentale.
Coabitarea
consensuala este o forma de cuplu familial care seamana
cu familia nucleara avand aceleasi functii si
confruntandu-se cu aceleasi probleme, diferentiindu-se doar prin
faptul ca nu si-au oficializat casatoria. Este o forma
de cuplu intalnita mai frecvent printre tineri si printre cei care nu
au copii.
In ultimii '30 de ani,
concubinajul a crescut de aproximativ cinci ori, cu toate ca azi el nu
reprezinta mai mult de 5% din familiile americane. A crescut
totodata si acceptanta sociala fata de cuplurile
consensuale. Tinerele generatii le percep ca pe o posibilitate care
le ofera sanse mai mari de alegere a
partenerului potrivit. Aceasta alternativa poate
constitui, deci, o etapa premergatoare casatoriei.
Deseori, insa, concubinajul reprezinta o forma alternativa
la casatorie, un stil de viata
adoptat pentru o lunga perioada de timp sau definitiv.
Studiile de sociologie au aratat
ca in SUA concubinajul este mai frecvent printre
studenti, printre cei care locuiesc in zonele metropolitane importante
si mai putin frecvent printre cei care se declara profund
religiosi.
Celibatul. Jean
Bacher constata ca celibatul se refera atat la persoanele care
nu au relatii intime cu alte persoane, cat si la partenerii care
locuiesc in menaje separate. El a devenit astazi o
optiune de viata sau o perioada de asteptare intre
doua legaturi sau o adevarata sihastrie. O alta categorie de celibatari o constituie
vaduvele/vaduvii sau persoanele divortate, care nu se mai
casatoresc.
Celibatul apare fie ca rezultat al optiunii
personale, fie ca rezultat al unor constrangeri extraindividuale, ca de
exemplu, din cauza factorilor demografici :
numarul mic al partenerilor din categoria de varsta socialmente
adecvata. Astazi, optiunea personala are o
frecventa mai mare in determinarea celibatului comparativ cu
celelalte cauze.
Toleranta sociala fata de
celibatari este in continua crestere.
Aproximativ 25% din americani locuiesc singuri.
Ca si cuplul consensual, celibatul
poate fi o etapa temporara in viata indivizilor sau poate fi
stilul de viata preferat.
Deoarece celibatul constituie un
factor care determina scaderea natalitatii, in majoritatea
societatilor se incearca descurajarea lui prin impunerea unor
taxe pe celibat, impozite mai mari decat ale celor casatoriti,
restrictii in obtinerea de credite pentr locuinte etc.
Menajele
monoparentale. Cresterea frecventei familiilor cu un singur parinte este evidenta in toate
societatile dar mai ales in SUA si Europa de Vest. Norman
Goodman precizeaza ca in timp ce in 1960
doar 8% din familiile americane erau compuse dintr-un singur parinte
si copii, astazi 20% se afla in aceasta situatie.
Majoritatea acestor familii sunt fomate
din mama si copii minori. Menajele alcatuite din tata si
copii detin o pondere relativ mica, ele reprezentind doar 10% din
totalul menajelor monoparentale in Europa de Vest si SUA.
Majoritatea menajelor monoparentale sunt rezultatul
divorturilor si doar un numar mic sunt
cauzate de decesul unuia dintre soti sau de nasterea copiilor in
afara casatoriei. Standardele lor de viata sunt mai
scazute si dificultatile cu care se confrunta sunt mai
mari decat in cazul familei nucleare. Se constata, de asemenea, gradul scazut de satisfactie
al parintilor singuri in raport cu viata de familie comparativ
cu cel al cuplurilor.
Familiile fara copii
Numarul familiilor fara copii a crescut in a
doua jumatate a secolului XX. In unele cazuri, este vorba de
infertilitate sau doar de amanarea fertilitatii ;
in altele este vorba de optiunea definitiva de a nu avea copii.
Aproximativ 5% din femeile casatorite din SUA nu doresc sa aibe copii. Tehnologia contraceptiva este utilizata pe scara din ce in ce mai
larga in majoritatea societatilor de aceasta categorie de
femei.
Cercetarile actuale (desi
insuficiente) evidentiaza ca familiile care nu doresc copii sunt
preocupate mai mult de cariera lor profesionala si au un nivel superior de educatie. O parte
semnificativa din aceste cupluri sunt formate din primii nascuti
ai familiilor de orientare (originare).
Pe langa dorinta de a se
afirma profesional in general, argumentele invocate de cei care nu-si
doresc copii sunt : nepriceperea de a fi
parinti, lipsa vocatiei parentale, preferinta pentru un mod
de viata, caracterizat prin mai multa libertate, intimitate,
loisir.
In tarile cu o economie slab
dezvoltata, unul din principalele argumente ale dorintei de a nu avea
copii a familiilor ce apartin clasei de jos, il
constituie absenta posibilitatii materiale (este si cazul
Romaniei).
Cei care nu-si doresc copii pot
apela la mijloace contraceptive sau, in ultima instanta, la
avort.
Daca utilizarea mijloacelor
contraceptive se bucura de o larga acceptanta sociala,
problema avortului a nascut serioase controverse.
Cu mici exceptii
(de exemplu starea de sanatate extrem de precara a mamei)
avortul a fost ilegal in Romania pana in 1990 si in SUA pana in
1973.
In SUA, gruparile care sustin
dreptul femeii la avort au incheiat o alianta autointitulandu-se
miscarea "pro-choice". In opozitie cu acestea, exista
grupari care se opun avortului, considerandu-l un
act imoral si inuman si care, la randul lor, s-au organizat in ceea
ce ei numesc miscarea "pro-life".
Cuplurile
de homosexuali si lesbiene. Cu unele exceptii (de ex., San Francisco) cuplurile
de homosexuali si lesbiene au o frecventa relativ
scazuta in majoritatea societatilor. Asistam
azi la o crestere temperata a tolerantei sociale vis a vis de aceste forme alternative de viata.
Studiile lui Blumstein
si Schwartz (1983) au
evidentiat multe asemanari intre aceste cupluri si cele de heterosexuali : impartasesc notiunea de
iubire romantica, sunt preocupati de situatia lor
economico-financiara etc.
Unele din aceste cupluri, prin adoptie sau
fecundare artificiala, devin parinti,
experimentand toate satisfactiile si responsabilitatile ce
deriva din aceasta calitate. Cu toate acestea, trebuie sa recunoastem ca un numar mare de
actori sociali manifesta repulsie fata de aceste cupluri
percepandu-le ca pericole iminente la adresa casatoriei si
echilibruui social si incercand sa le marginalizeze.
.com
