Clasificarea drogurilor

CLASIFICAREA DROGURILOR

Datorita faptului ca marea majoritate a substantelor incluse in clasa stupefiantelor sunt naturale, nu exista - asa cum am vazut - o nomenclatura sistematizata. Pe cale de consecinta, asa-zisele droguri care dau aparenta si inselatoarea stare de extaz si in care individul este acoperit de mirajul voluptatii nu pot fi grupate in anumite clasificari stricte. Acest fapt se datoreaza atat multitudinii acestor substante, si deci caracteristicilor diferite ale gruparilor chimice specifice, cat si dificultatilor de a corela gruparea chimica a acestora cu efectul produs asupra organismului uman.

Unii autori au propus o clasificare simpla, bazata pe efectul social si avand ca punct de plecare efectul nociv, in scara descrescatoare. Alte clasificari propun drept criteriu procesul extinderii consumului si chiar gruparile zonale geografice, avand drept reper drogul preferat intr-o regiune sau alta. Dar, indiferent de criteriile alese, clasificarile respective - concepute de cele mai multe ori in rapoartele statistice solicitate si difuzate atat de Organizatia Mondiala a Sanatatii, cat si de alte organisme interne si internationale - au totusi meritul de a nominaliza substantele prohibite si de a contribui la asanarea acestui pericol social care provoaca starea de dependenta si decaderea individului.

Totusi, o clasificare mai cuprinzatoare si fundamentata stiintific poate grupa aceste substante sau produse, in mod logic, dupa modul de actiune si dupa modul de producere, astfel:

Alte clasificari, avand drept criteriu caile de obtinere a drogurilor, include, alaturi de produsele de natura vegetala si cele de natura sintetica, si o grupa de produse semisintetice.

Intr-o alta clasificare, acceptata la nivel international, se disting trei categorii de stupefiante, respectiv:

I.  Produse depresive ale sistemului nervos central;

II.            Produse stimulente ale sistemului nervos central;

III.          Produse perturbatoare ale sistemului nervos central.

La randul lor, substantele psihotrope ar putea fi clasificate dupa cum urmeaza:

a). dupa substantele din care deriva;

b). dupa originea lor[4]

c). dupa riscurile farmacodependentei si abuzului pe care le prezinta;

d). dupa efectele de ordin fizic si psihic;

e). dupa compozitia chimica generala[5];

Substantele psihoactive - care genereaza abuzul - pot fi la randul lor grupate in noua categorii principale:

1.          Stupefiante naturale, semisintetice si sintetice;

2.          Produse extrase din cannabis;

3.          Cocaina si celelalte substante extrase din coca;

4.          Barbituricele si celelalte sedative hipnotice;

5.          Tranchilizantele minore;

6.          Amfetaminele si stimulentele analoage;

7.          L.S.D. si alte halucinogene;

8.          Droguri asemanatoare aflate sub control[6];

9.          Solventii organici si inhalanti.

Cu titlu de exemplu redam si alte clasificari ce nu au in  vedere diverse criterii - regim juridic, dependenta dobandita in urma consumului,

nivelul efectelor, forma de administrare - , fapt ce confirma, o data in plus, lipsa unui sistem rigid de clasificare a stupefiantelor. Specialistii in domeniu intrevad posibilitatea adoptarii unei metode de clasificare bazata pe principiile sintezei.

Astfel, in raport cu regimul juridic care le reglementeaza, stupefiantele pot fi legale sau ilegale, in timp ce raportate la dependenta dobandita in urma consumului, acestea pot fi grupate in trei categorii, adica stupefiante care dau dependenta fizica, stupefiante care conduc la dependenta psihica si stupefiante ce dau dependenta mixta.

In sfarsit, dupa nivelul efectelor, stupefiantele pot fi dure sau usoare, iar in functie de modul de administrare - consum - ele sunt injectabile, ingerabile, de prizare, de masticare, de fumare, de inhalare, s.a.[7]