Identificarea semnaturilor false

IDENTIFICAREA SEMNATURILOR FALSE

Posibilitatile de identificare ale autorului unei semnaturi falsificate depind de procedeul de contrafacere folosit. Referitor la aceasta problema, in literatura de specialitate se afirma ca modalitati de falsificare copierea sau imitatia servila care nu permit stabilirea autorului; in schimb grafismele obtinute prin alte tehnici ( imitatie libera, executie din fantezie, deghizare ) ofera sansa identificarii plastografului. Aceasta poate fi mai mare sau mai mica in functie de elementele proprii autorului pe care le retine semnatura falsificata.

1.Semnaturile false prin copiere

La stabilirea autorului unei semnaturi se intampina dificultati datorita specificului copierii care presupune redare fidela a unei forme grafice straina scriptorului. Scriptorul isi va abandona temporar propriile deprinderi grafice limitandu-se la actul, mai mult sau mai putin mecanic , de urmarire a unor constructii care nu ii sunt familiare.

Chiar daca, in general, autorul unei copieri nu poate fi stabilit, grafismele obtinute prin acest procedeu pot oferi uneori date interesante despre posibilitatile sale scripturale.

De exemplu, copierea reusita a unei semnaturi complicate va trada un scriptor cu o grafie evoluata. Invers, o copiere grosiera va pune in evidenta o persoana avand un nivel scriptural mediocru.

2.Semnaturile falsificate prin imitatie

1.1.          Falsificate prin imitatie servila

Necesita o tehnica de executie apropiata de cea a desenului. Ca urmare, grafismele obtinute prin acest procedeu nu vor prezenta decat foarte rar elementele grafice specifice autorului, situatie ce conduce la imposibilitatea identificarii lui.

2.2.Falsificate prin imitatie libera

Creeaza un teren favorabil manifestarii deprinderilor scripturale ale autorului. Chiar daca necesita respectarea modelului s-ar parea ca indrageste intr-un fel actul grafic, exista sufucient termen liber pentru executii grafice cu caracter personal. Acest fel de constructii retin atat elementele analoage celor prezente la semnaaturile autentice, cat si grafismele de alta structura, ce pot reprezenta litere, trasee de legatura ce trebuie considerate ca apartinanad falsificatorului.

2.3.Falsificate prin imitatie dupa executii prealabile

Identificarea autorului unei semnaturi executate printr-un astfel de procedeu este extrem de dificila, fiind rareori posibila datorita faptului ca scriptorul, obisnuit, reda modelul destul de veridic, gratie studiului intreprins asupra acestuia si exersarii repetate.

2.4.Falsificate prin imitatie libera din memorie

Pe langa elementele vag asemanatoare cu cele ale semnaturii autentice, grafismul realizat pe baza evocarii unei imagini straine va contine si numeroase elemente din scrisul falsificatorului, silit sa suplineasca lacunele memoriei prin ececutii desfasurate conform propriilor sale deprinderi. In acest fel, in alcatuirea grafismului falsificat, pot aparea litere, trasaturi de unire, semne diacritice si parafe specifice acestuia, care in functie de numar si valoare se pot intruni intr-un material apt pentru o examinare comparativa si soldata in multe cazuri cu identificarea autorului falsului.

3.Semnaturile falsificate prin executarea din fantezie

Executate fara nici o retinere, cu naturalete, astfel de semnaturi vor reflecta caracteristicile scripturale ale autorului, deosebindu-se radical de semnatura autentica. Evident ca particularitatile grafice ale falsificatorului vor aparea mai clar redate si in cuantum mai mare atunci cand acesta recurge la tehnica transcrierii partiale sau chiar totale a unui nume strain si se vor rezuma mai mult la situatii in care plastograful traseaza ,,la inspiratie" cateva semne ce nu evoca vreo litera.

Grafismele ce retin in alcatuire semnele grafice propriu-zise ofera premise serioase in vederea identificarii autorului, in schimb la celelalte posibilitatea stabilirii acestuia este mai mica sau chiar imposibila, in functie de caracteristicile pe care le retine grafismul respectiv.