POTENTIAL DELICVENTIAL SI POSIBILITATI DE INVESTIGARE

"Delicventul este in individ care aparent are un surplus de experiente neplacute si care simpte ca traieste intr-o lume disconfortanta, amenintatoare.

Sentimentul lui de autoapreciere pare sa fie subminat, de aceea el nu pierde nimic daca este criticat sau chiar incarcerat. Neavand vre-un statut social de aparat, teama de a-l pierde nu-l motiveaza sa faca eforturi pentru a se conforma normelor sociale"- aceasta este descrierea trasaturilor psihice specifice personalitatii delicventului facuta in 1957 de J.S Peters.

Deci delicventii si infractorii prezinta o serie de caracteristici psihocomportamentale care-i deferentiaza de categoria subiectilor conformisti.

Mai intai trebuie sa definim cativa termeni. Delicventa desemneaza ansamblul abaterilor si incalcarilor de norme sociale, sanctionate Juridic, iar daca aceste abateri sunt savarsite de minori pana la 18 ani ea este o delicventa juvenila.

In cadrul categoriei largi de minori, trebuie facuta clar, de catre sistemul nostru juridic, distinctie intre:

-minorii pana la 14 ani care nu raspunde penal chiar daca au comis infractiuni;

-minorii intre 14-16 ani care raspund penal, in cazul savarsirii unei infractiuni numai daca se dovedeste ca ei au discernamant (prezumtie relativa).

-minorii intre 16-18 ani care raspund penal in cazul savarsirii unei infractiuni, ei avand discernamant (prezumctie absoluta de existenta a discernamantului).

Aceasta distinctie intre diferitele categorii de minori este facuta de legea penala, respectiv - art. 99 Cod penal.

Notiunea de delicventa este relativ noua iar delicventa juvenila este un fenomen social nou.

Devianta, spre deosebire de delicventa, reprezinta o abatere de la normelesociale si ea nu este sanctionata juridic.

Devianta -definita de jurist - care apreciaza "socialul" prin prisma sociologica si considera omul mai mult un produs al societatii -ca fiind un "ansamblu al conduitelor si starilor pe care membrii unui grup le judeca drept neconforme cu asteptarile, normele sau valorile lor si care in consecinta, risca sa trezeasca din partea lor reprobare si sanctiuni".

Devianta -definita strict sociologic presupune "existenta unui univers normativ" criteriul major de definire fiind" reactia pe care o provoaca o fapta" (principiul interactiunii formulat de Durkheim care afirma referitor la infractiune "nu o condamnam pentru ca este o infractiune, dar este o infractiune pentru ca o condamnam").

Devianta este clasificata sub aspect sociologic dar si juridic in:

-subculturala;

-transagresori;

-cu tulburari de comportament;

-handicapati;

Medicul accepta definitia sociologica a deviantei, dar isi axeaza preocuparile-pe sensul sau nonsensul reactiei sociale (reactiile de devianta sunt reactii care il victimizeaza pe celalalt - pe unitatea si diversitatea fenomenului.

Specialistii in psihiatrie judiciara analizeaza devianta prin teoria reactiilor, luand in considerare devianta ca reactie in interactiunea individului cu socialul si universul normativ dar si relativitatea deviantei raportata la socialul istoric si la structura biologica si psihologica a persoanei.

S-au eliborat criterii de definire a comportamentului deviant si anume:

-lipsa de indentificare afectiva parentala;

-copierea modelelor violente in familie sau grup;

-stigmatizarea pedagogica, sociala sau juridica;

-rezolvarea conflictelor prin agresivitate;

-lipsa de identitate a propriei vinovatii;

-neasamblarea personalitatii intr-o schema de valori;

-precocitatea deviantei in copilarie;

Delicventii juvenili, la fel ca is infractorii adulti pot fi clasificati in functie de o serie de criterii:

1.-prezenta sau absenta intentiei

-acte delicvente spontan - intentionate;

-acte premeditate;

-absenta intentiei;

2.-in functie de numarul infractiunilor comise:

-prima infractiune;

-recidivism;

3.-in functie de gradul de normalitate psihica:

-anormal (bolnav mintal);

-normal;

4.-gradul de responsabilitate:

-perfect responsabil;

-intelect redus;

-intoxicatie;

-dezorganizare psihica;

5.-in functie de motivatia ce sta la baza conduitei delicvente -predominant extrinseca (atingerea unor scopuri).

-predominant intrinseci;

Factorii implicati in determinarea comportamentului deviant al minorilor pot fi impartite in 2 mari categorii:

a)-factori interni, individuali:

-particularitatile si structura neuropsihica;

-particularitati care s-au format sub influenta unor factori externi, familiali;

b)-factori externi, sociali:

-socio-culturali;

-economici;

-socio-afectivi;

-educationali;

-frustratia;

Totalitatea caracteristicilor psihocomportamentale realizeaza potentialul delicvential.

Rezultatele actiunii de masurare a potentialului delicvential pot avea urmatoarele intrebuintari:

1.-identificarea predelicventilor in vederea supunerii lor la un tratament adecvat;

2.-imbunatatirea deciziilor privind alternativele pentru reabilitarea infractorilor;

3.-de a determina care dintre infractorii condamnati pot fi eliberati conditionat si ce masuri de supraveghere trebuie asigurate;

4.-de a oferi o masura imediata a eficientei unui program de reabilitare si preventie.

In ceea ce priveste mijloacele investigative utilizate in masurarea potentialului delicvential, trebuie sa mentionam ca exista o mare varietate, un loc important detinandu-l instrimentele psihodiagnostice sau, mai simplu, testele psihologice.

Testul psihologic, ca definitie dupa Asociatia internationala de psihotehnica este "o proba determinanta, ce implica o sarcina de efectuat , identica pentru toti subiectii examinatii cu instrumente precise pentru aprecierea succesului sau a esecului sau pentru notatia numerica a reusitei" sau avand in vedere functia sa de predictie - este o proba ce permite ca, pornindu-se de la un comportament observat al unui subiect dat sa se determine comportamentele uzuale, inclusiv cele viitoare, semnificative ale subiectului considerat.

Testele ne ofera informatii in legatura cu "echipamentul" psihologic al individului adica trasaturi psihice, capacitati si abilitati, aptitudini, trasaturi de personalitate, temperamentul, caracter etc.

In functie de necesitati, in domeniul psihologiei judiciare se poate folosi orice categorie de teste pentru a cunoaste cat mai bine profilul psihocomportamental al subiectului delincvent sau infractor sau al subiectului nedelicvent dar cu o conduita potential antisociala.

Informatia privind caracteristicile psihicomportamentale ale subiectului investigat este oferita nu numai de catre testele psihologice, ea poate fi recoltata si cu ajutorul altor metode cum ar fi: anamneza, convorbirea, observatia, ancheta (pe baza de interviu si pe baza de chestionar), scale de atitudini si de apreciere, teste sociometrice, experimentul psihologic.

-Mai pot fi utilizate explorari biomedicale care au drept scop stabilirea gradului de implicare a factorilor biologici in geneza reactiilor deviante ca de exemplu: examen clinic general, examen neurologic, examen psihiatric, analiza documentelor medicale pentru decelarea unor boli psihice ale parintilor, analiza conditiilor de viata si dezvoltare.

Examenul antropologic -antropometric, fiziometric si somatoscopic ajuta si el la stabilirea potentialului delicvential.

Ca metode obiective, standardizate pentru aprecierea potentialului delictual si eventual a probabilitatii de recidiva consideram necesara folosirea in special a trei categorii de probe si anume:

1.-probele proiective;

2.-testele de personalitate;

3.-probele pentru eficienta cognitiva -Q.I (nivelul intelectual)

Testele proiective favorizeaza evidentierea tendintelor manifestate de individ spre devianta, spre activitate antisociala. Specificul acestor mijloace investigative consta in faptul ca ele incita subiectul sa se proiecteze in diferite manifestari ale personalitatii sale.

Tehnica proiectiva consta in observarea reactiilor la prezentarea anumitor imagini si obiecte care ne permit sa vedem cum si cu ce aspect din mediu se identifica subiectul si sa desprindem semnificatiile acestor identificari, ea permitand o investigare dinamica si globala.

Ele sunt impartite in doua categorii:

a)-tehnici de proiectie tematica (prototipul: T.A.T), investigheaza conflictele profunde, dorintele fundamentale, evenimentele cheie in ontogenie, mecanismele de defensa, modalitatile particulare de reactie constituite in relatia cu mediul; exemple de astfel de probe: jocurile dramatice, desenele si povestirile libere, desenele si povestirile de completat, interpretarea unor imagini, fotografii. Persoana va proiecta o serie de continuturi semnificative pentru reteaua de motivatii care sta la originea actelor sale (motivatii dominante);

b)-tehnici proiective structurale (prototipul: Rorschach) opereaza o intrare in personalitatea profunda "intrare semnificativa pentru interrelatiile din interiorul persoanei, intre instantele Sine-lui, Eu-lui si Supra-eu-lui.

T.A.T sau testul de aperceptie tematica este creat de Cristina Morgan si Henry Murray si consta in 30 de planse sau ilustratii din care se aleg doar 20 de planse care se prezinta in doua serii. Aceste planse cuprind anumite personaje aflate intr-o situatie ambigua, iar subiectul are sarcina de a povesti istorioare corespunzatoare situatiilor prezentate prin imagini si inventate sub impulsul momentului.

Subiectul va manifesta tendinta de a integra in interpretarea situatiei prezentate propria sa experienta si existenta, cerintele de moment constiente si inconstiente.

In felul acesta , testul permite evidentierea si descrierea unor tendinte latente constand in: forme agresive, autoagresive, dominatie, supunere, protectie, independenta.

Exista un sistem de interpretare de 5 puncte ale raspunsurilor:

1.-eroii povestirii;

2.-trebuintele;

3.-fortele ce actioneaza asupra eroilor;

4.-tema generala a istorioarei elaborate de subiect;

5.-deznodamantul;

Mai intereseaza si forma relatarii, lungimea ei, gradul de organizare, orientarea si detaliile.

Testul Rorschach denumit si testul "petelor de cerneala", apartine psihiatrului H.Rorschach si este format din 10 planse cu pete de cerneala, simetrica, colorate si necolorate. Sunt 3 categorii de pete: negre cu nuante de gri (5), negre cu nuante de rosu (2) si colorate (3).

Sarcina subiectului consta in faptul ca el trebuie sa spuna ce anume ii sugereaza fiecare pata in parte.

Pentru interpretarea raspunsurilor se foloseste un cod topologic iar in baza celor 10 planse se pot obtine in general pana la 250 de raspunsuri.

In analiza rezultatelor intereseaza faptul daca subiectul se refera in interpretare la ansamblul petelor sau la unele detalii, daca atribuie formelor percepute identitatii vegetale sau animale, raporturile dintre forme si culori, originalitatea sau banalitatea raspunsurilor.

Pentru testul Rorschach intereseaza si interpretarea unor anumite caracteristici:

a)-modul de aprehensiune (percepere): G = raspuns global, D = detaliu, etc.

b)-determinantii prin care se fac referiri la caracteristice de forma: F = forma, K = engrame Kinestezice, c = culoare.

c)-pentru continut se folosesc drept notatii: H = uman, A = animal, Pl = plante, Ob = evocari obiecte, etc.

d)-in ceea ce priveste clar -obscurul: C = releva in relatare fiecare nuanta, CD = releva doar unele detalii de clar-obscur.

e)-din raspunsurile tip K raportate la culoare se stabileste rezonanta intima (TRI).

In conceptia lui Rorschack, caracterul subiectului consta dintr-o anumita proportie intre introversiune (miscarea obiectelor) si extroversiune (culoarea lor).

Plecand de aici, el a alcatuit urmatoarele tipologie:

a)-intratensivi (culoarea este mai putin vizibila decat miscarea) caracterizati prin: viata interioara bogata, vointa, imaginatie, relatii puternice;

b)-extratensivi (miscarea este mai putin vizibila decat culoarea) caracterizati prin: sociabilitate si spirit practic;

c)-ambi-egali (miscarea este egala cu culoarea) caracterizati prin; dotare interioara buna si echilibru psihic adecvat;

d)-coartati (pentru care nu exista semnificatii nici de culoare, nici de miscare) caracterizati; pedanta, rezonanta afectiva slaba, melancolie, deprimare.

Acest test pune in evidenta tipul de aprehensiune, tipul de rezonante intime, interesele, tendintele nevrotice, tensiuni conflictuale, aspecte ale inteligentei.

Asemanator testului Rorschch este testul "petelor de cerneala" al lui Holtzman. Acesta cuprinde 2 serii de planse (A si B ), fiecare cuprizand 47 de planse, cu pete de cerneala neagra si colorata.

Primele 2 planse sunt folosite pentru intructaj, iar subiectul trebuie sa interpreteze petele dand pentru fiecare plansa un singur raspuns, se vor obtine si cota 45 de raspunsuri pentru fiecare serie. Pentru fiecare plansa exista 22 variabile in vederea cotarii.

Nota totala pentru fiecare variabila este suma celor 45 de note particulare.

Testul Szondi inventat de psihologul Leopold Szondi in 1937 are la baza asa numita teorie a destinului.

Metoda de diagnostic oferita se ocupa de psihologia profunda care ajuta la lamurirea urmatoarelor fapte:

1.-aspiratiile -pulsiumile inconstiente ale subiectului;

2.-luarea de pozitie inconstienta a Eu-lui fata de pericolul pulsional;

3.-dialectica dintre pulsiuni si Eu.

Aceasta metoda infatiseaza psihologului procesele inconstiente ale destinelor, pulsiunilor si Eu-lui.

Testul Szondi cuprinde 6 serii a cate 8 fotografii ale unor bolnavi psihici, deci in total 48 de fotografii.

Subiectul are sarcina de a alege, din cele 6 serii, cate 2 fotogarfii cu figuri ce le considera simpatice si alte 2 fotografii cu figuri ce le considera antipatice.

Subiectul alege 24 de fotografii, alegere ce pune in evidenta un profil pulsional, Szondi stabilind 4.000 de profiluri.

Szondi stabileste 4 grupe pulsionale pe care le numeste "vectori pulsionali' si care evidentiaza un quantum pulsional delimitat, avand directie pulsionala particulara, directie in care se manifesta trebuintele si aspiratiile pulsionale intricate:

1.-vectorul S (pulsiune sexuala);

2.-vectorul P (pulsiune paroxismala, de surpriza);

3.-vectorul Sch (pulsiunea Eu-lui);

4.-vectorul C (pulsiune de contact);

Pentru psihodiagnostic, alegerea facuta de subiect este interpretata din punct de vedere calitativsi al directiei tendintei.

Se disting 3 feluri de alegeri:

1.-Reactia medie (cand se aleg 2-3 imagini ale unui factor);

2.-Reactia "vid" sau 0 (zero) - cand nu se alege nici o imagine;

3.-Reactia plina (cand alege cel putin 4 imagini ale unui factor).

Reactia plina poate avea doua feluri de semnificatii:

-releva factorul cel mai dinamic dintre pulsiunile non-manifeste;

-deceleaza tendintele pulsionale premanifeste, aproape de exteriorizare.

Se pot distinge 3 feluri de reactii pline:

1.-reactia simpatica (+);

2.-reactia antipatica (-);

3.-reactia ambivalenta (+, -).

Reactia plina, ca "incarcatura" de tendinte pulsionale, ce nu pot fi satisfacut in prezent, este o stare care poate fi depasita de catre subiect prin doua mecanisme:

-exteriorizare -descarcare care precede satisfactia directa;

-interiorizare spre instante psihice mai profunde, sau refularea din conceptia psihanalista.

Aceasta metoda isi gaseste o larga utilitate in psihologia criminala.

Testul Rosenzweig face parte din categoria tehnicilor proiective interpretative, cu material psihosocial, cuprizand 24 de imagini desenate. In fiecare imagine sunt reprezentate doua personaje in situatii de frustrare de tip curent.

Subiectului i se cere sa precizeze, in chenarul gol, ce ar raspunde daca ar fi cel frustrat.

Ipoteza fundamentala care sta la baza testului se refera la ideea ca violenta conduitelor agresive este direct proportionala cu intensitatea motivatiei frustrante.

Raspunsurile primite la cele 24 de desene pot fi clasificate in 3 tipuri: extrapunitive, intrapunitive si impunitive, rezultand 3 tipuri de reactii; de predominanta a obstacolului, de aparare a Eu-lui si de persistenta a cerintei sau necesitatii.

In interpretarea rezultatelor testului Rosenzweig (9factori care pot fi cotatii se calculeaza si indicile (rata) de conformitate la grup (GCR) care are drept scop masurarea conformitatii raspunsurilor subiectului.

In domeniul psihologiei judiciare sunt utilizate frecvent testele sau chestionarele de personalitate care pot fi clasificate in: teste de adaptare, teste de atitudini si aspiratii, dorinte, idealuri, teste de interese (vocationale si profesionale) si teste temperamentale si de caracter (moralitate).

Dintre testele de personalitate de adaptare amintim:

-testul RS Woodworth - PSD (inventarul multifazic de personalitate) chestionar care are 76 itemi care se refera la 200 de simptome; chestionarul pune in evidenta inadaptarea datorata patologiei personalitatii.

-chestionarul Cornell Index - are 101 itemi si cateva intrebari de oprire la care daca se obtin raspunsuri nefavorabile se trece la un examen psihiatric complex.

-SRA Inventory -chestionar de adaptare scolara cu 296 de itemi clasati in 8 sectiuni. Itemii testului solicita analiza si autoaprecieri.

-chestionarul de personalitate al lui Thurstone -are functii psihodiagnostice prin cei 140 itemi pe care ii formuleaza. Exista o mare inrudire intre el si chestionarele de socializare.

-chestionarul de relatie intre parinti si copii -gradul de adaptare reciproca, a copilului in familie, dar si adaptarea familiei la cerintele lui.

-testul de rationamente morale (MCS) -cuprinde o serie de cartonase pe care subiectul trebuie sa le ordoneze in functie de gravitatea pe care o prezinta latura morala implicata in cartonase.

Alte chestionare sunt formate din raspunsuri deschise ce trebuie date la povestiri mici-chestionarul Carmen Camilleri.

Chestionare de atitudini dintre acestea mentionez:

-scala intervalelor aparent egale de atitudini a lui Thurstone si Chave (1938).

-scala Guttman -scala ce analizeaza atitudinea fata de rasism.

-scala de atitudini a lui Klineberg.

-scala de atitudini a lui Lickert -solicitari de atitudini foarte diferite.

-scala Alain Sarton solicita evaluarea sanatatii, atitudine fata de bani, de prestigiul social.

-testul de aspiratii Dembo este un test de atitudini fata de propriile posibilitati si performante.

Chestionare de interese

-chestionarul de interese profesionale al lui Fontaigne vizeaza opinia parintilor, privind interesele profesionale ale tinerilor.

-chestionarul vocational Strong se adreseaza adolescentilor cu 400 itemii vocationali si avocationali pentru diferite profesii punand in evidenta structura multidimensionala a intereselor.

-chestionarul Kuder -abordeaza interesele din optica analizei factoriale.

-chestionarul Lee Thorpe de interese ocupationale.

-chestionarul Lacerbrau se adreseaza copiilor intre 10-12 ani si are 72 de itemi; este centrat pe ocupatii tehnice, intelectuale, sociale, sportive.

-chestionarul Edwards contine 240 itemi cu raspunsuri perechi.

Chestionare de temperament incearca sa rezolve problemele diferentelor temperamentale, clasificarea lor:

-tehnologia lui Krestschmer are la baza tipul constitutional dominant aflat in diferite feluri de maladii mentale.

-tipologia lui Corman a utilizat in descrierea tipologica fata.

-tipologia lui Sheldon distinge 3 tipuri; endomorf, mezomorf si ectomorf.

-tipologia lui Pavlov care a delimitat 4 tipuri temperamentale asemanatoare tipologiei lui Hipocrate: melancolic, coleric, flegmatic si sanguin.

-tipologia abisala a lui Freud care prezinta 3 tipuri primare: erotic, obsesional, narcisic si 4 tipuri mixte: tipul erotico-obsesional, erotico-narcisic, obsesional-narcisic;

-tipologia lui CGYung -cu cele 2 tipuri introvertit si extravertit;

Chestionare si teste de personalitate multidimensionate

Voi prezenta cateva teste de personalitate mai frecvent folosite:

-testul factorial al lui RB Cattell care cuprinde 171 denumiri de trasaturi de personalitate; in testul PF 16, Cattell a prezentat 16 factori de personalitate carora le-a implicat 2 feluri de dominatii factoriale: factori manifesti si factori voalati ca de exemplu, factorul A este in test factorul schizofreniei, factorul B inclus in itemii testului, reprezinta in cotatie (+) inteligenta intensa, factorul C este cel de manifestare a fortei Eu-lui, factorul H factori de frica, teama, factorul Q -factor de incredere -neincredere;

-chestionarul de personalitate al lui Bernrenter care este format din 125 itemi si care solicita raspunsuri fortate DA/NU, masurand 4 aspecte: autosatisfactia, trasaturi de intro- si extraversiune, caracteristici de dominanta-supunere si tendinte nevrotice.

-chestionarul Cornell Index care cuprinde 110 itemi impartiti in 10 sectiuni cu privire la conduita;

-chestionarul de temperament Guilford si Zimmermann care deceleaza 10 trasaturi de personalitate: activitate generala, activism, constrangere, afirmare proprie, sociabilitate, obiectivitate, integrare sociala;

-testul de personalitate al lui Thurstone este un instrumentar de diagnoza psihica a 7 trasaturi de personalitate de baza.

-inventarul EPK are 81 itemi si implica 4 factori psihoticism, nevrotism, extraversie, introversie si factorul de control-minciuna.

-inventarul de personalitate pentru copii (pic) ce cuprinde 600 de itemi la care raspunde mama copilului investigat, este folosit pentru predictia delicventei.

-inventarul multifazic de personalitate Minnesota (MMPI) ce cuprinde 550 de itemi ce pot fi grupati in 9 scale clinice: ipohondria, depresia, isteria, deviatie psihopatica, masculinitate,feminitate, paranoia, psihastenie, schizofrenie si hipomanie; MMPI-ul evidentiaza existenta unor tendinte spre devianta care datorita validalitatii controversate trebuie verificata prin validare incrucisata cu un alt esantion.

MMPI-ul face diferenta intre patologic si normal, mai greu diferentiind grupele clinice;

-exista un grad mare de concordanta intre evaluarile psihiatrilor si rezultate obtinute cu MMPI -pentru scala psihopatii paranoia si schizofrenia.

3.Probe pentru eficienta cognitiva - investigarea nivelului intelectual

Dezvoltarea functiilor mentale reprezinta o alta dimensiune a persoanei, cu implicatii semnificative in comiterea actelor antisociale.

Oligrofenia sau debilitatea mintala este rezultatul unei dezvoltari ineficiente a functiilor psihice. In investigarea psihologica debilitatea mentala se apreciaza in functie de randamentul pe care o persoana il da la o serie de "probe de inteligenta', probe etalonate pe grupuri mari de indivizi; performantele subiectului se inscriu in intervale -etalon care masoara diversele grade de inteligenta.

Deficitul intelectual masurabil prin probele de inteligenta are urmatoarele caracteristici:

-scaderea semnificativa sau absenta a capacitatii de sinteza;

-comprehensiune sever scazuta sau absenta a relatiilor dintre elemente;

-capacitati de conceptualizare sever scazute sau absente;

-necesitatea de a recurge la obiecte concrete in rezolvarea diferitelor probleme;

-capacitatea de comparare sever scazuta sau absenta;

-procesele cognitive au la baza logica slaba, de aici concluzii si atitudini bizare, absurde.

In cazul debilitatii mentale, varsta mentala este semnificativ diferita de varsta cronologica.

Coeficientul Intelectual (Q. I) reprezinta raportul dintre aceasta varsta mentala si varsta cronologica a subiectului.

Valori si semnificatii ale Q, I-ului:

-peste 140 -inteligenta exceptionala;

-120-139 -inteligenta foarte buna (superioara);

-110-119 -inteligenta buna;

-100-109 -inteligenta medie (buna);

-90-99 -inteligenta medie (-slaba);

-80-89 -inteligenta foarte slaba;

-70-79 -intelect de granita (liminal);

-50-69 -deficienta mentala usoara;

-20-49 -deficienta mentala medie (imbecili);

-0-19 -deficienta mentala grava (idioti);

Ca probe de inteligenta pot fi utilizate: bateria Wechsler, matricele Raven, vechea scala Binet-Simon adaptata, chestionarul Ballard etc.

In ceea ce priveste organicitatea, exista, la anumite baterii, modalitati de calcul pentru coeficientul de deteriorare.

O proba extrem de simpla pentru stabilirea elementelor de organicitate si a gradului lor de semnificanta este proba Weigl.

Organicitatea ca si debilitatea, ca si defectul psihotic semnificativ marcheaza major responsabilitatea persoanei, capacitatea ei de a discerne, de a aprecia situatia dar mai ales consecintele actelor proprii.

Dupa A.Binet, inteligenta poate fi definita ca o achizitie permanent progresiva de mecanisme intelectuale de baza, ce se pot rezuma in atitudine de comprehensiune, inventie, directie si cenzura, dar mai ales cunostinte.

Scala Binet-Simon are 2 forme, L si M, fiecare cu cate 129 itemi pe o arie larga de la 3 la 19 ani, la care s-au adaugat si adaptari pentru surdomuti, nevazatori, deficienti senzoriali.

Testul Binet-Simon a fost prelucrat si adoptat de L.M Terman. Scala Terman a pus in evidenta faptul ca la varstele adulte, inteligenta nu mai are curbe de crestere.

Bateria de testare analitica a inteligentei Wechsler are pentru copii denumirea Wais, cea pentru adulti se numeste Wechsler-Bellevue, iar cea pentru prescolari se numeste WIPSI.

Cel mai cunoscut si folosit test din bateriile nonverbale de inteligenta este testul Raven.

Testul Raven cuprinde 5 serii a cate 12 figuri de desene geometrice variate, astfel incat sa prezinte dificultati gradate progresiv. In fiecare matrice se afla decupat un segment (lipsa). Subiectul trebuie sa aleaga aceea ce lipseste dintr-o serie de 6 variante, astfel incat sa se completeze corect sectiunea ce lipseste.

Alt test de inteligenta este cel al Labirintului Porteus. Bateria Porteus se aplica in psihologia scolara, clinica de orientare profesionala si pentru adaptabilitatea sociala.

Utilitatea mijloacelor psihodiagnostice enumerate in acest referat, este reala pentru cunoasterea individului uman in orice context al activitatii socio-profesionale.

In cazul in care se ignora respectarea cerintelor si rigorilor stiintifice adresate acestor metode, ele isi pierd din valoare si utilitate.

Mijloacele diagnostice utilizate trebuie sa raspunda pozitiv la doua cerinte majore:

a)-fidelitatea (reliability) -adica testul trebuie sa manifeste contanta pe linia informatiei furnizate asupra unui subiect testat in momente diferite;

b)-validitatea -proprietatea testului de a masura ceea ce-si propune sa masoare, adica informatia oferita de catre test in legatura cu anumite trasaturi psihice ale subiectului, trebuie sa fie confirmata de catre conduita acestuia in cadrul unei activitati viitoare in raport cu care s-a facut testarea.

Informatiile furnizate de teste apar in calitate de predictori, adica ei anticipa un anumit randament, o anumita conduita viitoare.

Rezultatele, randamentul, conduita subiectului in etapa ulterioara a confruntarii directe cu activitatea pentru care s-a facut testarea reprezinta criteriul.

Un test este valid atunci cand exista o corelatie pozitiva intre predictori si criteriu.

In actiunea de masurare a psihologiei subiectilor, orice indicator al potentialului delicvential este un predicator posibil al comportamentului, iar comportamentul, la randul lui, constituie criteriul.

In masura in care exista o inalta corelatie intre scorurile privind predictorul si scorurile privind comportamentul sau criteriul, se poate considera ca predicatorul este valid. Cand scorurile privind criteriul descriu in mod clar un comportament infractional, criteriul poate fi considerat valid.

Pentru a dovedi validitatea, predicatorul si criteriul trebuie sa fie sigure, demne de incredere, adica sa dovedeasca fidelitate.

Un predicator dovedeste fidelitate daca scorurile sunt relativ neschimbate atunci cand indivizii sunt masurati a doua oara, dupa scurgerea unei perioade de timp.

La randul ei, fidelitatea este de mai multe feluri:

a)-fidelitatea test-retest, care presupune aplicarea aceluiasi instrument de diagnoza in momente diferite si calcularea valorii coeficientului de corelatie pentru cele doua scoruri obtinute;

b)-fidelitatea de tip forma alternanta - care presupune utilizarea a doua instrumente similare (alternante) in momente diferite.

c)-fidelitatea divizarii in jumatate - ce presupune calcularea coeficientului de corelatie dintre rezultate obtinute la cele doua parti sau jumatati ale instrumentului de diagnoza.

In ceea ce priveste validitatea, aceasta este:

-predictica -cand vizeaza relatiile dintre test si criteriu - plasate diferit in timp;

-concurenta - cand vizeaza relatiile dintre test si criteriu - plasate in aceeasi unitate de timp;

Distinctia logica dintre cele 2 tipuri de validitatii se bazeaza nu atat pe timp ci mai ales pe obiectivele testarii.

Exemple:-validitate concurenta - "Este x schizofren?"

-validitate predictiva -"Va deveni x schizofren"

Pentru a determina validitatea predictiva este necesar sa se masoare subiectii in doua perioade de timp diferite.

Pentru validitatea concurenta se masoara subiectii delicventi si cei nedelicventi.

Trebuie subliniat faptul ca majoritatea eforturilor de masurare a potentioalului delicvential au fost facute in directia valadilitatii concurente, ceea ce inseamna ca instrumentele sunt imposibil de evoluat ca predicator.

Anticiparea momentului in care un individ cu un mare potential delicvential va comite un act violent cu urmari penale, prezinta mari dificultati pentru diagnoza si prognoza psihologica, deoarece, actul antisocial violent nu apare ca o simpla exteriorizare a potentialului delicvential, ci ca un punct de "intalnire "intre acest potential si alti factori circumstantiali.

Chiar daca, in baza unor mijloace diagnostice valide, putem evalua potentialul delicvential al subiectului, in ceea ce priveste anticiparea momentului comiterii infractiunii, ajutorul din partea psiho-diagnozei este mult mai modest.

BIBLIOGRAFIE

1.PSIHOLOGIE JUDICIARA - Nicolae Mitrofan, Voicu Zdrenghea,

Tudorel Butoi - Bucuresti 1997

2.METODE DE PSIHODIAGNOSTIC - Mariana Rosca

Editura Didactica si Pedagogica -Bucuresti

3.INTRODUCERE IN PSIHODIAGNOSTIC - Ursula Schiopu

Editura Humanitas 2002

4.EXPERTIZA MEDICO-LEGALA PSIHIATRICA

-Virgil Dragomirescu, Octavian Hanganu,

Dan Prelipceanu

Editura Medicala - 1990