Scrisul ca obiect de cercetare criminalistica - continutul notiunii de scris in criminalistica

SCRISUL CA OBIECT DE CERCETARE CRIMINALISTICA

SECTIUNEA a 1-a: CONSIDERATII GENERALE

In activitatea justitiei de prevenire si combatere a criminalitati,un loc deosebit il ocupa identificarea infractorilor, determinarea vinovatiei lor si aplicarea pedepselor prevazute de legea penala.

Unul dintre mijloacele prin care se poate stabilii adevarul, il constituie expertiza judiciara alaturi de expertiza medico-legala, psihiatrica, tehnica, etc., expertiza criminalistica contribuie la cercetarea stiintifica a probelor materiale, in principal prin identificarea persoanelor si obiectelor.

Statistica laboratoarelor de criminalistica arata ca ponderea cea mai mare o are expertiza scrisului, cunoscuta in mod curent sub denumirea de ,,expertiza grafica".

Frecventa mare cu care se apeleaza la cercetarea scrisului se explica prin faptul ca inscrisurile sunt admise ca mijloc de proba in justitie "daca in continutul lor se arata fapte sau imprejurari de natura sa contribuie la aflarea adevarului"( art.89 c.p.p. ).

"Aria inscrisurilor ce contribuie, direct sau indirect, la descoperirea si tragerea la raspundere penala a celor vinovati este infinita: acte si insemnari personale pierdute la locul comiterii faptei ( omoruri, furturi, talharii, loviri, violuri, etc.), ori acte apartinand victimei gasite la faptuitori, scrisori anonime cu caracter calomnios sau de amenintare, scrisori care insotesc trimiterea otravii ( intr-un caz otrava era recomandata drept medicament si chiar a fost ingerata de victima),   scrisori lasate de sinucigasi ( reale sau false ,urmarind ascunderea unui omor,etc.). Dat fiind ca aproape intotdeauna aceste dovezi sunt contestate de acuzatii, utilizarea valorificarii posibilitatilor oferite de analiza stiintifica a scrisului se impune de la sine"[1].

Campul de aplicabilitate a cercetarii scrisului este foarte vast. Amintim in acest sens faptul ca de multe ori se recurge la cunostintele de specialitate ale expertilor criminalisti in scopul elucidarii unor probleme cu privire la originalitatea sau descifrarea manuscriselor cu valoare istorica sau literara cat si la verificarea autenticitatii unor opere de arta ( tablouri si lucrari de grafica ). Expertiza documentelor reprezinta unul dinte cele mai vechi mijloace de probatiune.

SECTIUNEA a 2-a: CONTINUTUL NOTIUNII DE SCRIS IN CRIMINALISTICA

1.Definirea notiunii de scris in criminalistica

In dictionarul explicativ al limbii romane, scrisul este definit drept "felul propriu de a scrie al cuiva, modul particular de a caligrafia semnele grafice", iar verbul "a scrie" este echivalent cu "a reprezenta prin semne conventionale sunete sau cuvintele vorbirii".

Scrisul este un gest, expresia musculara a centrilor psihici. Aceasta traducere simbolica a gandirii pune in actiune un mecanism motor de o extraordinara complexitate. Gestul grafic este sub influenta imediata a creierului. Forma sa nu este modificata de organul scriptor daca acesta functioneaza normal si se gaseste suficient de adaptat la functia sa.

Scrisul se desfasoara intr-un camp motor. Activitatea scripturala are loc intr-un spatiu definit. Ea implica imitarea unor miscari cu directie definite, copia formelor avand o anumita orientare si desfasurare a miscarii intr-un spatiu de reprezentare ( fiind un limbaj , el este un sistem figurativ de abstractie simbolica si are legile sale proprii).

Scrisul este forma de expresie a limbajului care implica o comunicare simbolica, cu ajutorul semnelor izolate de om, semne variabile dupa civilizatii. Scrisul este o achizitie tarzie in istoria umanitatii fata de limabjul oral.

"Scrisul, activitate conventionala si codificata este fructul unui efort plecand de la un anumit grad de dezvoltare intelectuala ,motorie si afectiva.Modurile de expresie grafica raman, cu toata variabilitatea lor, destul de fixe prin organizarea generala a planificarii grafice si prin echivalenta instrumentelor scriptoare"[2].

In criminalistica, modul individual de a scrie, care poate fi apreciat dupa elaborarea grafica a semnelor si totalitatii acestora intr-un manuscris se numeste "scris".

2.Scrisul ca mijloc de identitate criminalistica

Luand in considerare finalitatea urmarita, scrisul intereseaza disciplinele foarte variate, cum ar fi: arivistica, desenul liniar, caligrafia. Una dintre aceste discipline este criminalistica.[3]

Deoarece asocierea notiunii de ,,criminalistica" cu cea de ,,scris" poate ridica semne de intrebare, precizam : conform literaturii juridice actuale, criminalistica este alcatuita din trei mari ramuri : tehnica criminalistica, tactica criminalistica si metodica speciala de cercetare a diferitelor genuri de infractiuni. Prima dintre acestea, tehnica criminalistica elaboreaza procedee si utilizeaza mijloacele tehnice pentru descoperirea, fixarea si examinarea mijloacelor materiale de proba, de natura sa conduca la descoperirea infractiunilor si autorilor lor. Probele materiale concretizate in urma servesc la identificarea, fie prin determinarea obiectului creator ( anvelopa care a imprimat pe drum profilul frizurilor, incaltaminte de la care provine urma de pas, degetul care a lasat amprenta), fie prin reconstituirea obiectului, adica a intregului din care a facut parte un fragment ridicat de la locul faptei ( aschii de lemn, vopsea, sticla). Si scrisul este o urma , dar de un gen cu totul deosebit.

Daca urmele de pantof, anvelopele provin de la un obiect ( obiectul identificat ) si sunt realizate prin mulare intr-o masa primitoare ( pamant , sosea ) sau prin depunere de substante ( grasimi secretate de glandele sudoripare ) , scrisul, materializat in forme grafice ale unui manuscris, este urmarea activitatii nervoase si musculare a omului, tradusa printr-un complex de miscari sau deprinderi tehnice. Ca urmare a acestui lucru, el trebuie privit ca o realitate dinamica si nu statica, fixa, asa cum apare la o prima analiza.

Identificarea obiectului creator se realizeaza pe baza identitatii caracteristicilor generale si a particularitatilor urmei in litigiu si a urmelor de comparatie, create experimental cu obiectul avut in vedere, identitate pusa in evidenta prin suprapunerea urmelor in cele mai mici amanunte sau prin continuitate liniara. In schimb doua semnaturi apartinand unei personae sau doua texte cu continut similar nu vor corespunde niciodata perfect in toate elementele grafice ( se exclude copierea unde nu e vorba de un scris liber, ci de o reproducere mecanica a unui model)[4]

Avand in vedere toate aceste lucruri, totusi identificarea persoanei de la care provine un scris este posibila gratie celor doua proprietati fundamentale ale scrisului: individualitatea si stabilitatea sa relative. Operatia presupune un examen comparative folosindu-se ca probe de referinta monstre de scris apartinand in mod sigur persoanei despre care se crede a fi autorul.

Teoria generala a identificarii este deci in intregime valabila si pentru scris , a carei specificatie justifica existenta unui gen autonom de expertiza: expertiza criminalistica a scrisului, denumita si expertiza grafica sau grafoscopie judiciara. Obiectul acestei expertize il constituie identificarea scriptorului si in practica se concretizeaza in urmatoarele situatii: verificarea faptului daca un text sau o semnatura provin realmente de la scriptorul nominalizat in act si identificarea persoanei care a executat un text sau o semnatura ce s-a dovedit a nu apartine titularului respective, adica sunt false sau provin de la un autor necunoscut ( adaugiri, scrisori anonime ) .

3.Forme de manifestare ale scrisurilor expertizate

Scrisurile se reprezinta sub forma de texte, fie ca acestea sau mai restranse, reducandu-se la cateva randuri ( o data de inregistrare si un numar), la doua, trei cuvinte ( ,, De accord ", ,, Am primit " ) sau numai la un singur cuvant (,,Vazut", ,,Confirm") sau sunt mai extinse (cereri , formulare completate de mana,scrisori ) .

Scrisurile se prezinta sub forma semnaturilor, indiferent daca sunt sau nu descifrabile, acestea reprezentand de asemenea miscarile grafice ale unei anumite persoane.

Trebuie adaugate in notiunea de scris si semnele grafice neliterale ( de exemplu semnele de punctuatie, semnele care insotesc cifrele de numerotare ale paginilor, semnele de continuare sau finalizare ale acestora, sublinierile ), mai ales cand forma lor iese din comun. Asemanarea si mai ales deosebirea lor in doua scrisuri care se compara pot indica informatii pretioase.

Ca mijloc de identificare scrisul insumeaza toate formele de manifestare grafica ale unei persoane, nelimitandu-se numai la scrierea alfabetica ( de unde rezulta ca si un desen poate forma obiectul unei identificari, cu mentiunea ca e bine ca desenele sa provina din perioadele de lucru alaturate, stiindu-se ca unii pictori isi schimba forma de expresie de la o perioada la alta).

Scrisul nu trebuie redus numai la materializarea gesturilor inscriptorii prin trasaturi de creion sau cerneala , de exemplu desi foarte rare, exista cazuri cand obiectul expertizei il formeaza urmele in adancime, produse ca urmare a transmiterii prin presiune, pe o alta foaie, a unui scris executat in conditii normale.

Din punctul de vedere al materialului suport pe care se pastreaza scrisul , de obicei se examineaza scrisuri executate pe hartie. Alteori scrisul se afla pe alte obiecte cum ar fi: table, geamuri, garduri.Aceste ,,inscrisuri"al caror autor se cere a fi identificat sunt asimilate cu documentele, deoarece scrisul respectiv se preteaza la o cercetare comparativa cu scrisuri de provenienta certa, intocmite de preferinta in aceleasi conditii.