Condensatoare

Condensatoare

Sunt de 2 feluri: condensatoare fixe si condensatoare variabile.

Condensatoarele fixe sunt acele condensatoare care au o capacitate precis determinata si relativ invariabila in timp.

Cel mai simplu tip de condensator fix este condensatorul plan, construit din una sau mai multe perechi de armaturi metalice, intre care se introduce hartia parafinata sau mica. Cum condensatoarele trebuie sa aiba o capacitate mare la un volum redus, ele se executa prin rularea (plana sau tubulara) a armaturilor dielectricului.

Armaturile se confectioneaza din fasii foarte lungi din foita de staniol -14 % plumb, sau din aluminiu sau cupru. Acestea mai sunt si condensatoare inductoare, spre deosebire de altele, mai bune, numite neinductive, care au armaturile mai late decat dielectricul si putin decalate lateral, astfel incat marginile uneia sa apara la un capat al condensatorului, iar al celeilalte la celalalt capat.

In afara de acest tip mai exista si alte condensatoare de calitate superioara, cum sunt cele construite dintr-o foaie de mica sau material ceramic special peste care s-a depus un strat de argint. Acestea au o precizie si o stabilitate mult mai mari decat cele cu mica sau hartie.

Condensatoarele ceramice tubulare "de compensare" sunt condensatoare al caror dielectric isi schimba constant capacitatea, functie de temperatura. Utilizand grupuri de asemenea condensatoare ( unele cu variatii de capacitate in plus, altele in minus), se obtin condensatoare fixe care nu-si schimba capacitatea o data cu variatia temperaturii.

Tot din familia condensatoarelor fixe fac parte si condensatoarele electrolitice care, avand o capacitate foarte mare la un volum mic, sunt mult utilizate in filtrele alimentatoarelor anodice (mai ales la aparatele alimentate la reteaua de curent alternativ). Dupa constructia lor condensatoarele electrolitice se impart in : uscate , semiuscate si umede.

Condensatoarele electrolitice au insa si un dezavantaj: sunt polarizate si nu pot fi utilizate direct decat in curent continuu. Nerespectarea polaritatii duce intotdeauna la strapungerea sau clacarea condensatorului.

Condensatoarele variabile folosite in aparatura electronica, constau din 2 grupe de armaturi de aluminiu, cupru sau alama, dintre care una fixa, denumita stator , care se pot intercala unele cu altele fara sa se atinga. Armaturile sunt separate intre ele printr-un dielectric oarecare (aer, mica, pertinax), iar axul rotorului si rotorul , care fac corp comun cu batiul condensatorului, sunt izolate de stator printr-un material dielectric solid.

Cand placile rotorului sunt complet introduse in stator, capacitatea condensatorului este maxima, iar cand sunt scoase complet, capacitatea este minima.

Capacitatea minima a condensatorului se mai numeste si capacitate reziduala. La condensatoarele utilizate pentru acordul radioreceptoarelor moderne , ea este de ordinul a 15 pF.

Se intalnesc frecvent 2 tipuri de condensatoare variabile: cu aer si cu dielectric solid. Condensatoarele din prima categorie sunt de calitate superioara si se utilizeaza in exclusivitate in circuitele de acord ale radioreceptoarelor

Notarea condensatoarelor. In scheme, condensatoarele se reprezinta simbolic, iar valorile de cele mai multe ori prescurtat, fara a se mai indica unitatea de masura. Astfel capacitatile cuprinse intre 1 si 9999 pF, se noteaza printr-un numar intreg, care se inscrie langa litera C si exprima valoarea in pF.

Condensatoarele cu o capacitate mai mare de 10000 pF (0,1 µF) se exprima in fractiuni de microfarazi sau in microfarazi. La condensatoarele variabile sau ajustabile se indica ( in schema si lista de componente) valoarea maxima a capacitati sau limitele intre care variaza.

Marcarea condensatoarelor. Toate condensatoarele fixe produse industrial sunt marcate dupa un cod anumit, care difera de la o fabrica la alta sau de la un standard la altul. Europenii utilizeaza codul cifric, altii codul culorilor.

Simbolul condensatorului este prezentat mai jos: