Notiuni generale despre bolile plantelor

NOTIUNI GENERALE DESPRE BOLILE PLANTELOR

BOLILE PLANTELOR SI CAUZELE CARE LE PROVOACA

Prin notiunea de boala se intelege abaterea intergului organism vegetal sau a unor parti ce-l compun de la structura tipica si de la functiunile fiziologice normale.

Toate vietuitoarele, de la cele mai simple pana la cele mai evoluate, pot fi supuse in cursul vietii lor la diferite tulburati (dezechilibre), functionale si structurale, care uneori cuprind intreg organismul, iar alteori sunt localizate numai la unele organe.

Aceste, tulburari sunt de scurta durata sau au un caracter de adaptare, de cele mai multe ori nu, influienteaza prea mult dezvoltarea organismului. In alte cazuri, tulburarile persista, se intesifica chiar si au ca rezultat o istovire a organismului inainte ca acesta sa-si fi implinit ciclul de viata. Aceste stari a organismului ii dam denumirea de starea de boala.

Prin boala deci se intelege orce tulburare a echilibrului functional (fiziologic) si structural (anatomic, histologic, citologic) al unei plante, localizat sau generalizat si care se manifesta prin anumite simptome.

Trecerea de la starea de sanatate la starea de boala, deviere de la starea normala a plantei la ceea ce caracterizeaza boala, este greu de stabilit si stiintific nu este usor de precizat cand se termina starea normala intr-un organism si incepe cea anormala - boala.

Bolile plantelor pot fi:

- acute - cand plantele sau organele atacate pier in timp scurt (uneori, cateva zile);

- cornice - cand au o evolutie lenta si de lunga durata;

- epidemice - cand, ajutate de conditii favorabile, se extend usor de la o planta la alta (rugina cerealelor, fainarea vitei de vie si altele);

- endemice - cand pentru evolutia lor sunt necesare conditii speciale care sunt realizate in anumite zone unde bolala are un carecter permanent.

Dupa natura agentului care provoaca imbolnavirea, bolile plantelor mai pot fi:

- infectioase (parazitare):

- viroze, boli provocate de virusuri;

- micoplasmoze, boli provocate de micoplasme;

- bacterioze, boli produse de bacteriile fitopatogene;

- micoze, boli provocate de ciupercile fitopatogene;

- antofitoze, boli provocate de plante cu flori (fanerogame parasite);

- neinfectioase (fiziologice; neparazitare):

- boli provocate de conditiile de mediu (factorii de clima, factorii de sol, nocxele industriale etc.).

FAZELE SUCCESIVE SI EVOLUTIA BOLILOR

PARAZITARE LA PLANTE

(Patogeneza bolilor infectioase)

In evolutia unor boli infectioase la plante deosebim urmatoarele trei faze succesive si anume:

infectia ( contaminarea );

incubatia;

manifestarea bolii. 

Infectia

Consta in patrunderea agentului patogen in planta gazda si stabilirea de nutritie cu aceasta. Patrunderea agentului patogen in planta difera dupa natura lui si se face pe diferite cai. De cele mai multe ori patrunderea se face prin:

- orificii naturale ale plantei (stomate, lenticele, hidatodii, stil);

- orificii acidentale (rani) - cea mai frecventa cale pentru numerosi agenti patogeni (virusuri, bacterii, ciuperci);

- patrunderea prin strapungerea active a tesututilor de catre agentul patogen.

Patrundere prin una sau alte cai este caracteristica pentru diferiti agenti patogeni. Unii agenti patogeni patrund printr-o singura cale, altii pot patrunde si pe alta cale in afara de cea caracteristica.

1. Patrunderea prin orificii naturale (stomate, lenticele, stigmatul florilor) se intalneste in special la ciuperci. Prin germinare, sporii emit un tub germinativ care este un inceput de miceliu. Acesta patrunde in tesuturile plantei prin orificiile naturale, unde se hraneste si se dezvolta.

2. Patrunderea prin orificii accidentale este cea mai frecventa cale pentru numerosi agenti patogeni, virusuri, bacterii, ciuperci. Ranile de pe diferitele organe ale plantei pot fi produse de numeroase cause cum sunt: grindina, crapaturi produse de ger, muscaturi sau intepaturi facute de animale si in primul rand de insecte, leziuni provocate de paraziti vegetali, rani produse de om prin lucrarile de ingrujire ale culturile, la recoltarea si transportul fructelor tuberculilor etc.

3. Patrunderea prin strapungerea active se realizeaza prin orificii pe care le creeaza parazitul, fie pe cale mecanica, fie prin actiunea fermentilor.

Acest mod de patrundere se intalneste la antotofitele parasite (plante cu flori), precum si la numeroase ciuperci fitopatogene.

Incubatia

Este perioada cuprinsa intre realizarea infectiei si aparitia primelor simptome. Aceasta corespunde cu dezvoltarea parazitului si raspandirea lor in tesuturile plantei gazda.

In acest timp, parazitul, patruns in planta, se hraneste pe seama acesteia, existand astfei o convietuire intre parazit si parazitat. Aceasta este conditia esentiala care caracterizeaza o boala. Raspandirea poate avea loc prin cresterea miceliului ciupercilor in vasele conducatoare, pe care le astupa producand ofilirea plantelor. Unii agenti se raspandesc intracelulari, din celule in celule (virusurile) cei mai multi insa intercelulari, in spatiile dintre celule.

Durata perioadei de incubatie este diferita, caracteristica pentru fiecare agent patogen si variaza in functie de conditiile climatice (de temperatura), de receptivitatea plantei gazda si chiar de diferitele organe ale aceeasi plantei.

Manifestarea bolii

Este momentul cand starea de boala devine evidenta prin anumite simptome exterioare. La bolile produse de virusuri si bacterii, momentul trecerii de la incubatie la manifestarea bolii este greu de observat, intre aceste faze neputandu-se face o delimitare precisa. In cazul bolilor produse de ciuperci, manifestarea evidenta a bolii corespunde cu formarea sporilor ciupercii. La alte boli apar mai intai modificari ale diferitelor organe de planta, cum sunt: decolorari, rasuciri etc.

In faza de manifestare a bolii, simptomele se desfasoara in toate formele si intensitatea lor, dezechilibru functional, se agraveaza iar planta sau organul atacat, moare.

Aceasta faza poate fi mai lunga sau mai scurta si se incheie cu distrugerea partiala sau totala a plantei bolnava.

La majoritatea bolilor infectioase, intre incubatie si manifestarea bolii, nu se poate face o delimitare, intrucat manifestarea bolii apare progresiv.

Primele simptome debutul sunt putin evidente, dar cu timpul ele se accentuiaza si devin caracteristice. La unele micoze simptomele devin caracteristice abia in momentul formarii functiilor ciupercii, care apar la suprafata organului atacat. De exemplu, mana prezinta in dreptul petelor o pasla albicioasa, alcatuiota din conidioforii si conidiile ciupercii, iar ruginile prezinta pustule brune sau negricioase in care se gasesc sporii acestora .

FACTORII CARE INFLUENTEAZA EVOLUTIA BOLILOR

La bolile parazitare, in general, boala este rezultatul interactiunii intre planta si parazit. Acest raport antagonist intre cei doi componenti poate fi modicat sub influienta mediul exterior, fie in favoarea plantei gazde, fie in favoarea parazitului (complexul planta gazda-parazit-mediu).

Un exemplu in ceea ce priveste influienta conditiilor de mediu asupra dezvoltarii bolilor parazitare la plante il intalnim la mana vitei de vie.

Astfel pentru aparitia unei invazii de mana la vita de vie este necesar ca temperatura sa fie mai mare de 12 grade C, iar umiditatea relativa a aerului peste 90%. In general, calduta asociata cu umiditatea creeaza conditii optime pentru dezvoltarea ciupercilor, pe cand caldura uscata este nefavorabila acestora.

In considerarea mediului inconjurator cuprindem doi factori de prima importanta:factorul climatic si factorul sol.

In ceea ce priveste factorul climatic, elementele de care trebuie sa tinem seama in primul rand sunt temperatura si umiditatea. Aceste doua elemente conditioneaza atat dezvoltarea parazitului, cat si starea de receptivitate a plantei gazda si mai ales, actioneaza asupra complexului planta gazda parazit. Un alt aspect al influientei factorilor climatici asupra evolutiei bolilor la plante se refera la actiunea lor asupra plantei gazda. In general, umiditatea relativa ridicata si mai ales atmosfera saturate cu vapori de apa creeaza conditii favorabile pentru atacul ciupercilor.

Factorul sol, prin proprietatile fizice (structura), conditioneaza aeratia si umiditatae acestuia. Umiditatea excesiva in sol este favorabila parazitului si in acelasi timp nefavorabila dezvoltarii plantei, inlesnind dezvoltarea parazitului, deci evolutia bolii. Prin compozitia chimica, solul actioneaza aproape exclusiv asupra plantei gazda.. Atat lipsa, cat si excesul unuia sau mai multor elemente din sol impiedica dezvoltarea normala a plantei. Dar asupra acestor factori, omul poate interveni direct. Este cunoscut faptul ca ingrasamintele cu azot, date in exces, sensibilizeaza plantele la atacul parazitilor, iar cele cu potasiu si cu fosfor sporesc rezistenta acestora la boli. In cantitati optime, in proportii echilibrate si in stare asimilabila, ingrasamintele chimice pot influienta buna dezvoltare a plantelor cultivate si sporirea rezistentei lor la boli.

FACTORII CARE INFLUENTEAZA REZISTENTA NATURALA A PLANTELOR LA BOLI

Rezistenta plantelor fata de boli depinde de un complex de factori, unii apartinand plantei sau agentului patogen (factori interni), iar altii fiind reprezentati de conditiile de mediu (factori externi). Gravitatea bolii este, final, rezultatul interactiunii dintre planta gazda, parazit si conditiile ecologice. Dupa Vanderplank, triunghiul bolii (planta-parazit-mediu)are laturile egale, fiecarei laturi revenindu-i aceeasi importanta.

Rezistenta la boli este o insusire variabila. Avand in vedere influienta conditiilor de mediu, aceasta insusire poate fi modificata si de practician, prin conditiile de viata oferite plantelor.

Factorii interni care influienteaza rezistenta plantelor la boli sunt:

Varsta. Fata de unii agenti patogeni plantele sunt sensibile in primele faze de dezvoltare (Pythium debaryanum), devenind apoi rezistente, iar fata de altii sunt sensibile la maturitate (graul, la Puccinia graminis). Exista si agenti patogeni la care plantele sunt la fel de sensibile in toate fazele de vegetatie (Botrytis cinerea).

Organul Diferite organe ale plantei manifesta grade de rezistenta deosebite, fiind posibil ca numai unele organe sa fie sensibile (ciuperca, Polystigma rubrum infecteaza numai fazele prunului, iar fructele si lastarii manifesta rezistenta). Alti agenti patogeni ataca toate partile verzi aleplantei (Plasmopara viticola-mana la vita de vie).

Dintre factorii interni mai importanti ai agentului patogen putem mentiona: faza nucleara, specializarea fiziologica, hibridarea si mutatiile.

Factorii externi influienteaza rezistenta plantelor la boli, actionand in mod conjugat, atat asupra plantelor cat si asupra agentilor patogeni.

Temperatura. Prin nivel, constata etc. temperatura poate favoriza planta sau agentul patogen. Astfel la 13-15 grade C tomatele in sera sunt foarte sensibile la mana (Phytophora infestants) insa, daca, temperatura creste la 23-25 grade C, plantele de tomate au conditiile favorabile in timp ce pentru ciuperca Phytophthora este daunatoare.

Umiditatea. In general, umiditatea ridicata este favorabila unor agenti patogeni care produc manari, bacterioze, antracnoze etc.

Nutritia minerala a plantelor. azotul in exces sensibilizeaza plantele, in timp ce fosforul si potasiul le sporesc rezistenta. Microelementele (mangan, litiu, bor etc.) sporesc, de asmenea, rezistenta plantelor.

Starea fizica a solului. Terenul compact, argilos, favorizeaza infectiile cu Erwinia carotovora si Synchytrium endobioticum la cartof. Pentru a favoriza buna dezvoltare si rezistenta la boli, fiecare specie de plante trebuie cultivata pe solul preferat.

pH-ul solului. Influienteaza asupra agentilor patogeni care infecteaza partile subterane ale plantei sau coletului. In general, terenul acid favorizeaza atacul ciupercilor patogene (Plasmodiophora brassicae, la radacinile cruciferelor).