Factorii care influenteaza productia de carne la bovine

FACTORII CARE INFLUENTEAZA PRODUCTIA DE CARNE LA BOVINE

1. FACTORI GENETICI INTERNI

Influenta acestor factori este relativ usor de observat, deoarece se manifesta intre specii, intre rasele aceleiasi specii sau chiar intre indivizii aceleiasi rase.

Aceste diferente pot fi legate de: greutatea adulta , viteza de Crestere, precocitatea, compozitia corporala, conformatia etc. si se manifesta

chiar daca conditiile de crestere si dezvoltare sunt identice.

Genotipul are o influenta hotaratoare asupra productiei cantitative si calitative de carne, conditionand in primul rand viteza de crestere, randamentul la sacrificare si compozitia carcasei.

Tabelul nr. 8

Influenta genotipului asupra vitezei de crestere, randamentului la sacrificare si compozitiei carcasei

Din datele prezentate se pot deduce urmatoarele: - doua animale de aceeasi greutate si avand aceeasi viteza de crestere, pot avea indici de consum foarte diferiti, animalul precoce acumululand mai mult tesut adipos cu un consum de energie mai mare; - este posibil a reliza selectia animalelor in functie de caracterele de crestere, precocitate si conformatie, dar principala dificultate este legata de faptul ca aceste caractere nu sunt independente; - selectia animalelor pentru carne este o selectie globala, neseparand anumite gene specifice care permit dezvoltarea mai accentuata a anumitor muschi.

Studiile efectuate pe anumite specii au permis elaborarea unei legi numite 'Legea armoniei anatomice' (M. PRODAL - 1986), care demonstreaza ca la o anumita specie, dezvoltarea si starea de ingrasare intre doua rase sunt comparabile, dar exista intre ele anumite diferente legate de ponderea anumitor parti in carcasa.

Exista in acelasi timp cateva exceptii de la aceasta lege 'a armoniei anatomice' si anume existenta animalelor 'culard'. Acest caracter se intalnese la multe rase de bovine cu o frecventa variabila, fiind legat de prezenta unui mic numar de gene si antreneaza o valoare de macelarie foarte buna.

Specia. Intre specii exista diferente semnificative  in privinta cresterii, dezvoltarii si ingrasarii. Cercetarile efectuate de catre ICPCB Balotesti privind capacitatea de crestere a diferitelor specii de bovine, in conditiile ingrasarii intensive cu valorificare la aceeasi virsta(16 luni) evidentiaza aceste diferente. Astfel, rasele de taurine locale ameliorate realizeaza greutatea medie de 450 kg si sporul de 1050 g/zi, iar bubalinele 309 kg,respectiv 825 g/zi. Ca urmare, specia taurina realizeaza un plus de masa corporala de 15% si o rata a cresterii mai mare cu 28% decit bubalinele. De asemenea, se poate observa ca exista o diferenta intre specii si in ceea ce priveste calitatea carcasei, in favoarea taurinelor; astfel, ponderea muschilor in carcasa este mai mare la taurine cu cca 6,3%, in schimb bubalinele au o pondere a grasimii mai mare cu 8-9% si a oaselor cu 2,25%, ceea ce micsoreaza valoarea economica a carcasei. VELEA (1983) stabileste deasemenea diferente semnificative intre specii. Astfel, malacii fata de taurasi au realizat sporuri de crestere mai reduse cu 36%, greutatea carcasei cu 40%, randamentul la sacrificare cu 9%, carnea de calitatea I cu 6% si proteinele cu 5%. in schimb, ponderea oaselor si a grasimii a fost mai mare cu 4% si respectiv 7%.

Tipul fiziologic productiv. Animalele din tipul digestiv (de carne) si digestivo-respirator (mixt), in special cele hipermetrice (Limousine, Charolaise, Blanc Belgian Blue, Simmental ) manifesta o capacitate mare de crestere (900-1500 g/zi ), precocitate pronuntata (la 12 luni ating 360-450 kg), furnizand in acelasi timp carcase mari, randament ridicat la sacrificare (58-70%), raportul carne-oase mai favorabil, pondere ridicata a carnii in carcasa (peste 80%), in special a celei de calitate superioara. De asemenea, taurinele care apartin tipului fiziologic mixt cu dezvoltare eumetrica, au o capacitate mare de crestere (900 - 1 200 g/zi), precum si indici calitativi si cantitativi ai carnii apreciati. La polul opus, taurinele de tipul respiratoro-digestiv si in special de tip respirator, manifesta o capacitate de crestere si dezvoltare mai redusa si realizeaza indici de abator mai scazuti.

Rasa. In cadrul aceluiasi tip fiziologic si productiv apar o serie de variatii conditionate de rase. in cadrul tipului digestiv se detaseaza rasele: Blanc Belgian Blue (spor 1 200 - 1 500 g si randament la sacrificare 70%; ponderea carnii in carcasa 85% din care musculatura reprezinta 75%), Chianina (spor 1 500 g/zi, randament la sacrificare 63%). In cadrul tipului fiziologic mixt, cea mai valoroasa rasa pentru carne s-a dovedit a fi Simmental. La noi in tara cel mai bine s-a comportat rasa Baltata Romaneasca, care ingrasata intensiv si valorificata la 18 luni atinge greutatea de 560 kg, consecutiv unui spor de 1076 g/zi, consum specific de 7 UN/kg spor, greutatea carcasei de 326 kg si carne in carcasa de cca. 70%; o situatie intermediara ocupa rasa Bruna si cele mai slabe performante sunt realizate de rasa BNR, care insa poate fi sacrificata mai timpuriu.

Varsta influenteaza in foarte mare masura ansamblul parametrilor care reflecta aptitudinile de carne (cresterea, dezvoltarea, ingrasarea, greutatea, conformatia si economicitatea productiei de carne). RAICU (1973) arata ca evolutia greutatii corporale in raport cu varsta parcurge trei faze: - o faza intensa de crestere (0-12 luni) in care taurinele realizeaza 60% din greutatea corporala de adul; - o faza moderata de crestere (12-24 de luni) in care se realizeaza 20% din greutatea corporala; - o faza incetinita de crestere (24-36 de luni) in care animalele isi desavarsesc cresterea, inregistrandu-se 10% din greutatea totala.

NEUMANN si colab., (citat de Gh. GEORGESCU, 1995) prezinta ansamblul modificarilor ce au loc in organismul bovinelor la rasa Simmental in functie de varsta.

Tabelul nr. 9

Dinamica parametrilor de crestere, ingrasare si ai productiei de carne in raport cu varsta (Gh. Georgescu, 1995, prelucrare dupa Neumann)

Din datele prezentate rezulta urmatoarele: - cel mai intens ritm al modificarilor macro si microstructurale au loc in primele 16-18 luni de viata a taurinelor, realizandu-se peste 80% din greutatea de adult, insa raportul optim intre viteza de crestere si consumul optim se mentine pana la 11-13 luni, cand incepe sa predomine metabolismul energetic. - masa corporala se multiplica de 11,3 ori pana la 18 luni, de 13,7 ori pana la 29 de luni si de 21,4 ori pana la stadiul de adult, iar scheletul, de 5,8 ori pana la 18 luni, de 6,9 ori pana la 29 de luni si de 9,3 ori pana la faza de adult; - ponderea muschilor principali creste de la 1% la nastere la 52% la 29 de luni, carnea in carcasa scade de la 62% la o pondere de 56%, oasele inregistreaza o dinamica descendenta de la 27,6% la 16,3%, tendoanele isi diminueaza ponderea de la 6,7% la 2,4%, spre deosebire de grasime care isi mareste ponderea de la 4,6% la 25,3%. - componente carnii se modifica in raport cu varsta, crescand substanta uscata si grasimea si scazand proteinele si apa. - insusirile organoleptice ale carnii se modifica si ele cu varsta (fragezimea se diminueaza, culoarea se intensifica etc.). Varsta constituie un factor esential de modelare a organismului, cu implicatii practice deosebite, orientand crescatorul in alegerea tipului de productie, tehnologiei de crestere si ingrasare, a momentului optim de valorificare.

Sexul. Este unul din factorii genetici cu influenta majora asupra cresterii, dezvoltarii, ingrasarii, cantitatii, calitatii si economicitatii carnii, consecutiv profilului hormonal specific, cu rol anabolizant. Facand referire mai ales la masculi, influenta hormonilor sexuali se manifesta prin urmatoarele: - o diferenta de conformatie prin faptul ca trenul anterior este mai dezvoltat la masculi (tauri) fata de femele si, de asemenea, au o carne mai putin frageda comparativ cu acestea; - pot realiza, fata de fata de femele, o greutate mai mare cu 10-12% si un spor mai ridicat cu 16-28%; - manifesta o capacitate de conversie a hranei mai buna, se maturizeaza mai tarziu, furnizeaza carcase mai mari, randament la sacrificare sporit cu 2-5%, raportul carne-oase mai favorabil cu 2-6% si cantitatea de grasime mai redusa cu peste 26%. Consecintele practice ale influentei sexului asupra productiei de acrne sunt urmatoarele: masculii realizeaza sporuri mai mari cu 16-28% (Gh. GEORGESCU 1995), consumuri mai reduse, sintetizand mai bine proteina (cu 2%), dar mai slab grasimea (cu7%), ceea ce face ca valoarea energetica a carnii sa fie mai redusa cu 25%. Femelele realizeaza sporuri si carcase mai mici, consum de hrana mai ridicat, indice de seu mai mare, deoarece fixeaza mai mai bine grasimea, ceea ce face ca insusirile organoleptice (fragezime, culoare) ale carnii sa fie mai bune. Masculii castrati realizeaza sporuri mai reduse fata de cei necestrati, in schimb creste indicele de consum si cantitatea de grasime; carnea obtinuta este mai buna din punct de vedere calitativ, iar animalele sunt mai usor de intretinut, fiind mai calme, mai linistite.

Tabelul nr. 10

Evolutia comparativa a parametrilor de crestere, ingrasare si carcteristicile arcasei la masculi castrati si necastrati din rasa Charolaise (dupa Geay, Beranger, Jarrige)

Castrarea femelelor consta in indepartarea ovarelor (ovariectomie), in vederea suprimarii caldurilor, care provoaca pierderi de energie datorita comportamentului sexual (miscare, agitatie, consumuri reduse in perioada caldurilor etc.), dar aceasta operatie nu pare justificata din punct de vedere economic, deoarece nu influenteaza in mod semnificativ nici viteza de crestere si nici precocitatea. De remarcat ca operatia de castrare favorizeaza ingrasarea in detrimentul sporului mediu zilnic. Tendinta actuala este de a amana mai mult varsta de castrare pentru a beneficia de o crestere rapida (efectul taur), dar masculii castrati tardiv au carnea mai putin frageda, iar cantitatea de muschi si procentul de colagen este mai mare datorita perioadei lungi de actiune a testosteronului.

Gestatia. Numeroase experiente au scos in evidenta la diferite specii (soareci, porci, oi), existenta unui anabolism gravidic la femele gestante; fenomen care se traduce printr-o mai buna utilizare a ratiei si in special a azotului, antrenand o crestere in greutate superioara, in raport cu un animal negestant care primeste aceeasi ratie. La juninci si la vaci, lucrarile realizate nu au permis punerea in evidenta a unui efect pozitiv foarte semnificativ.

Starea de sanatate. Aceasta reprezinta nu numai un factor care ifluenteaza cresterea, dezvoltarea si ingrasarea, ci si o conditie indispensabila de realizare a acestor procese reflectate in productia de carne. Orice tulburare a organismului afecteaza cresterea, dezvoltarea si ingrasarea. Starea de boala determina inapetenta, reducand consumul de hrana, diminueaza metabolismul, respectiv asimilarile de masa corporala, precum si eficienta utilizarii furajelor. Efectele negative ale starii de boala pot fi mai mari sau mai mici, in functie de o serie de elemente: gradul de satisfacere a cerintelor de hrana si de intretinere, rezistenta organismului la agentii patogeni si la variatia conditiilor factorilor naturali si artificiali de exploatare. De remarcat ca sunt unele tulburari de crestere si dezvoltare de natura genetica (rahitismul, miodistrofia, anomaliile metabolice etc.), care pot fi diminuate prin profilaxie genetica.

2. FACTORI DE MEDIU ARTIFICIAL

Alimentatia. Este factorul exogen cel mai important intrucat reprezinta substratul material al cresterii, dezvoltarii si ingrasarii. Acesta influenteaza atat direct asupra ratei cresterii, capacitatii de consum, indicilor cantitativi, calitativi si economici ai carnii, cat si indirect, asupra hormonilor si a starii de sanatate a animalelor.

Energia, asigura substratul caloric necesar cresterii si ingrasarii. Efectul pozitiv al energiei din hrana se manifesta atunci cand cerintele globale se coreleaza cu particularitatile metabolismului animalelor tinere. Deficitul energetic are un caracter depresiv asupra fixarii lipidelor, cu atat mai important cu cat animalele sunt mai precoce. Proteinele, au un rol atat in asigurarea functiilor vitale (refacerea tesuturilor uzate) cat si in stimularea sporului de crestere, in special al musculaturii. Nivelul proteic in ratie la animalele tinere variaza in functie de stadiul ingrasarii intre, 9 si 16%. Ratiile hipoproteice afecteaza cresterea, dezvoltarea, cantitatea si calitatea carnii, precum si eficienta producerii acesteia, iar ratiile hiperproteice favorizeaza cresterea si dezvoltarea, dar sunt neeconomice si pot induce boli de nutritie si metabolism.

Sarurile minerale au rol important in desfasurarea activitatii vitale, a cresterii si dezvoltarii organismului. Concentratia optima in saruri minerale a ratiilor face posibila exercitarea rolului lor complex. Ele intervin in formarea tesutului osos si a unor grupari prostatice, cele mai importante fiind sarurile de Ca, P, Mg, Fe, S. Hipo- si hipermineralozele nu sunt de dorit, deoarece provoaca dereglari in organism, in special in nutritie si metabolism, cu efecte negative asupra cresterii si ingrasarii bovinelor.

Vitaminele sunt indispensabile pentru cresterea, dezvoltarea si functionarea normala a organismului si in special pentru folosirea principiilor nutrivi din ratie. Un rol deosebit de important in procesul de crestere si dezvoltare il au vitaminele A, D, E, complexul B, vitamina C. Legea minimului actioneaza si in cazul proceselor de crestere si dezvoltare in sensul ca energia sau principiul nutritiv aflat in doza minima limiteaza aceste procese. Nivelul alimentatiei influenteaza cresterea si dezvoltarea atat in perioada uterina cat si in cea postnatala. In practica se pot intalni doua abateri: - subalimentatia, care antreneaza la inceput o diminuare a vitezei de crestere, apoi este foarte pronuntata pierderea in greutate, ce se realizeaza in principal pe seama tesutului adipos, care este primul afectat. O restrictie alimentara foarte severa in timpul varstei tinere poate antrena o oprire ireversibila a dezvoltarii animalului. Daca in continuare animalul este supus unui nivel de hranire foarte ridicat, acest lucru nu va putea compensa subalimentatia anterioara, sistemul muscular nu se va mai putea dezvolta, animalul se va ingrasa rapid, iar la sacrificare se va obtine o carcasa cu o carne de calitate inferioara. Se pot intalni cateodata astfel de animale, fie la sfarsitul verii, dupa o seceta indelungata, fie la iesirea din iarna, atunci cand furajele au fost insuficiente. Aceste animale prezinta un profil caracteristic, avand capul foarte voluminos, in raport cu restul corpului. in cele mai multe cazuri, o restrictie alimentara lejera nu compromite cresterea ulterioara a animalului. - supraalimentatia, antreneaza o marire a vitezei de crestere, care evidentiaza conceptul numit legea randamentului descrescator, unde apare foarte clar ca nu exista proportionalitate intre sporul de crestere in greutate si cresterea nivelului energetic al ratiei. Efectul unei restrictii alimentare variaza mult, in functie de genotipul animalelor. La un animal precoce, restrictia alimentara antreneaza o modificare a compozitiei corporale (diminuarea tesutului adipos si o reducere a vitezei de crestere). La un animal tardiv, restrictia alimentara nu modifica compozitia carcasei si continutul in grasime, dar franeaza viteza de crestere.

Calitatea hranei. Se reflecta in primul rand in asigurarea raporturilor nutritive optime in functie de greutate, varsta si intensitatea cresterii. De asemenea, furajele, trebuie sa contina principii nutritivi cu un grad ridicat de utilizare, sa fie bogata in aminoacizi esentiali, saruri minerale si vitamine si sa aiba insusiri organoleptice superioare.

Tehnologia de hranire. Din stoc si in special monodieta influenteaza pozitiv cresterea, dezvoltarea si ingrasarea bovinelor. in acelasi timp, administrarea retei sub forma de amestec unic, stimuleza cresterea si dezvoltarea (cu 15%) prin sporirea ingestiei si reducerea pierderilor fata de administrarea separata a furajelor . De asemenea , hranirea la discretie este mai favorabila fata de ratia distribuita in doua - trei tainuri.

Sistemul de intretinere influenteaza in mare asura asupra cresterii, cantitatii, calitatii si economicitatii carnii in. Astfel, intretinerea legata are o influenta pozitiva atunci cand hranirea se face dirijat, deoarece se realizeaza un control mai bun al hranirii cu concentrate (ISAKOV). Acest sistem de intretinere este de asemenea mai indicat a se utiliza in faza de finisare a ingrasarii. Sistemul de intretinere legat determina o incidenta sporita a afectiunulor podale, insa calitatea carnii este imbunatatita (fragezime mai pronuntata). Intretinerea legata, comparativ cu cea libera, determina un spor zilnic de crestere mai mare cu 6% si un consum de hrana mai redus cu 5%. intretinerea libera asigura o crestere mai eficienta (productie mai mare pe unitate de suprafata construita, cost mai redus, productivitatea muncii mai mare) si o sanatate mai buna. De remarcat ca acest sistem determina o calitate a carnii mai slaba comparativ cu cea obtinuta in sistemul de intretinere legat.

Adapostul influenteaza procesul de crestere, comportamentul si sanatatea animalului, productivitatea, costul si rentabilitatea productiei de carne. Cele mai multe cercetari s-au facut cu privire la efectul pardoselii si prezentei asternutului asupra ingrasarii. BLAXTER si colab., citat de Gh. GEORGESCU, evidentiaza efectul pozitiv al pardoselii de gratar din beton sau din fonta asupra performantelor inregistrate de animalele la ingrasat fata de alte solutii de pardoseala (spor 1350 g/zi, stare de sanatate mai buna, valoare comerciala a carnii). RAICU si colab. indica ca favorabile toate tipurile de gratar studiate (bilaminare, bilaminare T, grinda cu orificii de fagure), iar cel mai bun s-a stabilit a fi cel tip grinda.

Densitatea animalelor in boxa constituie un factor deosebit de important de confort tehnologic care are o mare influenta asupra productiei de carne. ICPCB Balotesti recomanda ca numarul de animale pe boxa in faza a treia de ingrasare intensiva sa fie de 16 cap. (1,9 - 2,2 m² / cap), asigurand un spor de crestere mai mare cu 10% fata de situatia in care densitatea in boxa este de 23 animale.

3. FACTORI DE MEDIU NATURAL

Microclimatul. Efectele microclimatului se exercita direct si indirect in obtinerea unei productii bune de carne. Efectul direct intervine asupra temperaturii corpului si frecventei respiatorii, care la randul lor, influenteaza sanatatea, consumul de hrana si de apa, determinand modificari in procesul de crestere. Efectul indirect, secundar se exercita asupra producerii, recoltarii, conservarii, pastrarii, distribuirii si consumarii furajelor, ca si asupra difuzibilitatii bolilor.

Temperatura. Bovinele sunt animale homeoterme. Confortul termic sau zona de neutralitate (9 - 16 ⁰C) presupune ca animalele nu lupta nici cu caldura, nici cu frigul, permitand obtinerea unor performante maxime si cu consumuri reduse. in cazul modificarii temperaturii de la zona de confort , organismul intervine prin mecanismul de termoreglare pentru a evita stresul termic. Temperatura ridicata, mai ales peste 27⁰C genereaza crestera temperaturii corpului, a frecventei respiratorii si a consumului de apa, precum si reducerea sporului si conversiei furajelor. Temperatura scazuta mai ales sub - 5⁰C, determina un consum de hrana mai mare, reducerea sporului de crestere si provoaca imbolnavirea animalelor.

Umiditatea. Are influenta directa mai redusa asupra animalelor, cu exceptia cazului in care este asociata cu o temperatura ridicata sau, mai ales, scazuta. Zona de confort este 65 - 75%, admitindu-se si unele abateri.

Curentii de aer. Efectul aacestora poate fi favorabil sau nefavorabil in functie de intensitatea lor si mai ales de conditile de temperatura si umiditate. Astfel, in conditii de temperatura ridicata si umiditate scazuta, curentii de aer cu viteza mai mare au actiune favorabila asupra organismului, stimuland pierderea de caldura; cand temperatura din adapst este scazuta si umiditatea ridicata, curentii de aer afecteaza starea de sanatate a animalelor si, implicit, procesul de crestere si ingrasare.

Lumina. Influenteaza cresterea si dezvoltarea animalelor destinate ingrasarii, in primul rand prin spectrul ei. Astfel, spectrul ultraviolet stimuleaza procesul de crestere si dezvoltare prin intensificaarea activitatii tiroidiene si hematopoiezei, in timp ce spectrul infrarosu imbunatateste confortul termic. Iluminatul natural prelungit mareste consumul de hrana si influenteaza pozitiv sporul de crestere. in adapost, cel mai bun spor s-a obtinut in cazul unei intensiti luminoase de 80 - 100 lucsi, timp de 14 ore/zi la vitei si 30 - 40 lucsi timp de 10 - 14 ore/zi la tineret.