Factorii de microclimat din adaposturile de pasari

FACTORII DE MICROCLIMAT DIN ADAPOSTURILE DE PASARI

Se vor exemplica in continuare aspecte ale factorilor de microclimat din anumite adaposturi de pasari, respectiv de hale specifice aviculturii industriale, preluate din literatura de specialitate, mai ales dupa Prof. univ. dr. ing. Ion VACARU – OPRIS.

Microclimatul din halele de tineret parinti. Tineretul parinti-rase grele este crescut timp indelungat pe acelasi asternut (20 de saptamani), de aceea se va acorda o atentie deosebita intretinerii acestuia in cele mai bune conditii. Un asternut de buna calitate trebuie sa fie uscat, higroscopic si fara mucegai. Periodic, se indeparteaza asternutul umed din jurul adaposturilor. Printr-o ventilatie suficient de activa este posibila eliminarea surplusului de umiditate din aer, incat acesta sa nu condenseze si sa umidifice asternutul; totodata prin asigurarea temperaturii optime in hala se evita efectul de “roua”, care la fel, contribuie la umidifierea asternutului. Un asternut compromis este greu de imbunatatit, dar nu imposibil; pentru aceasta, se elimina crusta formata si portiunile foarte umede, adaugandu-se asternut de buna calitate pana la refacerea grosimii de 40 cm; concomitent, se amesteca energic asternutul vechi cu cel nou, impreuna cu 150 g superfosfat/m² si 150 g de var nestins/m².

Temperatura aerului. In primele trei zile, temperatura sub eleveoza, trebuie sa fie de 35⁰C, dupa care aceasta va scadea cu un grad pe zi pana la varsta puilor de 12 zile, cand va ajunge la 26⁰C; aceasta temperatura se mentine pana la sfarsitul saptamanii a II-a. Mai departe, temperatura aerului urmeaza sa scada cu un grad pe saptamana pana la 18⁰C, nivel considerat a fi bun si in continuare (tabelul 4).

Tabelul nr. 4

Temperatura tehnologica pentru tineretul parinti (T.P.)

gaini rase grele

Eleveuzele se ridica pe masura avansarii in varsta a puilor. Verificarea temperaturii se face cu ajutorul termometrelor de control, dar si dupa modul de distribuire a puilor in tarcul de crestere.

Umiditatea relativa a aerului. Din primele ore de viata puii trebuie sa beneficieze de o umiditate relativa a aerului mai mare (65-70%), astfel incat sa nu se deshidrateze, avand in vedere ca, la eleveuze, umiditatea ambientala este de aproximativ 80%. Pentru perioada urmatoare, se recomanda nivelul de umiditate de 55-75%.

Ventilatia. Circulatia aerului in halele de crestere a tineretului parinti gaini rase grele se face in presiune pozitiva (admisie libera si evacuare fortata). Rata ventilatiei (aer admis) trebuie sa fie de 0,7 m³/kg corp si ora pe timpul verii.

Curentii de aer. La temperaturi situate in limitele confortului termic, curentii de aer de o anumita viteza, nu influenteaza negativ sanatatea pasarilor; datorita insa imperfectiunilor contructive si functionale ale halelor, microclimatul acestora este vizibil influentat de conditiile mediului exterior, fapt ce face ca, la temperaturi ridicate, cum sunt cele din timpul verii sa fie nevoie de o intensificare a curentilor de aer din hale, in timp ce, la temperaturile scazute ale iernii sa devina imperios necesara reducerea vitezei acestor curenti.  Viteza curentilor de aer este dependenta si de varsta pasarilor (tabel 5).

Tabelul nr. 5

Viteza curentilor de aer (m/sec) in halele

tineret parinti gaini rase grele

Presiunea aerului. In perioada cand presiunea aerului din hale scade brusc si se produc modificari de potential electric si de grad de ionizare a aerului, se constata o incetinire a bioritmului puilor; invers, la cresteri bruste de presiune se inregistreaza o accelerare a bioritmului acestora. Presiunea aerului din hale este influentata si de rata ventilatiei. Astfel, daca admisia aerului este fortata si evacuarea libera, presiunea interioara creste, in timp ce la o admisie libera si evacuare fortata se constata o scadere a acesteia. Presiunea atmosferica scazuta favorizeaza evaporarea rapida a apei din hala, dar recircula puternic gazele nocive din canalizare si fosele de dejectii, viciind atmosfera, fapt ce se repercuteaza negativ asupra sanatatii pasarilor.

Zgomotele din hala. Constituie un factor deosebit de stresant pentru pasari, provocand anxietate si agitatie. Principala sursa de zgomote o reprezinta ventilatoarele nereglate in functionare, dar si zgomotele provocate de trantirea usilor sau strigatele lucratorilor din hala. Pentru diminuarea agresivitatii factorilor stresanti de hala in cresterea pasarilor au fost facute cercetari, multe din ele bazandu-se pe tratarea pasarilor, dupa solutii originale, cu substante tranchilizante, de tipul: reserpine, bromine, derivati si barbituri sau cu efect tranchilizant, cum sunt unele substante din grupa heterociclilor cu azot, ca: fenazina, derivati fenotiazinici, romerganul etc., (VACARU-OPRIS IOAN si colab.).Se prefera tratamentul cu substante care au efect tranchilizant, deoarece nu produc efecte secundare nedorite, prin acumularea de produse reziduale in carne si oua.

Pulberile din hala. Provin din asternut, nutretul combinat administrat, dejectii uscate, etc. Normele de igiena prevad un nivel de maxim 15 mg/m³ pentru pulberile din aer si de 17-25 mg/m³ pentru pulberile sedimentate, timp de 30 de zile.

Noxe admise. Concentratia amoniacului nu trebuie sa depaseasca 15 ppm in primele saptamani de viata a puilor si 30 ppm, in continuare. Incarcatura maxima de amoniac se afla deasupra asternutului, la nivelul puilor. Pentru hidrogenul sulfurat se admite o concentratie de pana la 5 ppm, iar pentru bioxidul de carbon, o concentratie de maxim 0,3%. Asa dupa cum este firesc, concentratia in gaze nocive este determinata de rata ventilatiei, care trebuie sa fie mai mare vara si mai  mica iarna.

Iluminatul halelor. In primele 24 de ore se asigura lumina continua, pentru ca puii sa se poata adapta mai usor la conditiile de hala; apoi durata zilei lumina se reduce, dupa cum urmeaza: in zilele 2-3 la 22 ore; in zilele 4-7 la 20 ore; in zilele 8-11 la 16 ore; in zilele 12-15 la 12 ore; in zilele 16-20 la 10 ore. Incepand cu ziua 21, durata luminii scade la 8 ore, mentinandu-se la acest nivel pana la varsta de 20 saptamani, cand tineretul se transfera in halele de adulte.

Microclimatul din halele pentru pasari adulte. Hala pentru pasari adulte, in suprafata de 1200 m², se amenajeaza in mod asemanator cu cea pentru tineret, cu unele deosebiri, intre care mai importante sunt: in loc de 16 compartimente se fac numai 8, din care 4 in dreapta camerei tampon si alte 4 in stanga acesteia. Din cele 4 compartimente ale fiecarei semihale, doua sunt pe partea dreapta a culuarului central si alte doua pe stanga lui. In dreptul culuarului central se distribuie cuibarele, al caror numar se coreleaza cu efectivul cazat, revenind 4 gaini la un cuibar. Densitatea la populare in halele de adulte trebuie sa fie de 5-6 cap/m², frontul de furajare de 12 cm/cap, iar cel de adapare de 2,4-3 cm/cap. Asternutul se impune sa fie uscat, curat, dezinfectat si gros de aproximativ 40 cm, in special in lunile de iarna.

Temperatura din hala va fi de 18⁰C, iar umiditatea relativa a aerului de 60-70%. Pentru o buna ventilatie se asigura 5-6 m³ aer/kg corp si ora (maxim 7 m³/kilocorp si ora in lunile de vara). In zilele excesiv de calduroase, in dreptul orificiilor de admisie se recomanda sa se puna dispozitive cu grilaj, umplute cu carbune de mangan, deasupra carora un robinet lasa sa se scurga un jet subtire de apa.

Ventilatia va fi la fel ca la tineret, in presiune pozitiva.

Programul de lumina se adapteaza varstei pasarilor. Astfel, dupa varsta de 20 saptamani, durata zilei de iluminare a halei este necesar sa creasca treptat, determinand intrarea in ouat a pasarilor la varsta optima. Daca durata zilnica de iluminare a halei creste inainte de timp, se forteaza instalarea maturitatii sexuale, in detrimentul maturitatii corporale, cu consecinte grave asupra curbei de ouat. Un program de lumina corect trebuie sa stimuleze productia de oua si sa nu o forteze sau sa o inhibe. Se va avea grija ca, perioada de intuneric sa fie de intuneric total, caci patrunderea de lumina in hala prin diverse orificii creaza zone luminoase, unde pasarile continua sa se hraneasca si sa bea apa, in timp ce pasarile din zonele intunecate manifesta o stare de agitatie extrema. Perioada de lumina trebuie sa asigure o inzensitate luminoasa uniforma in toata hala si constanta; se apreciaza ca, o intensitate luminoasa de 20-30 lucsi este indicata pentru situatia data. Alti autori recomanda urmatorul program de lumina: 13 ore lumina la varsta de 21 saptamani; 14 ore la varsta de 22 saptamani; 14 ore si 30 minute la varsta de 23 saptamani; 15 ore la varsta de 24 saptamani; 15 ore si 30 minute la varsta de 25 saptamani; 16 ore lumina de la 26-64 saptamani.

Cocosii se transfera inaintea puicutelor, cu 2-3 zile (dupa alti autori, transferul puicutelor trebuie facut imediat dupa terminarea transferului cocosilor). Sexele se cresc impreuna intr-un raport de 1 mascul la 10 femele. Pe fiecare din cele 8 compartimente revin, de regula, 75-90 cocosi si 750 puicute, iar pe hala, 600-720 cocosi si 6000 puicute (6600-6720 capete / hala). Transferul trebuie facut intr-o singura zi, cand conform programului “skip-a-day”, pasarile nu se furajeaza. Ele vor beneficia in hala de adulte de apa proaspata si de un microclimat corespunzator. A doua zi, se face prima furajare, cu cantitati prevazute in programul “skip-a-day”, dandu-se totusi, un mic supliment pentru diminuarea stresului de transport.