Organizarea reproductiei in fermele de vaci

ORGANIZAREA REPRODUCTIEI IN FERMELE DE VACI

Organizarea activitatii de reproductie presupune: proiectarea asigurarii efectivului si structurii optime; programarea sezonului de insamantari si fatari si a varstei pentru introducerea vitelelor la reproductie.

Proiectarea asigurarii efectivului de reproductie si a structurii optime. Fermele de vaci pot fi diferentiate atat dupa modul de organizare a reproductiei (cu circuit inchis sau deschis), cat si dupa felul multiplicarii efectivului (reproductie simpla sau largita). Fermele cu circuit inchis isi asigura matca din prasila proprie. Fermele cu circuit deschis realizeaza sporul de efectiv prin cumparari de la alte ferme. Fermele cu reproductie simpla isi pastreaza efectivul constant, iar fermele cu reproductie largita au efectivul-matca sporit, necesitand asigurarea reformei, plus rata cresterii efectivului. Fermele cu circuit inchis si reproductie simpla cresc numai vitelele necesare inlocuirii efectivului, iar cele cu reproductie largita cresc toate vitelele. La organizarea improspatarii efectivului-matca trebuie sa se tina seama de urmatorii factori: procentul de natalitate, rata reformei si a pierderilor la diferite categorii de tineret, rata trecerii la turma de baza, rata reformei la vaci etc. Asigurarea reproductiei in ferma, in conditii normale, se bazeaza pe proiectarea unei structuri optime tinandu-se seama de: caracterul reproductiei (simpla sau largita); organizarea reproductiei (cu circuit inchis sau deschis); directia de ameliorare si exploatare; locul fermei in piramida ameliorarii (elita, testare, inmultire, productie); marimea si amplasarea fermei; nivelul ratelor de reforma la vaci si diferite categorii de tineret; conditiile de mediu natural si artificial etc. In fermele de reproductie si de productie se cere ca 80% din vaci sa fie in productie si 20% in repaus mamar, respectiv 50% vaci fatate si insamantate recent, 30% vaci gestante intre lunile a III-a si a VII-a si 20% vaci gestante in ultimele doua luni.

Programarea sezonului de insamantari si fatari. Femelele din specia taurine sunt poliestrice, cu ovulatie spontana, dar cu o manifestare mai puternica primavara, iar masculii pot produce sperma cu capacitate fecundanta in tot cursul anului. Ca urmare, biologia reproductiei speciei, permite practicarea atat a insamantarilor si fatarilor grupate, cat si a celor esalonate.

Sistemul de monte si fatari sezoniere (grupate). Este indicat in acele unitati care nu dispun de baza furajera corespunzatoare si nu au suficiente adaposturi pentru vitei. In acest caz se planifica in asa fel montele ca fatarile sa aiba loc in numar mai mare in sezonul II si III. Astfel, se planifica 40% din fatari in sezonul II (primavara), 30-35% in sezonul III (vara), iar restul de 25-30% in celelalte sezoane. In acest caz vacile care au fatat primavara si vara dau productii bune, favorizate de masa verde, iar unitatile nu au greutati cu adapostirea viteilor.

Sistemul de monte si fatari esalonate. Cand exista o baza furajera bine pusa la punct, incat sa poata asigura ratii echilibrate vacilor gestante si in lactatie pe tot timpul anului si adaposturi corespunzatoare pentru vitei, cel mai indicat este sistemul de programare al fatarilor esalonate uniform tot timpul anului. Printre avantajele acestui sistem, mentionam: aprovizionarea constanta a populatiei cu lapte si produse lactate proaspete; reducerea investitiilor pentru constructia de noi adaposturi necesare tineretului, cele existente fiind folosite uniform tot timpul anului; aprovizionarea uniforma cu materie prima a unitatilor de industrializare a laptelui in tot cursul anului. In continuare autorii acestui curs universitar prezinta programarea esalonata pe tot parcursul anului a montelor si fatarilor.

Tabelul nr. 7

Sisteme de monte si fatari (% din efectivul total de vaci)

1. TEHNOLOGIA MULGERII VACILOR

Dintre toate procesele tehnologice specifice fermelor de vaci, operatiunea de mulgere necesita consumul cel mai mare de timp din activitatea zilnica a lucratorilor. Obiectivele urmarite in procesul de mulgere sunt: evacuarea intregii cantitati de lapte posibil de muls; obtinerea unui lapte cu calitati igienice superioare; prevenirea ranirii ugerului; prevenirea transferului microorganismelor patogene de la vacile bolnave la cele sanatoase si folosirea eficienta a fortei de munca. In practica, se cunosc doua sisteme de muls: mulsul manual si mulsul mecanic.

1. 2 SISTEMUL DE MULS MANUAL

Mulgerea manuala reprezinta cel mai vechi sistem si cunoaste inca o larga raspandire pe plan mondial, cu deosebire in tarile cu zootehnie extensiva si semiintensiva. In tara noastra mulgerea manuala se practica inca in gospodariile populatiei preconizandu-se, in perspectiva, generalizarea mulgerii mecanice.

Tehnica mulsului manual. Mulgerea manuala necesita executarea, in mod cronologic, a mai multor operatiuni: pregatirea vacilor, pregatirea mulgatorilor si mulsul propriu-zis. Pregatirea vacilor consta in curatirea sumara a locului de muls, toaleta ugerului si a regiunilor invecinate. Ugerul este spalat cu apa calda si sters cu un prosop curat. De asemenea, se leaga coada de piciorul stang cu ajutorul unui elastic, pentru a impiedica lovirea ingrijitorului si scuturarea prafului in galeata de muls. In mod obligatoriu, mulgatorul trebuie sa se spele pe maini cu apa calda si sapun, sa imbrace un halat curat si sa-si puna o boneta. Fiecare mulgator va avea doua galeti, respectiv una in care mulge si una folosita pentru spalarea ugerului. Dupa ce toate aceste lucruri au fost facute, mulgatorul ia scaunul de muls si se asaza in partea dreapta a animalului. Bruscarea sau lovirea vacii determina retentia laptelui. Mulsul cuprinde doua faze: masajul ugerului si mulgerea propriu-zisa. Masajul are drept scop pregatirea organismului vacii si a ugerului pentru cedarea laptelui (mecanismul neurohormonal al cedarii laptelui este cunoscut). Masajul se executa in doua sau trei reprize, si anume: masajul pregatitor, masajul de la mijlocul mulsului si masajul final. Masajul pregatitor este de 1-3 minute, in functie de particularitatile individuale ale vacilor. Dupa terminarea masajului incepe mulsul propriu-zis. Primele jeturi de lapte se mulg intr-un vas separat, laptele respectiv fiind bogat in germeni patogeni.

Metode de muls manual. Se cunosc trei metode de muls manual: mulsul 'cu mana plina', mulsul 'cu nod' si mulsul 'cu doua degete'. Se va folosi una sau alta din aceste metode, in functie de particularitatile ugerului, cea mai utilizata metoda fiind totusi cea 'cu mana plina'. Ca procedee de muls, prin care se intelege modul de asociere a mameloanelor in timpul mulsului, se aplica: mulsul direct (se mulg sferturile posterioare, apoi cele anterioare), mulsul lateral (sferturile de pe partea dreapta urmate de cele de pe partea stanga) si mulsul incrucisat (se asociaza un sfert anterior cu cel posterior de pe partea opusa). Mulsul manual necesita multa forta de munca fiind, in acelasi timp, foarte obositor si din aceasta cauza se cauta inlocuirea, pe cat posibil, a mulsului manual cu cel mecanic.

1.3 SISTEMUL DE MULS MECANIC

In conditiile folosirii tehnologiilor moderne in cresterea vacilor pentru lapte, mulsul mecanic este obligatoriu deoarece prezinta multiple avantaje incontestabile, dar aplicarea lui necesita o serie de masuri tehnico-organizatorice. Printre avantajele mulsului mecanic, mentionam: reducerea necesarului de forta de munca la jumatate si chiar la mai mult, in cazul existentei salilor de muls; cresterea productivitatii muncii; reducerea efortului fizic al mulgatorului; obtinerea unui lapte mai igienic, intrucat acesta nu mai vine in contact cu aerul adapostului; realizarea unei productii mari de lapte si grasime, datorita faptului ca viteza mai mare de cedare a laptelui duce la golirea completa a ugerului. Pentru reusita utilizarii mulsului mecanic, se cer urmatoarele conditii: existenta unor aparate de muls cu caracteristici functionale care sa corespunda particularitatilor morfo-functionale ale ugerului; sa nu afecteze integritatea ugerului si sa fie usor de manevrat, de curatat si dezinfectat; existenta unui personal calificat si constiincios, care sa cunoasca particularitatile ugerului si functionarea aparatului; existenta unui material biologic selectionat, cu o buna simetrie morfologica si functionala a ugerului. Mulsul mecanic se poate efectua la stand sau in sali speciale de muls. Mulsul la stand se utilizeaza in fermele obisnuite de vaci, iar mulsul in sali speciale se aplica in complexe industriale pentru cresterea vacilor de lapte cu stabulatie libera.

Mulsul mecanic la stand prezinta 3 variante de aplicare, si anume: mulgerea la galeata, mulgerea la bidon si mulgerea 'Pipe-Line'. In cazul mulgerii mecanice la galeata, la un capat al adapostului exista o camera speciala pentru pompa de vid, iar conducta de vid este amplasata de-a lungul standului. Laptele se mulge de la fiecare vaca in galeata. Mulgerea la bidon cu agregat individual presupune existenta instalatiei de muls si de vacuum montata pe carucioare pe care se asaza si bidoanele. Se utilizeaza numai in fermele mici. Mulgerea 'Pipe-Line' este un sistem mai avansat, care presupune colectarea si transportul pe conducta al laptelui, de la ugerul vacii pana la bazinul de colectare si racire amplasat la capatul adapostului. Mulsul mecanic in sali de muls se practica in cazul intretinerii nelegate a vacilor. Instalatia de muls este amplasata intr-o constructie speciala, prevazuta cu mai multe incaperi: sala de muls propriu-zisa, sala de asteptare a vacilor, sala de racire si pastrare a laptelui, camera cu generatorul de vacuum. Salile de muls sunt dotate, in general, cu instalatii mecanice de distribuire a concentratelor in timpul mulsului. Se cunosc mai multe tipuri de sali de muls, care se diferentiaza, in general, dupa pozitia vacilor in sala de muls si modul de introducere si evacuare a acestora. Indiferent de tipul de sala de muls, aceasta este prevazuta cu o alee de serviciu situata la cca 70 cm sub nivelul standului vacilor, astfel incat ugerul se gaseste la nivelul mainilor mulgatorului.

Sala de muls tip 'Tandem'. Capacitatea acestor sali de muls este redusa avand, in general, 8 standuri (boxe) asezate pe doua randuri, simetric si paralel fata de aleea de serviciu (2 x 4 standuri), in care lucreaza 2 mulgatori. In sala de muls exista o alee suplimentara de circulatie a vacilor, ceea ce permite introducerea si evacuarea individuala a vacilor.

Sala de muls 'Bradulet'. Capacitatea acestor sali de muls este diferita, de la 8-16 locuri pana la 42 locuri. Vacile sunt dispuse in sala de muls simetric si oblic (sub un unghi de 30^o) fata de aleea de serviciu, pe unul sau doua randuri. Introducerea si evacuarea vacilor are loc in grup (toate vacile de pe o parte a salii de muls).

Sala de muls tip 'Side by Side'. Are capacitatea de 2*20 locuri, iar vacile sunt asezate perpendicular pe aleea de serviciu. Fazele fluxului tehnologic sunt asemanatoare cu cele din sala de muls tip 'Bradulet', dar atasarea paharelor de muls se face printre membrele posterioare ale vacii.

Sala de muls rotativa 'Rotolactor'. Capacitatea unei asemenea sali de muls este de 15-35 locuri, cu platforma de muls circulara, compartimentata in standuri individuale, care are un angrenaj propriu de rotire. Durata unei rotatii complete poate fi reglata in functie de productia de lapte a grupului de vaci care se mulge (7-10 minute). Mulgatorii sunt situati in mijlocul salii de muls, iar vacile se rotesc in jurul lor o data cu platforma de muls.

Platforma de muls portabila. La intretinerea vacilor in tabere de vara, pe pasune, mulgerea se efectueaza cu platforma de muls prevazuta cu 8 locuri de muls dispuse simetric, pe doua randuri, fata de axul logitudinal al platformei. Intreaga platforma poate fi remorcata de tractor. Instalatia de muls este dotata cu agregat de vacuum si generator electric.

1.4 PRINCIPIILE MULGERII RATIONALE

Exteriorizarea in masura cat mai mare a capacitatii productive, atat in ceea ce priveste cantitatea de lapte, cat si continutul in grasime din lapte, respectiv obtinerea unui lapte cu calitati igienice superioare si mentinerea sanatatii ugerului impune, indiferent de sistemul sau tehnologia de muls, respectarea unor principii ale mulgerii rationale.

Frecventa mulsorilor. Se cunoaste ca, pe masura ce se acumuleaza o cantitate tot mai mare de lapte in uger, intensitatea sintezei laptelui se reduce, iar cand presiunea intramamara atinge 35 mm col. Hg, sinteza laptelui inceteaza, fiind necesara vidarea ugerului. S-a demonstrat insa ca, in general, intensitatea sintezei laptelui se mentine relativ ridicata timp de peste 12 ore de la mulsoarea anterioara si, deci, sunt suficiente doua mulsori pe zi. In tara noastra mulgerea se face de doua ori pe zi. Se recomanda insa, in fermele de elita, sa se efectueze mulgerea de 3 ori pe zi la vacile cu productie zilnica de peste 35 kg lapte. La aceste vaci, pe langa o productie mai mare de lapte, se limiteaza aparitia ugerului 'atarnand', datorita suprasolicitarii ligamentelor de sustinere a ugerului.

Intervalul dintre mulsori. In cazul a doua mulsori pe zi, cel mai indicat ar fi un interval de 12 ore intre acestea, ceea ce permite ca si vacile cu intensitate mare de secretie a laptelui si volum relativ redus al ugerului sa realizeze productii apropiate de potentialul genetic. Pentru echilibrarea intervalului intre mulsori la vacile cu productii foarte mari de lapte, este indicat ca acestea sa fie mulse primele dimineata si ultimile seara.

Masajul ugerului. Atat masajul initial, cat si cel final sunt obligatorii, deoarece contribuie la declansarea reflexului de ejectie a laptelui si, deci, favorizeaza evacuarea usoara si completa a acestuia.

Durata mulsului. Viteza de muls influenteaza direct cantitatea de lapte si procentul de grasime. Efectul ocitocinei apare foarte repede, de regula la interval de 30-60 secunde de la incheierea masajului. Ocitocina actioneaza un timp relativ scurt, aproximativ 6-10 minute, dupa care este eliminata din sange pe cale renala. Ejectia cu intensitate mare a laptelui are loc la inceputul aparitiei ocitocinei in circuitul sanguin, cand concentratia acestui hormon este ridicata. Laptele trebuie, deci, muls rapid, pentru a evacua cisterna glandei mamare in care sa patrunda laptele alveolar, micsorand astfel la minimum laptele rezidual. Durata mulgerii mecanice este, in medie, de 5-6 minute, iar mulgerea manuala nu trebuie sa depaseasca 10 minute.

Mulgerea completa. Consta in evacuarea intregii cantitati de lapte din uger, exceptand laptele rezidual. Mulgerea trebuie sa inceapa dupa maximum 2 minute, iar daca se prelungeste acest timp mulsul nu se mai suprapune cu perioada intensa de actiune a ocitocinei si, in consecinta, o parte din lapte va ramane in uger. Mulgerea incompleta reduce si procentul de grasime din lapte, stiut fiind ca, in ultimul lapte din uger, procentul de grasime poate atinge 8-9%. De asemenea, determina si intarcarea timpurie a vacilor.

Respectarea linistii in timpul mulsului. Unii factori stresanti care apar in timpul mulsului, cum ar fi zgomotele de orice natura sau comportarea brutala a mulgatorului cu vacile, duc la retinerea unor cantitati de lapte in uger. Excitantii puternici si neobisnuiti pentru animal determina secretia de adrenalina de catre corticosuprarenala, care inhiba actiunea ocitocinei, intrucat prin efectul sau vasoconstrictor ocitocina nu mai poate ajunge la nivelul parenchimului mamar.

Respectarea programului de lucru. Vacile se obisnuiesc cu un anumit program zilnic, prin respectarea caruia se formeaza un sistem de reflexe conditionate in lant.

Pastrarea calitatilor igienice ale laptelui. In momentul mulgerii, populatia bacteriana este redusa la cca 200-300 pe ml de lapte. Daca ugerul este sanatos, aceste bacterii sunt inofensive pentru consumatori. In timpul mulgerii si manipularii laptelui, contaminarea acestuia poate sa creasca foarte mult datorita prafului atmosferic, igienei necorespunzatoare a ugerului, a mulgatorului si in mod deosebit datorita contactului cu vasele de muls si de colectarea laptelui care nu au fost suficient igienizate. Un aspect foarte important il constituie mulgerea separata a primelor jeturi de lapte, care are o incarcatura microbiana mare.

1.5 TRATAREA SI PASTRAREA LAPTELUI

Tratamentul primar al laptelui si pastrarea acestuia pana la livrare impun ca in fiecare ferma sa existe laptarie dotata cu utilajele necesare. Laptaria se amplaseaza langa filtrul sanitar si are mai multe incaperi: sala de receptie a laptelui si de analize; sala de racire si depozitare; sala de prelucrare (smantanire) si sala de spalare si pastrare a utilajelor folosite. Imediat dupa muls, laptele este transportat in laptarie, unde se efectueaza receptia cantitativa intre mulgatori si responsabilul laptariei. Cantitatea de lapte se determina volumetric sau gravimetric. Din punct de vedere calitativ, laptele de vaca trebuie sa aiba continutul minim in grasime de 3,2%, densitatea de minimum 1,029, aciditatea maxima 19 ^oT, temperatura sa nu depaseasca 14 ^oC, iar gradul de impurificare sa se incadreze in limitele admise. Tratamentul primar al laptelui are ca scop mentinerea caracteristicilor fizico-chimice si organoleptice ale laptelui pana in momentul valorificarii si consta in filtrare si racire. Filtrarea urmareste indepartarea impuritatilor care au patruns in lapte. Pentru filtrare se folseste tifonul sau un filtru special prevazut cu doua site intre care se asaza 3-4 straturi de tifon, sau material filtrant. In fermele cu efective mari de vaci se utilizeaza filtre intrucat isi mentine prospetimea, ca urmare a proprietatilor bactericide ale laptelui, chiar la temperaturi mai ridicate (pana la 30 ^oC). Cu cat durata de pastrare a laptelui in ferma este mai mare, cu atat si temperatura laptelui trebuie sa fie mai scazuta. Daca laptele se livreaza de 2 ori pe zi, tempertura de pastrare este de 10-14 ^oC. Racirea la 6-8 ^oC permite pastrarea timp de 24 ore, iar la 4 ^oC timp de 48 ore. Pentru racirea laptelui se folosesc diferite procedee, in functie de modul si durata de pastrare a laptelui, respectiv bazine de racire sau instalatii frigorifice.

Bazinele de racire se utilizeaza cand laptele este pastrat in bidoane. Bazinele respective sun confectionate din tabla de otel sau din beton, avand inaltimea de 0,8 m iar latimea si lungimea in funtie de numarul bidoanelor, asigurand 0,42 m² / bidon. Pentru racirea laptelui se poate utiliza apa curenta, care trebuie sa fie suficient de rece (10-14 ^oC). Este un procedeu lent de racire. Racirea cu apa si ghiata reduce temperatura la 6-8 ^oC, utilizandu-se 10-12 kg ghiata la 100 l lapte. Bidoanele se tin acoperite cu tifon, iar pentru a scurta durata de racire laptele este amestecat periodic cu un agitator.

Instalatiile frigorifice se folosesc in fermele mari, in care pastrarea laptelui se face in tancuri izoterme. Ca agent frigorific se utilizeaza freonul sau amoniacul, asigurandu-se racirea laptelui la temperatura de 4-6 ^oC. Incaperile in care se pastreaza laptele pana la livrare trebuie sa fie racoroase si sa corespunda din punct de vedere igienic.