ASIGURAREA CULTURILOR AGRICOLE

ASIGURAREA CULTURILOR AGRICOLE

1. Mecanismul asigurarii

Sfera si obiectul asigurarii. In conditiile lichidarii unitatilor cooperatiste din agricultura, sfera de actiune a acestei forme de asigurare s-a restrans considerabil, dar ea nu s-a anulat. In principiu, prin Legea fondului funciar s-a reconstituit proprietatea privata asupra terenurilor agricole. Deci, noii detinatori sau proprietari de terenuri agricole isi asuma si riscurile care se pot ivi la culturile agricole sau rodul viilor. Pe de alta parte, suprafete importante de terenuri cu culturi agricole se afla in administrarea societatilor agricole cu capital de stat. Evident si aceste culturi agricole se afla sub incidenta riscurilor specifice agriculturii.Acoperirea eventualelor pagube nu mai poate avea loc pe seama unor fonduri constituite la nivel departamental, intrucat aceste societati agricole functioneaza in regim comercial. Ca urmare, singura solutie o constituie asigurarea culturilor agricole prin intermediul unor societati specializate de asigurari.

Asadar, in sfera asigurarii culturilor agricole, pot fi cuprinse persoane fizice, asociatii ale proprietarilor de terenuri agricole, societati comerciale cu profil agricol, alte unitati detinatoare de culturi agricole.

Obiectul asigurarii il constituie culturile agricole si rodul viilor care pot fi afectate de calamitati ale naturii sau de alte pericole.

In practica asigurarii culturilor agricole din tara noastra au fost excluse de la asigurare:

a) fanetele naturale, plantele cultivate sub plante protectoare, ierburile semanate pentru fertilizare sau pentru pasunat, plantele decorative (gradinile de flori, tufisurile, pajistile etc.), livezile de pomi fructiferi, arborii si arbustii fructiferi, butucii de vie, plantatiile de capsuni, de zmeura si alte fructe, plantatiile de paduri, pepinierele de orice fel, culturile din sere si rasadnite;

b) culturile agricole pe suprafete de pana la 10 ari.

Cum sfera excluderii de la asigurare, a unor culturi agricole, este destul de larga, unele societati de asigurare din tara noastra si-au extins obiectul acestei forme de asigurare prin preluarea in asigurare a culturilor pomicole si a altor culturi.

Riscuri asigurate. Sunt agreate in asigurare riscurile de distrugere sau vatamare a culturilor agricole, altor culturi si a rodului viilor, cum sunt: ploaia torentiala (inclusiv efectele indirecte ale acesteia), grindina, furtuna, uraganul, incendiul, prabusirea sau alunecarea de teren etc.

Unele din riscurile mentionate au efecte directe si indirecte asupra culturilor agricole, asa fiind cazul ploilor torentiale.

Efectele directe ale ploilor torentiale genereaza pagube prin spalarea solului in jurul tulpinei plantei, spalarea semintelor incorporate in sol, dezgolirea radacinilor, malirea plantelor din cauza suvoaielor de apa, ruperea florilor, tulpinilor, radacinilor, spalarea polenului, culcarea la pamant a plantelor, scuturarea boabelor etc.;

Efectele indirecte ale ploilor torentiale constau in baltiri, revarsari de ape care afecteaza culturile respective, prabusiri, surpari si alunecari ale terenurilor agricole cu implicatii asupra culturilor agricole.

In cazul grindinei, se are in vedere riscul distrugerii ori vatamarii plantelor, ca urmare efectelor mecanice ale grindinei sau prin stratul de ghiata format la baza tulpinei plantelor.

In caz de furtuna, uragan, riscul asupra culturii consta in dezgolirea din sol a radacinilor, spulberarea pe plante a pamantului antrenat, smulgerea plantelor, ruperea tulpinilor, a radacinilor sau florilor, indoierea tulpinii plantelor fapt care impiedica ciclul de maturizare, scuturarea semintelor, a ciorchinelor etc.

Sfera riscurilor, in vederea asigurarii culturilor este, in principiu, bine precizata. Ca urmare anumite riscuri, generatoare de pagube, nu sunt agreate in asigurare. Intre acestea vom retine:

a) calamitati necuprinse in asigurare ( ploile de lunga durata, umiditatea excesiva, inundatia - cu exceptia inundatiilor datorate ploilor torentiale, asfixierea, inghetul, dezghetul, bruma, variatiile de temperatura care blocheaza dezvoltarea plantelor, polenizarea, uscarea prematura a frunzelor, ceata, seceta, vinturile calde si uscate, agentii fitopatogeni, daunatorii agricoli, incetinirea vegetatiei etc.;

b) nerespectarea regulilor agrotehnice, cu efecte asupra productiei;

c) acumulari, baltiri sau revarsari de ape provenite din topirea zapezilor, din ploi de durata, din infiltratia apelor ori datorita ridicarii nivelului apelor freatice;

d) revarsarea apelor Dunarii;

e) operatii militare si de razboi.

Societatile de asigurare, preiau riscurile asigurabile, la culturile agricole, in raport cu produsul de baza, sau produsul principal: la paioase - pierderile de boabe; la sfecla de zahar - pierderile de radacini sau de samanta, in functie de scopul culturii, obtinerea de zahar sau de seminte; la in si canepa, in mod similar.

Riscul priveste pierderea cantitativa de productie la cultura respectiva. Exista insa si exceptii. De pilda la culturile de tutun riscul priveste si aspectele de ordin calitativ. Evaluarea riscurilor pentru culturile agricole constituie o problema complexa, in actualitate. Evaluarea riscului si incertitudinii in agricultura prezinta interes pentru fundamentarea deciziilor de prevenire a consecintelor negativ generate, intre altele de nerealizari succesive ale productiei potentiale la unele culturi, datorita unor factori variati, inclusiv unele culturi, datorita unor factori variati, inclusiv amplasarea culturii.

Aparitia riscului se reflecta prin coeficientul de nerealizare a productiei potentiale si de frecventa anilor nefavorabili, pe baza relatiei142

R = K·F/100

in care:

R reprezinta coeficientul de risc;

K - raportul dintre suma cantitatilor de produse nerealizate si suma productiilor potentiale, intr-un anumit interval de timp, ajustate cu cresterile probabile de randament ca urmare cresterii calitative a soiurilor;

F - raportul dintre numarul de ani deficitari si numarul total al anilor din perioada analizata.

Determinarea zonelor de risc si a celor de certitudine economica, pentru o anumita cultura, se realizeaza in functie de valorile medii ale veniturilor, cheltuielilor si profitului. Variatia conditiilor de productie si de risc, in profil teritorial, impune luarea in considerare si a abaterilor medii patratice care caracterizeaza si diferentele in plus ori in minus fata de nivelul mediu al indicatorilor analizati.

Perioada de asigurare. Asigurarea culturilor agricole are caracter facultativ si se poate incheia oricand in cursul anului, fiind valabila pentru anul in curs. Exista si posibilitatea incheierii unor asigurari multianuale, durata minima a acestora fiind de 3 ani.

Se pun insa cateva conditii:

a) detinatorul culturilor trebuie sa aduca in asigurare toate suprafetele aferente culturilor respective;

b) culturile pentru care se incheie asigurarea sa nu fi suferit, in anul in curs, pagube datorate riscurilor pentru care incheie contractul de asigurare.

Asigurarea se considera incheiata prin plata primelor de asigurare si emiterea, de catre asigurator, a contractului de asigurare.

Suma asigurata. In stabilirea sumei asigurate se tine seama ca obiectul asigurarii il constituie, de fapt, recolta ca rezultat al vegetatiei complete. Deci, suma asigurata (Sa) se stabileste pe hectar de cultura agricola, potrivit cererii asiguratului, fara a putea depasi suma ce rezulta din inmultirea productiei medii la hectar (Pm/ha) - obtinuta la cultura respectiva, in ultimii trei ani, cu productii normale, de catre cultivatori sau unitati din localitatea ori zona respectiva, cu suma asigurata maxima pe kilogram de produse la cultura respectiva (s.max./kg) si cu numarul de hectare de cultura (S.ha), conform relatiei:

Sa = Pm/ha . sa.max/hg . S.ha

Cat priveste indicatorul suma asigurata maxima pe unitate de masura a produsului culturii, acesta este fundamentat pe baze statistice ( privind productia, preturile de evaluare, evolutia si intensitatea pagubelor) de catre fiecare societate de asigurari care are in portofoliul sau asigurarea culturilor agricole. Sumele asigurabile orientative se inscriu in Catalogul culturilor pentru anul de referinta. Un asemenea catalog, elaborat de o societate de asigurare se prezinta in tabelul 11.1 si

Prima de asigurare. Pentru stabilirea tarifului de asigurare, judetele tarii sunt impartite, dupa frecventa calamitatilor, in 4-6 categorii sau zone asa cum se releva in tabelul 11.3 si 11.4. Tariful de prime de asigurare este mai scazut pentru categoria I-a si creste in functie de frecventa riscurilor in categoriile urmatoare.

Prin urmare tariful de asigurare a culturilor agricole este diferentiat in functie de sensibilitatea plantelor la diferite calamitati cuprinse in asigurare si de frecventa acestora pe zone ale tarii, asa cum se rfelecta in tabelul 11.5 si 11.6.

Plantele aferente diferitelor culturi sunt astfel incadrate in sase grupe tarifare. Cu titlu de exemplu: I. borceag, mazare furajera, porumb siloz etc.; II. porumb; III. grau, mei, orz etc.; IV. mazare pastai, fasole etc.; V. morcov, patrunjel, varza, pepeni etc.; VI. vita de vie, tutun etc.

Primele de asigurare se stabilesc prin incadrarea culturilor intr-o categorie sau alta, in functie de sensibilitatea la calamitati, si tinand seama de zona in care este situata cultura, identificandu-se cota tarifara respectiva, care se aplica la suma asigurata. Cu titlu de exemplu se prezinta tabelul de prime tarifare elaborat de societatea de asigurare (tabelul 11.7 si 11.8).

Tabelul 11.1

Catalogul culturilor pentru sume asigurabile orientative

* Inclusiv de samanta

** Incadrarea tarifara

Tabelul

Catalogul culturilor pentru sume asigurabile orientative

Tabelul 11.3.

Gruparea judetelor dupa frecventa manifestarii factorilor de risc asigurati

pentru culturile de camp

Tabelul 11.4.

Gruparea judetelor dupa frecventa manifestarii factorilor de risc asigurati

Pentru rodul viilor, pomilor si hameiului

*) Viile si livezile de la judetul Alba, din zona de campie, se incadreaza la categoria a III-a de judete.

Tabelul 11.5.

Gruparea culturilor agricole pe categorii tarifare in functie de sensibilitatea fata de actiunea factorilor naturali de risc asigurati

Tabelul 11.6.

Gruparea culturilor pe categorii tarifare in functie de sensibilitatea fata de actiunea factorilor naturali de risc asigurati

Tabelul 11.7

Prime tarifare

Nota: 1) Pentru culturile necuprinse in prezentul catalog sumele asigurabile se pot stabili prin asimilare, cu acordul Societatii de asigurari.

2) Sumele asigurabile pentru semincerii de legume se vor transmite de societate la cererea solicitantilor si agentilor de asigurari din teritoriu.

Tabelul 11.8.

Prime tarifare

Raspunderea societatii de asigurare. Se reflecta sub doua acceptiuni: intrarea in vigoare si inceperea raspunderii.

Intrarea in vigoare a asigurarii are loc dupa un anumit numar de ore sau zile, socotite din momentul expirarii zilei in care s-a incheiat contractul si s-au achitat primele de asigurare, deci variat de o societate la alta.

Inceperea raspunderii societatii de asigurare are loc astfel:

- pentru culturile agricole insamantate, indata ce plantele au rasarit, (pentru pagubele pricinuite de grindina, furtuna, uragan, foc), respectiv din momentul insamantarii (pentru pagubele pricinuite prin efecte directe sau indirecte ale ploilor torentiale, prabusire si alunecare de teren);

- pentru culturile agricole rasadite, raspunderea incepe din momentul rasadirii lor, pentru toate cazurile de paguba cuprinse in asigurare;

- pentru rodul viilor si culturile de hamei, raspunderea societatii de asigurare, incepe, pentru toate riscurile cuprinse in asigurare, din momentul infloririi sau, dupa caz, din momentul inflorescentei.

Daca la expirarea perioadei de carenta culturile de vita de vie ori de hamei nu se afla in stadiul inflorescentei, raspunderea societatii de asigurare nu se declanseaza, intrucat nu are obiect.

Raspunderea societatii de asigurare inceteaza din momentul recoltarii, iar la culturile care se treera, pentru riscul de incendiu, dupa terminarea treerisului.

Obligatiile asiguratilor sunt precizate in contractul de asigurare si privesc:

a) Intretinerea culturilor in bune conditii conform cerintelor agrotehnice; luarea masurilor de prevenire a distrugerii ori vatamarii culturilor agricole si rodului viilor, precum si pentru limitarea pagubelor si salvarea culturilor ramase dupa producerea cazului asigurat.

b) Instiintarea, in scris, a societatii de asigurare, cu privire la distrugerea ori vatamarea culturilor agricole asigurate, cel mai tarziu in termen de 5 zile,de la data producerii evenimentului asigurat.

c) Prezentarea tuturor actelor si evidentelor necesare prin care se probeaza evolutia si nivelul productiei la culturile agricole, in localitatea sau zona calamitata; facilitarea constatarii producerii evenimentului asigurat, pentru evaluarea pagubelor si a despagubirii.

2. Constatarea, evaluarea pagubelor si stabilirea despagubirii

2.1. Constatarea si evaluarea pagubelor

Constatarea producerii pagubelor revine in prima instanta asiguratilor, care au obligatia de instiinta asupra acestui fapt societatea de asigurari. , deci variat de la o societate de asigurari la alta.

Instiintarea se face in scris, de catre asigurat si se inregistreaza ori se certifica la Primaria localitatii in raza careia s-a produs calamitarea culturilor agricole. Instiintarea se poate intocmi individual, de catre fiecare asigurat in parte sau sub forma unei instiintari colective semnata de catre toti asiguratii ale caror culturi agricole au fost prejudiciate.

Din cuprinsul instiintarii trebuie sa rezulte suprafetele culturilor distruse ori vatamate, pe feluri de culturi, detinute de fiecare asigurat in parte.

Pentru culturile distruse sau vatamate apartinand unor persoane fizice, cu domiciliul in alte localitati, instiintarea colectiva se intocmeste de Primaria localitatii in care sunt dispuse terenurile cultivate, mentionandu-se elementele de instiintare, inclusiv adresele persoanelor care detin terenurile calamitate.

Instiintarea asupra distrugerii sau vatamarii culturilor agricole trebuie sa se faca in termenul precizat prin Conditiile de asigurare si contract, de regula in 5 zile de la data producerii evenimentului asigurat, deci variat de la o societatea la alta.

Instiintarea poate fi facuta fie direct la societatea de asigurari ( daca este reprezentata prin subunitati in localitatea respectiva), fie prin intermediul Primariilor, asa cum s-a mentionat anterior. Primariile trimit societatilor de asigurare instiintarile respective, in termen de 24 de ore de la inregistrarea lor. Este foarte importanta inregistrarea instiintarilor respective la depunerea lor, la Primarii, respectiv la societatile de asigurare.

In practica, Primariile au obligatia de a acorda sprijin la realizarea operatiunilor de constatare a pagubelor, de a furniza societatii de asigurare datele din Registrul agricol si din alte evidente cu privire la realitatea si imprejurarile producerii calamitatilor, de a participa la verificarea pe teren a lucrarilor de constatare si evaluare a pagubelor.

Constatarea si evaluarea pagubelor se realizeaza in doua etape prin:

a) stabilirea suprafetei culturilor distruse ori vatamate si constatarea preliminara a pagubelor;

b) constatarea definitiva si evaluarea pagubelor.

Referitor la lucrarile mentionate anterior pot fi, in prealabil, remarcate cateva aspecte.

In primul rand, faptul ca, de regula, calamitatile la culturi agricole se dezlantuie cel mai adesea, pe suprafete intinse, afectand culturi apartinand mai multor asigurati. Acest fapt a impus stabilirea unui termen (de 5 zile) in cadrul caruia sa se poata intocmi si inregistra instiintarile cu privire la producerea cazului asigurat. Dar, acest termen este necesar, pe de alta parte, si datorita faptului ca in acest interval uneori culturile isi revin si se refac, daca conditiile ulterioare devin favorabile.

In al doilea rand, constatarile se fac pentru fiecare caz de producere a calamitatilor in parte, intrucat pe parcursul ciclului de vegetatie a unei culturi pot surveni mai multe calamitati sau unele se pot repeta.

In al treilea rand, la culturile agricole, pagubele pot fi totale, atunci cand plantele calamitate isi inceteaza ciclul de vegetatie si partiale, atunci cind plantele isi diminueaza vegetatia asigurand totusi o recolta dar sub nivelul celei normale.

In al patrulea rand, culturile agricole si rodul viilor pot fi afectate nu numai de riscuri asigurabile, ci si de unele riscuri necuprinse in asigurare ( daunatori, boli criptogamice, nerespectarea regulilor agrotehnice referitoare la calitatea si perioada optima a lucrarilor de insamantare, intretinere, recoltare etc.).

In al cincilea rand, prezinta interes momentul producerii calamitatilor la culturi agricole. Daca acestea s-au produs mai devreme in cadrul ciclului de vegetatie al plantelor exista posibilitatea refacerii culturilor, prin reinsamantare sau replantare. Daca s-au produs mai tarziu, o asemenea posibilitate se exclude. Cele doua situatii impun tratarea specifica in tehnica despagubirii.

In cadrul operatiunilor de constatare a producerii pagubelor si de evaluare a lor, se impune intocmirea documentelor ce compun dosarul de dauna: procesul-verbal preliminar, procesul-verbal definitiv si/sau procesul- verbal colectiv. La intocmirea acestor acte participa delegatul (inspectorul) societatii de asigurare, asiguratul sau reprezentantul sau, reprezentantul Primariei, doi martori care indeplinesc conditiile pentru a depune marturie, iar in unele cazuri specialistul (expertul) agricol.

Procesul-verbal colectiv se intocmeste in cazul in care instiintarea a fost facuta colectiv, de mai multi asigurati, din aceeasi localitate, referindu-se la aceeasi speta.

Constatarea preliminara are menirea de a stabili daca pana la data producerii calamitatii, cultura a fost sub incidenta altor riscuri necuprinse in asigurare, pentru ca apoi, in faza de maturitate a culturii sa se poata delimita influenta riscurilor cuprinse in asigurare de efectul riscurilor necuprinse in asigurare.

Identificarea pe teren a suprafetelor distruse ori vatamate are loc prin masuratoare si se exprima in hectare si ari. Datele se confrunta cu cele consemnate prin instiintarile facute anterior, in termenul legal stabilit si cu datele din registrul agricol ori din evidenta culturilor, acolo unde exista.

In acelasi context, inspectorul de daune al societatii de asigurare are obligatia de a stabili:

- realitatea pagubei, prin cercetarea resturilor de plante din cultura calamitata;

- imprejurarile in care s-a produs paguba si cauzele ei;

- starea de vegetatie a culturilor in momentul producerii evenimentului asigurat;

- numarul mediu de plante pe metru patrat sau pe metru liniar, distruse ori vatamate din riscuri asigurate, de cauze necuprinse in asigurare si numarul de plante ramase nevatamate,stabilite prin numararea plantelor pe cel putin 10 parcele sau randuri de proba;

- masurile luate de asigurat pentru salvarea culturilor ramase dupa producerea evenimentului asigurat.

Cu aceasta ocazie nu se stabileste gradul de distrugere. Datele rezultate se inscriu in procesul-verbal preliminar sau in procesul-verbal colectiv.

Daca pagubele produse culturilor agricole nu se datoreaza unor riscuri cuprinse in asigurare, inspectorul de daune intocmeste un referat, dar nu mai este oportuna stabilirea suprafetelor calamitate si nu se mai face constatarea preliminara a pagubelor.

Daca paguba s-a produs intr-o perioada de vegetatie a culturilor apropiata recoltarii, ori culturile nu semai pot regenera, constatarea preliminara si masuratoarea suprafetelor cu culturi vatamate sau distruse are loc concomitent cu constatarea definitiva.

Constatarea definitiva si evaluarea pagubelor are loc, de regula, in perioada cand culturile ajung la maturitate.

La culturile care ajung la maturitate si se recolteaza dintr-o singura data ( asa fiind culturile de grau, secara, orz, ovaz, porumb, rodul viilor, hamei etc.), constatarea definitiva are loc in preajma recoltarii, prin evaluarea in lan a productiei de pe terenurile cu culturile distruse ori vatamate.

La culturile de plante tehnice (inul, canepa, sfecla de zahar, sorg, tutun, patlagele rosii, ardei, castraveti etc.), la care recoltarea se face, de regula, in mai multe culesuri, constatarea definitiva are loc pe baza evaluarilor in lan sau tarla, in preajma ultimului cules. Intrucat o parte a productiei

s-a recoltat in culesurile anterioare, comisia de constatare are latitudinea de a estima productia recoltata anterior si de a stabili productia totala, precum si paguba definitiva.

Cu ocazia constatarii definitive,in fapt, se stabilesc:

a) cauzele si imprejurarile in care s-a produs paguba;

b) elementele si datele necesare pentru evaluarea pagubei si calcularea despagubirii, respectiv:

- suprafata culturilor distruse ori vatamate;

- productia medie la hectar realizata in ultimii trei ani cu productii normale, pentru cultura respectiva in localitatea sau zona de referinta;

- productia la hectar obtinuta pe terenul cu cultura care a fost distrusa ori vatamata;

- gradul de distrugere, separat din riscuri asigurate si separat din cauze necuprinse in asigurare.

Datele obtinute prin lucrarile de constatare definitiva in lan, se inscriu amanuntit in procesul- verbal definitiv sau in procesul-verbal colectiv. Constatarea definitiva are loc prin intermediul comisiei constituite, tinand seama si de datele din procesul-verbal preliminar.

In functie de rezultatele constatarii preliminare si a celei definitive se concluzioneaza daca in urma producerii calamitatii rezulta sau nu un minus de productie ( stabilit prin diferenta intre productia medie realizata in ultimii trei ani, in conditii normale, si productia reala), deci o paguba, si daca aceasta paguba are si cauze necuprinse in asigurare.

Daca cultura a fost daunata numai din riscuri asigurate, gradul de distrugere din aceste cauze este in acelasi timp si gradul de distrugere total. In situatia inversa, din gradul de distrugere total se scade gradul de distrugere din cauze necuprinse in asigurare, obtinandu-se astfel gradul de distrugere pe baza caruia poate fi evaluata paguba si despagubirea.

Gradul de distrugere a culturii, poate fi stabilit prin luarea in considerare a uneia din urmatoarele doua ipoteze: 1) cultura respectiva poate fi refacuta prin reinsamantare sau replantare; 2) cultura respectiva nu poate fi refacuta prin reinsamantare sau replantare.

1) Culturile agricole care au fost sau care pot fi refacute prin reinsamantare sau replantare sunt considerate cele la care paguba s-a produs inainte de 25 iulie inclusiv. Acest fapt trebuie sa fie pus in evidenta prin actul de constatare definitiva. Cand cultura nu a fost refacuta, asiguratul trebuie sa motiveze cauzele (starea terenului, conditiile climaterice etc.), confirmate de organele agricole de specialitate. O cultura poate fi refacuta cu aceiasi planta sau cu alta planta, in functie de perioada de vegetatie.

Gradul de distrugere la aceste culturi se stabileste numai pentru pagubele produse de riscuri asigurate, prin numaratoarea de control pe parcele de proba din cultura calamitata, astfel:

- se numara plantele pe cel putin 10 parcele de proba sau randuri (nevatamate, distruse ori vatamate de riscuri asigurate si separat din cauze necuprinse in asigurare);

- se aduna numarul de plante rezultate din numarare si se imparte la numarul de probe, stabilindu-se numarul mediu de plante pe metru patrat sau liniar;

- se raporteaza numarul de plante distruse ori vatamate din riscuri asigurate (Np.d), la numarul total de plante (Np.t),existente inainte de producerea evenimentului asigurat, pe parcelele de proba, deci:

Gd =

2) Culturile care nu au fost sau nu pot fi refacute prin reinsamantare sau replantare se considera cele care nu se incadreaza in ipoteza anterioara.

Gradul de distrugere se stabileste ca medie pentru portiuni uniform calamitate dintr-un lan sau tarla. In acest scop se compara productia medie la hectar de pe terenul cu cultura distrusa ori vatamata cu productia medie la hectar realizata in ultimii trei ani cu productii normale, in localitatea respectiva.

Productia medie la hectar pe terenul cu cultura distrusa ori vatamata se stabileste prin determinari pe mai multe parcele si randuri de proba, din lan, prin cantarirea recoltei obtinuta pe parcele de proba si recalcularea ca medie la hectar.

Gradul de distrugere al culturii, se exprima in procente si rezulta ca raport intre productia medie comparabila la hectar, (Pm.c) minus productia medie la hectar pe terenul cu cultura distrusa ori vatamata, (Pm.r) si productia medie comparabila la hectar, realizata in ultimii trei ani, (Pm.c), astfel:

Gd =

Gd =

Pentru culturile de canepa si in, cultivate pentru fibra (fuior) sau pentru samanta, culturile de sorg, pentru paie sau samanta, gradul de distrugere al culturii se stabileste pentru produsul de baza al culturii, respectiv pentru fibra, pentru paie sau samanta, dupa caz.

La culturile la care, dupa producerea evenimentului asigurat, se schimba destinatia produselor ( de la porumb pentru boabe, la porumb pentru siloz; ovaz pentru boabe la ovaz furaj; sfecla de zahar, la sfecla pentru furaj; lucerna si trifoiul pentru samanta la produse furajere etc.), gradul de distrugere se stabileste prin compararea productiei medii obtinute la hectar, la cultura cu destinatia modificata, de pe terenul cu cultura vatamata, cu productia medie la hectar la cultura similara de pe un teren unde cultura nu a fost vatamata.

La culturi intercalate gradul de distrugere a celor doua culturi se stabileste distinct, fara a se cumula

La cultura de tutun pagubele pot fi cantitative sI calitative. Gradul de distrugere se stabileste ca raport intre pierderea valorica de productie la hectar si valoarea productiei medii realizate (sau planificate) la hectar, in conditii normale, de pe alte suprafete din zona.

La plantele de nutret, cultivate numai pentru fan, care se recolteaza in mai multe coase, gradul de distrugere total se stabileste separat pentru fiecare coasa la care s-a produs paguba, ca raport intre productia calamitata la coasa respectiva ( tinand cont de procentul pe care aceasta il detine in total) si productia medie totala realizata, la hectar, in conditii normale.

Reiese deci ca gradul de distrugere a recoltei se stabileste variat de la o cultura la alta. Paguba, in contextul asigurarii culturilor agricole, nu se evalueaza valoric ci se stabileste sub forma unui procent care arata cat din recolta scontata la incheierea ciclului de vegetatie al plantelor s-a pierdut, deci se exprima prin gradul de distrugere al culturii ( din cauze cuprinse in asigurare; din cauze necuprinse in asigurare si ca expresie a gradului de distrugere total).

2.2. Stabilirea si aprobarea despagubirilor

Despagubirea exprima suma ce urmeaza a fi platita de societatea de asigurari, asiguratului, pentru paguba suferita. Pentru stabilirea despagubirii, in principiu, gradul (procentul) de distrugere a culturii se aplica la suma asigurata pe hectar de cultura, iar rezultatul se pondereaza cu suprafata culturii in hectare. Dar, acest calcul este corect doar in ipoteza in care cultura calamitata nu a fost refacuta ( prin reansamantare sau replantare). Deci:

Dp =

In ipoteza refacerii culturii prin reinsamantare sau replantare, suma asigurata la hectar de cultura calamitata va trebui recalculata, in sensul micsorarii ei ( intrucat asiguratul nu va mai efectua intregul set de lucrari la cultura respectiva, tocmai pentru ca a fost calamitata). Dealtfel, suma pe hectar in baza careia se calculeaza despagubirea nu poate depasi suma totala asigurata pe hectar si nici valoarea productiei probabile pe hectar.

Deci:

Dp = ,

unde, Kr reprezinta coeficientul de reinsamantare.

In ipoteza culturilor calamitate total, pe terenuri care urmeaza sau au fost reinsamantate ori replantate, valoarea productiei probabile se calculeaza cu suma asigurata maxima. Aceasta suma se diminueaza cu o cota reprezentand cheltuielile medii de recoltare neefectuate (cca 2o%).

Aprobarea despagubirii are loc dupa stabilirea definitiva a pagubelor si dupa verificarea de catre societatea de asigurare a tuturor datelor si rezultatelor documentare si faptice privind constatarea, evaluarea pagubelor si stabilirea despagubirilor la culturile calamitate (distruse ori vatamate).

Daca plata despagubirii s-a facut in transe, acestea neputand depasi o anumita proportie din valoarea despagubirii, cu ocazia decontarii finale se recalculeaza si se regleaza diferentele.

Cand paguba s-a produs din culpa unor persoane, altele decat asiguratul, care gospodaresc cu acesta ori din culpa unor membri din conducerea unitatii asigurate, despagubirea se plateste, dar societatea de asigurari are drept de subrogare, prin actiune in regres, putandu-si indrepta actiunea de recuperare a sumelor platite, impotriva persoanelor vinovate. In cazul declansarii unor cercetari penale, plata despagubirilor nu survine decat dupa pronuntarea hotararii definitive sau incheierea cercetarilor.