Piata asigurarilor din Romania

Piata asigurarilor din Romania

1. Evolutia asigurarilor din Romania

In tara noastra activitatea de asigurare se intinde pe o perioada de peste 135 de ani.

Asigurarile dupa anul 1990.

Trecerea la economia de piata a necesitat modificarea structurilor organizatorice existente in activitatea de asigurari si reasigurari, reglementarea pe baze noi a raporturilor contractuale in materie de asigurare- reasigurare, perfectionarea instrumentelor si tehnicilor de lucru folosite de societatile comerciale specializate in operatiuni de asigurare, intermediere si alte prestari de servicii. Astfel in locul Administratiei Asigurarilor de Stat au luat fiinta trei societati comerciale pe actiuni in domeniul asigurarilor: "ASIGURAREA ROMANEASCA S.A.", " ASTRA S.A ", Agentia "CAROM S.A".

In anul 1991 a fost adoptata Legea nr.47 privind constituirea si functionarea societatilor din domeniul asigurarilor, iar in anul 1995 Legea nr. 136 privind asigurarile si reasigurarile.

Perioada 1990-2000 a constituit o perioada de plina dezvoltare a asigurarilor in Romania, constituindu-se o multitudine de societati comerciale care isi desfasoara activitatea in domeniul asigurarilor.

In anul 2001 s-a infiintat Comisia de Supraveghere a Asigurarilor- C.S.A., care a inlocuit fostul O.S.A.A.R.- Oficiul de Supraveghere a Activitatii de Asigurare si Reasigurare.

In anul 2004 cadrul legislativ aplicabil autorizarii societatilor de asigurare si brokerilor de asigurare a fost completat si modificat prin:

Legea nr. 172/ 2004 pentru modificarea si completarea Legii nr. 136/1995 privind asigurarile si reasigurarile din Romania;

Legea nr. 403/2004 pentru modificarea si completarea Legii nr. 32/2000 privind societatile de asigurare si supravegherea asigurarilor;

Ordinul nr. 3110/2004 pentru punerea in aplicare a Normelor privind informatiile si documentele cerute pentru autorizarea brokerilor de asigurare.

In anul 2005 Consiliul C.S.A. a aprobat un prim pachet de norme privind aplicarea Legii nr. 249/2004 prin care se reglementeaza procedurile si conditiile de autorizare a schemelor si fondurilor de pensii ocupationale, precum si a operatorilor din aceasta piata.

In anul 2006 Cartea verde va fi inclusa in R.C.A., iar anul 2007 aduce intrarea in vigoare a Pilonului II-Pensii private.

2. Comisia de Supraveghere a Asigurarilor

Comisia de Supraveghere a Asigurarilor (CSA) este autoritatea administrativa autonoma de specialitate, cu personalitate juridica, al carei scop principal este apararea drepturilor asigura ilor i promovarea stabilita ii activita ii de asigurare in Romania.
Activitatea Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor a inceput la data de 2 iulie 2001, odata cu publicarea in Monitorul Oficial al Romaniei a Hotararii Parlamentului privind numirea membrilor primului sau Consiliu - Consiliu care reprezinta organul de conducere colectiva a Comisiei.
Reprezentantul de drept al Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor, ca autoritate administrativa autonoma, ca persoana juridica de drept public i in raporturi de drept comun, este pre edintele.
Cu incepere din anul 2006, ca urmare a intrarii in vigoare a Legii nr.113/2006 privind aprobarea Ordonan ei de Urgen a a Guvernului nr. 201/2005 pentru modificarea i completarea Legii nr.32/2000 privind societa ile de asigurare i supravegherea asigurarilor, Consiliul Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor este format din 7 membri, din care un pre edinte i 2 vicepre edin i, numi i de Parlament, in edin a comuna a celor doua Camere.[1]

Misiunea CSA este de a pune in aplicare legislatia din domeniul asigurarilor impartial,cu onestitate si promptitudine; de a proteja, in temeiul legii, in temeiul legii, consumatorii de produse de asigurari; de a incuraja formarea unei piete sanatoase a asigurarilor; de a promova necesitatea unei bune serviri a interesului public.

Pentru indeplinirea atributiilor prevazute de lege, Comisia de Supraveghere a Asigurarilor adopta avize, norme, decizii si circulare, sub semnatura Presedintelui, dupa deliberare in sedinte. Normele sunt puse in aplicare prin ordin al Presedintelui[2]. Comisia este condusa de catre un Consiliu format din 7 membri, din care un Presedinte si 2 Vicepresedinti, numiti de Parlament in sedinta comuna a celor doua Camere.

3. Piata asigurarilor la nivel international

Cresterea si diversificarea activitatii economice si, implicit, a schimburilor internationale de valori au dus la crearea si dezvoltarea unor piete active si concurente de asigurari si reasigurari.

Piata asigurarilor internationala se manifesta in zilele noastre ca o piata cu un puternic proces de concentrare si centralizare de capital. Actorii acestei piete internationale sunt societatile de asigurari, societatile de reasigurari, brokerii de asigurari si societatile ce ofera servicii in activitatea de intermediere in asigurari. Modalitatea prin care se desfasoara asigurarile la nivel international din punct de vedere al principiilor este aceeasi, fiind totusi puternic marcata de reglementarile nationale ale fiecarei tari.

Managerul de risc trebuie sa tina cont in contextul international de terminologia folosita in contracte, de acoperirea prin asigurare cu ajutorul unor programe special concepute.

Companiile multinationale manifesta o crestere a prezentei lor pe cat mai multe piete prin extinderea operatiilor pe care le au la nivelul intregului glob. La baza acestei evolutii se afla mai multi factori si anume:

Cresterea economica fara precedent a tarilor industrializate dupa cel de-al doilea Razboi Mondial, progresul tehnic si dezvoltarea socio-umana sub toate aspectele care au facut sa apara noi necesitati ce trebuiau satisfacute.

Globalizarea serviciilor financiare, in general, si a serviciilor de asigurari, in special, au dus la o concentrare puternica a comertului international cu aceste servicii. Daca ne referim numai la Europa , prin fuzionarile din ultimii ani intre grupuri bancare si de asigurari au rezultat adevarati colosi financiari a caror valoare de piata creste aproape neintrerupt.

Piata internationala a asigurarilor comporta o dimensiune importanta in ultimii ani observata in special prin concentrarea actorilor acestei piete. Cele mai reprezentative piete de asigurari si reasigurari sunt concentrate in marile centre comerciale si financiare ale lumii unde se desfasoara majoritatea covarsitoare a acestor tranzactii. Unele dintre aceste piete serveau alta data numai asiguratorilor directi locali si care, in urma extinderii activitatii unor companii de asigurare si-au deschis filiale, au devenit treptat internationale. Este cazul Londrei, Europei continentale, S.U.A., Japoniei. Fiecare dintre acestea este o piata internationala deoarece o mare parte sau chiar cea mai mare parte a afacerilor incheiate provin de la societati de asigurari si reasigurari din alte tari si pentru ca influienteaza in mare masura uzantele si practicile altor piete.

Consecintele cosolidarilor in domeniul asigurarilor sunt atat pozitive cat si negative.

Ca si efecte pozitive se pot aminti[5]:

Efectul direct pozitiv pentru societatile care fuzioneaza este cel al economiilor de scara;

O structura mai concentrata este mai incitanta spre inovare; altfel zis, aceasta este capabila sa suporte uneori cheltuielile enorme implicate de acest proces de lunga durata si cu un grad de risc ridicat;

Inovarea inseamna azi mai mult ca oricand utilizarea noilor tehnologii informatice si este un lucru pozitiv daca este posibila fuzionarea sistemelor informatice intr-un sistem unic si modernizarea lui;

Pentru asigurati, structurile de asigurare consolidate pot conduce la scaderea tarifelor de asigurare;

Pentru actionariat, structurile de asigurare consolidate inseamna deseori dividende ridicate.

Ca si efecte negative:

Consolidarea asigurarilor induce o presiune considerabila asupra canalelor de distributie traditionale;

Lipsa de competitivitate;

Practicarea unor tarife mai mari pentru serviciile oferite.

Globalizarea domeniului asigurarilor este un fapt deja implinit prin relatia de reasigurare ce se practica in principal la nivel international, completand atractia la nivel mondial pe care o au asigurarile prin formarea unor mari grupuri de asigurari cu birouri sau filiale in zeci de tari.

Brokerii de asigurari sunt prezenti in acest moment in acest moment in cele mai importante locuri de pe planeta speculand orice deschidere a unei piete catre activitatea profesionala si serviciile personalizate in asigurari.

4. Pozitionarea pietei romanesti a asigurarilor la nivel european

Piata romaneasca a asigurarilor a inregistrat in ultimii ani evolutii pozitive daca tinem cont de faptul ca pana la izbucnirea crizei financiare care afecteaza intregul mapamond inregistrase cresteri anuale de peste 20% la nivel global (adica din punct de vedere al cumularii asigurarilor generale cu cele de viata), cu mult peste media europeana.

In plus, odata cu persistenta acestei crize financiare, piata se vede nevoita sa ajusteze din mers anumite tendinte, mai ales cele legate de fuziuni si achizitii, astfel incat noii actori sa faca fata mai bine conditiilor dure ale pietei si cele care au in vedere crearea unui cadru legislativ prudential in concordanta cu noua dimensiune a afacerii, atat la nivel national, cat si international.

Totusi ar trebui tinut cont de la inceput de faptul ca piata asigurarilor trebuie tratata in mod separat, o abordare de genul "one-size-fits-all" nefiind recomandabila pentru acest domeniu.

Doua cauze pentru care spun acest lucru sunt:

In ceea ce priveste activitatea de subscriere, exista un decalaj intre cash-flow-ul generat de primele de asigurare incasate de la asigurati, respectiv despagubirile sau indemnizatiile platite platite acestora. Astfel primele de asigurare se incaseaza in general cel tarziu la data scadenta mentionata in contractul de asigurare, in timp ce pentru despagubiri si indemnizatii, de la momentul producerii evenimentului asigurat dureaza cateva zile pana la data la care se va efectua plata deoarece exista o serie de proceduri standard care trebuie urmate in vederea lichidarii unei daune. Aceasta este si una din cauzele pentru care companiile de asigurari au devenit mai flexibile in acordarea unei perioade de gratie la plata primelor, fara penalizari si fara pericolul rezilierii contractului in cauza.

Referitor la structura bilantiera, in ceea ce priveste societatile de asigurari, ponderea majora in cadrul pasivelor este detinuta de rezervele tehnice (85% din total[6] pentru o serie de state din Uniunea Europeana), in timp ce pentru banci cea mai mare pondere (31%) este reprezentata de depozite de la clienti.

In zona euro, care se poate spune pe buna dreptate ca este cea mai afectata de situatia actuala, adoptarea unor noi masuri pentru cresterea stabilitatii financiare a societatilor de asigurare apare pe fondul necesitatii suplimentare de asigurare pentru anumite clase de asigurari care in trecut erau mai putin cautate, fie din cauza naturii, fie ca urmare a riscului scazut asociat acestora in conditii de crestere economica sustinuta sau boom economic.

Aici putem discuta de un paradox daca tinem cont de faptul ca ne confruntam la nivel european cu doua tendinte despre care se poate spune ca sunt diametral opuse si anume:

Pe de o parte clientii de referinta ai companiilor de asigurare cauta solutii cat mai ieftine pentru o incercare de mentinere a unui echilibru financiar si asa fragil;

Pe de alta parte apare o noua categorie de potentiali asigurati care doresc sa intre in portofoliul unei societati de asigurare pornind de la faptul ca trendul actual al pietelor financiare nu le ofera garantia solvabilitatii partenerilor (asigurare impotriva riscului de faliment al partenerilor - inexistenta la nivelul pietei romanesti) sau eticii unora dintre acestia (asigurare de raspundere profesionala pentru diferite tipuri de riscuri implicate de activitatea economica derulata).

Referitor la primul element prezentat mai sus exista riscul ca acesti clienti sa isi induca singuri probleme, deoarece companiile de asigurari vor fi dispuse in numeroase randuri sa "supraliciteze" reducerile posibil a fi incordate, in incercarea de a fideliza clientul. Dar de multe ori aceste bonusuri se pot traduce in imposibilitatea de a plati despagubirile cuvenite asiguratilor la momentul potrivit, fapt pentru care cei din urma sa fie si ei la randul lor in incapacitate de plata sau in imposibilitate de derulare normala a activitatii economice.

Chiar si la momentul actual, in care elementele generatoare de referinta ale pietei asigurarilor sunt intr-un declin evident si aici ma refer cu precadere la piata creditului si piata vanzarilor de autovehicule, aceasta ramura economica se prezinta in continuare destul de bine.

Interpretarile pe care le voi realiza au in vedere in general valorile relative, deoarece trebuie sa recunoastem ca desi piata romaneasca are potential si trendul pozitiv este remarcabil, nivelul la care se situeaza este inca unul modest, tribut unei istorii de doar 20 de ani, in conditiile in care d-abia din 1989 piata asigurarilor de poate afirma drept una care promoveaza o cultura a asigurarilor.

Chiar si in conditiile celor precizate anterior, piata romaneasca continua sa se mentina pe pozitii codase din punct de vedere al indicatorilor pietei de profil. Astfel densitatea asigurarilor, determinata ca raport intre primele de asigurare la nivel global si numarul populatiei, indica in cazul Romaniei, atat la nivelul asigurarilor generale cat si al celor de viata, o medie de 150 de euro pe persoana, cea mai scazuta din intreaga Uniune Europeana.

Ce surprinde este faptul ca Romania se remarca in ceea ce priveste acest indicator prin ponderea ridicata a primelor din asigurari de viata in detrimentul celor generale. Spun acest lucru deoarece asigurarile obligatorii in Romania sunt in cadrul asigurarilor generale (pe moment fiind vorba de asigurarea de raspundere civila a autovehiculelor), iar anul 2008, ultimul pentru care avem date defalcate auditate, este cel in care inca se putea discuta de o piata dezvoltata a vanzarii de autovehicule si imobile. Ori acestea implicau obligatoriu asigurari ale bunurilor achizitionate in conditiile All Risks, fapt care determina si o prima de asigurare suplimentara.

Intr-adevar se poate afirma faptul ca obtinerea unui credit imobiliar este conditionata de incheierea unei asigurari pentru riscul de deces, indiferent daca este vorba de o polita de asigurare doar pentru acest risc sau o asigurare mixta de viata. Aici exista doua aspecte care merita analizate:

Unii dintre clientii bancii erau deja asigurati impotriva acestor riscuri la momentul incheierii contractului de credit. Existenta acestor asigurari nu ca era omisa, dar de multe ori era nerentabil, atat din punct de vedere financiar cat si al documentatiei sa fie trecuta pe respectiva polita dreptul bancii, in calitate de creditor de a incasa o parte din indemnizatie in caz de deces al debitorului, dar sa fie majorata si suma asigurata in conformitate cu sumele obtinute de la banca. In plus durata creditului era un impediment, fiind posibil ca respectivul asigurat sa nu doreasca o asigurare mixta de viata pe o perioada atat de indelungata. Pe de alta parte bancile deja intermediau polite de asigurare speciale pentru produsele comercializate, la tarifuri mai mici, astfel incat dezvoltarea pietei era iminenta;

Romania s-a confruntat pentru o perioada indelungata cu falimente financiare rasunatoare, astfel incat ar fi putin explicabila inclinatia acestora spre asigurarile de viata, care in definitiv ceva care nu este palpabil, in plus si peste un numar de ani deloc de neglijat. Acest ultim aspect merita retinut deoarece la o asigurare a bunurilor poti rezilia contractul dupa un an (daca nu ai obligatii de genul celor anterior precizate), fara penalizari, lucru care nu este posibil si in cazul celor de viata.

Singurele state din Uniunea Europeana cu care ne putem compara din punct de vedere al acestui indicator sunt:Bulgaria, Lituania si Letonia, dar si acestea au un avantaj evident in valori absolute.

In ceea ce priveste gradul de penetrare a asigurarilor[7], la nivelul anului 2008 ne regasim de asemenea in coada clasamentului, dintre statele membre doar Romania, Grecia si Lituania inregistrand valori mai mici de 2%, indicand un dezinteres total al populatiei pentru aceste tipuri de protejare a patrimoniului.

Pentru o tara care aspira la crestere economica peste media Uniunii Europene este prea putin daca tinem cont ca orice afacere trebuie protejata impotriva riscurilor care o pot afecta, iar acestea nu sunt putine. Media europeana a acestui indicator este de aproape 8%, dar valoarea se datoreaza membrilor cu state vechi, deoarece dintre cele care au aderat la penultimul val, doar Slovenia si Malta se incadreaza intr-un trend de normalitate cu 5,5%, in rest fiind vorba de valori care graviteaza in jurul unui prag de 4%, care si asa este modest.

Dupa cum se poate observa mai sunt multe de realizat in statul membru Romania pentru punerea pe linia de plutire a acestui sector financiar, dar se pare ca cel mai important moment (cel al asa-zisei cresteri economice) nu a fost exploatat la maxim. Chiar si in situatia in care indicatori se prezentau mai bine exista o problema. Romanii s-au indatorat excesiv, acum deja incep sa piarda bunurile pe care le-au achizitionat astfel incat si contractele de asigurare care le aveau pe acestea drept obiect al asigurarii nu vor mai fi innoite.