ACTELE SI FAPTELE DE COMERT

ACTELE SI FAPTELE DE COMERT

Legislatia romaneasca stabileste - prin prevederile Codului Comercial - care sunt actele si operatiunile considerate ca fapte de comert si le supune legilor comerciale, indiferent de calitatea persoanelor care le savarsesc. In aceasta conceptie, prin stabilirea faptelor de comert se ajunge la determinarea calitatii de comerciant. Astfel, este comerciant si, in consecinta, este supus legilor comerciale, orice persoana care savarseste cu caracter profesional una dintre faptele de comert prevazute de Codul Comercial. Odata dobandita calitatea de comerciant, toate actele juridice si operatiunile comerciantului sunt considerate ca fapte de comert, fiind supuse legilor comerciale.

1. Categorii de fapte de comert

1. Fapte de comert obiective - includ actele juridice si operatiunile determinate de lege si producatoare de efecte juridice in temeiul legii, indiferent de calitatea autorului lor (comerciant sau necomerciant). Ele pot fi  impartite, la randul lor, in 3 grupe:

1.1. Operatiuni de interpunere in schimb sau circulatie - corespund notiunii economice de comert, in sensul de activitate de vanzare-cumparare a marfurilor, pentru a ajunge de la producator la consumator. Tipuri:

1.1.1.Cumpararea si vanzarea comerciala - operatiunea realizeaza transmiterea dreptului de proprietate asupra unui bun in schimbul unui pret; cumpararea-vanzarea este comerciala cand cumpararea bunurilor s-a facut in vederea revanzarii sau vanzarea priveste bunuri care au fost cumparate pentru a fi revandute. Rezulta ca trasatura caracteristica a cumpararii si vanzarii comerciale este intentia de revanzare.

Obiectul cumpararii-vanzarii comerciale il reprezinta numai bunurile mobile: produse naturale ale pamantului, produsele animalelor, marfurile si titlurile de credit (inscrisuri in baza carora titularii lor au calitatea sa exercite drepturile specificate in cuprinsul lor).

1.1.2. Operatiuni de banca (acceptarea de depozite, emiterea de garantii, tranzactii cu instrumente monetare negociabile si valori mobiliare, administrarea portofoliilor clientilor, operatiuni de mandat) si operatiuni de schimb (valutar). Comercialitatea acestor operatiuni este data de elementul interpunerii in schimb sau circulatie.

1.2. Intreprinderile - operatiunile care realizeaza organizarea si desfasurarea activitatii de productie. Operatiunile sunt comerciale numai in cazul in care se desfasoara in cadrul unei activitati organizate. Aceste operatiuni corespund notiunii de productie, ca activitate in cadrul careia obiectele din natura sunt transformate in alte bunuri destinate comertului.  

In aceasta conceptie, intreprinderea apare ca un organism economic si social; ea constituie o organizare autonoma a unei activitati, cu ajutorul factorilor de productie de catre intreprinzator si pe riscul sau, in scopul producerii de bunuri, executarii de lucrari si prestarii de servicii, in vederea obtinerii unui profit.

1.2.1. De industrie - categorie din care fac parte

intreprinderile de constructii - al caror obiect poate fi construirea de edificii noi, dar si lucrarile de transformare, adaugire, amenajare a bunurilor imobile

intreprinderile de fabrici si manufactura - cele ce privesc activitatile prelucratoare sau industriale, avand ca obiect transformarea materiilor prime, materialelor, etc., in produse noi

1.2.2. De prestari servicii - categorie ce cuprinde:

intreprinderile de furnituri - activitati sistematic organizate, prin care intreprinzatorul, in schimbul unui pret stabilit anticipat, asigura prestarea unor servicii sau predarea unor produse la anumite termene succesive

intreprinderile de spectacole publice - presupun organizarea unor factori specifici, in scopul punerii la dispozitia publicului a unei productii culturale sau sportive, in vederea obtinerii unui profit

intreprinderile de comision, agentii si oficii de afaceri - au in vedere organizarea unei activitati al carei scop este facilitarea incheierii tranzactiilor comerciale printr-un intermediar. Intreprinderile de comision au ca obiect operatiunile de intermediere care se realizeaza pe baza contractului de comision, in temeiul caruia, ca urmare a imputernicirii date de comitent, comisionarul incheie acte de comert in nume propriu, dar pe seama comitentului. Agentiile sau oficiile de afaceri sunt intreprinderi care realizeaza operatiuni de intermediere intre comercianti si clientela: obtinerea de informatii, procurarea de clienti, mijlocirea in afaceri, etc., operatiuni ce constituie obiectul de activitate al unor agentii de turism, de publicitate, matrimoniale, etc.

intreprinderile de editura, de imprimerie, de librarie si de vanzare a operelor de arta - au ca obiect operatiunile prin care se valorifica drepturile de autor izvorate din crearea unor opere stiintifice, literare si artistice, astfel:

intreprinderea de editura - presupune organizarea factorilor de productie specifici in vederea reproducerii si difuzarii operei, activitate intemeiata pe contractul de editare, prin care autorul unei opere cedeaza editorului , in schimbul unei remuneratii, dreptul de a reproduce si dreptul de a difuza opera;

Intreprinderea de imprimerie - presupune organizarea factorilor specifici in vederea efectuarii operatiunilor de multiplicare, pe cale mecanica sau manuala, a operelor; 

Intreprinderea de librarie - are ca obiect operatiunile prin care se asigura difuzarea in public a operei;

Intreprinderile de vanzare a operelor de arta (picturi, sculpturi, gravuri), cu conditia ca intreprinzatorul sa fie o alta persoana decat autorul operei.

Intreprinderile de transport de persoane sau de lucruri

Intreprinderile de asigurare

Depozitele in docuri si antrepozite

1.3. Faptele de comert conexe (accesorii) - dobandesc comercialitate datorita stransei legaturi pe care o au cu acte sau operatiuni considerate de lege fapte de comert. Categorii:

1.3.1. Contractele de report asupra titlurilor de credit - constau in cumpararea contra bani cash a unor titluri de credit care circula in comert si in revanzarea simultana la termen si pe un pret determinat catre aceeasi persoana a unor titluri de aceeasi specie

1.3.2. Cumparari sau vanzari de parti sociale (diviziuni in care este impartit capitalul social al SRL; drepturi de creanta, fara a fi incorporate in titluri de credit, care apartin asociatilor) sau actiuni (fractiunile in care este divizat capitalul social al SA sau SCA, reprezentate prin titluri de credit care circula in comert) ale societatilor comerciale

1.3.3. Operatiuni de mijlocire in afaceri - mijlocirea constand intr-o actiune de intermediere intre 2 persoane, in scopul d ea inlesni incheierea unui act juridic pentru care acestea sunt interesate

1.3.4. Cambia (inscris prin care o persoana da dispozitie altei persoane sa plateasca o suma de bani, la scadenta, unei a treia persoane, sau la ordinul acesteia) sau ordinele in produse sau marfuri (cambie ce are ca obiect o anumita cantitate de produse/marfuri - nu a cunoscut utilitate practica)

1.3.5. Contul curent - contract prin care partile convin ca, in loc sa lichideze creantele lor reciproce izvorate din prestatiile facute de una catre cealalta, lichidarea sa se faca la un anumit termen, prin achitarea soldului de catre partea care va fi debitoare - si cecul - inscris prin care o persoana da ordin unei banci la care are un disponibil sa plateasca o suma de bani unei persoane sau la ordinul acesteia.

1.3.6. Depozitele pentru cauza de comert - legea are in vedre depozitele care au caracter izolat sau care se fac in alte locuri decat in docuri sau antrepozite. Asemenea depozite sunt considerate fapte de comert numai daca au o cauza comerciala, adica sunt legate de operatiuni comerciale (de exemplu, au fost cumparate pentru a fi revandute)

1.3.7. Contratul de garantie reala mobiliara si contractul de fidejusiune

In temeiul contractului de garantie reala mobiliara se constituie o garantie reala in bunuri sau in drepturi in beneficiul unui anumit creditor

Prin contractul de fidejusiune o persoana numita fidejusor se obliga fatad este creditorul altei persoane sa execute obligatia debitorului, daca acesta nu o va executa.

1.3.8. Contractele de mandat, comision si consignatie - au caracter comercial daca au ca obiect tratarea de afaceri comerciale.

Contractul de mandat - o parte se obliga sa incheie anumite acte juridice in numele si pe seama celeilalte parti de la care a primit imputernicirea;

Contractul de comision - o parte se obliga ca, din insarcinarea celeilalte parti, sa incheie anumite acte juridice in numele sau, dar pe seama celuilalt, in schimbul unei remuneratii;

Contractul de consignatie - una din parti incredinteaza celeilalte anumite bunuri mobile spre a le vinde, in nume propriu, dar pe seama celui care le incredinteaza.

1.3.9. Operatiuni cu privire la navigatie

construirea, cumpararea si vanzarea vaselor, precum si actele juridice privind dotarea vaselor si aprovizionarea lor;

expeditiile maritime si inchirierile de vase;

imprumutul maritim, ipoteca maritima, etc.

2. Fapte de comert subiective - dobandesc caracter comercial datorita calitatii de comerciant a persoanei care le savarseste.

O persoana care savarseste, in conditiile legii, anumite fapte de comert obiective dobandeste calitatea de comerciant, iar actele si operatiunile savarsite de comerciant sunt considerate fapte de comert subiective si, deci, supuse reglementarilor comerciale, cu urmatoarele exceptii:

natura civila a obligatiilor (de exemplu, testamentul, recunoasterea unui copil din afara casatoriei, actele juridice privind imobilele)

necomercialitatea rezulta din insusi actul (de exemplu, cumpara unele bunuri necesare uzului sau personal sau al familiei sale)

3. Fapte de comert unilaterale - avand in vedere faptul ca marfurile si serviciile sunt destinate si necomerciantilor, este posibil ca un act juridic/operatiune sa fie fapta de comert numai pentru una din parti, iar pentru cealalta sa fie un act civil (de exemplu, un necomerciant cumpara alimente de la un comerciant sau incheie un contract de antrepriza pentru construirea unei locuinte).

In anumite cazuri, chiar legea prevede ca anumite acte au caracter comercial numai pentru una din parti:

vanzarea de produse agricole unui comerciant este act de comert pentru comerciant si act civil pentru agricultor;

asigurarile de lucruri sau stabilimente care nu sunt obiectul comertului si asigurarile de viata sunt fapte de comert numai pentru asigurator;

contul curent si cecul nu sunt considerate fapte de comert pentru necomercianti, afara numai daca ele nu au o cauza comerciala.

Faptele de comert unilaterale sau mixte sunt guvernate de legea comerciala pentru ambele parti, chiar daca pentru una dintre ele actul juridic are caracter civil.

Codul comercial roman stabileste anumite acte juridice si operatiuni pe care le califica a fi "fapte de comert". Astfel:

Art. 3 al Codului comercial roman prevede ca "Legea considera ca fapte de comert:

cumpararile de produse sau de marfuri spre a se revinde, fie in natura, fie dupa ce se vor fi lucrat sau pus in lucru, ori numai spre a se inchiria; asemenea si cumpararea spre a se revinde de obligatiuni ale statului sau alte titluri de credit circuland in comert;

vanzarile de producte, vanzarile si inchirierile de marfuri in natura sau lucrate si vanzarile de obligatiuni ale statului sau alte titluri de credit circuland in comert, cand vor fi fost cumparate cu scop de revanzare sau inchiriere;

contractele de report asupra obligatiunilor de stat sau altor titluri de credit circuland in comert;

cumpararile sau vanzarile de parti sau actiuni ale societatilor comerciale;

orice intreprindere de furnituri;

intreprinderile de spectacole publice;

intreprinderile de comisioane, agentii si oficiuri de afaceri;

intreprinderile de constructiuni;

intreprinderile de fabrici, de manufactura si imprimerie;

intreprinderile de editura, librarie si obiecte de arta, cand altul decat autorul sau artistul vinde;

operatiunile de banca si schimb;

operatiunile de mijlocire (samsarie) in afaceri comerciale;

intreprinderile de transporturi de persoane sau de lucruri, pe apa sau pe uscat;

cambiile si ordinele in producte sau in marfuri;

constructiunea, cumpararea, vanzarea si revanzarea de tot felul de vase pentru navigatiunea interioara si exterioara si tot ce priveste la echiparea, armarea si aprovizionarea unui vas;

expeditiunile maritime, inchirierile de vase, imprumuturile maritime si toate contractele privitoare la comertul pe mare si la navigatie;

asigurarile terestre, chiar mutuale, in contra daunelor si asupra vietii;

asigurarile, chiar mutuale, contra riscurilor navigatiunii;

depozitele pentru cauza de comert;

depozitele in docuri si antrepozite, precum si toate operatiunile asupra recipiselor de depozit (warante) si asupra scrisorilor de gaj, eliberate de ele." 

In continuare, Art. 4 dispune ca "se socotesc, afara de acestea (afara de cele de mai sus), ca fapte de comert, celelalte contracte si obligatiuni ale unui comerciant, daca nu sunt de natura civila sau daca contrariul nu rezulta din insusi actul."

In sfarsit, Art. 5 prevede ca "daca un act este comercial numai pentru una din parti, toti contractantii sunt supusi incat priveste acel act, legii comerciale, afara de dispozitiunile privitoare la persoana chiar a comerciantilor si de cazurile in care legea ar dispune altfel."