Operatiunile de transfer de tehnologie

Operatiunile de transfer de tehnologie

Transferul de tehnologie reprezinta vanzarea unui ansamblu de cunostinte, de mijloace, tehnici si proceduri astfel incat cumparatorul sa poata produce bunuri sau servicii, altfel spus un export de bunuri incorporale, o vanzare de inteligenta.

Principalele forme pe care la imbraca transferul de tehnologie sunt:

cedarea licentei de fabricatei - licentierea

acordarea dreptului de utilizare a marcii - franciza

vanzarea de cunostinte tehnice nebrevetate - know-how

consultanta si inginerie tehnologica - consulting-engineering

formarea profesionala

1 Franciza internationala - franchising

Este un contract intre un francizor si un francizat prin care primul cedeaza celui de-al doilea dreptul de folosire al marcii sale de prestigiu precum si toate cunostintele legate de derularea unei afaceri. Acest tip de contract a aparut la benzinariile din SUA si apoi s-a extins la retelele de magazine.

Exista doua tipuri de fransizare:

prima generatie sau franciza de produs, care se aplica in relatiile dintre producator si detailist, dintre producator si angrosist

a doua generatie este reprezentata de franciza formulei de afaceri, fiind cazul beneficiarului unei afaceri complete (business package) ca McDonald's

Din punctul de vedere al continutului, operatiunea prezinta urmatoarele caracteristici:

se bazeaza pe un contract prin care cedentul permite beneficiarului sa desfasoare activitati lucrative sub marca sa si in conformitate cu o formula de afaceri agreata de acesta

cedentul asigura beneficiarului asistenta tehnica, materiala si uneori financiara atat inaintea angajarii afacerii, cat si in timpul acesteia

cedentul are dreptul de control asupra modului in care beneficiarul deruleaza afacerile, acesta din urma trebuind sa respecte conditiile inscrise in manualul de operare

beneficiarul este proprietar al afacerii sale, fiind o persoana juridica distincta de cedent; el foloseste propriul capital si isi asuma riscurile afacerii

intre parteneri se stabilesc relatii de colaborare stransa si continua o perioada relativ indelungata

Franciza este o forma de valorificare a drepturilor de proprietate industriala.

Franciza este si o forma de marketing si distributie.

Franchising-ul este o modalitate de internationalizare a activitatii firmei. Exista trei forme de franciza:

a)      franciza directa este o operatiune realizata direct intre francizor si beneficiarii de franciza din strainatate. Ea se poate realiza in exact aceeasi termeni in care se acorda franciza pe plan intern (direct unit franchising), prin crearea unei filiale in strainatate care sa joace rolul unui francizor pentru beneficiarii locali sau printr-un contract de dezvoltare (development agreement), cand furnizorul acorda unei firme locale dreptul de a crea o retea proprie de franciza (sistemul multifranciza)

b)    formula master franchising presupune incheierea unui contract intre furnizor si un subfrancizor din strainatate, in baza caruia acesta, in afara de faptul ca dezvolta propriile unitati francizate, poate acorda francize directe unor terti. Este vorba de un sistem de trei niveluri: francizorul "master-ul" si beneficiarii, subfrancizorul avand dubla calitate de beneficiar (franchisee), in raport cu francizorul principal, si de furnizor, in raport cu partenerii sai francizati

c)     francizorul se poate asocia cu un partener local in cadrul unei societati mixte, aceasta incheind apoi un contract de master franchising sau de dezvoltare cu francizorul

Franciza este un mijloc de promovare a afacerilor printr-un management eficient si in conditii de cooperare. Principiul de baza al francizei este imbinarea avantajelor conducerii centralizate cu desfasurarea la scara larga a operatiunilor prin unitati mici, capabile sa se adapteze mai bine specificului local al consumatorilor. Aceasta operatiune s-a dezvoltat spectaculos tocmai prin antrenarea in retea, in calitate de beneficiari, a firmelor mici si mijlocii.

Conditiile pentru realizarea francizei:

taxa de intrare

redevente variabile care sunt calculate ca un procent din cifra de afaceri

se adauga o serie de alte cheltuieli: echipament, costuri de deschidere, cheltuieli lunare legate de activitatea in franciza: taxa pentru drepturile de marfa

Avantaje:

pentru francizor - vanzator

castiguri din folosirea numelui de marca

nu-si risca propriul capital

extindere pe diverse piete si cunoasterea numelui, a firmei

contravaloarea activitatii francizatului: conditiile de calitate

pentru francizat - cumparator

preluarea unei afaceri de succes

folosirea unui nume de marca cunoscut

asistenta din partea francizorului pentru toate problemele privind preluarea activitatii respective

Dezavantaje:

pentru francizor - vanzator

nerespectarea conditiilor impuse si afectarea imaginilor impuse

daca piata nu merge bine veniturile lui vor fi mult diminuate

pentru francizat - cumparator

taxele de intrare sunt foarte mari: 150.000 USD

autonomia foarte scazuta: nu poate lua decizii in ceea ce priveste utilajele, calitatea

2 Licentierea internationala - licensing

Licentierea reprezinta un contract intre o firma licentiar si o firma licentiator prin care licentiatorul ii cedeaza licentiarului dreptul de folosire a unor cunostinte tehnice brevetate.

La licentiere se plateste o suma initiala, diferenta o reprezinta redeventele (royalties) care se calculeaza ca procent din vanzari sau procent din productie.

Convertirea redeventelor in actiuni la firma licentiata sau plata prin produse (daca sunt produse, realizate cu ajutorul licentei).

La contractul de licenta pot exista limitari teritoriale.

Tehnologia cuprinde trei componente principale:

elementele materiale - materiale, masini, etc.

elementele "informationale" - cunoasterea procedeelor, experientele/deprinderile individuale sau colective, etc

elementele "operationale" - functiile de productie, coordonarea, ritm de lucru, etc

Licentierea are urmatoarele caracteristici:

este o forma a transferului de tehnologie - obiectul licentierii il constituie cunostintele tehnice care au facut obiectul unui brevet. In aranjamentele de productie sub licenta pot fi incluse si transferul de know-how

este un mijloc de valorificare a unor drepturi de proprietate industriala - detinatorul (licentiarul) trebuie sa indeplineasca doua conditii prealabile:

sa asigure brevetarea cunostintelor tehnice, care urmeaza sa faca transferul de tehnologie

sa depuna brevetul respectiv (sau brevetele) in tara in care primitorul tehnologiei (licentiatul) asigura punerea in exploatare a acesteia

De multe ori, in contractele de licenta se ofera un "pachet" de drepturi de proprietate intelectuala cuprinzand o combinatie de mai multe elemente:

acces la brevet pentru un produs

tehnologie pentru un proces de fabricatie

expertiza operationala

nume de marca

este o forma de cooperare industriala - prin contract se stabilesc obligatiile reciproce ale partilor, inclusiv faptul ca licentiarul trebuie sa asiste pe licentiat in realizarea si comercializarea productiei

este o modalitate de internationalizare a afacerilor firmei licentierea poate fi considerata ca o etapa intermediara intre export (productie interna si comercializare la extern) si delocalizarea productiei (productie in strainatate). 

Avantaje:

pentru licentiator

intra pe diverse piete externe fara sa se implice foarte mult sau pe piete externe dificil de penetrat

obtine bani cu care-si poate relua activitatile de cercetare in dezvoltarea de noi produse

el nu vinde ultima generatie ci ceea ce nu-i mai trebuie lui, astfel nu poate fi imediat concurat

implicarea redusa cu resurse si risc scazut

informatii cu privire la produs si concurenta

costuri reduse

imbunatatirea calitatii livrarii si serviciilor post-vanzare

pentru licentiat

beneficiaza de o tehnologie cu un cost mult mai mic decat daca ar fi dezvoltat-o pe cont propriu

beneficiaza de renumele licentiarului

Dezavantaje:

pentru licentiar

poate exista o anumita concurenta din partea licentiatorului

pentru licentiator

posibila stimulare a unor concurenti

lipsa controlului asupra operatiunilor licentiatului

slaba pierdere a unor avantaje competitive

necesitatea unei organizari specifice