Piata - definire, carcteristici, conditii de existenta, limite

Piata - definire, carcteristici, conditii de existenta, limite:

In cazul teoriei economiei de piata, plata isi evidentiaza calitatea de "stralucita inventie a omenirii", etaland unul dintre sensurile sale, cel de "spatiu economic". Deci, piata este locul economic al realizarii activitatii de schimb. Reprezinta totalitatea relatiilor de shcimb stabilite intre oamenii implicati si diviziunea muncii, interesati in realizarea intereselor economice prin intermediul schimbului de produse. Piata este cadrul realizarii influentei reciproce dintre cumparatori si vanzatori, fenomen din care rezulta pretul si cantitatea tranzactionata dintr-un produs, rata dobanzii si suma banilor transferati prin creditare. Piata are capacitatea de a rezolva sistematic probleme economice fundamentale, asigurand coordonarea activitatii economice prin intermediul unui instrument specific (mecanismul pietei) care functioneaza in limitele generate de actiunea legilor cererii si a ofertei

In sistemul economic de piata: 1. toate produsele au pret 2.toti subiectii realizeaza un venit. 3.schimbul este voluntar. Piata este cadrul manifestarii libere a vointei agentilor economici, a libertatii lor de optiune. 4.Este necesara existenta unui sistem concurential Existenta pietei, capabile sa genereze fenomenele de mai sus este conditionata de: a)existenta unei configuratii a exercitarii dreptului de propriere asupra resurselor, care sa excluda posibilitatea recurgerii la practici de dirijare centralizata a economiei. b)O structura politica si institutionala a societatii asezata pe suportul pluripartidismului si a separarii puterilor in stat. Intreprinderile pot deveni o alternativa a pietei, pt alocarea resurselor necesare unei parti a activitatilor, atunci cand schimbul realizat pe piata nu este gratuit, el presupunand suportarea unui cost al tranzactiei, intreprinderilor organizate multidivizionar. Amploarea coordonarii realizate de piata scade pe masura ce intreprinderile isi sporesc ponderea in realizarea unui produs, oferind posibilitatea cresterii rolului coordonarii marginale. Instituirea mecanismului economiei de piata este important sa se faca concomitent cu creearea unui sistem de protectie sociala a cetatenilor. Desi in conditiile economiilor cu comanda centralizata s-a operat cu notiunea piata si in prezent se practica modelul socialismului de piata, in acele conditii nu a fost si nu este posibila existenta unei autentice piete

2.Cererea de produse - definire, functie. Legea cererii: (desen)

Cererea de produse, ca element al mecanismului de piata exista si interactioneaza ca elemente necesare incadrarii activitatii de productie a resurselor, ca premisa a consumului, ca forma a satisfacerii nevoilor, in limitele sociale existente in fiecare perioada. Cererea de produse se manifesta premergator actului consumului, ca un fenomen multifunctional determinat. Ea reprezinta cantitatea care se va achizitiona dintr-un produs, la un moment dat sau intr-o perioada, la fiecare nivel al pretului cerut de vanzatori, atunci cand ceilalti factori sunt considerati constanti. Legea cererii, adica raporturile cauzale existente intre modificarea pretului unitar al produsului si modificarea cantitatii cerute din acel produs, restul conditiilor, cu implicatii in domeniul analizat, fiind consumate.

3.Cererea de produse- forme in functie de categ. de produse existente si factorii determ.

Felul produselor oferite spre tranzictionare pe o piata intr-o perioada impreuna cu modul raportarii lor unele la celelalte, genereaza manifestarea cererii sub urmatoarele forme: 1.Cerere pentru produse independente. Cumpararea sau nu a unui produs nu are nici un efect asupra situatiei pe piata a unui alt produs 2.Cererea de produse substituibile, adica concurente sau rivale. Are ca obiect produse care isi "disputa" cererea, care in cadrul unor intervale de timp, de regula este limitata. Cresterea cererii pt un astfel de produs genereaza reducerea cererii pt celelalte si invers. 3. Cererea bunurilor complementare, adica a celor care se completeaza in cadrul consumului realizat pentru satisfacerea uneor nevoi 4.Cererea de produse derivate - amploarea si modul miscarii cererii pentru un produs se transpune in parametrii cererii unui alt produs, avand statutul de premisa a producerii primului. Factorii determinanti ai cererii: 1.nivelul pretului unitar al produsului; 2.nivelurile preturilor celorlalte produse, mai ales al celor substituibile produsului analizat; 3.veniturile banesti ale consumatorilor 4.dimensiunile pietei: numarul populatiei reflectat in cel al consumatorilor si numarul gospodariilor familiale 5.preferintele consumatorilor 6.asteptarile - previziunile oamenilor privind evolutia preturilor produselor dorite si a veniturilor lor 7.conditiile oferite de mediul natural existentei oamenilor (de ex: conditiile climatice)

4.Relatia cererii uni produs cu pretul celorlalte produse: (desen)

Este de stiut ca cererea asa cum se manifesta ea pe piata la un moment dat, intr-o anumita proportie, este rezultanta impletirii efectului generat de propriul pret cu efectul exercitat de marimea si modul modificarii preturilor celorlalte produse. Se manifesta actiunea preturilor produselor substituibile - concurente - rivale, asupra cererii produsului analizat, actiunea preturilor produselor complementare acestuia; actiunea preturilor unor produse asupra cererii altor produse, care deriva din cererea primeia. In cazul mecanismului care genereaza cererea unui produs se manifesta deci si efectul de substitutie, adica fructificarea posibilitatilor de inlocuire a unui produs scumpit cu produse nescumpite, sau mai putin scumpite, ca solutie de conservare a bunastarii de care beneficiaza indivizii. In cazul produselor complementare, functioneaza regula conditionarii de nivelul si modul modificarii pretului unui produs a cererii produsului complementar lui. a) pretul mic al primului produs, generand cererea mare a acestuia va fi si cauza cererii mari a produsului al doilea. b) pretul in crestere al produsului prim Pr.1 --> Pr.2,va antrena reducerea cererii si pt al doilea produs Q1->Q2 Pe pietele produselor derivate, influentarea cererii de catre pret se manifesta, in primul rand in domeniul important al condtionarii cererii de factorii de productie de catre cererea bunurilor de consum.

5.Relatia cererii unui produs cu venitul agentilor economici:

Agentii economici, producatorii vor utiliza capitalul lor pentru implicarea in productia acelor factori de productie prin utilizarea carora vor obtine produce cerute de persoane care au puterea de a le cumpara, asigurandu-si astfel profitul. Atunci cand pretul produsului este nemodificat, cererea lui depinde de marimea veniturilor consumatorilor Venitul disponibil este partea alocata din venitul total realizat pt acoperirea nevoilor cerute. Studierea modificarii structurii cheltuielilor familiilor, sub influenta cresterii veniturilor, identificarea unor scheme ale bugetului de familie si caracterul logic al reducerii ponderii cheltuielilor pentru alimente, in cadrul cheltuielilor totale ale familiilor, pe masura cresterii veniturilor lor. Deciziile de cumparare a produselor pe parcursul unei perioade, de exemplu de un an, se adopa in functie de combinarea venitului realizat in acea perioada cu resursele banesti obtinute la inceputul perioadei si cu cele economisite, existente la sfarsitul perioadei. Nuantarea se face intre grupa articolelor de prima necesitate, numite si vitale sau normale si grupa articolelor de lux a produselor "superioare". Preferintele oamenilor ca expresie a unui ansamblu de factori subiectivi ca suma a utilitatilor obtinute prin consumarea unui numar de unitati dintr-un produs, utilitatea totala creste cu numarul acestora, cu rate tot mai mici, in final putand scadea. In aceleasi conditii, utilitatea marginala, ca utilitatea obtinuta prin consumarea ultimului produs din sirul mentionat, scade corespunzator cresterii cantitatii consumate

6.Relatia cererii unui produs cu dimensiunile pietei, cu preturile cumparatorilor.:

Previziunile oamenilor privind evolutia preturilor produselor si a veniturilor lor; atunci cand ceilalti factori determinanti ai cererii sunt constanti, previzionarea unei majorari de preturi va genera cresterea cererii prezente, iar perspectiva unor reduceri de preturi va alimenta momentan o reducere a cererii. Dimensiunea pietei. Daca pretul nu se modifica, cantitatea ceruta dintr-un produsva evolua in proportie directa cu modificarea numarului populatiei, a nr consumatorilor produsului grupati in gospodarii familiale. De exemplu sporirea numarului adultilor in cadrul unui perimetru va alimenta cresterea cererii unor produse specifice: automobile, alcool, tutun, etc. Actiunii factorilor deja mentionati asupra cererii totale a unui produs, I se adauga si acea a mediului natural. Natura de un anumit fel a climei confera o structura caracteristica cererii. In functie de temp. medie anuala, cererea de materiale izolante si de combustibili de exemplu este diferita. Si cererea de alimente poarta amprenta climei. In zonele calde, profitandu-se si de oferta existenta, predomina cererea pt alimente mai putin consistente. In cele reci, in schimb, cererea se axeaza mai mult pe alimente bogate in calorii. Cantitatea precipitatiilor este un alt factor diferentiator. Oscilatiile conditiilor climatice cauzeaza fluctuatii ale marimii cererii de produse.

7.Surprinderea cererii produselor cu ajutorul curbelor de indiferenta: (desen)

Cunoasterea structurii preferintelor consumatorilor permite prevederea directiei si a dimensiunii variatiei cererii unui produs. Pentru aceasta se impune operarea cu notiunile relatiei de preferinta si relatie de indiferenta. In ultimele decenii s-a elaborat metoda curbelor de indiferenta ca alternativa a utilizarii marginale a produselor pentru pentru explicarea comportamentului cererii in functie de pretul produsului. Cu ajutorul ei se explica de ce scade cererea cand pretul produsului creste, folosindu-se efectele de venit si de substitutie generate de modificarea pretului. Curba de indiferenta ilustreaza grafic cantitatile din doua produse a caror obtinere este la fel de importanta pentru consumator. Curbele de indiferenta, de obicei sunt concave. Forma lor reflecta de fiecare data, actiunea legii reducerii utilitatii marginale a produselor, dar este diferita in cazul diferitilor consumatori, gandindu-se si sub influenta legii substitutiei. Conform acesteia, cu cat un produs este mai mare, cu atat este mai mare valoarea lui relativa de subtitutie. Deplasarea pe uan dintre curbe, insemnand trecerea de la o combinatie a produselor la alta, nu inseamna modificarea gradului de satisfacerea nevoii consumatorului in ciuda modificarii cantitatilor consumate din cele doua produse.

8.Elasticitatea cererii produselor-definire.Modalitati de calcul .:

Cunoasterea functionarii mecanismului pietei reclama surprinderea si a proportiei in care se modifica marimea cererii diferitelor produse atunci cand cauza acestora, modificarea pretului sau a altor factori se face cu aceeasi marime. Manifestata in corcondata cu actiunea legii cererii produselor, elasticitatea surprinde modificarea in expresie procentuala a cantitatii cererii dintr-un produs Qci in functie de modificarea cu 1% a pretului. Este cazul deja sugerat al elasticitatii cererii fata de pret, sau in functie de modificarea cu 1% a venitului consumatorului, cazul elasticitatii cererii in functie de venit. Exprimarea in procente a marimii modificarii factorilor, cauza a elasticitatii, spre deosebire de recurgerea la posibila exprimare in cifre absolute, a denaturarii marimii elasticitatii de catre utilizarea unitatilor de masura diferite: naturale in cazul rpodusului si banesti in cazul rpeturilor. In varianta sa exacta, corespunzatoare situatiilor in care modificarea preturilor este foarte mica, coeficientul elasticitatii cererii fata de pret se calc cu relatia de mai jos : ecpr = (∆% Qci / Qci) : (∆% Pri / Pri) = (∆Qci *Pri / Pri*Qci )

In cazul coeficientului elasticitatii relatia de calcul se particularizeaza prin utilizarea la numitorul celor doua functii a mediei aritmetice a preturilor si cantitatilor cerute.(.) Coeficientul elasticitatii incrucisate a cererii. Daca I este produsul a carui cerere se analizeaza si j produsul a carui pret se modifica, relatia de calcul este: eci,j = (∆% Qci / Qci) : (±∆% Prj / Prj)

9.Semnificatia marimii coeficientului elasticitatii cererii in functie de pret. Influenta marimii .: (desen)

Grupele formate de coeficientii cererii in functie de pret, in cadrul carora semnificatia componentelor este aceeasi, sunt: 1.Coeficientii supraunitari ecpr >1 - corespunzatori cererii elastice. Cresterea sau scaderea cu 1% a pretului este urmata de reducerea sau cresterea cu mai mult de 1% a cantitatii de produs ceruta, vanduta. 2.Coeficientii egali cu unu ecpr =1 - expresie a cererii cu elasticitate unitara. Modificarea cu ±1% a pretului produsului este cauza modificarii cu ±1% a cererii. 3.Coeficientii subunitari ecpr <1 sunt semnul cererii inelastice, carcaterizata prin reactia slaba la modificarea pretului. Daca pretul se misca in una din cele doua sensuri posibile ±, cererea se pune si ea in miscare (minus - plus ±) dar cu o amploare mai mica, subunitara. Ca statut de caz particular, foarte rar, cererea poate fi si: a)perfect elastica: cand corficientul elasticitatii cererii ecpr tinde spre infinit, reflectand modificarea nelimitata a cererii cerute la un anumit nivel al pretului produsului b) Perfect inelastica, reflectata de marimea zero a coeficientului elasticitatii ecpr indiferent de marimea luata de pretul produsului cantitatea ceruta nu se modifica.

10.Dependeta elasticitatii cererii de pretul produsului, de cerere pt alte produse si .: (desen):

Venitul total se reduce. Pierderea de venit provenita din reducerea pretului unitar este compensata doar partial de crestea incasarilor facilitate de cresterea cantitatii cerute. Venitul total creste. Sporul de venit generat de majorarea pretului produsului este doar partial anulat de reducerea cantitatii cerute. Elasticitatea cererii fata de pret a factorilor de productie este influentata si de ponderea detinuta de cheltuielile ocazionate de utilizarea lor in costul de productie utilizat. Cu cat un produs este mai important in cadrul consumului unui cumparator, cu atat marimea coeficientului elasticitatii sale fata de pret va fi mai mare. Daca in venitul unui cumparator partea afectata achizitionarii unui produs este mai mare, coeficientul elasticitatii cererii fata de pret va fii mai mare decat atunci cand aceasta pondere este mai mica

11. Elasticitatea cererii unui produs in functie de venit

Cererea unui produs se modifica in functie de variatia venitului consumatorului lui. Aceeasi cauza, modificarea venitului, are efect diferit in functie de natura grupelor de produse. In cazul produselor normale, de prima necesitate, cand preturile lor sunt constante: - cresterea venitului determina cresterea cererii; - reducerea venitului duce la reducerea cererii. In cazul produselor inferioare, in aceleasi conditii de pret: - cresterea venitului este urmata de reducerea cererii; - scaderea venitului creaza cresterea cererii. e_cvi=D%Q_ci/D%V. Daca e_cvi>D, este semnul cererii elastice. Corespunzand cererii produselor de lux si celor nou aduse pe piata, la modificarea a venitului, cererea se modifica cu mai mult de 1%. Daca e_cvi=D, este oglinda acelor produse a caror cerere tine pasul cu nivelul venitului consumatorului, partea din venit alocata lor ramanand aceeasi. Cresterea venitului determina reducerea ponderii cheltuielilor pentru aceste produse, iar reducerea lui, cresterea partii sale alocate achizitionarii lor. Daca coeficientul elasticitatii cererii este mai mic decat zero, e_cvi<D, se refera la bunurile inferioare, al caror consum scade in valoare absoluta daca venitul creste.

12. Cererea totala - factori determinanti, influentarea ei de catre particularitatile psihice ale oamenilor. Functia colectiva a cererii (desen)

In cadrul mecanismului de functionare a pietei, rolul cererii de produse se contureaza asociind efectelor fiecarei cereri individuale pe cele rezultate din insumarea manifestarii acestora. Forma cererii individuala este cererea existenta pentru un anumit produs, pe o anumita piata, urmand cererea pietei, a unei piete, reprezentand intreaga cerere existenta la un moment dat, in functie de marimea pretului practicat, pe toate pietele din cadrul economiei nationale pe care se tranzactioneaza acel produs. Rolul cererii unui produs pe o piata sau pe totalitatea pietelor specializate pe acel produs depinde si de marimea ei. Pentru vizualizarea modului determinarii cererii pietei, pentru realizarea curbei ei, se impune regula cumularii curbelor cererii fiecarui consumator a produsului. Definirea cererii totale nu este intotdeauna la fel de detaliata. Cererea agregata corespunde totalitatii cheltuielilor efectuate in cadrul economiei nationale de catre indivizi pentru produsele de consum, de catre firme pentru bunurile si serviciile de investitii. Cererea totala a unui produs este, la randul ei, dependenta de nivelul total al veniturilor de variatia veniturilor individuale si de modul distribuirii nivelului veniturilor pe consumatori.

13. Oferta de produse - definire, factori determinanti, functia ofertei, legea ofertei

La nivelul microeconomiei, sub forma sa individuala, oferta este cantitatea de produse pe care producatorul este decis sa o vanda, la un moment dat sau pe parcursul unei perioade, corespunzator unei anumite marimi a pretului, ceilalti factori determinanti ai marimii acestei cantitati fiind considerati constanti. Oferta deriva din decizia bazata pe evaluarea agentilor economici autonomi, privind cantitatea si sortimentul de produse care se va produce si se va oferi spre vanzare. Factorii determinanti ai ofertei de produse sunt: 1. Pretul produsului analizat - nivelul lui momentan si previziunile agentilor economici privind modificarea lui. 2. Marimea, sensul si proportia modificarii costului de productie al produsului oferit. 3. Nivelul si modificarea preturilor produselor substituibile celui oferit. 4. Numarul formelor producatoare si cantitatea realizata de fiecare dinte ele din produsele oferite. 5. Conditiile climaterice in care se realizeaza productia si oferirea produsului. 6. Evenimentele sociale si politice cu efect asupra pietei produsului oferit. Corelatia dintre pretul de piata a unui produs si cantitatea oferita de producatori este redata de functia ofertei, atunci cand restul conditiilor care influenteaza oferta nu se schimba. Daca Q_ai simbolizeaza cantitatea de produs - i- oferita si P_r pretul unitar al acestuia functia ofertei este: Q_ai=f(P_r). Modificarea corelata a ofertei cu pretul produsului este consecinta actiunii legii ofertei, a legii generale a ofertei, care exprima raportul existent intre modificarea preturilor produselor si a cantitatilor oferite din ele, restul conditiilor determinante ale ofertei trebuind sa fie considerate constante.

14. Relatia dintre oferta si cheltuielile productie ale produselor

Previziunile agentilor economici privind modificarea preturilor produselor influenteaza marimea ofertei astfel: 1. Asteptarea unei viitoare cresteri de pret inspira reducerea/mentinerea ofertei la nivelul avut, rezervandu-se resursele disponibile pentru marirea ei ulterioara. 2. Prevederea unei reduceri de pret inspira majorarea ofertei pana in momentul realizarii ei, pentru a preveni reducerea venitului obtinut din aceasta cauza. Aceasta regula a conditionarii marimii ofertei de costul de productie al produsului se manifesta si prin acceptarea majorarii ofertei unui produs pe seama transferarii resurselor necesare de la producerea altor produse, numai daca venitul asteptat va fi mai mare decat cel la care se renunta. Cresterea cheltuielilor de productie, determinand reducerea ofertei de produse, duce la deplasarea curbei ofertei spre stanga. Reducerea cheltuielilor de productie stimuleaza cresterea ofertei si prin aceasta, deplasarea curbei ei spre dreapta. Modificarea preturilor substituibile celui analizat poate genera: - in cazul scumpirii unui produs si al cresterii, din aceasta cauza, a ofertei sale, reducerea ofertei produselor substituibile lui. - daca produsele substituibile sunt obtinute din aceeasi factori de productie, modificarea marimii pretului unui dintre ele poate determina modificarea modulului de alocare a acestor factori.

15. Elasticitatea ofertei - definire, coeficientul elasticitatii ofertei, metode de calcul si semnificatia marimii (desen)

Elasticitatea ofertei exprima proportia procentuala cu care se modifica oferta unui produs ca raspuns la modificarea cu un procent a factorului cauza. Elasticitatea ofertei fata de pret exprima proportia directa in care reactioneaza, in expresie procentuala, marimea ofertei la cresterea sau scaderea cu un procent a pretului produsului, restul factorilor determinanti ai ofertei fiind nemodificati. Marimea elasticitatii ofertei fata de pret se determina cu ajutorul coeficientului ei e_opr=D%Q_oi/ Q_oi; D%P_ri/ P_ri. Utilizarea marimii medii a pretului si a ofertei faciliteaza determinarea coeficientului elasticitatii arc a ofertei: e_opr =D%Q_oi/Q_o0+Q_o1/2_; D%P_ri/P_ri0+P_ri1/2. In cazul celor trei grupe formate de marimile coeficientilor elasticitatii ofertei in functie de pret se cuprind si situatii cu statut de cazuri particulare. Corespunzator unui nivel al pretului produsului, oferta lui ia marimi intre zero si infinit. In realitatea economica este cazul modificarii foarte mari a ofertei, corespunzator modificarii cu putin a pretului.

16. Influenta ofertei produsului asupra pretului lui. Legea lui King.

Intre oferta produsului si pretul lui exista raporturi de interdependenta. Fiind determinata de pret, oferta, la randul ei, singura sau in interactiune cu cererea existenta pentru un produs, influenteaza marimea pretului. De regula, sporirea cantitatii disponibile dintr-un produs, cand cererea lui este constanta, duc la ieftinirea acestuia si, ca urmare, la cumpararea unei cantitati mai mari. De exemplu, daca apa este disponibila in cantitati limita, in raport cu nevoile, ea va fi scumpa. Daca ea devine sau, in alte conditii, este abundenta va fi sau este mai ieftina, putandu-se extinde gama utilizarilor ei. Pe langa utilizarea ca apa de baut, se va utiliza si pentru scopuri gospodaresti si irigatii. Conform Legii King, cresterea ofertei datorita unei recolte bune, atunci cand cererea este putin elastica, impinge in jos preturile produselor agricole, chiar intr-o proportie mai mare decat se modifica factorul cauza. Ca urmare pentru toti producatorii unui produs recolta mai buna se poate solda cu incasari mai mici decat cele realizate pe seama unei recolte mai slabe. Deci, conditiile meteorologice bune defavorizeaza, in mod paradoxal, situatia economica a producatorilor luati ca intreg, cererea nemajorandu-se in aceeasi proportie cu oferta. In cazul contrar, al unei recolte - oferte mai mici, cand cererea este putin elastica, pretul va creste intr-o proportie care sa compenseze efectul negativ al obtinerii, cu aceleasi cheltuieli de productie, a unei recolte situate mult sub asteptarile producatorilor.

17. Oferta totala - definire, semnificatia formei curbei ofertei totale (desen)

Oferta totala sau agregata sau globala este un concept macroeconomic reprezentand volumul total al bunurilor si serviciilor produse intr-o perioada, intr-o economie, minus exporturile, plus importurile sau valoarea acestora in anumite conditii de pret. Curba ofertei totale evidentiaza interdependenta existenta intre produsul national brut, surprins in forma sa reala, adica cu preturi constante si nivelul general al preturilor. In perioada scurta - maximum un an si medie, curba ofertei totale consta din imbinarea unei portiuni orizontale cu o a doua ascendenta spre dreapta. In perioada lunga - in jur de 10 ani, se realizeaza o noua combinare a marimilor puse in relatie. Redand intreaga curba a ofertei totale avem posiblitatea sesizarii a doua etape calitativ distincte, ale comportamentului ofertei macroeconomice. Constructia curbei ofertei totale evidentiaza independenta ei de efectele productivitatii marginale descrescande a factorilor de productie si in urma acesteia, de efectul reducerii venitului.

18. Legea cererii si ofertei

Aceasta lege actioneaza numai in conditiile pietelor cu concurenta perfecta. In aceste conditii legea determina miscarea pretului pietei unui produs spre nivelul la care cantitatea ceruta de cumparator egaleaza cantitatea oferita de vanzatori. Modificarea pretului continua pana la eliminarea dezechilibrului dintre cerere si oferta. Oferta mai mare decat cererea face ca o parte a produsului realizat sa nu aiba consumatori, influentand negativ venitul producatorilor. Cererea mai mare decat oferta are ca rezultat neacoperirea unei parti a puterii de cumparare a potentialilor consumatori, si prin aceasta, afectarea echilibrului monetar si a celui economic general. Cererea de produse identifica ca volum, structura si nivel calitativ al produsului si consemnata in contracte economice, influentata, adica orienteaza si stimuleaza oferta. In cadrul mecanismului pietei, oferta si cererea intermediaza influenta exercitata asupra activitatii economice de catre preferintele cumparatorilor si de catre progresul tehnologic. Actiunea legii ofertei si a cererii este conditionata pe langa factorii mentionati si de catre comportamentul indivizilor si maximizarea satisfacerii nevoilor cu cheltuieli minime, care pe langa marimea venitului realizat depinde si natura mediului social in care traiesc, de previziunea agentilor economici privind evolutia vietii economice si de timpul disponibil pentru adaptarea agentilor economici la noile conditii

19. Influentarea mecanismului cerere-oferta de catre autoritatile statale

Mecanismul oferta-cerere intermediaza actiunea unor factori economici asupra preturilor. Un astfel de factor sunt autoritatile statale. Ele influenteaza marimea preturilor, manifestandu-se similar celorlalti agenti economici si actionand numai prin intermediul cererii sau numai al ofertei sau prin intermediul ambilor factori, in acelasi timp. Autoritatile pot influenta actiunea legii ofertei si a cererii si evitand actiunea directa asupra ofertei si/sau cererii. In general, implicatia impozitarii venitului obtinut din vanzarea produsului este cu atat mai mare cu cat oferta si cererea reactioneaza mai putin, deci sunt mai putin elastice in raport cu modificarea pretului. Autoritatile previn aparitia sau cauta sa elimine pietele produselor unde oferta raspunde incapacitatii consumatorilor de a-si controla preferintele. Cu mici exceptii, autoritatile nu permit tranzactionarea stupefiantelor corespunzatoare posibilei cereri si oferte. Intre piata si autoritati se realizeaza o separare a rolurilor. Piata se axeaza si asigura, predominant, alocarea si utilizarea eficienta a resurselor economice. Autoritatile isi asuma identificarea si infaptuirea unor actiuni de dreptate sociala

20. Echilibrul pietei - definire. Fortele care impun realizarea echilibrului

Tinta pe care si-o propun agentii economici, prin cererea si mentinerea in functiune a pietelor nu se reduce la asigurarea cadrului pentru realizarea tranzactiilor economice. In sens economic echilibrul desemneaza acea imbinare a totalitatii variabilelor care interactioneaza incat in modelul constituit de ele, sa nu se afirme nici o tendinta de schimbare. Conform conceptiei neoclasice, o piata este in echilibru atunci cand la un pret dat - pretul de echilibru - toti cumparatorii obtin ceea ce doresc si toti vanzatorii reusesc sa vanda tot ceea ce doresc. Particularizand definitia, la piata unui anumit produs se poate afirma ca ea este in echilibru atunci cand cantitatea totala ceruta este egala cu cantitatea totala oferita, egalitatea realizandu-se in functie de pretul de echilibru sau de compensare. Pretul de echilibru deriva in conditiile pietei competitive din interactiunea ofertei cu cererea. In cazul tuturor pietelor, in functie de natura actiunii factorilor care le caracterizeaza, iau nastere forte care fac ca ele, atunci cand nu sunt in echilibru, sa se caracterizeze prin tendinta de a ajunge la aceasta stare. Fortele se manifesta indiferent de formula in care se imbina oferta cu cererea: - cresterea cererii, cand oferta produsului este constanta, impune ca regula generala cresterea pretului de echilibru si reducerea cantitatii de echilibru a produsului. - sporirea ofertei, cand cererea nu se schimba duce la diminuarea pretului de echilibru si cresterea cantitatii de echilibru

21.Pretul de echilibru-modul stabilirii, factori determinanti, calitatea lui de indicator de raritate

Regulile de ajustare a pietelor elaborate de catre primii exponenti ai teoriei neoclasice au fost amendate, ulterior, pe baza sesizarii rolului jucat si de factorii psihici, generatori ai expectativelor economice ale oamenilor si de catre timpul reclamat de atingerea expectativelor. Mecanismul formarii pretului de echilibru este nuantat de catre factorul timp astfel: -in perioada foarte scurta,ultrascurta, curenta sau de piata, insuficienta pentru cererea conditiilor necesare modificarii costului de productie ale produsului; - in perioada scurta, modificarea cantitatii munci implicate in producerea produsului este factorul determinant al modificarii dimensiuni ofertei; - in perioada lunga, oferta se poate aduce la nivelul marimii de echilibru si prin intermediul modificarii marimii capitalului fix implicat in realizarea produsului. Conditiile specifice ale acestor piete: incheierea contractelor de furnizare a produselor la intervale scurte de timp,la inceputul fiecarui ciclu de productie; imposibilitatea modificarii cantitatii de produs realizata pe parcursul desfasurarii productiei; livrearea pentru desfasurarea a intregii cantitati de produse indiferent de pret.

22.Formele echilibrului pietelor.Oglindirea de catre echilibrul general al pietelor a conjuncturii economiei

Functiile echilibrului pietelor sunt: 1)in functie de sfera cuprinderii: -partial al unei piete; -general al tuturor pietelor 2)in functie de perioada realizarii echilibrului: -momentan; -de perioade scurte; -de perioade lungi. 3)in functie de natura echilibrului -stabil, normal; -instabil, precar 4)in functie de forma de materializare: -realizat; -nerealizat. Echilibrul partial surprinde modul egalizarii ofertei cu cererea unui produs pe o piata, considerata a fi scutita de efectele interactiuni sale cu celelalte piete. Echilibrul general al tuturor pietelor, determinat de oferta si cerere, consta din ansamblul interdependent al preturilor si cantitatilor de echilibru ale produselor. In situatia de echilibru general , efectul modificarii parametrilor definitorii ale unei piete se propaga pe celelalte piete.

23.Echilibrul producatorilor

Echilibrul producatorilor reflecta starea in care producatorul este constrans sa caute ale solutii pentru continuarea activitatii sale. Tendinta mentinerii situatiei existente este asemanatoare echilibrului pietei, dar ea nu se bazeaza pe egalitatea dintre cantitatea oferita si cea ceruta dintr-un produs.Echilibrul producatorului pe termen scurt, corespunzator, unor conditii de productie nemodificate, exista atata timp cat se mentine egalitatea dintre costul marginal de producere al produsului si venitul marginal obtinut prin vanzarea lui.In conditiile concurentei dintre producatorii, intreprinderile care inregistreaza pierderi, va trebui sa renunte la pozitiile detinute de piata, iar existenta supraprofitului va stimula transformarea capitalului unor firme pe respectiva piata. Echilibrul producatorului pe termen lung, deci realizat in contextul unor conditii de productie valabile, se bazeaza pe conjugarea urmatoarelor conditii: a)cererea si oferta produsului sa fie egale b)fiecare firma prezenta pe piata sa produca la costul de productie mediu minim posibil a capitalului fix; c)nu se realizeaza supraprofit, deoarece costul de productie mediu egaleaza venitul mediu si, deci, costul total este egal cu venitul total.

24.Echilibrul consumatorilor

Echilibrul consumatorilor se realizeaza atunci cand consumul de produse este in asa fel organizat incat fiecare produs consumat sa asigure consumatorului o utilitate marginala corespunzatoare pretului. Consumatorul este in echilibru atunci cand, corespunzator combinatiei formale de venitul lui si pretul produselor de consum, benefciaza de nivelul de utilitate cel mai inalt posibil. Atunci cand venitul si preturile sunt fixe, conditia de baza a echilibrului consumatorului, exprimata prin utilitate marginala si preturi, este mentinerea cererii pentru un produs atata timp cat utilitatea marginala obtinuta prin cheltuirea unei unitati banesti pentru cumpararea unui produs va fi egala cu utilitatea marginala asigurata de celelalte unitati banesti cheltuite pentru cumpararea altor produse.

Cu ajutorul relatiilor matematice, conditiilor realizarii echilibrului redau astfel: daca reprezinta pretul diferitelor produse Umargutilitatea marginala a acestora

25. preturile-definitie.Pretul absolut si pretul relativ. Preturile expresie baneasca a valorii.

Pretul arata la ce anume trebuie sa se renunte pentru a se obtine respectivul bun. Preturile absolute reprezinta sumele de bani platite de cumparator si incasate de vanzatori. Pretul relativ reprezinta rezultatul exprimarii unei cantitati dintr-un produs, dintr-o cantitate, dintr-un alt produs. Notiunea de pret este folosita in 2 sensuri:1)in sens restrans reprezinta o suma de bani platita pentru un anumit bun 2) in sens larg imbraca 4 forme: -tarif pentru servicii; -salariu pentru munca prestata; -dobanda; -curs valutar. Teoria obiectiva a valorii munca: conform ei preturile masurau cantitatea de munca necesara pentru realizarea lor. Teoria subiectiva a valorii: valoarea este data de marimea utilitatii pe care o au respectivele produse Alfred Marshal a realizat o sinteza intre cele doua teoriisi a precizat ca rolul pe care il are cererea si oferta in cadrul stabilirii pretului.

26.Factorii determinanti ai marimii preturilor

Preturile sun un fenomen multifactorial determinat. Factorii interni pietei: -actioneaza prin intermediul cererii; -actioneaza prin intermediul ofertei, nivelul costului unitar; -actioneaza prin intermediul asnamblului pietei, oferta si cererea de produse si de monede Factorii externi ai pietei: -modificarea marimii cererii si ofertei; -influenta formarii preturilor de catre organizatii cu tenta monopolista. Nevoile economice ale oamenilor, prin gama si marimea lor, sunt generatoare a unei anumite configuratii a cererii. Veniturile oamenilor conditioneaza marimea cererii unui produs, prin marimea, sensul si proportia modificarii si modul distribuirii cresterii lor pe beneficiari.Raritatea produselor ca element- conditie a marimii ofertei lor prin raportarea la cererea existenta pe o piata, isi pune amprenta asupra marimii preturilor lor.

27.Formarea preturilor flexibile. Contractele competitive si cele negociate

Metoda preturilor flexibile, bazata pe conferirea raportului dintre cererea si oferta unui produs a rolului de reper al stabilirii pretului.  Preturile flexibile, se modifica in functie de modificarea raportului dintre cererea si oferta lor intr-o perioada. Preturile negociate sunt produse ce se schimba in momente diferite la preturi diferite. Acestea, de regula sunt diferite de pretul de echilibru al pietelor. Fiind adaptata concurentei imperfecte, metoda costului complet se aplica in sectorul manufacturier al activitatilor prelucratoare si cel al prestarii serviciilor, unde produsele se obtin prin prelucrarea de resursele obtinute in fazele precedente ale productiei. Pretul de vanzare al produselor lor il stabilesc pornind de la costul de productie variabil mediu, prin care se asigura acoperirea costurilor de productie fixe si obtinerea unui profit corespunzator unei rate normale.

28.Formarea preturilor pe pietele oligopol si monopol. Preturi oferite de excludere si de eliminare

O varianta a preturilor administrative sunt preturile director. Ele se stabilesc de catre firma dominanta a unu oligopol asimetric, oferta este asigurata de o firma mare impreuna cu un numar de firme concurente mici, acestea din urma fixandu-si preturile in functie de: Pentru intarirea sau pastrarea pozitiei pe o piata, firmele care au potential necesar confera preturilor administrate forma de pet de excudere sau eliminare. Pretul de exculdere este fixat de intreprindere, pentru a impiedica intrarea pe piata ocupata a unei noi intreprinderi. Pretul de eliminare, care urmareste eliminarea unei firme de pe piata pe care activeaza. Ca sigur vanzator, monopolul sau ca singur cumparator,pot regla conform intereselor lor marimea ofertei totale si pretul produsului tranzationat pe pietele ocupate de ele. Functionarea calitatilor de monopol sau monopsor se poate face numai in limitele mecanismului pietei. In cadrul perioadei lungi, monopolulu este expus concurentei, prin tendinta intaririi pe piata ocupatade ea a noi firmedoritoare de incasare a unei parti asupra profitului. Acestea isi sustin obtiunea, fie practicand preturi mai mici decat cel al monopolului, fie oferind productii superioare calitativ sau mai bine promovate pe piata.

29.Implicarea statului in formarea preturilor-forme. Politici statale in domeniul preturilor

Cu rol complementar secundar, deci respectand rolul primordial al pietelor in formarea preturilor guvernele si institutiile legislative intervin in mare masura in jocul liber ale mecanismului de pret si manipuleaza piata pentru a se ajunge la scopurile sociale dezirabile prin: -aplicarea unor taxe; -acordarea de subventi; -controlul preturilor. Preturile maxime, de plafonare, se stabilesc de catre autoritati sub nivelul preturilor de echilibru ale pietelor pe care se tranzactioneaza produsele. Preturile minime, sau minim garantate se stabilesc de catre autoritati peste marimea preturilor de echilibru ale pietelor, cu cea mai mica suma de bani care trebuie achitata pe o piata, la un moment dat, pentru un produs.

30.Functiile preturilor de informare a agentilor economici si de stimularea activitatii producatorilor si a consumatorilor

Functia preturilor de informare a agentilor economici este necesara pentru intrunirea unor conditii majore ale existentei economiei de piata care sunt corelate intrarilor de resurse in patrimniuile agentilor economici cu iesirile si realizarea schimbului echivalent de resurse. Utilizarea preturilor, ca instrumente ale cuantificarii fenomenelor economice, ale elaborarii indicatorilor economici, se bazeaza pe capacitatea lor, inegalabila, de sintetizare a unui volum mare de date. Preturile utilizate in economiile centrlizat planificate, rigidedin cauza neluarii in calcul a costurilor marginale, nu au putut beneficia de calitatea de indicator al cheltuielilor totale de produse si din aceatsa cauza, de calitatea de instrument al dirijarii procesului de alocare si utilizare a resurselor conform nevoilor in schimbare.Functia de stimulare, de dirijare a activitatii economice se realizeaza prin atribuirea preturilor a unui rol activ, de generatoare a unor efecte, prin implicarea lor in procesul decizional economic. Preturile sunt factorul cauza al activitatii producatorilor. Prin intermediul conditionarii, marimii veniturilor lor nete de catre raportorul pret-cost, conform actiunii legii afertei si cererii, ele stimuleaza producatorii sa contribuie la constituirea ofertei de produse in limitele asigurarii, astfel a realizarii intereselor economice.

31.Functiile preturilor de conditionare a situatiei agentilor economici.Foarfeca returilor

Functia preturilor de condtitionare a situatiei agentilor economici se bazeaza pe formarea lor in conditiile unor anumite piete, sub influenta unor factori care reflecta starea tuturor firmelor prezente acolo.Agentii economici a caror eficienta coincide sau este superiara mediei reflectate de pretul unei piete vor recurera integral resursele consummate pentru produsele oferite realizand si profit.Influentarea prin marirea preturilor, a marimii veniturilor se realizeaza prin intermediul manifestarii dedublate a ultimului factor ca venit nominal si ca venit real.Conditionarea evitarii pierderilor este aducerea in echilibru a pietelor.Realizarea, pe perioada sufficient de lungi, a preturilor de echilibru este conditia satisfacerii la maxim a nevoilor.Marimea veniturilor agentilor economici este conditionata si de raportul dintre preturile de aprovizionare cu factorii de productiei si cele de desfacere a derivatelor lor.In cazul produselelor agricole, fenomenul desemnat cu notiunea foarfeca preturilor a constat din cresterea mai inceata a preturilor lor si a preturilor produselor industriale cumparate de producatorii.

32.Criterii de identificare ale farmelor pietelor

Ipoteza pietei de cadru al intalnirii agentilor economici interesati in realizarea tranzactiilor cedeaza locul sistemelor de piete, atunci cand acestei trasaturi generale i se asociaza trasaturi paticulare generate de diferentierea obiectului si a modului de realizare a actelor de vanzare cumparare.Piata bunurilor, lucrarilor si serviciilor, numita si a margurilor sau a produselor, este cadrul in care, pentru a facilita realizarea consumului, se intalnesc agentii economici interesati in realizarea tranzactiilor economice. Existenta acestui fenomen ne indeamna sa recurgem la utilizarea ca denumire mai scurta a acestor piete a aceluia de piata a marfurilor. Marfurile fiind produse implicate in tranzactii de piata.

33.Cererea si oferta pe pietele marfurilor

Cererea de produse, factor- pretext al existetentei ofertei acestora, este unul dintre suporturile existentei pietei marfurilor.In forma sa de cerere agreata, ea se bazeaza pe conditionarea existentei comunitatilor umane si de catre realizarea activitatilor de consum si investiti. Pe langa cererea de bunuri de investiti si cererea pentru consum, structurata pe componentele consum personal respectiv consum public este rezultanta unor corelatii ca :-la o marime a veniturilor formelor, cresterea ratei dobanzii perceputa pentru credite determina reducerea cererii agreata, prin intermediul restrangerii cheltuielilor de investiti ; -rata mica a dobanzilor bancare faciliteaza o cerere mare, corespunzatoare fiecarui nivel al veniturilor agentilor economici. Oferta de produse, in formasa agreata, depinde de factori ca: a.)Marimea stocului de capital disponibil pentru realizarea produselor. Oferta agreata de produse creste in pas cu stocul de capital si invers. b)Progresul tehnologic.Acest factor, desfasurat pe perioade suficient de lungi, asigura cresterea resurselor de capital ; sporirea volumului produsului realizat si amplificare consumului de produse ale populatiei. c)Parametrii cantitativi si calitativi ai resurselor de munca. Numarul componentilor populatiei active condioneaza cantitatea de produse realizate.

34.Intermedierea pietelor marfurilor

Intermediduerea pietelor marfurilor este indispensabila pentru facilitarea aducerii acestora in pozitia de echilibru. Exista mai multe categorii de intermedieri, care prin rolurile asumate, dau continut unui intermediar colectiv. Intermediarii pietelor produselor sunt :-distribuitorii produselor ;-speculatorii ; -agentii bursieri. Intermediarii sunt dispobnibili ca generatori de comenzi. Ei pe langa achizitionarea produselor pentru a le vinde, stimuleaza activitatea economica si prin lansarea de comenzi-stimul catre firmele producatoare. Daca sunt sustinuti prin credite de catre sistemul bancar, ei directioneaza activitatea de productie spre alocarea si utilizarea eficienta a resurselor, fructificand cunoasterea cererii viitoare, preluand riscul eventualei nerealizari integrale a cereri pentru produsele ce urmeaza sa fie realizate.

35.Rolul burselor de marfuri in cadrul economiei de piata

Produsele de marfuei, ca institutie de plasare a marfurilor disponibile, exista de mai multe secole. Plasarea in timp a infiintarii burselor a fost si este fructie de atingerea unui anumit volum al tranzactilor cu un anumit produs. Bursele de marfuri fac parte din sistemul atotcuprinzator al burselor, in cadrul caruia negocierile cu marfuri se realziazeaza fie cu element complemantar negocierilor cu hartii de valoare sau cu valute in cadrul burselor generale, sau ca element unic al negocierilor in cadrul burselor specializate. Sunt burse unde se tranzactioneaza numai un prioritar naturii prime nealimentar : titei, bumbac, cauciuc natural, metale : aur, aluminiu, cupru,sau produse agroalimentare : cereale,grau, porumb, cafea, zahar, animale. De asemenea, pentru a conferi suport functionarii burselor de marfuri, functioneaza burse spercializate in realizarea tranzactiilor cu operatii de asigurari respectiv cu operatii de transport pe apa. In cadrul burselor isi desfasoara activitatea de institutii specializate in realizarea tranzactiilor societatile de intermediere bursiera. Ele negocieaza in comisien -din insarcinarea relatilor si pe cont propriu cantitati din marfurile disponibile pe piata.

36.Echilibrul pietelor marfurilor.Rolul curbei IS in explicarea echilibrului macroec. al pietei marfurilor (desen)

Echilibrul pietelor marfurilor este starea spre care tinde mecanismul acestora prin intermediul proceselor de ajustare, a caror exsnta a fost deja prezenta. Aceste piete sunt in echilibru atunci cand cererea pentru obiectul tranzactioant, egaleaza oferta acestuia, sub influenta exercitata de pretul de echilibru. Totusi referitor la manifestarea la nivel macroeconomic a acestor piete sunt formulari care par sa se indeparteze de aceasta afirmatie. In locul punerii in relatie a cantitatilor oferite cu cele care corespunzator unor niveluri ale preturilor produselor se constituie perechi de rate ale dobanzii cu venitul respectic ale ratelor dobanzilor cu marimea produsului rational realizat. Modulul de echilibru al pietei marfurilor se ilustreaza cu ajutorul curbei IS rezultata din mutimea puctelor corespuznatoare perechilor formate de cele doua marimi. Denumirea curbei provine din prescurtarea cuvintelor investitie-I economii-S provenind din cuvantul saving- in limba engleza.

37.Pietele muncilor- obiectul tranzactiilor, participanti

Pieta muncii, numita si piata capacitatii de munca sau piata a competentei profesionale a oamenilor, este indispensabila pentru dezvoltarea economica. Ea este cadrul realizarii tranzactiilor cu resursele de munca, de catre persoanele care sunt, fie ocupante ale unor locuri de minca, fie someri respectiv ofertante ale locurilor de munca. Importanta pietelor muncii este data de calitatea lor de cadrul al asigurarii productiei cu cel mai important factor productie-munca. Menirea lor este inlesnirea punerii in legatura a cererii cu oferta unei marfi cu caracteristici aparte fata de restul marfurilor. In conditiile economiei de piata, participatei la tranzactiile realizate pe pietele muncii se grupeaza sub forma : 1.Cumparatorii competenti profesionale-persoane juridice, sunt ofertantii locurilor de munca. 2.Intermediarii sau Brokerii : - presa ; -agentilor de plasare - particulare; -publice. 3.Ofertanti capacitatii de munca- oamenii care se manfesta: -individual ; -grupati in sindicate.

38.Cererea de munca-definire, factori determinanti

Cererea de munca materializeaza nevoia de munca salarizata, a carei renumerare se realizeaza, de cele mai multe ori, sub forma baneasca.Deci, ca si in cazul tuturor marfurilor, ea este functie de marimea pretului. Cererea de munca se concretizeaza in numarul locurilor de munca existente intr-un anumit cadru spatial si temporal, carora fireste, le corespunde o anumita cantitate de munca, care va trebui sa fie prestata de componentii populatiei ocupate. Ca si in cazul celorlalti factori de productie, cererea de munca are caracter derivat. Progresul tehnologic este unul dintre factorii care determina schimbari ale cererii de munca. Se constata: 1.Tendinta agentilor economici de sporire a eficientei economice activitatii lor, prin diminuarea ponderii cheltuielilor cu salarizarea personalului in costurile de productie ale produselor. 2.Tendinta reducerii numarului muncitorilor industriali si cu numarului persoanelor ocupate in agricultura.Concomitent se realizeaza cresterea rapida a numarului persoanelor ocupate cu prestarea servicilor, ca urmare a expansiunii puternice a acestor activitati.

39.Oferta de munca-formele de manifestare si factorii determinati

Oferta de munca a oamenilor, oglindita de numarul locurilor de munca cerute, reprezinta cantitatea de munca disponibila pentru a fi utilizata in activitatea economica, in functie de modul recompensarii predominant, monetare, printr-un salariu avand o anumita marime. Dimensionarea ei este data de marimea diferentei dintre numarul persoanelor apte de munca disponibile si suma dintre numarul persoanelor active nesalarizate si numarul persoanelor apte de munca dar nedoritoare sa se implice intr-o activitate de munca in momentul sau perioada surprinderii ofertei.Dimensiunea ofertei de munca rezulta, pe langa numarul purtatorilor capacitatii de munca, din modulo structuriilor pe grupe capabile sa desfasoare diferite genuri de munca si din randamentul cu care diferiete persoane desfasoarea un anumit fel de activitate economica. Carecterul complex al fenomenului ofertei de munca este reflectat de modul diferit in care diferiti analisti formuleaza si ierarhizeaza factorii determinanti ai cantitatii si calitatii sale.De exemplu, alaturi de mentionarea a trei factori :structura pe varste si pe sexe si starea de sanatate a indivizilor, factorii psihici care stimuleaza sau inhiba dorinta de munca si conditiile de munca, poate fi sesizata automatizarea a cinci factori : numarul populatiei, partea populatiei cuprinsa in resurse de munca ale societatii, numarul mediu anual al orelor sau numarul anilor de munca prestate, nivelul intensitatii muncii si amploarea si calitatea pregatirii profesionale a populatiei active.

40.Conditionarea ofertei de munca de catre : numarul populatiei, structura ei si de partea populatiei cuprinsa in resursele de munca.

Numarul populatiei este factorul cel mai important al dimensiunii ofertei de munca.Insa rolul lui se poate nuanta in functie de modul structurii populatiei.Structura pe varste a populatiei isi exercita efectul conform regulei : o populatie cuprinde in pondere mare tineri care ofera la acelasi numar al componentilor, resurse de munca mai mari decat alta imbatranita sau in curs de imbatranire.Structura pe sexe a populatiei nuanteaza rolul numarului populatiei prin diferentierea in functie de sexul persoanelor apte de munca, a disponibilitatii lor pentru efectuarea unor genuri de munca.Acest fenomen persista desi in ultimele decenii, modificarea conditilor de munca, cu efect asupra reducerii solicitarii predominant fizice a lucratorilor a contribuit la atenuarea acestor diferente. Numarul populatiei i se asocieaza, ca factor determinant al ofertei de munca, mobilitatea resurselor de munca. Este procesul desfasurat in cadrul pietei muncii, prin care resursele de munca sunt adaptate numeric, calitativ si structural nevoii sociale, in general, in primul rand, cererii generate de productia resurselor economice.

41.Conditionarea ofertei de munca de catre : numarul orelor si zilelor de munca, intensitatea muncii si calitetea pregatirii profesionale.

Numarul orelor de munca sau a anilor de munca. Cu cata ceste numere sunt mai mari, cu atat mai mare este oferta de munca realizata intr-un anumit context. Pe acest fond, se inscriu niveluri si tendinte de modificare semnificative ale fenomenului. 1.Tarile dezvoltate economic inregistrau diferente insemnate in privinta duratei medii a saptamanii de lucru realizate.   2.In ultimele aproape doua secole durata tumpului de munca care revenea, in medie, pe o persoana active a scazut de la 11 la 8 ani.

Intensitatea muncii reprezinta calitatea de energie nervoasa si musculara chetuita de o persoana, in procesul de munca pe o unitate de timp. Situarea intensitatii la nivelul normal, impus de necesitatea obtinerii cantitatii de produse reclamata de satisfacerea normala a nevoilor economice ale oamenilor. Nivelul pregatirii profesionale a cadrelor cinditioneaza marimea ofertei de munca prin intermediul diferentierii capacitatii oamenilor de executare a muncilor de diferite complexitati. In intervalul in care se presteaza o munca mai complexa se creaza un produs cu utilitatea si cu pretul mai mare decat in cazul in care in acelasi interval de timp se realizeaza o munca mai putin complexa

42.Intermediarii pietelor muncii.

Intermediarii pietelor muncilor au o importanta capacitate de a spori posibilitatile de realizare a obiectivelor agentilor economici. Ei contribuie la maximizarea salariului obtinut pentru unitatea de munca oferita si la maximizarea competentei profesionale obtinute pe unitatea de salariu platit. Intermediarii pietei muncii : 1.mijloacele de comunicare in masa : scrise - presa ; vorbite - posturi radio , tv ; 2.institutii de plasare: -particulare; -publice. Intre factorii care intermediaza tranzactiile, competentele sunt inegal repartizate. Atat volumul informatiei vehiculate in unitatea de timp cat si natura ei nu sunt aceleasi.

43.Forme ale pietelor muncilor in functie de nivelul caracteristicii, in functie de segmentele existente.

Forme ale pietelor muncii: 1.piata feicarui gen de munca; 2.piata axistenta la nivelul unitatilor economice; 3.piata existenta: -in cadrul unr segmente ale economiei nationale; -in limitele economiei nationale; 4.piata existenta la nivelul unui grup de tari; 5.piata mondiala a muncii.. Pe fondul dependentei functionarii mecanismelor acestor piete ale muncilor, de starea activitatii economice la o oferta de munca data, cererea de munca sporeste cu intensificarea activitatii economice si scade sub influenta incetinirii acesteia - se realizeaza influentarea lor diferita de catre un grup de factori specifici lor. La piata genurilor de munca se aplica regula corespondentei pluralismului pietelor muncilor cu pluralismul capacitatilor de munca ale oamenilor. Pietele muncii existente la nivel microeconomic, in limitele intreprinderilor si institutiilor sunt in cadrul manifestarii cererii si a ofertei de munca in termeni reali. Pietele muncii constituite la nivelul unor parti mari ale complexului economic national se pot diferentia, cadrul unor perioade in functie de dotarea lor cu factori de productie. Pietele nationale ale muncii sunt cadrul manifestari consecintelor conjugarii actiunii unor factori specifici lor.

44.Conditii ale echilibrului pietelor muncilor.(desen)

Functionarea pietelor muncilor este normala atunci cand ea este in echilibru. Aceasta stare se realizeaza atunci cand fiecare unitate cheltuita dintr-o munca de un anumit fel se recompenseaza cu acelasi salariu. Situatia de echilibru exista atunci cand nici o persoana nu este interesata sa se transfere de pe o pieta a muncii pe alta sau de la un loc de munca la altul, desi au libertatea sa o faca. Cunoasterea structurii pe aceste segmente a pietelor muncii este utila pentru a intelege ca apropierea lor de echilibru este mai usoara in cadrul limitelor acestora decat pe ansamblul pietei. Mobilitatea resurselor de munca, ca premisa a realizarii echilibrului este mai mare in cadrul segmentelor decat intre ele. In cadrul mecanismului functionarii pietei muncii, salariul de echilibru este forma de manifestare a pretului de echilibru, elementul comun al mecanismului tuturor pietelor. Acest salariu corespunde celui mai inalt nivel de realizare a cererii si a ofertei de munca. Echilibrul pietei muncii exista atunci cand se intrunesc concomitent conditiile: 1.egalitatii productivitatii marginale a muncii cu rata marginala de substitutie a calitatii produselor consumate cu durata timpului liber si cu marimea salariului real. 2.asigurarii flexibilitatii salariului real, ca premisa a mentinerii starii normale a pietei, atunci cand salariul nominal se remarca print-o flexibilitate redusa : se adapteaza lent la modificarea cererii si a ofertei de munca.

45.Influentarea functionarii pietelor muncilor de catre sindicate.

Pe pietele muncii sindicalizate, relatiile patronat - salariatii nu sunt simple relatii de schimb, deoarece ele nu sunt guvernate numai de miscarea salariatilor sau de mobilitatea resurselor de munca generate de interesul obtinerii avantajului maxim. Sindicatele se substituie indivilor in stabilirea relatiilor de munca. Prezenta sindicatelor, care prin negocierile colective, prin contract de munca, induc in functionarea pietelor muncii, elemente sociale, psihice, juridice si politice exlusiv economic. Sindicatele, interpretand rolul de contrapondere a patronatelor in conditii de concurenta imperfecta, contribuie la echilibrarea pietelor muncilor. In primul rand sindicatele sunt interesate de asigurarea unor anumite marimi ale salariilor si de pastrarea locurilor de munca pentru membrii lor. Acestea sunt elementele care inspira atitudinea reprezentantilor lor in cadrul tratativelor purtate cu patronatele.

46. Pietele monetare-obiectele tranzactiilor.

Existenta pietelor monetare, in corelatie cu pietele capitalurilor este determinate de modul structurii resurselor antrenate in activitatea economica. A)Activele sau capitalul real - componente: 1.capitalul fix: - mijloc de munca; 2. mijloace de transport ; 3.constructii cu destinatie productiva ; b)Capitalul circulant - stocurile de: materii prime ; materiale, conbustibili; c)Resursele naturale - sub forma suprafetelor de teren. Necesitatea adoptarii fomelor de existenta ale activelor economice la modificarea nevoilor economice de produse face necesara dedublarea lor. Ea exista in paralel sub forma lor reala si sub forma activelor finaciare.

47.Factorii determinantii ai cererii de moneda.

Pe piata monetara se manifestam ca un fenomen intrinsec activitatii economice, cerea de moneda a agentilor economici generata de nevoia lor de bani de tranzactie, de sume de bani necesare realizarii platilor si de bani pentru operatii speculative. Dimensiunea cererii de bani exista pe o piata in dependenta de 2 factori :

- primul este marimea produsului national realizat intr-o parioada, care datorita specializarii producatorilor, se regaseste intr-un anumit volum al tranzactiilor economice necesare deplasarii produselor din locul prodicerii in cel al consumarii lor.

- al doilea este nivelul dobanzilor practicate pe o piata pentru depozite de bani constituite si pentru credite acordate. Prin intermediul conditionarii puterii de cumparare a semnelor banesti, nivelul si modul modificarii ratei de schimb valutar devine un factor determinat al marimii cererii de moneda. Cererea de moneda se afla si sub influenta unor factori subiectivi; 1)Cresterea cererii de moneda determina: -cresterea masei monetare existente pe piata; -cresterea ratei dobanzii; 2)Scaderea cererii de moneda genereaza: -scaderea masei monetare operate pe piata; -scaderea ratei dobanzii.

48.Factorii determinantii ai ofertei de moneda.

Oferta de moneda reprezinta puterea in circulatie a semnelor banesti, prin acestea realizandu-se calitatea acestora de cel mai oficient instrument al politicii macroeconimice. Dimensiunea ofertei de bani este determinata de marimea masei monetare disponibile si de volumul depozitelor bancare existente, prin intermediul influentei exercitate asupra comportamentului agentilor economici de catre rata dobanzii bancare. Masa monetara, ca expresie a banilor aflati in circulatie, reprezinta totalitatea activelor acceptate ca mijloc de schimb. Cantitatea de bani pusa in circulatie influenteaza nivelul preturilor produselor puse in vanzare, cu conditia mentinerii nemodificate a restului factorilor determinati ai marimii acestora. 1. Cresterea cantitatii de bani puse in circulatie determina cresterea pretului pe piata si prin aceasta stimuleaza initiativa intreprinzatorilor si implicit largirea activitatii economice. 2. Diminuarea sumei banilor in circulatie determina scaderea preturilor si prin aceasta restrangerea activitati economice.Depozitele bancare sunt principala sursa a ofertei de bani a bancilor. In functie de politica promovata de banci, in acest domeniu este oferta potentiala de bani se transforma in oferta reala. Ordimul de banca.

49.Intermediarii pietelor monetare.

Intermediarii realizeaza punerea in legatura a agentilor economici purtatori ai cererii de bani cu purtatorii ofertei de bani. In cazul operatiunilor de creditare, intermediarii sunt institutiile de credit. Intermediarii pietei monetare sunt: 1)Bancile; 2)Institutiile financiare reciproce: -casa de ajutor reciproc; -cooperativele de credit; -fondurile de pensii; 3)Societatile de asigurari. Modul manifestarii bancilor, ca intermediari ai pietei monetare, poarta amprenta parcurgerii de catre ele a proceselor successive de specializare si de universalitatea a functiilor lor. Initial, bancile comerciale se ocupau cu efectuarea operatiilor de cont curent, iar bancile de economii cu gestionarea depozitelor pe termen lung. Functionarea pietei monetare este direct influentata de crearea de moneda scripturala de catre sistemul bancar.

50.Masa monetara si viteza de circulatie a banilor.

Masa monetara, realizarea functiilor banilor cere existenta la dipozitia intreprinderilor, a institutiilor si a popupaliei a unei sume - mase banesti. Masa monetara, poate fi surpinsa fie ca marime stoc, fie ca marime flux : Masa monetara : 1.In sens restrans : ca suma mijloacelor reale de schimb, ca moneda propriu-zisa  -bani in circulatie, in afara sistemului bancar;  - banii operatiei prin cecuri ; 2. In sens larg : ca active cu grad mare de lichiditate - masa monetara in sens restrans ; -disponibilitatile semimonetare : - depozite de economii ; - depozite la cerere pana la 100 mii; -actiuni ale fondurilor de ajutor reciproc. Viteza de circulatie a banilor este functie de numarul mediu de plati efectuate cu o unitate monetara intr-o perioada. Ea exprima gradul folosirii semnelor, banesti, in cadrul cerintelor banesti. Fie ca circuitele sunt : simple, achizitionarea de produse, plata unor obligatii, constituirea unui depozit bancar sau in lant, suma primita ca plata a muncii se cheltuiesc pentru obtinerea unor produse. Marimea vitezei de circulatie a banilor este catul raportului dintre volumului platilor in numerar si prin viroment facute dintre produsele achizitionate, lucrarile executate si servivii prestate intr-o perioada si masa baneasca in circulatie sub forma de numerar si cu bani scripturali.

51.Echilibrul pietelor monetare.(desen)

Asemanator tuturor pietelor, pietele monetare sunt cadrul manifestarii unor forte care imprima fuctionarii lor tendinta de a ajunge la achilibru. Echilibrul, in acest caz se instaureaza in momentul egalizarii ofertei cu cererea de moneda, la o marime care corespunde nivelului ratei dobanzii de echilibru, atunci cand restul factorilor care influenteaza cele 2 marimi nu se modifica. Marimea de echilibru a cantitatii de moneda si a ratei dobanzii se modifica sub influenta modificarii marimilor ofertei si/sau a cererii de moneda. Aplicarea unei politici de reducere a ofertei de bani are ca efect cresterea ratei dobanzii bancare. Modificarea se realizeaza prin abandonarea punctului de echilibru E, trecerea din punctul M_ME in M_M1 , trecerea din rd_E in rd₁ si realizarea echilibrului pietei in punctul E^'.