Contractului de donate - notiune, caractere juridice si interpretarea contractului de donate

CONTRACTULUI DE DONATE - NOTIUNE, CARACTERE JURIDICE SI INTERPRETAREA CONTRACTULUI DE DONATE

SECTIUNEA I

CONSIDERATII GENERALE

8.Preliminarii . Viata juridica se desfasoara intre doi poli diametrali opusi : egoismul si altruismul . In jurul unuia sau a celuilalt graviteaza orice manifestare de vointa destinata sa produca efecte de drept . Sentimentele egoiste concorda cu titlu oneros in timp ce altruismul isi gaseste expresia juridica in actele cu titlu gratuit .

Dintre cele doua tendinte cardinale si antagonice care isi disputa intaietatea , egoismul detine , cel putin in aparenta , o situatie privilegiata . Se afirma ca el reprezinta instinctul natural si primitiv al omului , adevarata energie care provoaca si domina intreaga noastra activitate . Altruismul nu constituie decat o forma derivata de egoism , un instrument creat sub influenta educatiei in viata individului si un „produs al istoriei ” in evolutia umanitatii . In filozofie prioritatea egoismului o sustinea scoala utilitarista iar in drept ea este asociata de numele lui Rudof von Ihering [1] .

Aceste raporturi dintre altruism si egoism ne invedereaza ca , pe plan juridic , nici titlu gratuit nu poate fi considerat ca un fenomen subsecvent , derivat din titlu oneros sau macar situat in dependenta si sub patronajul sentimentelor interesate . Nimic nu ar justifica o asemenea ierarhizare . Atat titlu oneros , cat si titlu gratuit isi au o origine distincta si o existenta autonoma comandata de principii proprii .

9.Despre dreptul de a dispune . Potrivit art. 475 alin . (1) C. civ. , „ oricine poate dispune liber de bunurile ce sunt ale lui , cu modificarile stabilite de lege ” .

Asadar proprietatea a fost recunoscuta inca din cele mai vechi timpuri si odata cu ea , puterea de a dispune , esentiala pentru existenta acestui drept .

Facultatea de a dispune de bunul sau , in limitele stabilite de lege , o are orice proprietar , caci fara aceasta facultate nu exista proprietate . In temeiul acestei facultati , proprietarul , pe de o parte , poate sa nu uzeze de bunul sau , fara ca prin aceasta dreptul sau sa se stinga , iar pe de alta parte , are puterea de a-l transforma , denatura sau instraina .

Cand transmiterea bunului este cu titlu gratuit , cel care transmite nu urmareste realizarea unui echivalent . „ Un drept de proprietate , lipsit de facultatea de a da ar fi cu totul incompleta si cu totul departe de a corespunde trebuintelor ce comanda diversele actiuni omenesti . Ce ar mai insemna in realitate un asemenea drept cand omul nu ar putea sa faca cu lucrul sau aceea ce dansul crede ca trebuie sau acea ce i-ar placere lui ? ” [2] .

10.Despre liberalitati , in general . Art. 800 C. civ. Arata ca liberalitatile se pot face numai prin donatiune si testament , asadar , „ nimeni nu va putea dispune de avutul sau , cu titlu gratuit , decat cu formulele prescrise de lege pentru donatiuni intre vii sau prin testament ” .

Daca in ceia ce priveste transmiterea cu titlu oneros a unui drept , titularul isi apara propriul interes , urmand realizarea unui echivalent , in cazul transmiterii gratuite , titularul nu mai are aceiasi aparare a propriului interes . In acest sens , legiuitorului i-a revenit sarcina de a-l proteja pe proprietar , uneori chiar de propriile sale sentimente sau afectiuni . Prin urmare , acest lucru a determinat adoptarea unor reguli stricte , dar protectoare , impuse de cele mai multe ori prin norme imperative , cu privire la regimul juridic al liberalitatilor .

11.Proprietatea si dreptul de a dispune . In doctrina[3] , s-a pus in discutie , daca facultatea de a dispune cu titlu gratuit , atribut al dreptului de proprietate, este sau nu un drept natural sau o binefacere a legii . Solutia acestei probleme depinde de o alta problema , si anume daca proprietatea este un drept natural sau o concesiune a dreptului . In opinia noastra , consideram ca proprietatea , ca si facultatea de a dispune cu titlu gratuit , este un drept natural , caci „ proprietatea este baza ordinii sociale si societatea fara proprietate nu ar putea nici sa existe , nici sa traiasca nici sa prospere ; proprietatea este in natura omului , caci omul si proprietatea sunt indispensabile ” [4] . Asadar , legiuitorul nu acorda acest drept , ci intervine pentru a-l reglementa si modela .

12.Donatia si testamentul . In timp ce donatia constituie liberalitatea care produce efecte in timpul vietii dispunatorului , fiind in principiu irevocabila , testamentul , revocabil , poate contine o liberalitate care intotdeauna va produce efecte dupa moartea dispunatorului , prin insusi actul mortii .

Desi cele doua tipuri de liberalitati se deosebesc fundamental , ele au fost reglementate de Codul civil sub influenta Codului napoleonian . Pe cand donatia presupune un acord de vointe si deci o conventie intre cel care da si cel care primeste , cu privire la o transmisiune intre vii , actuala si gratuita , motiv pentru care doctrina juridica romaneasca postbelica alatura aceasta liberalitate celorlalte contracte . In schimb , testamentul este un act revocabil , care cuprinde o singura vointa , acea a testatorului , vointa producatoare de efecte juridice dupa moartea dispunatorului si sub conditia acceptarii ei de catre gratificat .

Pe de alta parte donatia poate avea ca obiect numai un bun individual determinat , pe cand testamentul poate contine o transmisie universala , cu titlu universal sau cu titlu particular , obiect al liberalitatii putand astfel sa fie intreg patrimoniu , o fractiune din acest patrimoniu , sau bunuri individual determinate .

SECTIUNEA a II –a

NOTIUNE

13.Definitia legala . Articolul 801 defineste astfel donatia : „ un act de liberalitate prin care donatorele da irevocabil un lucru donatarului care-l primeste ” .

Intocmai dupa modelul codului francez , codul nostru foloseste termenul de „act” si nu pe acela de contract , desi , in realitate , donatia este un contract , astfel cum o considerau si romanii in vechile noastre legiuiri .

Definitia data de art. 801 C. civ. nu este numai inexacta dar si incompleta . Art. 813, referindu-se la forma contractului de donatie , prevede ca „ toate donatiile se fac prin act autentic ” , donatia trebuind deci sa imbrace pentru insasi valabilitatea ei , forma autentica .

Din definitia data de textul legal ar rezulta ca donatia poate avea ca obiect numai transmiterea proprietatii unui bun , dar insa din interpretarea de ansamblu a dispozitiilor Codului civil , donatia poate avea ca obiect si transmiterea unui alt drept patrimonial , real sau de creanta, si nu numai proprietatea .

Tinand cont de aceste precizari , definitiile date acestui contract difera mai mult ca forma decat in continut .

Pentru G. P . Petrescu donatia „ nu poate fi decat un contract supus la niste forme determinate si solemne , prin care una din parti , donatorul , se dezbraca actualmente si irevocabil de proprietatea unui lucru in folosul altei persoane , donatarele , care primeste dispozitia facuta in profitul sau ” [5] .

D. Alexandresco considera donatia ca pe un „ contract solemn prin care o persoana (daruitorul sau donatorul ) da actualmente , in mod gratuit si irevocabil , de buna voie si nesilit de nimeni , un lucru sau un drept , unei alte persoane ( donatarul sau primitorul darului ) care-l accepta ” [6] .

In ceia ce i-l priveste pe Ion Dogaru „ donatia este un contract prin care o parte numita donator transmite in mod actual si irevocabil , cu intentie liberala , un drept de proprietate sau un alt drept patrimonial al sau , celeilalte parti numita donatar , fara a urmari sa primeasca in schimb un contraechivalent”[7] .

Fata de cele aratate vom putea defini acest contract ca pe unul solemn , unilateral si cu titlu gratuit prin care una din parti numita donator , cu intentie liberala , isi micsoreaza in mod actual si irevocabil patrimoniul sau cu un drept real sau de creanta , marind patrimoniul celeilalte parti numita donatar , fara a urmari sa priveasca ceva in schimb[8] .

Dupa cum rezulta din aceasta definitie , ceia ce caracterizeaza donatia este trecerea unor valori dintr-un patrimoniu in altul fara echivalent , cu intentia de a face o donatie ( animus donandi ) .Aceasta intentie, concretizata in incheierea contractului , in forma si conditiile prevazute de lege , justifica marirea unui patrimoniului in detrimentul altuia , constituind cauza ei .

Asadar , donatia - ca varietate a contractelor cu titlu gratuit - reprezinta o liberalitate, deoarece are ca efect micsorarea patrimoniului donatorului cu bunul donat , spre deosebire de contractele dezinteresate ( de exemplu , mandatul , comodatul sau depozitul cu titlu gratuit ) , prin care nu se micsoreaza patrimoniul celui care procura altuia un folos , motiv pentru care acestea din urma nu sunt supuse regulilor de fond si forma prevazute pentru donatii .

SECTIUNEA a III – a

CARACTERE JURIDICE

14.Donatia este un contract unilateral . Caracterul unilateral al acestui contract rezulta din faptul , ca de regula , obligatiile se nasc numai in sarcina donatorului .

De la aceasta regula exista si o derogare atunci cand donatorul impune anumite sarcini donatarului in schimbul transmiterii dreptului de proprietate , ceia ce presupune ca ambele parti au obligatii reciproce iar in conformitate cu art. . 943 C. civ. „ contractul este sinalagmatic sau bilateral ” .Donatarul nu are in principiu nici o obligatie , cu exceptia unei obligatii de recunostinta [9] fata de donator . Desi o obligatie morala , atunci cand incalcarea acesteia imbraca formele ingratitudinii prevazute de art. 831 C.civ., donatia devine irevocabila in conditiile legii [10].

15.Donatia este un contract solemn . Fiind un contract solemn , donatia este supusa ad validitatem formei autentice . Prin exceptie de la principiul consensualismului ce guverneaza incheierea actelor juridice civile , contractul este valabil incheiat si produce efecte din momentul exprimarii consimtamantului celor doua parti in forma solemna ceruta de lege . Lipsa formei autentice este sanctionata cu nulitatea absoluta ce nu va putea fi confirmata nici de donatar .

Ratiunea formei autentice rezida din preocuparea legiuitorului de a proteja vointa donatorului impotriva oricaror vicii de consimtamant , dar mai ales impotriva sugestiei si captatiei , frecvent intalnite in materia liberalitatilor [11] .

Caracterul solemn deosebeste donatia de contractele consensuale pentru a caror formare valabila este suficient acordul de vointa al partilor si de contractele reale care , pentru a fi formate valabil , pe langa acordul de vointa valabil exprimat al partilor reclama remiterea lucrului la care se refera .

16.Donta este un contract cu titlu gratuit . Este un contract cu titlu gratuit intrucat donatia are drept efect transmiterea unui drept dintr-un patrimoniu in altul , fara un contraechivalent in schimb , doar pentru a procura un avantaj celeilalte parti .

Caracterul gratuit nu elimina posibilitatea ca donatia sa contina anumite sarcini impuse donatarului caz in care , contractul nu isi va pierde caracterul de liberalitate , ci , in parte, poate fi considerat cu titlu oneros ^[12] .

Daca sarcina impusa donatarului este echivalenta sau chiar mai mare decat valoarea dreptului transmis, atunci contractul inceteaza a mai fi o donatie , gratuitatea disparand cu totul . Este cazul contractelor intalnite in practica sub denumirea de „donatie cu sarcina de intretinere” in care , schimbul bunului sau dreptului donat , donatarul se obliga sa presteze intretinere donatorului pe toata durata vietii acestuia . In acest caz, perioada prestarii intretinerii este influentata de elementul alea , putandu-se ajunge ca valoarea sarcinii sa depaseasca valoarea bunului transmis , astfel incat contractul capata un caracter oneros , nemaiputand fi calificat drept donatie .

In consecinta , pentru a fi in prezenta unui contract de donatie , nu este suficient ca partile sa fi calificat astfel conventia dintre ele , ci instanta judecatoreasca va aprecia concret , de la caz la caz , daca contractul existent este sau nu o liberalitate .

Asadar , in principiu , caracterul gratuit , deosebeste donatia de contractele cu titlu oneros in care partile se obliga in considerarea contraprestatiei pe care fiecare dintre ele o urmareste .

Astfel , de esenta donatiei este intentia donatorului animus donandi de a face o liberalitate , de a-si micsora patrimoniul sau cu un drept in beneficiul donatarului .

17.Donatia este un contract translativ de proprietate . Transferul dreptului de proprietate , opereaza din momentul incheierii contractului , respectiv in momentul exprimarii consimtamantului in forma autentica prevazuta de lege [13] . In cazul darului manual , exceptie de la regula formei autentice a donatiei , transferul dreptului de proprietate opereaza tot la data incheierii contractului care va fi insa data la care are loc traditiunea bunului de la donator la donatar .

Similar contractului de vanzare – cumparare regula este ca la donatie , transferul dreptului de proprietate are loc in momentul incheierii valabile a contractului , indiferent de predarea bunului . Drept consecinta , donatarul este cel care suporta riscul pieirii fortuite a bunului , in calitatea sa de proprietar , conform reguli res perit domino , daca donatorul nu a avut nici o vina in neexecutarea obligatiei de predare si daca nu a fost pus in intarziere cu privire la obligatia de predare .

Este posibil ca partile , prin acordul lor de vointa , sa amane transferul proprietatii sau a unui alt drept la o data ulterioara incheierii contractului .

Daca partile nu sunt prezente simultan la incheierea contractului , ci acesta se incheie succesiv , mai intai prin emiterea ofertei de donatie si apoi prin acceptarea acesteia , contractul este valabil incheiat si opereaza transferul dreptului de proprietate in momentul in care acceptarea ofertei de catre donatar , exprimata in forma autentica ca si oferta , este comunicata donatorului [14] . Daca anterior comunicarii actului de acceptare a ofertei de donatie , intervine decesul donatorului , oferta de donatie devine caduca .

In concluzie , transmiterea dreptului se face obiectul donatiei , opereaza ca si in materia vanzarii, potrivit principiului general consacrat de art.971 C . civ. relativ la contractele translative de drepturi reale [15] Aceasta transmitere poate fi pura si simpla , cu termen sau conditionala , exceptand conditiile care nu sunt compatibile cu principiul irevocabilitatii donatiei.

Donatia este perfecta , operand transferul dreptului ce face obiectul ei , de la donator la donatar , imediat ce a fost acceptata . Prin urmare se confirma principiile generale consacrate de art. . 971 si 1295 C. civ. si care au incetat de a mai face din traditiune o conditie necesara a transmiterii proprietatii .

SECTIUNEA a IV –a

INTERPRETAREA CONTRACTULUI DE DONATIE

18.Intentia comuna a partilor . Codul civil nu prevede reguli speciale de interpretare a clauzelor contractului de donatie , si prin urmare , se aplica , regulile generale de interpretare a contractului ( art. 977 – 985 C . civ. ) .

Daca nu exista certitudinea ca partile au incheiat un contract de donatie , respectiv o liberalitate , interpretarea acestuia este necesara pentru calificarea juridica a contractului (donatie sau alt contract , de exemplu , de intretinere , de locatiune , de comodat ) . Asadar interpretarea urmeaza sa se faca in sensul aplicarii regulilor care guverneaza actele cu titlu oneros – care sunt reguli de drept comun - , iar nu a regulilor prevazute pentru liberalitati care , fiind exceptionale , nu sunt supuse unei interpretarii restrictive . Concluzia privind incheierea intre parti a unui contract de donatie trebuie sa fie temeinic ancorata in elementele conventiei intre parti .

Pentru delimitarea corecta se impune apelarea la criteriul cauzei care la contractul de donatie cauza este animus donandi . In acest sens , in practica judiciara s-a retinut ca , spre deosebire de contractele sinalagmatice , unde cauza fiecareia dintre obligatiile partilor o constituie executarea prestatiei promise de catre cealalta parte, in contractele cu titlu gratuit cauza obligatiei celui care dispune consta in intentia de a marii patrimoniul celui gratificat , fara a primi in schimb o contraprestatie [16] .

Se impune sa precizam ca , daca prin contract , pretinsul donator nu face decat sa-si plateasca o datorie a sa fie chiar naturala [17] , contractul nu mai este o liberalitate , intrucat lipseste caracterul gratuit care este de esenta donatiei . Desi obligatia civila naturala nu mai da dreptul la nici o actiune pentru a putea fi executata , plata ei voluntara de catre debitor este recunoscuta si admisa de lege prin art. 1092 C . civ. care dispune ca „ repetitiunea nu este admisa in privinta obligatiilor naturale , care au fost achitate de buna voie ” [18] .

Interpretarea clauzelor contractului de donatie devine dificila cand , in schimbul transmiterii unui drept, se impune dobanditorului executarea unor sarcini . Contractul isi va pastra caracterul gratuit , fiind o liberalitate , atunci cand intentia liberala a dispunatorului animus donandi reiese cu certitudine din clauzele contractuale , valoarea sarcinilor fiind mai mica decat valoarea bunului sau dreptului transmis . In schimb , daca valoarea sarcinilor impuse dobanditorului echivaleaza sau chiar depaseste valoarea dreptului transmis , contractul nu mai este o liberalitate , ci o conventie cu titlu oneros .

Aceiasi va fi solutia si in cazul donatiilor remuneratorii , cand scopul donatorului este de a recompensa anumite servicii facute de donatar . In acest caz , conventia nu este o liberalitate deoarece lipseste intentia donatorului de a marii patrimoniul donatarului in detrimentul propriului sau patrimoniu fara a primi ceva in schimb . Daca insa dreptul transmis depaseste valoarea serviciilor donatorului , atunci exista intentia liberala , contractul pastrandu-si caracterul de liberalitate , fiind deci o donatie .

Nici premiile , cadourile sau recompensele oferite in scopuri publicitare de catre comercianti clientilor, nu reprezinta donatii , deoarece nu sunt facute cu intentia de a face o liberalitate [19] , comerciantul nepermitandu-si „ sa fie generos in activitatea profesionala ” . Nici operele de binefacere nu urmeaza regulile prevazute pentru donatii [20] .

In ceia ce aplicarea criteriului intentiei de a face o liberalitate , trebuie delimitata donatia de promisiunea publica de recompensa , facuta deseori in scopuri publicitare [21] .