Calimetria - principiile calimetriei - metoda comparativa directa

CALIMETRIA - PRINCIPIILE CALIMETRIEI - METODA COMPARATIVA DIRECTA

1. Generalitati

Evaluarea calitatii este examinarea sistematica a masurii in care o entitate (produs, serviciu) este capabila sa satisfaca conditiile specifice.

Evaluarea si estimarea calitatii prin metode si procedee specifice constituie obiectul disciplinei, denumita calimetrie.

Termenul calimetrie a fost adoptat de Organizatia Europeana pentru Controlul Calitatii (EOQC) in 1971. In 1981 aceeasi organizatie a definit calimetria ca stiinta a masurarii calitatii.

Determinarea cantitativa a calitatii produselor se bazeaza in fapt pe masuratorile analizelor, incercarile si observatiile de laborator efectuate in mod uzual, dar rezultatul se exprima, de cele mai multe ori, prin indicatori specifici determinati prin metode statistico-matematice. De asemeni, rezultatul evaluarii calitatii exprimat prin indicatori specifici pot fi utilizati pentru determinarea capabilitatii furnizorului in ceea ce priveste calitatea.

Calimetria utilizeaza doua tipuri de metode:

- metoda comparativa,

- metoda demeritelor.

2. Principiile calimetriei

Masurarea calitatii impune luarea in consideratie a unor principii - principiile calimetriei :

calitatea este o functie a principalelor caracteristici privite in corespondenta cu cerintele consumatorilor;

caracteristicile unui produs nu sunt egale ca pondere in definirea calitatii, de aceea ele trebuie analizate, stabilita ponderea fiecareia si ierarhizate pe mai multe nivele;

caracteristicile de calitate ale unui produs fiind exprimate diferit, notional (atributiv) sau cifric (marimi relative sau absolute cu unitati de masura diferite), este necesara aducerea (convertirea) lor intr-o forma de exprimare unitara, dupa anumite reguli;

orice caracteristica de calitate, indiferent de nivelul de ierarhizare pe care se afla, trebuie determinata prin doi parametri numerici: indicele de calitate respectiv si ponderea pe care caracteristica o are in definirea calitatii;

ponderea caracteristicilor, de la un nivel oarecare de ierarhizare este conditionata atat de ponderea de la nivelul superior, cat si de importanta ce se stabileste pentru caracteristicile aflate la acelasi nivel; caracteristicile aflate pe un nivel dat sunt egale ca pondere.

ponderile de la diferitele niveluri de ierarhizare se stabilesc in asa fel incat suma lor sa fie egala cu 100 (eventual 1).

calitatea unui produs este data de sinteza caracteristicilor de calitate si se exprima printr-un indicator sintetic.

Potrivit acestor principii, evaluarea calitatii (Q), in functie de marimea caracteristicilor (Ki) exprimata intr-un sistem unitar si de importanta sau ponderea lor in utilitate (Pi) se bazeaza pe relatia:

In functie de scopul si modul in care se face evaluarea, marimea caracteristicilor (k_i) poate fi exprimata cifric, pe baza unei scari de apreciere cu valori intre anumite limite sau printr-un indice numeric al fiecarei caracteristici, indice rezultat prin raportarea valorii absolute efective (reale) a caracteristicilor produsului analizat, la valoarea absoluta a caracteristicilor unui produs la referinta (care corespunde in cea mai mare masura cerintelor utilizatorului).

3. Metoda comparativa directa

Indicatori sintetici ai calitatii

Metoda comparativa este o metoda prin care se masoara nivelul calitativ al unui produs prin comparatie directa cu un produs etalon (de referinta).

Metoda comparativa indirecta prevede compararea caracteristicilor tehnice ale produsului respectiv cu caracteristicile a 4-6 produse similare realizate in momentul respectiv de firme de prestigiu sau cu specificatiile unor norme de calitate nationale sau internationale.

1. Raportul calitativ

Se raporteaza valorile fiecarei caracteristici ale produsului analizat la cele ale produsului etalon.

in care:

R_j - raportul calitativ al unei caracteristici;

V_a - valoarea caracteristicii produsului analizat;

V_e - valoarea caracteristicii produsului etalon.

Cand calitatea se imbunatateste prin scaderea valorii caracteristicilor, atunci:

In cazul caracteristicilor atributive, cand se foloseste metoda punctarii, cand valorile reale ale caracteristicilor produsului analizat, determinate experimental se situeaza la nivelul celor considerate optime, se acorda punctajul maxim. Daca se constata diferente (abateri) fata de nivelul optim, punctajul acordat este diminuat in mod corespunzator.

in care:

X_a - punctajul caracteristicii atributive a produsului analizat;

X_e - punctajul caracteristicii produsului etalon.

2. Indicatorul de calitate

Suma rapoartelor calitative ponderate cu punctajul acordat in functie de importanta caracteristicilor constituie un indicator sintetic de calitate.

in care:

I_q - indicatorul de calitate;

p_j - ponderea pentru fiecare caracteristica comparata.

Se poate calcula un indicator de calitate (I_c) al produsului analizat comparativ cu cel etalon cu relatia:

este suma ponderilor caracteristicilor, egala cu 100.

3. Indicatorul sintetic al calitatii

Acest indicator masoara nivelul calitativ prin metoda compararii directe cu un produs considerat etalon. Comparatia se face atat sub aspectul caracteristicilor tehnice, cat si sub aspect economic, ceea ce inseamna ca la compararea a doua produse se tine cont si de pretul acestora.

N =

in care:

N - indicatorul sintetic al calitatii;

T_ia, T_ie - parametrii tehnici ai produsului analizat, respectiv etalon;

t_i - ponderea parametrului tehnic I;

Q_ia , Q_ie - caracteristicile calitative ale produsului analizat, respectiv etalon;

q_i - ponderea pentru fiecare caracteristica;

P_e - pretul produsului etalon;

P_a - pretul produsului analizat.

Atunci cand:

N = 1 - produsul analizat are acelasi nivel calitativ cu produsul etalon;

N > 1 - produsul analizat are un nivel calitativ superior produsului etalon;

N < 1 - produsul analizat are un nivel calitativ inferior produsului etalon.

4. Metoda demeritelor

Indicatori ai noncalitatii

Principiul metodei demeritelor: la stabilirea nivelului calitativ al unui produs sau a unei productii se porneste de la defecte, de la demeritele produsului sau fabricatiei.

Metoda demeritelor este rapida, usor utilizabila, fara calcule laborioase, permite tragerea concluziilor si luarea unor masuri imediate.

Indicatorii noncalitatii nu se substituie indicatorilor sintetici, ci ii pot completa.

Noncalitatea se manifesta prin aparitia unor defecte, fie pe parcursul procesului de obtinere a produselor, fie in utilizare.

Prin defect in activitatea de control se intelege orice abatere a produsului sau a unei cacteristici a acestuia fata de prescriptiile din specificatie.

In functie de gravitate (consecinte) si de frecventa de aparitie, defectele se clasifica in: critice, principale, secundare, minore.

Metoda demeritelor, adica determinarea nivelului calitativ al produselor dupa identificarea defectelor, are larga aplicabilitate.

Aplicarea acestei metode consta in efectuarea urmatoarelor operatii:

definirea obiectului cercetarii (produs, lot, caracteristica etc.);

clasificarea corecta si stabilirea defectelor ce se incadreaza in fiecare categorie, dupa gravitatea lor, respectiv, a consecintelor pe care le au asupra calitatii.

aplicarea punctajului de penalizare pentru fiecare categorie de defecte, astfel:

a      defecte critice …………….. 100 puncte

a      defecte principale ………… 50 puncte

a      defecte secundare .………….10 puncte

a      defecte minore ………………..1 punct

stabilirea demeritului limita acceptat potrivit conditiilor de admisibilitate prescrise, cu privire la numarul maxim de defecte admis pe acelasi produs sau pe un lot de produse.

calculul indicatorilor de demerite.

Cu ajutorul metodei demeritelor se calculeaza mai multi indicatori, unii putind fi reprezentati si grafic.

1) histograma demeritelor - da imaginea frecventei fiecarui tip de defect, adica permite stabilirea tipului de defect (de ex. cu frecventa cea mai mare) asupra caruia sa se indrepte cu prioritate atentia pentru stabilirea cauzelor si a masurilor necesare pentru eliminarea lui.

Dupa stabilirea defectelor, ele se grupeaza pe tipuri, se intocmeste tabelul si se reprezinta grafic.

2) Frecventa relativa a defectelor zilnice data de raportul:

F = ,

in care: k - nr. total de defecte identificate;

n - nr. de produse controlate.

Se reprezinta grafic datele zilnice.

Acest indicator da o imagine a numarului de defecte/produs si evolutia lui de la o zi la alta sau la un alt interval de timp: decada, luna. Daca dreapta / curba are tendinta crescatoare, calitatea produselor/ productiei se inrautateste.

3. Demeritul partial (D_p) - dat de suma punctelor cu care s-au penalizat defectele (D_i) dintr-o categorie:

D_p = aD_i

4. Demeritul total (Dt) - reprezentat din insumarea demeritelor partiale, pe categorii de defecte (D_pi) :

D_t = a D_pi

Indicele global de demerite (I_g) calculat ca suma ponderata a indicilor partiali pe categorii de defecte: de exemplu, defect de aspect (I_a), etc.

I_g =

unde:

K_i - ponderile acordate indicilor partiali ai demeritelor, suma lor putand fi 10 sau 100.

Cand : - I_g< 1, calitatea produselor este imbunatatita fata de cea a produselor din perioada de baza sau a celor de referinta;

- I_g > 1, calitatea produselor este inferioara celei din perioada de baza sau de referinta.

6. Demeritul mediu pe lot de produse controlate (D ) - reprezinta suma valorilor demeritelor totale pe unitate de produs verificat, raportat la numarul de produse verificate:

D =

in care: n - nr. de produse verificate din lot;

N_c, N_p, N_s, N_m - nr. produselor cu defecte critice, principale, secundare, minore.

Reprezentarea grafica a acestui indicator da o imagine clara si concisa asupra nivelului calitativ.