Cheltuielile publice sunt un concept financiar al carui continut il reprezinta exprimarea in forma baneasca a relatiilor economico-sociale aparute intre stat (pe de o parte) si persoane fizice si juridice (pe de alta parte) cu ocazia folosirii resurselor financiare ale statului si in scopul exercitarii functiilor si atributiilor acestuia.

Conceptul de cheltuieli publice este legat de indeplinirea functiei de alocare a finantelor publice si anume de componenta ei privind repartizarea si utilizarea resurselor financiare ale statului.

Dezbaterile economice cu privire la marimea si rolul cuvenit statului este universala. Cu toate acestea, masurarea nivelului, evolutiei si eficientei cheltuielilor publice reprezinta o problema empirica destul de delicata, deoarece necesita date care, la nivel international, sunt inca insuficiente. Aceleasi motive le fac, insa, de interes la momentul actual.

În ceea ce urmeaza, ne propunem sa studiem dimensiunea , structura cheltuielilor publice, precum si eficienta acestora la nivelul unui stat european puternic dezvoltat din punct de vedere economic, si anume Marea Britanie , stat care aplica asa zisul sistem anglo-saxon de management public.

Prin cheltuielile publice statul acopera necesitatile publice de bunuri si servicii considerate prioritare in fiecare perioada.

Cheltuielile publice exprima relatii economico - sociale in forma baneasca care se manifesta intre stat, pe de o parte, si persoane fizice si juridice, pe de alta parte, cu ocazia repartizarii si utilizarii resurselor financiare ale statului, in scopul indeplinirii functiilor acestuia. Continutul economic al cheltuielilor publice se afla in stransa legatura cu destinatia lor, unele cheltuieli publice exprimand un consum definitiv de produs intern brut, iar altele o avansare de produs intern brut.

Cheltuielile publice inglobeaza:

- cheltuieli publice efectuate de administratiile centrale de stat, din fondurile bugetare si extrabugetare;

- cheltuielilor colectivitatilor locale ale unitatilor administrativ teritoriale;

- cheltuielile organismelor internationale din resursele publice prelevate de la membrii acestora;

- cheltuielile finantate din fondurile asigurarilor sociale de stat.

Cheltuielile publice nu inseamna acelasi lucru cu cheltuielile bugetare. Cheltuielile publice se refera la totalitatea cheltuielilor efectuate in domeniul public prin interiorul institutiilor publice care se acopera fie de la bugetul statului fie din bugetele proprii.

Cheltuielile publice inseamna numai acele cheltuieli care se acopera de la bugetul administratiei centrale de stat, din bugetele locale sau din bugetul asigurarilor sociale de stat. Cheltuielile bugetare sunt cheltuieli publice dar nu toate cheltuielile publice sunt cheltuieli bugetare.

Criterii de clasificare a cheltuielilor publice.

In practica financiara a statelor contemporane se folosesc urmatoarele tipuri de clasificari:

a) clasificarea administrativa are la baza criteriul institutiilor prin care se efectueaza cheltuieli publice : ministere, unitati administrativ teritoriale;

b) clasificarea economica foloseste doua criterii de grupare: unul din care cheltuielile se

impart in cheltuieli de capital si cheltuieli curente iar altul, care imparte cheltuieli in cheltuieli ale serviciilor publice ( administrative ) si cheltuieli de transfer ( de redistribuire );

- cheltuieli de capital sau de investitii

- achizitionarea de bunuri cu folosinta indelungata;

- cheltuielile curente asigura functionarea si intretinerea institutiilor publice;

- cheltuieli privind serviciile publice sau administrative;

- cheltuielile de transfer pot avea un caracter economic sau social (burse,pens);

c) clasificarea financiara - cheltuielile se grupeaza in:

- cheltuieli definitive,

- cheltuieli temporale, operatiuni de trezorerie si cheltuieli virtuale sau posibile;

Cheltuielile definitive cuprind cheltuieli de investitii si cheltuieli de functionare;

- cheltuielile temporale sunt denumite operatiuni de trezorerie si sunt evidentiate in conturile speciale ale trezoreriei;

- cheltuielile virtuale ( posibile ) sunt cheltuieli pe care statul le angajeaza sa le

efectueze in anumite conditii.

Dupa forma de manifestare cheltuielile publice pot fi cu sau fara contraprestatie, definitive sau provizorii, speciale sau globale;

- cheltuielile fara contraprestatie au un caract de subventie fara urmarirea unui

contraserviciu ( alocatii familiare, somaj ); cheltuielile definitive nu presupun restituirea

sumelor banesti alocate de stat.

Cheltuielile publice in functie de rolul lor in procesul reproductiei sociale:

- cheltuieli reale ( negative );

- cheltuieli economice ( pozitive );

In categoria cheltuielilor reale intra cheltuielile cu intretinerea aparatului de stat, dobanzile si comisioanele la imprumuturile de stat, intretinerea armatei reprezentand un consum definitiv de produsul intern brut. In cheltuielile economice intra investitiile efectuate de catre stat pentru infiintarea de noi intreprinderi, dezvoltarea si modernizarea celor existente,

construirea de drumuri si poduri.

d) clasificarea folosita de institutiile specializate ale ONU are la baza doua criterii:

clasificarea functionala si clasificarea economica;

- clasificarea functionala ONU a cheltuielilor publice cuprinde cheltuieli pentru aparare, sanatate, educatie, asigurarile sociale, locuinte;

- clasificarea economica ONU a cheltuielilor publice cuprinde: cheltuielile care reprezinta consum final, dobanzi aferente datoriei publice, formarea bruta de capital, transferuri de capital;

In Romania , din anul 1991, clasificarea cheltuielilor publice se aliniaza la criteriile utilizate in cadrul ONU folosindu-se: clasificarea functionala si clasificarea economica.

Nivelul, structura si dinamica cheltuielilor publice

Nivelul cheltuielilor publice.

Indicatorul care poate exprima nivelul cheltuielilor publice intr-o anumita perioada de timp este ponderea cheltuielilor publice in produs intern brut care permite analiza volumului cheltuielilor publice in raport de nivelul de dezvoltarea economica si sociala a fiecarui stat si in fiecare etapa. In deceniul 8 al secolului trecut, in tarile dezvoltate cheltuielile reprezentau in medie aproximativ 42% din produsul intern brut.

Ponderea cheltuielilor publice in produsul intern brut difera de la o tara dezvoltata la alta.

Un alt indicator il constituie cheltuielile publice medii pe locuitor. Acest indicator reprezinta marimi variabile in tari dezvoltate si in tari in curs de dezvoltare. In tarile in curs de dezvoltare cu economia in tranzitie nivelul cheltuielilor publice este diferit, in functie de o multime de factori economici, sociali si politici.

Structura cheltuielilor publice.

Din punct de vedere al structurii, cheltuielile publice se pot grupa in mai multe categorii:

A) din punct de vedere administrativ - pe criteriul institutiilor prin intermediul carora se efectueaza cheltuieli publice (ministere, institutii publice autonome, unitati administrativ teritoriale etc.).

B) din punct de vedere economic - pe doua criterii: al scopului in care sunt efectuate platile (cheltuieli publice curente sau de functionare si cheltuieli publice de capital sau de investitii); al existentei sau nu a unei contraprestatii (cheltuieli publice ale serviciilor publice, numite si administrative si cheltuieli publice de transfer).

1. cheltuieli curente (de personal, de materiale si servicii, subventii, prime, transferuri,

dobanzi aferente datoriei publice, rezerve);

2. cheltuieli de capital;

3. imprumuturi acordate (pentru finalizari de obiective stabilite prin conventii, pentru

creditarea agriculturii, pentru acoperirea arieratelor catre RENEL si ROMGAZ);

4. rambursari de credite si plati de dobanzi si comisioane la credite externe si interne.

C) din punct de vedere functional - pe criteriul sectoarelor de activitate catre care sunt repartizate resursele financiare publice

a) in domeniul social: invatamant, sanitare, ocrotire sociala etc.;

b) in domeniul cercetarii;

c) in domeniul economic (investitii, acordarea de subventii si facilitati;

d) in domeniul apararii si sigurantei nationale;

e) in domeniul administrativ public central si local;

f) in ceea ce priveste dobanzile aferente datoriei publice:

- servicii publice generale

- aparare, ordine publica si siguranta nationala

- social-culturale

- servicii si dezvoltare publica, locuinte mediu si ape

- actiuni economice

- alte actiuni

- transferuri

- imprumuturi acordate

- plati de dobanzi si alte cheltuieli aferente datoriei publice

- fonduri de rezerva

Cheltuielile publice destinate actiunilor social-culturale

Acest tip de cheltuieli isi au originea recenta in ideologia politico-economica interventionista, aparuta in America dupa cel de-al doilea razboi mondial, asa numita doctrina a statului bunastarii.

Obiectivele autoritatii publice intr-un astfel de stat sunt: asigurarea unui venit minim, sustinerea cetatenilor in situatii defavorizante (cum ar fi boala, batranetea, somajul, handicapul), garantarea unui nivel de trai bun pentru intreaga populatie, in raport cu o anumita lista de servicii si minimalizarea efectelor unor evenimente ce implica riscuri sociale.

Aceste servicii sunt puse la dispozitia membrilor societatii in mod gratuit sau la un pret mic, ori sunt acordate alocatii, pensii, ajutoare s.a. indemnizatii prin intermediul carora

populatia sa-si poata permite un standard de viata decent. În tarile dezvoltate, pentru asigurarea acestor facilitati se cheltuieste pana la 50% din venitul national.

Cheltuielile publice destinate actiunilor de natura socio-culturala cuprind de obicei: sanatate, invatamant, cultura si sport, actiuni dedicate tineretului, securitate sau protectie sociala. Din punct de vedere al rolului cheltuielilor publice in reproductia sociala - pot fi:

cheltuieli publice negative (reale) si cheltuieli publice pozitive (economice).

Cheltuielile publice pentru invatamant

Trebuie sa urmareasca o dezvoltare a educatiei publice in concordanta cu cerintele contextului economico-social pentru a contribui in cat mai mare masura la progresul societatii.

Cheltuielile publice bugetare pentru invatamant sunt canalizate in cea mai mare parte catre ministerul corespunzator - Ministerul Învatamantului / Educatiei - dar si catre alte ministere care urmaresc sa instruiasca in domeniul specific lor cadre competente (Ministerul Apararii, Ministerul de Interne etc.).

Cheltuielile publice pentru sanatate

Reprezinta un punct de interes social pentru faptul ca sanatatea generala a membrilor societatii inseamna bunastare fizica si mentala, conditii esentiale ce faciliteaza dezvoltarea sociala.

Acest tip de cheltuieli inregistreaza la nivel mondial o tendinta crescatoare (tarile dezvoltate aloca intre 5,5-10,5% din PIB, cele in curs de dezvoltare ating niveluri uneori foarte scazute, sub 1%). Avand in vedere scopul special pe care si-l propun aceste cheltuieli publice, serviciul sanatatii publice nu poate fi tratat doar ca o afacere condusa dupa legile pietei - relatia dintre cerere si oferta avand in acest caz mai degraba o dimensiune umanitara.

Sistemele de cheltuieli publice pentru sanatate cunosc diferente de organizare in fiecare

tara, in privinta ponderii institutiilor de stat sau private, dar ceea ce este comun este faptul ca ele urmaresc imbunatatirea calitatii vietii indivizilor.

Cheltuieli publice pentru cultura, culte, activitate sportiva si tineret

Contribuie la educarea spirituala estetica, morala a populatiei prin activitati artistice, culte, sportive sau divertisment.

Aceste cheltuieli finanteaza institutii cu obiective cultural - artistice (edituri, muzee, patrimoniu cultural, biblioteci cinematografe, teatre etc.) care produc fie bunuri materiale dar de valoare spirituala, fie servicii de valoare spirituala. Pretul acestor produse poate fi suportat in totalitate de catre stat sau doar partial prin subventionare. Finantarea se face din resurse bugetare integral, din venituri extrabugetare si alocatii de la buget, din venituri extrabugetare in totalitate, (pentru institutiile care se pot autointretine prin activitatea economica desfasurata), din fonduri extrabugetare (de exemplu: Fondul Cinematografic National, Fondul Cultural National).

Nu trebuie uitate nici sponsorizarile, deosebit de avantajoase pentru cel care le primeste ,

el neavand alta obligatie decat aceea de a declara deschis numele sponsorilor sai.

Cheltuielile publice din aceasta categorie finanteaza de asemenea activitatea religioasa a

cultelor recunoscute de stat (salarii pentru slujitorii bisericii) si pe cea sportiva si de tineret (in proportie de 75% in Romania).

Cheltuieli publice pentru securitatea sociala

Înglobeaza urmatoarele tipuri de cheltuieli: alocatii, pensii, indemnizatii, ajutoare in anumite conditii pe care persoanele ce le primesc trebuie sa le indeplineasca.

Ele sunt menite sa elimine cat mai mult posibil efectele riscurilor fizice, economice si

sociale ce planeaza asupra vietii fiecarui membru al societatii. Caracteristicile principale ale actualului sistem de finantare a activitatilor legate de securitatea sociala vizeaza faptul ca fondurile sunt obtinute din cotizatii sociale, legitimate social prin principiul solidaritatii.

Pentru aceasta sunt create planuri sau politici de reducere a somajului si saraciei, ajutoare

a familiilor in dificultate financiare, sau a persoanelor aflate in dificultate financiara, sau a persoanelor defavorizate (care se considera a fi in general copii, tineri proaspat absolventi, persoanele in varsta, persoanele handicapate).

Finantarea acestor cheltuieli se face din urmatoarele categorii de resurse: contributii ale

salariilor, liber profesionistilor si patronilor; subventii bugetare; fonduri speciale (acumulate din donatii sau resurse ale ONG).

Cheltuielile publice pentru ajutorul de somaj

Sunt indreptate catre acele persoane care nu dispun temporar de un loc de munca prin care sa-si asigure existenta. În afara ajutorului de somaj (numit si forma pasiva de

intr-ajutorare a persoanelor ramase fara lucru), sunt recomandate si alte modalitati care nu au o natura materiala imediata constituind o intr-ajutorare activa - crearea unor noi locuri de munca, ce asigura scaderea somajului pe termen lung.

Este deci preferabila o crestere a prestatiilor active (facilitati pentru cei ce angajeaza someri), in favoarea solutiei de crestere a valorii ajutorului de somaj (ce poate duce pe termen lung la cresterea ratei somajului).

Cheltuielile sunt suportate din fondurile firmelor si resurselor bugetare, si sunt platite

beneficiarilor sub doua forme: alocatia de somaj (conteaza vechimea in munca) si ajutorul de somaj.

Cheltuielile publice pentru asistenta sociala

Aceasta categorie de cheltuieli publice au ca principale forme:

- ajutorul social pentru persoanele in varsta ;

- ajutorul social pentru persoanele cu handicap;

- ajutorul medical pentru persoane asistate social;

Toate aceste cheltuieli mentionate mai sus reprezinta investitii in resurse umane deoarece ele au ca efect dezvoltarea capacitatilor indivizilor, mentinerea starii fizice si mentale la nivele ridicate ceea ce duce, implicit, la dezvoltare economica si sociala.

Se poate spune deci ca banii cheltuielilor publice pentru actiuni social-culturale nu reprezinta un consum definitiv de venit national ci, dimpotriva, sunt generatoare de dezvoltare (,,profit" social).

Pentru ca dezvoltarea umana sa aiba un caracter durabil, trebuie sa fie indeplinite urmatoarele conditii: membrii societatii sa aiba parte de o buna stare a sanatatii, sa aiba loc o acumulare de cunostinte la nivelul societatii, sa existe acces la resursele care asigura un standard de viata decent.

Dimensiunile si structura cheltuielilor publice in Marea Britanie

În cele ce urmeaza vom analiza cheltuielile publice ale Marii Britanii, pe o anumita perioada de referinta ,respectiv 2000 - 2005.

Fig.2. Grafice privind cheltuielile publice ale Marii Britanii in perioada 2000-2005.

Dupa cum se observa din graficele de mai sus, in bugetul consolidat al Marii Britanii ocupa un loc foarte important, pe intreaga perioada de observatie, cheltuielile cu sanatatea, urmate de educatie si formarea profesionala, si aparare. În ce priveste asigurarile sociale, se observa o diferenta intre politica anglo-saxona de participare a statului la scheme de pensii si protectie sociala, fata de sistemul continental).

În medie, statele UE aloca de patru pana la cinci ori mai multi bani publici protectiei sociale decat afacerilor economice . Doar patru dintre cele 27 de state membre UE depasesc acest prag, pe langa Marea Britanie regasindu-se in aceasta situatie si Germania, Franta, si Danemarca . Pentru aceste tari devine foarte clara orientarea catre o implicare sociala extrem de activa in detrimentul mediului economic.

Fig.1. Pozitionarea tarilor membre UE fata de media cheltuielilor cu protectia sociala si a celor cu afaceri economice, 2005

Fig.3. Grafic privind cheltuielile publice ale Marii Britanii privind sistemul de pensii intre anii 1995- 2012, precum si previziuni privind aceste cheltuieli in perioada 2013-2015.

Asa cum se observa din graficul de mai sus, cheltuielile publice ale Marii Britanii privind sistemul de pensii in perioada supusa observarii ,respectiv anii 2000-2005 au fost in continua crestere.

Din cele expuse, reiese in mod foarte clar pozitia de stat dezvoltat a Marii Britanii, deoarece acest stat aloca o parte importanta actiunilor destinate educatiei si celor social-culturale din total cheltuieli bugetare - si mentine la cote relativ mai reduse cheltuielile pentru actiuni economice.

Fig.4. Grafic privind cheltuielile publice ale Marii Britanii privind sanatatea intre anii 1995- 2012, precum si previziuni privind aceste cheltuieli in perioada 2013-2015.

Fig.5. Grafic privind ponderea cheltuielilor publice ale Marii Britanii privind sanatatea in cadrul cheltuielilor publice totale intre anii 1995- 2012, precum si previziuni privind aceste cheltuieli in perioada 2013-2015.

Dupa cum se observa, pe intreaga perioada analizata, cheltuielile cu sanatatea sunt destul de mari. Comparativ cu datele obtinute in cazul altor state, constatam ca, desi cheltuielile cu sanatatea pe locuitor sunt mai mici in Marea Britanie fata de cazul altor state din Uniunea Europeana , efortul depus in mentinerea sistemului de sanatate la un nivel cat mai inalt sunt din ce in ce mai mari.

Fig.6. Grafic privind ponderea cheltuielilor publice ale Marii Britanii privind educatia in cadrul cheltuielilor publice totale intre anii 1995- 2012, precum si previziuni privind aceste cheltuieli in perioada 2013-2015.

Cheltuielile bugetare pentru educatie constituie o componenta definitorie a cheltuielilor cu caracter social-cultural, ocupand un loc central intre actiunile finantate de catre statul britanic, in cadrul acestei categorii, in perioada vizata a evolutiei societatii (2000-2005), confirmand cresterea rolului invatamantului ca factor de progres si civilizatie. Recunoasterea contributiei decisive a educatiei, a instruirii si formarii profesionale, cu deosebire in conditiile revolutiilor stiintifice contemporane, a impus dezvoltarea si modernizarea retelelor de invatamant si educatie si, implicit, alocarea din bugetul statului a unor sume tot mai mari pentru finantarea invatamantului.

Constatarile referitoare la corelatia dintre nivelul de dezvoltare al invatamantului si progresul economic si social, in diferite tari, au convins guvernele despre necesitatea imbunatatirii invatamantului, ca premisa indispensabila pentru asigurarea prosperitatii economice si ridicarea gradului de civilizatie, inclusiv a nivelului de trai al oamenilor.

Constituie o realitate faptul ca, nu numai in Marea Britanie, ci in toate tarile, se manifesta o preocupare sustinuta a statului pentru o mai buna organizare si dezvoltare a invatamantului public gratuit ori pentru sprijinirea celui privat prin subventii, ceea ce implica cheltuieli publice sporite pentru actiuni de invatamant. Dupa ce la finele secolului trecut, statul cheltuia, in acest scop, un procent destul de mic din totalul cheltuielilor publice, in secolul nostru ponderea cheltuielilor cu invatamantul in a crescut semnificativ atingand in unele tari un procent din ce in ce mai semnificativ .

Din punct de vedere al educatiei ,cheltuielile inregistrate la acest capitol au inregistrat in anii 1995-2000 o crestere oarecum liniara, perioada 2001-2005 fiind mult mai activa din acest punct de vedere, aceasta fiind un semn ca educatia in perioada la care se facem referire, respectiv 2000-2005 a beneficiat de o mult mai mare atentie din partea guvernului britanic.

Evolutia in crestere, a acestor cheltuieli a fost determinata de actiunea mai multor factori, cantitativi si calitativi. Între acestia, cresterea numarului populatiei, (nu atat datorita sporului demografic natural, cat mai ales datorita imigrantilor din diferite tari ) in general, si a celei de varsta scolara, in special, ca factor demografic, a influentat sensibil cresterea cheltuielilor pentru invatamant, determinand asumarea de catre guvernele democratice a unor obligatii mult mai mari in sfera organizarii si dezvoltarii invatamantului public gratuit sau cu taxe mult inferioare costurilor reale. Cresterea numarului celor ce frecventeaza scoala, in aceste conditii, a facut necesara sporirea cheltuielilor in aceasta ramura.

Fig.7. Grafic privind ponderea cheltuielilor publice ale Marii Britanii privind apararea in cadrul cheltuielilor publice totale intre anii 1995- 2012, precum si previziuni privind aceste cheltuieli in perioada 2013-2015.

Deasemenea ,si la nivelul cheltuielilor privind apararea se constata o crestere a cheltuielilor, crestere motivata atat de cerintele tot mai mari ale armatei de modernizare a echipamentelor militare si a sistemelor de armament, cat si datorita implicarii tot mai active a Marii Britanii in actiunile de asigurare a pacii in teatrele de razboi din diferitele regiuni ale lumii.

Fig.8. Grafic privind ponderea cheltuielilor publice ale Marii Britanii privind protectia sociala in cadrul cheltuielilor publice totale intre anii 1995- 2012, precum si previziuni privind aceste cheltuieli in perioada 2013-2015.

Protectia sociala cuprinde ansamblul actiunilor intreprinse de societate pentru prevenirea, diminuarea si inlaturarea consecintelor unor evenimente considerate ca riscuri sociale, evenimente care se repercuteaza negativ asupra nivelului de trai al cetatenilor. Riscurile implicate sunt de natura fizica (care afecteaza partial sau total capacitatea de munca), riscuri economice (care impiedica o persoana sa exercite o activitate producatoare de venit) sau riscuri sociale (care afecteaza in mod substantial veniturile persoanelor).

Protectia sociala este o componenta de mare importanta a politicilor sociale promovate de toate statele lumii,inclusiv in Marea Britanie, desigur cuprinzand actiuni care difera de la o tara la alta. În acest scop, statul britanic finanteaza cheltuieli cu o structura diversa in care se cuprind acordarea de ajutoare, alocatii, indemnizatii etc., unor persoane salariate sau nesalariate.

În prezent, mecanismele financiare pentru realizarea securitatii sociale in tarile dezvoltate, inclusiv in Marea Britanie se caracterizeaza prin:

- situarea la baza actiunilor privind asigurarea securitatii sociale a principiului mutualitatii si solidaritatii sociale;

- universalizarea acordarii ajutoarelor sau prestatiilor sociale;

- existenta unor institutii specializate din sectorul public si privat care furnizeaza prestatii sau servicii sociale;

- existenta de cotizatii sociale, salariale si patronale pentru constituirea fondurilor pentru finantarea cheltuielilor cu securitatea sociala;

- existenta a unui venit minim garantat.

Resursele financiare destinate securitatii sociale britanice reprezinta concretizarea unor vaste programe sociale, cele mai semnificative fiind legate de combaterea saraciei, lichidarea somajului, ajutorarea familiilor cu multi copii, a persoanelor cu handicap etc.

Sursele de finantare a cheltuielilor cu securitatea sociala sunt diferite, astfel:

Cheltuielile pentru asigurarile sociale si a ajutorului de somaj se finanteaza pe seama contributiilor salariatilor, a liber-profesionistilor si a patronilor, la care se mai pot adauga subventiile din fonduri bugetare;

Cheltuielile pentru asistenta sociala se acopera in principal pe seama resurselor din fondul bugetar, din fonduri speciale precum si a resurselor provenite din donatii, contributii voluntare, etc. La aceste resurse interne, participa, in unele tari, si resurse externe provenite de la organisme internationale specializate (ex. Fondul Social constituit din 1978 in Uniunea Europeana pentru combaterea somajului in randul tinerilor si femeilor).

Fig.9. Grafic privind totalul cheltuielilor publice ale Marii Britanii intre anii 1995- 2012, precum si previziuni privind aceste cheltuieli in perioada 2013-2015.

Tendinta ce se desprinde din analiza datelor prezentate in graficele de mai sus evidentiaza o reducere a ponderii resurselor extraordinare, ceea ce se poate explica atat prin preocuparile guvernelor care s-au succedat la conducerea Marii Britanii, de a echilibra bugetul public, finantand cheltuielile publice, in cea mai mare masura, pe seama veniturilor bugetare ordinare.

Pastrarea aceluiasi mod de administrare pentru anii urmatori va mentine prestigiul si eficacitatea unui sistem public care, in evolutia sa recenta, s-a demonstrat stabil si eficient.

Nivelul si structura cheltuielilor publice sunt variabile in timp. Pe termen lung, evolutia cheltuielilor publice arata o tendinta crescatoare, avand caracter legic. În ce priveste ponderea cheltuielilor publice in PIB, evolutia acestora vine sa intareasca cele aratate mai sus, eficientizarea cheltuielilor publice conducand , in mod clar, la reducerea acestei ponderi in toate statele dezvoltate, inclusiv in Marea Britanie.

Bibliografie

1.Chitu, Alberta.Analiza cheltuielilor institutiilor publice.In : Revista finante publice si

contabilitate,nr. 7-8, august 2006.

2. Anton (Campeanu), Emilia Mioara.Teorii si politici moderne privind echilibrul financiar public: teza de doctorat.Bucuresti:A.S.E.,2005.

3. Stolojan Theodor si altii - Integrare si politica fiscala europeana, Ed. Infomarket, Brasov, 2002

Webografie

***Date statistice furnizate de Uniunea Europeana (Eurostat)

www.mfinante.ro

www.ukpublicspending.co.uk

www.infoeuropa.ro