DEZVOLTAREA LOHN-ULUI IN ROMANIA

INFLUENTA LOHN-ULUI ASUPRA DEZVOLTARII INDUSTREI TEXTILE ROMANESTI

Extinderea rapida a lohnului pe relatia vest - est indeosebi in ultimul deceniu, nu tine in primul rand de conjunctura si nici de vointa managerilor din tarile in tranzitii. Mai intai, este vorba, in aceste tari, in general, si in Romania in special, de structura profund dezechilibrata a economiei ex-comuniste reflectata si de decalajul dintre un sistem productiv supraponderal si ineficient si un sistem de marketing si distributie practic inexistent. In anul 1990 exista o distributie care nu avea nimic in comun cu cerintele economiei de piata deoarece exportul se facea pe decizii politice. Lohn-ul, adica productia la comanda cu asumarea comercializarii produsului finit de catre ordonator, a fost un mod de a depasi aceasta situatie si de a permite producatorilor romani un acces -sigur indirect- pe pietele competitive din vest.

Baza tehnologica precara mostenita de la regimul ceausist in industrie, inclusiv in industria usoara, facea posibila angajarea directa, in conditii de competitivitate, a producatorilor romani pe piata interna. Cele mai multe firme romanesti din confectii si incaltaminte au o oferta de lohn competitive chiar daca salariile sunt ceva mai mari decat in alte tari ex-comuniste, mai ales cele din spatiul CSI. In plus, intre ordonatori vestici si producatori romani s-au stabilit relatii cu caracter durabil, care nu de putine ori capata caracter de cooperare in productie. In plus, lohn-ul nu este practicat numai in ocupatiile traditionale (confectii, incaltaminte, mobila). Industria romaneasca de software, care exporta 15-20% din volumul valoric, practica un tip mai sofisticat de lohn executand activitati de programare pe specificatii venite de la ordonatorul strain deci un export de manopera de inalta calificare.

Exporturile cele mai frecvente au fost cele de produse din industria textila, a incaltamintei, pielariei, sticlei si ceramicii fine, celulozei si hartiei, dar si a prelucrarii lemnului. Aceste produse, exportate in proportie masiva de romani, se reintorc in tara, importate, cu etichete straine si cu un pret pe masura acestora. Industria de confectii, care de fapt nu este industria noastra, si spunem asta pentru ca atat utilajele, cat si materia prima sunt venite din afara, nu face altceva decat sa foloseasca mana de lucru ieftina a muncitorilor autohtoni. Totusi, aceasta industrie de lohn a adus in tara 2,6 miliarde de euro, iar produsele metalurgice - 1,2 miliarde. Tarile care agreeaza cel mai mult produsele romanesti sunt Italia, cu 24,8% din totalul exporturilor, urmata de Germania (15,9%), Franta (7,1%), Marea Britanie (6,4%), Turcia (5,3%), SUA (3,7%), Olanda (3,5%), Ungaria (3,3%), Austria (3,1%) si Grecia (2,6%). Problema este ca in privinta importurilor structura acestora este aproape similara cu cea a exporturilor, adica romanii cumpara de afara tot imbracaminte si minereuri .

In ultimi ani in Romania s-au dezvoltat doar sectoarele care inglobeaza creatia si manopera, sectoare care s-au dovedit, fara echivoc, competitive. In aceste sectoare investitiile nu s-au dovedit foarte importante. In tot acest timp insa, sectoarele industriale primare au cunoscut un adevarat declin. Este vorba de industria textila (fire si tesaturi), industria pielariei (tabacaria), industria sticlei (sticla ambalaj, geamuri), dar si de industria materialelor de constructii, unde s-a constatat un regres al productiei de caramida si ciment. Aceste sectoare au cunoscut un continuu regres deoarece, pentru a se dovedi competitive, au nevoie de investitii masive, de retehnologizari si modernizari, producatorii romani nedispunand de astfel de fonduri. Un exemplu suficient il poate oferi industria de prelucrare a lemnului, unde pentru achizitionarea unei linii de PAL este nevoie de 50 milioane de dolari. Pana in 1990, producatorii romani au fost obisnuiti sa astepte venirea unui potential cumparator care sa fie interesat de marfa produsa. Un alt motiv al acestui regres il constituie faptul ca nu stim sa ne vindem produsele, dovada cea mai clara fiind faptul ca producatorii romani aloca mai putin de 1% pentru cheltuielile de publicitate. In Vest, acest procent depaseste 10% din structura de costuri, in timp ce la noi, capitolele distributie si publicitate nici nu sunt prevazute. Conditia pentru a rezista pe piata occidentala este un raport avantajos intre calitate si pret. In situatia in care nu se poate oferi o calitate mai buna decat a concurentei, se poate totusi castiga daca exista preturi mai mici. Pretul este stabilit, in mare, de cheltuielile cu materia prima, cu energia si cu salariile. Pentru ca sumele platite pe salarii reprezinta un procent insemnat, unele firme prefera sa-si mute sectiile de productie in tari in care forta de munca este foarte ieftina. Acest lucru se petrece in Romania. Exista societati  mari, cu mii de angajati, care aduc toata materia prima in regim de 'import temporar' si apoi exporta intreaga productie. Prin faptul ca platesc zece muncitori romani cu salariul cu care ar plati un muncitor in tara de origine, firmele fac o afacere buna. Singura problema a acestui sistem este ca, atunci cand incep sa creasca salariile, investitorii isi muta afacerea intr-o alta tara, mai saraca.

In aceasta perioada firmele romanesti trebuie sa profite din plin de avantajele lohn-ului, sa-si retehnologizeze intreprinderile, sa-si insuseasca standardele de calitate impuse de ordonator si sa incerce sa se faca cunoscute pe plan intern si extern. Lohn-ul nu trebuie sa fie decat o etapa in adaptarea firmelor la noile cerinte ale pietei.

De-a lungul timpului domeniile de activitate cele mai cunoscute in care s-a practicat sistemul lohn sunt industria confectiilor, incaltamintei si industria mobilei. Odata cu disparitia blocului socialist, confectionerii romani au fost nevoiti sa faca mari eforturi pentru a cuceri noi piete si pentru a impiedica un somaj in masa6.

In prezent, aproximativ 80% din intreprinderile romanesti de profil lucreaza in sistem lohn folosind de regula materii prime din afara, din cauza problemelor pe care le au filaturile si tesatoriile noastre. Aceste sectoare primare sunt energo-intensive si dispun de o dotare invechita. La noi pretul materiilor prime nu era stabil, calitatea tesaturilor nu corespundea pretentiilor clientilor externi si nici nu se puteau baza pe termene fixe de livrare, din cauza grevelor sau a blocajelor financiare. In ultimul deceniu, in tarile cu  "mana de lucru" ieftina a prins contur un salvator sistem de lucru in industria confectiilor -lohn-ul. Acesta transforma pe producatorii de confectii, lipsiti de resursele financiare necesare derularii activitatii in conditii optime, in asamblori de materiale, fara grija banilor pentru aprovizionarea cu materiale de lucru. si asta pentru ca producatori de talie internationala pe piata confectiilor au preferat sa aduca fabricilor romanesti materia prima si sa o ridice dupa un un termen stabilit de comun acord prin contractele incheiate sub forma de produse finite. Fara o investitie prea mare, producatorii romani au devenit "mana de lucru" pentru colosii industriei confectiilor. Lohn-ul s-a dovedit a fi un rau necesar pentru Romania, iar din acest "rau" ar trebui preluate toate acele elemente pozitive care pot da o noua dimensiune industriei usoare din Romania.

Lohn-ul mai prezinta calitatea ca a oferit sansa unor oameni cu initiativa sa-si incropeasca mici afaceri care, de cele mai multe ori, au fost demarate de la un nivel mult prea modest ca sa poata intra intr-o competitie cu producatorii deja consacrati de pe piata textilelor si a confectiilor.

Literatura de specialitate recunoaste patru stadii principale de productie in industria textila:

procesare externa, prelucrare cu echipament original, productie originala, design original. Aceleasi stadii de productie pot fi replicate si altor industrii caracterizate de costul scazut al fortei de munca, cum ar fi industria de incaltaminte, respectiv mobila.

Procesarea externa (OTP - outward processing traffic) reprezinta simpla asamblare: toate componentele sunt exportate in tara in care se face asamblarea (de exemplu, Romania), se asambleaza acolo (de exemplu, pentru confectii, principala operatiune de asamblare este cusutul) si apoi se reexporta in tara de origine.

Prelucrarea cu echipament original (OEM - original equipment manufacturing) implica mai multe activitati de preasamblare. Firma locala este implicata in mai multe activitati (de exemplu, pentru confectii, astfel de operatii includ taiatul si marcatul) si contribuie intr-o proportie mai mare la valoarea adaugata a produsului final. Din perspectiva companiilor est-europene, in randul carora firmele romanesti joaca un rol important, avantajele productiei pe baza unor operatiuni de tip OPT sau lohn sunt: siguranta fluxurilor financiare, asigurarea desfacerii si distributiei, evitarea costurilor de depozitare, achizitionarea de echipamente tehnologice si acumularea de experienta manageriala.

Pot fi identificate si dezavantaje pentru firmele romanesti implicate in operatiuni de tip OPT sau lohn: blocarea in structura actuala a avantajelor comparative, vulnerabilitatea exagerata cauzata de dependenta exclusiva a productiei si a exporturilor de decizii externe firmei, schimbarea conditiilor pietei (cresterea salariilor sau scaderea cererii) risca sa le scoata imediat de pe piata. Toate aceste elemente indica o dependenta dubla a exportatorilor romani de confectii: atat pe partea intrarilor productive, cat si a vanzarilor. In plus, disparitatile regionale tind sa se pastreze sau chiar sa se adanceasca, dat fiind ca firmele implicate in OPT si lohn tind sa formeze grupuri (aglomeratii) intr-un numar de zone determinate. Pentru a trece de la prelucrare cu echipament original (OEM) la productie originala (OBM - original brand manufacturing) si design original (ODM - original design manufacturing), trebuie sa aiba loc o reorganizare optima a liniilor de productie si a sistemelor de distributie, impreuna cu dezvoltarea capacitatilor manageriale si strangerea de capital pentru noi investitii. Trecerea de la OEM la OBM si ODM este un semnal al modernizarii industriale, care asigura o valoare adaugata mai ridicata, o stabilitate mai mare a cererii si chiar a salariilor, imbunatatind pozitia firmei locale in lantul productiv.

In industriile traditionale opereaza o treime din totalul firmelor din industria prelucratoare cu peste 50 de angajati si lucreaza o treime din totalul angajatilor din industria prelucratoare. Acestea reprezinta, pe ansamblu, circa 12% din productia industriei prelucratoare si mai mult de jumatate din totalul exporturilor Romaniei catre UE, ramanand industrii intensive in forta de munca, intrucat costul cu forta de munca, ca pondere in cifra de afaceri, este semnificativ mai mare decat nivelul mediu din industria prelucratoare. Gradul de concentrare in industriile traditionale este foarte scazut. Impreuna cu faptul ca majoritatea firmelor traditionale sunt intreprinderi mici si mijlocii, aceasta indica trasatura de atomicitate a acestor sectoare (competitia interna prin pret are o relevanta scazuta) si faptul ca barierele de intrare in aceste industrii nu sunt prohibitive.7

In Romania, dintre toate marfurile exportate, confectiile, urmate ceva mai timid de incaltaminte, aduc cei mai multi bani. Statisticile oficiale arata ca, an de an, hainele si pantofii lucrati in fabricile romanesti castiga tot mai mult teren pe pietele europene. Astfel, daca in 1999 romanii au exportat imbracaminte in valoare de aproximativ 2 miliarde euro, anul trecut volumul exporturilor s-a ridicat la 3,5 miliarde euro, in conditiile in care importurile s-au cifrat la 342 milioane euro. Situatia este la fel si in cazul incaltamintei. Daca in '99 exporturile au adus Romaniei 678 milioane dolari, in 2003 acestea au ajuns la 1,2 miliarde euro, in vreme ce importurile de incaltaminte nu au depasit 240 milioane euro. Potrivit cifrelor, avem de-a face cu un semnificativ excedent comercial. Anul trecut, materia prima textila ne-a costat circa 1,9 miliarde euro, iar valoarea articolelor de imbracaminte exportate de muncitorii romani a fost 3,5 miliarde euro. Se poate spune ca forta de munca din industria confectiilor a produs, intr-un an, 1,6 miliarde euro. In aceeasi perioada, incaltamintea vanduta strainilor a adus Romaniei 1,2 miliarde euro, in vreme ce materia prima importata ( piei brute si tabacite) ne-a costat 618 milioane euro. Astfel, in 2003, incaltamintea a adus Romaniei un profit de 643 milioane euro, deci pe ansamblu numai din forta de munca folosita in fabricarea incaltamintei si articolelor de imbracaminte, Romania a castigat anul trecut 2,2 miliarde euro. Dintre cele 232 de societati de profil din judetul Bacau, aproximativ 75% lucreaza in sistem lohn.
Societatea Willy Impex SRL Bacau are 600 de oameni si a devenit partener constant al renumitei firme Mark&Spencer. Afacerea inseamna in primul rand lohn, deoarece banii castigati cu produse facute integral in perioada 1993-1996 au fost incomparabili cu cei obtinuti in sistem lohn. Marja de profit este mult mai mare: acoperi cheltuielile, poti creste salariile, poti face investitii, pe cand lohn-ul inseamna o plata stricta a manoperei. Firma este profilata pe imbracaminte tip sport, lucreaza pentru Versace, Schneider din Austria, Gianfranco Ferre, BMW, pentru care a facut jachete de motociclisti, Mark&Spencer, Benetton sau grupul DressMaster din Germania, din care face parte si marca Steilmann. De doi ani, gecile facute la Bacau, dar purtand marca Mark&Spencer, ajung in magazinele din intreaga lume. Este bine de stiut faptul ca unele croitorese simple din Vrancea au lucrat creatii vestimentare pretentioase pentru firme cunoscute in toata lumea. Costume si sacouri pentru Pierre Cardin, camasi pentru Giorgio Armani, compleuri, rochii sau bluze pentru Mark&Spencer, modele vandute cu succes in boutique-uri de pe bulevardele Parisului ori in magazinele de la Milano. In Vrancea, una dintre cele mai mari fabrici de confectii din judet (2.500 de angajati numai in confectii) realizeaza atat modele pretentioase pentru Luiza Spanioli sau Pierre Cardin, cat si uniforme pentru armata franceza contractele pentru uniformele armatelor NATO. Hainele ajung in magazine din toata lumea, iar multe se intorc chiar in magazinele de lux din Romania - produse Dolce&Gabanna, Benetton, Diesel, Calvin Klein sau Essenza. Manopera pentru un produs variaza intre 30 de centi si 3 euro, in functie de material si de complexitatea operatiilor. Aici, pana in 1996, exista o singura fabrica de confectii care lucra pentru piata italiana, acum existand cateva zeci. Peste 50.000 din femeile judetului lucreaza in domeniul confectiilor textile, realizand in anul 2003 produse care apoi au fost exportate in valoare de 180 de milioane de euro, baza exporturilor, aproape 90%, reprezentand confectiile textile. Mai bine de jumatate din exporturile realizate de judetele din Moldova se datoreaza fabricilor de confectii care produc in sistem lohn.

Spre exemplu, in judetul Iasi, din cele 174 de milioane de euro realizate la export, 91 de milioane au fost obtinute din industria textila si doar 20 de milioane de euro din industria masinilor si echipamentelor electronice. Legiunea Straina, poate cea mai puternica armata de mercenari a lumii, este imbracata, de aproape cinci ani, de o firma din Iasi, care produce, in sistem lohn, uniforme si echipamente de protectie pentru soldati. Fabrica din Iasi, unde se afla si sediul firmei, a crescut in cinci ani de la 20 la 400 de angajati. In anul 2002 societatea a avut o cifra de afaceri de 43 de miliarde de lei -, incat a mai deschis o fabrica asemanatoare si la Falticeni, tot cu 400 de angajati. La Iasi sunt produse veste antiglont, jachete impermeabile, rucsacuri, caschete si materiale de camuflaj, in total fiind exportate pana acum, in Europa, peste un milion de astfel de produse. Produse ale numelor sonore din domeniul confectiilor - Benetton si Esprit - sunt executate in Cluj-Napoca de unul dintre cei mai mari producatori de textile din Romania - Flacara SA, una dintre cele cateva sute de firme clujene care au contracte cu firmele straine in sistem lohn. Pentru Benetton se produce imbracaminte pentru barbati, iar pentru Esprit, imbracaminte pentru femei.  Contractul in sistem lohn cu firma Benetton se deruleaza de cel putin patru ani, iar cu Esprit, unul dintre cei mai seriosi clienti ai sai, de trei ani. In 2003, pe primul loc s-a situat Italian Knitweare Craiova - cu o cifra de afaceri de peste 6 milioane de euro (240 de miliarde de lei), urmata de Steilmann Bukarest SRL din Craiova - 3,7 milioane de euro, apoi de Modexim (lucreaza pentru nemti) - 2,5 milioane de euro si de Craimodex - aproximativ 2,3 milioane de euro. Fabricile din Targu-Mures produc, in sistem lohn, textile pentru Stones, Daniel Hechter, tricotaje pentru Armani si lenjerie intima pentru Diesel si Sergio Tachini. Fabrica "Norada" din Odorheiul Secuiesc produce costume pentru Pierre Cardin .

Intrarea in Uniunea Europeana ar putea insemna sfarsitul sistemului lohn in Romania, asa cum s-a intamplat in Ungaria, numai ca reorientarea spre productia proprie nu este usor de realizat, deoarece nu exista piata de desfacere in Romania, in acest moment, pentru produsele autohtone. Trebuie sa existe o retea proprie de magazine pentru a se putea jongla pretul, pentru a se putea retrage un produs care nu merge.

LOHN IN INDUSTRIA COMPONENTELOR AUTO - ALTERNATIVA PENTRU INTREPRINDERILE ROMANESTI

Datorita reducerii costurilor, marii producatori de piese auto au renuntat treptat la o parte dintre locatiile vest-europene in favoarea pietelor emergente, Estul Europei castigand tot mai mult teren pe harta strategica a expansiunii greilor industriei de profil, Romania conturandu-se ca o destinatie favorita. Astfel, grupuri precum Continental AG, lider in productia de anvelope si componente auto, nu se reorienteaza spre partea estica a Germaniei, ci se aventureaza pe pietele inca fragile din Balcani deoarece, mana de lucru din zona fostului bloc comunist este de departe mai ieftina decat in multe locuri din lume. Un muncitor de la fabrica Ostrokovice din Cehia atrage cheltuieli situate la numai un sfert din cele pe care le presupune un angajat german din Hanovra, iar in ceea ce priveste Romania costurile scad pana la 10%. Acum, pe piata autohtona activeaza peste 20 de mari furnizori de piese si componente auto. In fabricile deschise de acestia in Romania se produce aproape orice are tangenta cu structura interna a unui automobil, pornind de la cabluri electrice si airbag-uri, pana la anvelope si aplicatii software pentru computere de bord. DaimlerChrysler, GM, Volkswagen, Renault, BMW sunt doar cativa dintre destinatarii acestor produse. Insa pentru a ajunge aici a fost nevoie de investitii majore in noile capacitati de productie din Romania. Un calcul sumar releva faptul ca valoarea capitalului injectat pe piata locala de aceste companii depaseste cu mult pragul de 500 de milioane de euro, daca se tine seama de sumele cheltuite deja si de cele care vor fi alocate pentru continuarea planurilor investitionale in urmatorii ani. Romania atrage ca un magnet tot mai multi producatori straini de piese si componente auto. Europa de Est se plaseaza pe primul loc in clasamentul principalelor destinatii ale investitiilor realizate peste granita in ultimii cinci ani de furnizorii germani de piese auto. Principalele motive ale amplasarii sau reamplasarii unitatilor de productie in statele din aceasta regiune au fost costurile scazute de operare, mana de lucru ieftina si calificata, precum si pozitia geografica. Desi mai putin avansata la capitolul economic decat vecinele sale aflate in primul val de extindere, Romania a avut si inca are partea sa de castig din aceasta tendinta. Gigantii industriei germane de profil, intre care Continental AG, Thyssen Krupp AG, BOS Automotive, Leoni AG si Lisa Draexlmaier, au deja prezente solide pe piata locala, iar alte companii, precum Ruwel AG si Brandl GmbH, pregatesc, de asemenea, investitii importante. Sumitomo Electric Wiring Systems si-a lansat operatiunile pe plan local inca din anul 2000, in vreme ce un alt grup japonez, Yazaki, se afla la inceput de drum, promitand investitii de zeci de milioane de euro in noi unitati de productie. O serie de companii franceze, printre care Valeo, Auto Chassis International (ACI), Michelin si Faurecia completeaza impreuna cu americanii de la Lear Corporation, Autoliv si, Delphi Packard lista partenerilor Romaniei in sistem lohn. Furnizori de rang european s-au instalat chiar in perimetrul Uzinei Dacia. Johnson Controls produce aici scaune auto, ACI - trenuri fata si spate, iar Valeo - cablaje electrice. De asemenea, Euro APS, o asociere intre companiile Simoldes Plasticos - Portugalia, AD Plastik - Croatia si IMI, produc planse de bord, panouri de usi si bare parasol.

Analistii arata ca investitiile in noile locatii din pietele cu costuri reduse sunt realizate pe termen lung, insemnand circa 20 de ani. Identificarea amplasamentelor viitoarelor fabrici este insa un proces costisitor si presupune analize aprofundate. In plus, competitivitatea companiilor intr-un sector al industriei cum este cel auto este in stransa legatura cu o serie de factori din jurul locatiei fabricii, si anume calitatea infrastructurii publice, nivelul taxelor, legislatia, cultura, pregatirea profesionala a angajatilor si nivelul salariilor. Semnificativ este si cuantumul personalului angrenat in aceste noi activitati, in jur de 30.000 de angajati, conform unor statistici neoficiale, cifra urmind sa creasca considerabil in viitorul apropiat9. Un bun exemplu este Sumitomo Electric Wiring Systems (SEWS), companie cu capital japonez si-a inceput activitatea in Romania in anul 2000 cu o fabrica de cabluri electrice la Deva, iar in august 2003 a mai deschis o unitate, la Orastie. De curand, compania a ales Alba Iulia pentru o noua fabrica. Expunerea sa pe piata locala va depasi 50 de milioane de euro, dupa finalizarea tuturor lucrarilor, in vreme ce numarul angajatilor va avansa de la 2.050 la 3.000. Si Continental AG mizeaza pe potentialul Romaniei, pe care a pariat mai mult de 136 de milioane de euro. Dupa fabrica de anvelope de la Timisoara, reprezentand o investitie de peste 100 de milioane de euro, grupul german a decis sa-si consolideze prezenta la nivel local, prin intermediul a trei dintre diviziile sale, cu o unitate de productie a curelelor de transmisie, una de racorduri pentru instalatii auto de aer conditionat si una de componente electronice auto, locatia acesteia din urma fiind Sibiul. Marii producatori de piese auto vin cu know-how si cu o alta mentalitate in privinta costurilor si termenelor.

Industria componentelor auto a fost anul trecut preferata investitorilor straini, valoarea proiectelor de investitii anuntate in 2005 fiind situata la aproximativ un miliard de euro. Marile grupuri de profil au ales sa-si delocalizeze activitatile de productie in Romania datorita costurilor mici cu forta de munca sau cu chiriile pentru spatiile industriale, precum si calificarii superioare a muncitorilor romani.

Industria auto din Romania ar putea ajunge la o cifra de afaceri intre 9 si 12 miliarde de euro la orizontul anului 2010, fata de 3,8 miliarde de euro anul trecut. Producatorii de masini si componente si cei din industriile conexe vor ajunge pana in anul 2010 la investitii de peste 8 mld. euro.

Astfel, investitiile atrase in ultimii ani de industria auto se vor mentine si chiar accentua pe termen mediu delocalizarile productiei din tarile vest europene urmand sa determine o crestere sustinuta a cifrei de afaceri, potrivit Asociatiei Constructorilor de Automobile din Romania.

Analistii estimeaza la aproximativ 5,8 miliarde de euro investitiile totale atrase pana acum de industria auto si domeniile conexe. Numai investitiile cumulate derulate pana acum de Renault si Daewoo la fabricile de la Pitesti si, respectiv, Craiova, se apropie, potrivit propriilor estimari de 1,5 mld. euro. Valoarea de 5,8 mld. euro include nu doar investitiile straine directe, ci si pe cele derulate de cele cateva sute de producatori romani de componente10.

TENDINTE ACTUALE SI PREVIZIUNI PRIVIND ACTIVITATEA DE PRELUCRARE IN LOHN IN ROMANIA

Este dovedit faptul ca lohn-ul a fost o solutie buna doar pentru perioada de tranzitie. Tendinta va fi ca firmele sa produca bunuri facute sub marca proprie, intr-un flux complet. Numai ca aici ne vom invarti intr-un cerc vicios. Fiindca aceasta perioada in care sistemul lohn a fost la putere a dus la disparitia producatorilor autohtoni de tesaturi si accesorii. Confectionerii care vor dori sa ia marfuri din tara nu vor mai avea spre cine sa se indrepte. Tara noastra ar trebui sa se axeze in viitor mai mult pe exportul de produse finite, decat pe cel de materie prima sau operatiuni tip lohn. Tariful Vamal Comun care va fi adoptat de Romania la momentul aderarii sale la UE va implica parasirea Sistemului Generalizat de Preferinte si a Sistemului Global de Preferinte Comerciale.

1 ianuarie 2005 a adus pe plan mondial o masura preconizata inca din 1995: abolirea totala a sistemului cotelor la importurile de textile. Aceasta decizie a Organizatiei Mondiale a Comertului, care a supravegheat reducerea constanta a cotelor inca din 1995, cand fusese semnat la Marrackech Acordul Textil si Vestimentar, inseamna ca toate tarile membre ale OMC isi deschid portile in fata importurilor nelimitate din Asia, mai ales din China, care este principalul beneficiar al acestei masuri economice. Pentru Romania, aceasta masura reprezinta o dubla lovitura. In primul rand, piata interna, deja sufocata de marfurile chinezesti, va fi aproape imposibil de recucerit dupa aceasta eliminare a cotelor de import. In al doilea rand, exportatorilor romani, pentru care Uniunea Europeana era piata traditionala, cu o pondere de 85% din exporturile de textile, le va fi din ce in ce mai greu sa-si pastreze aceasta piata de desfacere. Deja multi producatori romani se lovesc de refuzul partenerilor europeni de a mai face comenzi, incepand chiar cu luna ianuarie. Acestia sant o victima a liberalizarii importurilor, pentru ca nici o firma romaneasca nu prea poate face fata concurentei chinezilor. Asta pentru ca orice firma chinezeasca primeste subventii mari pentru export, ceea ce nu e cazul pentru Romania11.

In primii ani lohn-ul a avut efecte benefice, pentru ca a inlesnit transferul de know-how si tehnologie in domeniul confectiilor cu specialisti din UE. Au fost castiguri in industrie, dar si locuri de munca asigurate. Faptul ca prin lohn se lucreaza cu clienti renumiti din lume a fost considerat o sansa de a intra in competitia internationala, prin adoptarea practicilor de lucru si a limbajului international in privinta calitatii, managementului, design-ului si tehnologiilor.

Lohn-ul nu este totusi o solutie definitiva si toate castigurile financiare, profesionale, de marketing ar fi trebuit transformate intr-un produs conceput integral in Romania. Sloganul "Trebuie sa trecem de la lohn la produs complet autohton" nu poate insa duce prin el insusi, din simple considerente patriotice, la diminuarea pana la disparitie a lohn-ului in industria de confectii si tricotaje. In Romania nu se gasesc fire sau tesaturi de matase necesare confectiilor si se importa o mare cantitate de textile de toate tipurile. Multe din materiile prime care se produceau in Romania se realizeaza acum in cantitate foarte mica sau au disparut.

Tendinta marilor firme de desfacere din Vest este de a cauta oportunitati de fabricatie in tari cu mana de lucru ieftina. Romania nu va mai oferi multa vreme aceasta oportunitate, deci revitalizarea fabricatiei interne pe noi baze, pornind de la materia prima, poate reprezenta domeniul unor intreprinderi de succes. Firmele din Romania trebuie sa-si faca un nume propriu pe piata externa pe care sa-l promoveze. Un exemplu in acest sens este oferit de prezenta cu stand propriu la Targul CPP Dusseldorf (1-3 august), la care din 21 de firme din industria de confectii - textile - tricotaje numai doua vin exclusiv cu produse in lohn, celelalte preferand sa expuna propriile colectii12.

In ultimii doi ani investitiile in utilaje au scazut. 2007 se simte deja, integrarea ii face pe intreprinzatorii din domeniu sa manifeste prudenta. Sunt firme care au schimbat totul, interiorul si exteriorul gospodar si cum a stiut sa gestioneze fondurile in finantare. Pe viitor, va fi o sita care va cerne accesul sau derularea activitatii pe mai departe a celor competitivi. Numai cei bine organizati, cu un management de calitate vor face afaceri prin productivitate, eficienta, in parametri de timp si calitate. Romania are o pozitie privilegiata, este o tara din ce in ce mai sigura, iar mutarea lohn-ului spre est implica si riscuri pe care unele companii si le-au asumat deja, dar s-au intors, datorita nesigurantei.

Romania joaca un rol major in comertul UE cu textile si incaltaminte (fiind al treilea importator mondial de fire si fibre textile din UE si al treilea exportator mondial de confectii in UE). Data fiind importanta sa in comertul UE, nu va fi usor ca Romania sa fie inlocuita peste noapte in fluxurile comerciale ale UE, in special in industria de confectii. Costul fortei de munca in Romania este deja mai mare decat in multe tari asiatice si in state potential competitoare din fosta Uniune Sovietica. Aceasta inseamna ca, daca intr-adevar costul fortei de munca ar fi fost factorul determinant, industria de confectii s-ar fi mutat deja in tarile mai ieftine. Sunt insa si alti factori relevanti in luarea deciziei de relocare si toti acesti factori sunt in favoarea pastrarii industriilor traditionale aici: asemanarea culturala, costul scazut al transportului, timpul redus de livrare, traditia, relatiile de incredere stabilite in timp intre partenerii locali si cei straini, standardul de calitate. Intrucat firmele locale au absorbit in cele mai multe cazuri tehnologie occidentala moderna, ajungand pana acum sa o si detina (si invatand sa lucreze cu ea), ar fi costisitor si riscant pentru partenerii straini, in special pentru intermediarii externi, sa isi reorienteze activitatea in afara Romaniei. Costisitor, pentru ca noile fabrici pe care le-ar deschide in alte tari ar avea nevoie de tehnologie noua, iar angajatii de acolo ar necesita o perioada de antrenare pentru a invata sa lucreze cu noua tehnologie. Riscant, pentru ca ar lasa piata locala pe mana producatorilor locali, fortandu-i pe acestia sa vanda la intern (in absenta unei relatii directe cu cumparatorul extern) produse competitive.

Romania a fost una dintre primele tari pe care au patruns acesti ordonatori in lohn; au mutat in Romania o parte din productia pe care o realizau in Polonia sau Ungaria, dar a fost o mutare intre doua economii est-europene. Legaturile institutionale dintre economia locala si UE par sa joace un rol important si ar fi greu de luat o decizie de relocare in zone indepartate, in care mecanismele UE de control sunt mai putin eficiente13. In momentul aderarii Romaniei la Comunitatea Europeana, toate aceste companii straine se vor retrage din Romania datorita pretului fortei de munca ce va creste automat, indreptandu-se catre alte piete ce vor deveni pana atunci sigure si ieftine. Pentru a preveni aceasta eventuala prabusire a acestei industrii este necesara dezvoltarea sau mai bine zis, aparitia unor clienti interni (retele de magazine speciale - asa cum exista in toate tarile dezvoltate) care, prin forta financiara de care dispun, pot impune si mentine anumite standarde de calitate, atat pentru fabrici cat si pentru consumatorii obisnuiti. Este necesara de asemenea, o mult mai buna segmentare a pietei si a produselor de oferit.

Peste doua treimi din exporturile romanesti in UE sunt constituite din productie in lohn, in domenii dintre cele mai diverse, de la imbracaminte si incaltaminte si pana la productia de autovehicule. O data cu integrarea europeana, productia pe baza de lohn se va reduce simtitor. Un argument important este acela ca forta de munca calificata va putea migra in alte zone ale UE, mai bine platite, si astfel excesul relativ de forta de munca, usor de fructificat acum, va disparea.