ECONOMIA NATIONALA

1. Determinari conceptuale

2. Rezultatele activitatii economice la nivel national si metode de determinare a lor

3. Dimensiunile unei economii nationale prin prisma sistemului indicatorilor macroeconomici

1. Determinari conceptuale

Economia nationala poate fi definita ca un sistem complex, un ansamblu de activitati, relatii si fluxuri economice, care se desfasoara de si se statorniceste intre subiectii economici ai unei natiuni, in cadrul si pe teritoriul unui stat determinat.

Nasterea si evolutia economiilor nationale sunt in legatura directa cu natiunea, ca suport existential al vietii unui popor, avand o determinarea obiectiva, manifestata intr-un teritoriu predeterminat. Ansamblul de activitati economice din cadrul unei economii nationale sunt strans legate de resursele acesteia (componenta cantitativa) si de mobilurile comportamentale manifestate (componenta calitativa), interactionand si conditionandu-se reciproc, intr-o retea ce debuteaza la nivel micro-, continua la cel mezo- si apoi la cel macroeconomic, elementul primordial care trebuie sa le uneasca si sa le conduca fiind interesul national.

Dintre componentele mai importante ale unei economii nationale amintim urmatoarele:

a) organizare statala inchegata

b) piata nationala proprie, corespunzatoare gradului ei de dezvoltare

c) cadru adecvat al diviziunii muncii, corespunzator specificului economiei respective

d) un sistem functional dinamic, un sistem concret de relatii de productie si repartitie a bunurilor si serviciilor, un organism de tip deschis

e) un sistem institutional corespunzator

f) o legislatie adecvata, care sa permita atat individualizarea economiei nationale cat si posibilitatea cooperarii si colaborarii pe plan mondial

Principalele trasaturi care caracterizeaza economia nationala sunt:

a) este un sistem complex de activitati, relatii si fluxuri economice istoriceste constituit. El a aparut pe o anumita treapta de dezvoltare a societatii (in tarile mai dezvoltate procesul formarii lui a inceput odata cu a doua jumatate a secolului al XVI si s-a incheiat spre sfarsitul secolului al XVIII-lea)

b) factorii principali care au determinat formarea economiilor nationale:

constituirea pietelor nationale

formarea natiunilor

constituirea statelor nationale

aparitia si consolidarea diviziunii sociale a muncii

aparitia si dezvoltarea unui subsistem de relatii de cooperare la scara macroeconomica

c) subiectii economiei nationale sunt oamenii, ce au o determinare economica multilaterala (proprietari, intreprinzatori, creditori si debitori, producatori si consumatori, furnizori si clienti)

d) economia nationala se compune dintr-o suma de intreprinderi (firme, companii sau corporatii, societati comerciale), care reprezinta entitatile sale celulare

e) economia nationala este un sistem cibernetic inzestrat cu capacitate de autoreglare

f) este o realitate dinamica. Fortele motrice principale care pus si pun in miscare subiectii economici  si deci economiile nationale au fost si au ramas trebuintele, interesele, dorintele si contradictiile economice, care au dat continut si esenta scopurilor nemijlocite, imediate si de perspectiva

g) fiecare economie nationala ocupa o anumita suprafata geografica pe care o stapaneste impreuna cu bogatiile solului si subsolului.  Ea evolueaza in cadrul unui multiplu mediu: natural, economic, international, social-national si international determinate.

Avand in vedere aceste aspecte, se poate spune ca economia nationala este un agregat economic complex, o entitate de sine statatoare, care reuneste in perimetrul unui stat (federatie de state) o retea de activitati, de relatii si fluxuri materiale (reale) si financiare, functionand in principal pe baza resurselor proprii si a macrodivizoiunii muncii sociale, subordonata satisfacerii trebuintelor, intereselor individuale, dar si de grup, interesul national predominand.

Legat de fluxurile materiale si cele financiare, aducem in discutie notiunea de circuit economic complex, care poate fi reprezentat schematic astfel:

Consum

Economii Investitii

Fig. nr. 1. Circuitul economic

In conditiile internationalizarii si globalizarii, economiile nationale au devenit entitati celulare ale economiei mondiale contemporane.

Pe langa aceste trasaturi comune tuturor economiilor nationale, fiecarei economii nationale ii sunt proprii anumite trasaturi specifice, care o individualizeaza si o deosebesc de celelalte economii nationale cu care coexista.

Deoarece exista opinii conform carora economia nationala se suprapune cu macroeconomia, vom incerca sa lamurim legatura dintre cei doi termeni. Economia nationala include in structura sa nu numai fenomenele, relatiile si conexiunile agregate care dau continut macroeconomiei ci si intreaga microeconomie si mezoeconomia, a carui domeniu este ramura economica sau sectorul economic.

Corelatiile dintre economia nationala si macroeconomie se bazeaza pe faptul ca, pe o anumita treapta de dezvoltare economia nationala participa tot mai eficient, prin componentele ei la nivelul macroeconomic, la schimburile internationale, putand sa ajunga la stadiul de complex economic national. Complexul economic national reprezinta o forma superioara de organizare si de functionare a multiplelor activitati desfasurate intr-un cadru statal, fiind urmarea fireasca a modului de evolutie a economiei nationale corespunzatoare.

2. Rezultatele activitatii economice la nivel national si metode de determinare a lor

Economia nationala structurata pe cele trei nivele: microeconomia, mezoeconomia si macroeconomia, se caracterizeaza printr-o retea de interdependente deosebit de complexe ce se statornicesc intre acestea, dar si de fluxuri economice materiale (reale) si financiare, generate de alocare si achizitionare a factorilor de productie, de combinarea si utilizarea lor, de repartitia si desfacerea marfurilor obiectuale produse si prestarea de servicii. Fiecare nivel al economiei nationale isi are input-urile si output-urile sale. Punctul de plecare in determinarea output-urilor sau a rezultatelor macroeconomice il constituie rezultatele microeconomice care se integreaza la diferite niveluri de structurare a sistemului economic national.

Rezultatele macroeconomice constituie punctul de plecare in fundamentarea strategiei si tacticii dezvoltarii economiei nationale, dar, in acelasi timp, cu ajutorul lor, se poate aprecia locul pe care o economie nationala il ocupa in cadrul economiei mondiale.

In teoria si practica economica se cunosc doua sisteme metodologice principale de calcul si masurare a rezultatelor macroeconomice: a) sistemul conturilor nationale (SCN) si b) sistemul productiei materiale (SPM).

Sistemul conturilor nationale se sprijina pe teoria factorilor de productie conform careia participantii la activitatile economice sunt recompensati in raport cu serviciile aduse: mana de lucru - cu salariul, pamantul - cu renta, capitalul - cu profitul.

Acest sistem dateaza de la sfarsitul secolului al XVII-lea, perfectionandu-se odata cu trecerea timpului, ajungand ca dupa cel de-al doilea razboi mondial sa ofere principalele informatii pentru fundamentarea diferitelor strategii de crestere economica.

Sistemul productiei materiale are la baza teoria muncii productive conform careia munca prestata in sfera productiei materiale, inclusiv in sectorul serviciilor de productie, creeaza bunuri economice si venituri. Aceasta teorie are doua acceptiuni: una considera ca este productiva doar munca producatoare de bunuri obiectual-materiale utile (valori de intrebuintare), iar cealalta considera productiva orice fel de activitate umana, apropiindu-se de teoria SCN.

Principala deosebire intre cele doua sisteme se refera la delimitarea sferei de producere a venitului national. In SCN venitul national se creeaza in toate sectoarele economice, pe cand in SPM venitul national se produce doar in sfera productiei materiale.

Deoarece SCN a devenit predominant, fiind utilizat nu numai de majoritatea tarilor cu economie de piata ci si de organisme internationale precum ONU, OECD, etc., vom prezenta principalele reguli care trebuie respectate pentru masurarea rezultatelor macroeconomice:

- se iau in calcul doar bunurile economice vandute pe piata, cele obtinute in gospodaria proprie si folosite pentru autoconsum si serviciile guvernamentale

- bunurile trebuie sa fie rezultatul activitatii perioadei pentru care se efectueaza calculul, excluzandu-se bunurile care reprezinta revanzari, incluzandu-se veniturile si cheltuielile de prestare a serviciilor de vanzare-cumparare

- nu se iau in considerare transferurile banesti intre subiecti economici care presupun doar un flux unidirectional (pensii, burse, ajutoare, alocatii, etc.)

- marimea rezultatelor economice se va exprima in valoarea bruta sau neta a bunurilor economice finale, destinate consumului privat, consumului public, investitilor (brute sau nete), cresterii stocurilor, exporturilor

- rezultatele economice obtinute de subiectii economici din interiorul tarii se exprima in produsul intern brut sau net, iar cele obtinute de agentii autohtoni pe teritoriul national si in afara acestuia se regasesc in produsul national brut sau net

Elementele de baza ale SCN sunt agentii economici, operatiunile si conturile.

Agentii economici care trebuie luati in considerare sunt firmele (intreprinderile) ce au ca scop producerea de bunuri economice destinate pietei, gospodariile (familiile) producatori de servicii casnice, sectorul guvernamental (administratiile publice) ce ofera servicii cu caracter public, institutiile cu caracter nelucrativ ce presteaza diferite servicii.

Operatiunile cuprind actele economice si financiare efectuate de subiecti, concretizate in fluxuri materiale si financiare. Fluxurile materiale sunt legate de productia de bunuri si servicii, importul, consumul intermediar, consumul final, modificarea stocurilor, investitiile, exportul, iar fluxurile financiare sunt legate de elemente ale valorii adaugate (salarii, excedent net de venit, amortizare), operatii de asigurare contra daunelor, transferuri curente, modificarile creantelor si ale angajamentelor, creditelor, etc.

Conturile permit ca intregul circuit economic sa fie urmarit pe sectoare si activitati cu ajutorul a cinci conturi: patru sintetice (productie, consum, administratie publica si schimburile cu strainatatea), alaturi de care se utilizeaza contul capitalului (acumulare), fara corespondenta directa cu un anumit grup de subiecti economici (aici adunandu-se toate economiile colectivitatii). Pe baza datelor cuprinse in aceste conturi se elaboreaza tabele de ansamblu sub forma de matrici. Forma matriceala a tabelelor de ansamblu scoate in evidenta multiplele interdependente dintre agentii economici, dintre operatiuni si dintre conturi, precum si din interiorul acestora.

Bunurile economice pot fi inregistrate in conturile nationale la pretul factorilor de productie (preturile producatorilor) si/sau la preturile pietei (preturile cumparatorilor). In preturile prodfactorilor nu sunt incluse impozitele indirecte nete ci doar impozitele directe aferente veniturilor acestor factori. Daca din impozitele indirecte se scad subventiile de exploatare rezulta impozitele indirecte nete incasate de stat. Preturile pietei cuprind preturile prodfactorilor la care se adauga impozitele indirecte nete.

Principalii indicatori sintetici ai rezultatelor macroeconomice calculati pe baza informatiilor oferite de SCN sunt:

a) Produsul global brut (PGB) - reflecta valoric totalitatea productiei de bunuri economice realizate intr-o anumita perioada de timp, de regula un an, in cadrul unei economiei nationale. Reprezentativitatea sa este redusa deoarece cuprinde inregistrari repetate ale valorii unuia si aceluiasi bun, odata la realizarea sa efectiva si apoi in pretul produsului in care a fost eventual incorporat (in cadrul unor procese de productie ulterioare)

b) Produsul intern brut (PIB) - reflecta valoarea adaugata bruta a tuturor bunurilor economice destinate consumului final realizate in interiorul garnitelor unui stat, de catre agentii economici nationali si straini, intr-o anumita perioada de timp, de regula un an. Se poate determina fie eliminand din PGB consumul intermediar, fie insumand valoarea adaugata interna bruta. Deoarece este un indicator de flux, referindu-se la o perioada data, in PIB sunt incluse doar acele bunuri economice realizate in perioada respectiva, nu si cele existente in anii anteriori. Daca se vinde o masina veche de 10 ani, in PIB se va include doar comisionul si taxele aferente vanzarii, nu si valoarea de piata a masinii.

PIB = PGB - CI , CI - consumul intermediar

PIB = , VAB - valoarea adaugata bruta

PIB se poate determina prin

- metoda productiei

PIB_pp = VAB + IP + TV - S, unde VAB - valoarea adaugata bruta la preturile producatorilor, IP - impozitele pe produs, inclusiv TVA, TV - taxele vamale, S - subventiile pe produs si pentru import

Valoarea adaugata este contributia productiva proprie unei intreprinderi, putand fi determinata scazand din valoarea bunurilor si serviciilor consumul intermediar (bunuri necesare productiei, altele decat capitalul fix: materii prime, materiale, energie, semifabricate). Vorbim de valoare adaugata bruta daca includem amortizarea capitalului fix, si de valoare adaugata neta, daca excludem aceasta amortizare.

Valoarea adaugata realizata in economie constituie sursa de venituri pentru proprietarii factorilor de productie, venituri ce se vor transforma in cheltuieli, astfel ca PIB se mai poate determina prin doua metode: metoda cheltuielilor (a consumului final) si metoda veniturilor (a repartitiei).

- metoda cheltuielilor

Din perspectiva cheltuielilor, PIB reprezinta suma urmatoarelor categorii de cheltuieli: cheltuieli de consum ale populatiei, ale administratiilor publice si private, investitiile brute si exportul net (diferenta dintre exporturi si importuri)

PIB = CF + FBCF + VS + EN, unde CF - consumul final (care include consumul privat si consumul guvernamental sau public), FBCF - formarea bruta a capitalului fix, VS - variatia stocurilor, EN - exportul net

- metoda veniturilor (repartitiei)

PIB calculat prin metoda veniturilor reprezinta suma veniturilor aferente factorilor de productie antrenati in activitatea economica dintr-o tara, la care se adauga impozitele indirecte si se scad subventiile.

PIB = VM + EBS + IPI - SE , unde VM - venituri din munca, EBS - excedent brut de exploatare, IPI - impozite legate de productie si de import, SE - subventii de exploatare

PIB, la fel ca si restul indicatorilor, pot fi exprimati in termeni nominali, adica in preturi curente, si in termeni reali, adica in preturi constante. PIB in preturi curente se numeste PIB nominal, iar PIB in preturi constante se numeste PIB real (elimina efectul perturbator al modificarii preturilor). Raportul intre PIB nominal si PIB real se numeste deflatorul PIB si este utilizat pentru surprinderea modificarilor intervenite in nivelul preturilor sau in puterea de cumparare a banilor.

Deflatorul PIB = PIB nominal / PIB real

c) Produsul intern net (PIN) - exprima marimea neta a valorii adaugate prin producerea bunurilor economice finale, de catre agentii economici nationali si straini intr-o economie nationala, intr-o anumita perioada de timp, de regula un an. Se determina scazand din PIB amortizarea sau consumul de capital fix.

PIN = PIB - CCF

d) Produsul national brut (PNB) - reflecta, in expresie baneasca productia totala de bunuri economice finale realizate de catre agentii economici nationali in tara si in strainatate, in decursul unei perioade de timp, de regula un an. PNB poate fi mai mare sau mai mic decat PIB, in functie de soldul - pozitiv sau negativ - dintre produsul obtinut de agentii economici autohtoni in afara granitelor tarii si produsul obtinut de agentii economici straini in interiorul tarii.

PNB = PIB ± M

PNB =

Este considerat, alaturi de PIB, cel mai expresiv indicator macroeconomic, exprimand rezultatele activitatii agentilor economici ai unei tari, indiferent daca acestia isi desfasoara activitatea economica in granitele teritoriului national sau in afara acestuia.

e) Produsul national net (PNN) - exprima in forma baneasca valoarea adaugata neta a bunurilor finale realizate in decursul unei perioade determinate de agentii nationali de pe teritoriul tarii si din afara acestuia.

f) Venitul national (VN) - reprezinta PNN estimat la preturile factorilor de productie.

g) Venitul personal (VP) - este venitul brut (inainte de a fi impozitat) realizat si/sau insusit de persoanele fizice.

VP = VN - (CAS + VNR + T) + TR , unde CAS - contributiile la asigurarile sociale in masura in care acestea nu sunt suportate integral de catre firme, VNR - venituri nerepartizate persoanelor fizice (profitul nedistribuit si alte venituri nedistribuite), T- taxele pe venit platite de firme, TR - transferuri de la stat la persoane fizice (alocatii familiale, ajutoare social, de somaj, etc.)

h) Venitul personal disponibil (VPD) - se obtine scazand din venitul personal toate taxele suportate de menaje. Marimea sa reflecta partea din valoarea productiei care intra in bugetul familiilor si este fundamentul cererii lor solvabile de bunuri economice.

3. Dimensiunile unei economii nationale prin prisma sistemului indicatorilor macroeconomici

Fiecare economie nationala are particularitati care o individualizeaza si o deosebeste de alte economii nationale, iar realitatile multidimensionale ale unei economii se asociaza cu elemente ce vizeaza marimea, structura, potentialul, nivelul tehnic si tehnologic, performantele economice, nivelul de urbanizare, etc. proprii fiecarei economii in parte.

Pentru a cuantifica toate acestea este nevoie de un sistem de indicatori, iar ca exemplu putem da sistemul folosit de Banca Mondiala, ce cuprinde peste 30 de grupe de indicatori[4]:

indicatori de baza: numar de locuitori, suprafata, rata inflatiei, speranta de viata;

indicatori ai cresterii productiei: rata medie anuala de crestere a PIB a productiei agricole, a productiei industriale, a sectorului manufacturier, a serviciilor etc.

indicatori ai structurii productiei: ponderea principalelor sectoare in obtinerea produsului intern brut

indicatori ai evolutiei consumului si investitiilor: rata medie anuala a cresterii consumului privat, a consumului public, a investitiilor interne brute, etc.

indicatori ai agriculturii si alimentatiei: valoarea adaugata in agricultura, importurile de cereale, cereale pentru alimentatie, consumul de ingrasaminte, indicele mediu al productiei alimentare pe locuitor

indicatori ai industriei: repartitia valorii adaugate in sectorul manufacturier; pentru alimentatie si agricultura, pentru textile-imbracaminte, pentru masini si materiale de transport; pentru produse chimice, alte industrii manufacturiere; valoarea totala adaugata in sectorul manufacturier;

indicatori ai energiei comerciale: rata medie anuala a cresterii productiei de energie si a consumului de energie; consumul de energie si echivalent petrol; ponderea importului de energie in exportul de marfuri;

indicatori ai dinamicii cererii: indicatori ai repartitiei PIB pentru consum in sectorul privat, in sectorul public si pentru investitii; economisirile interne brute; soldul resurselor;

indicatori ai evolutiei comertului cu marfuri: ponderea exportului de combustibil, minerale si metale; ponderea exportului altor produse primare in total export; ponderea exportului de textile-imbracaminte; ponderea exportului de masini si materiale de transport; ponderea altor bunuri manufacturate;

indicatori ai originii si destinatiei exporturilor de marfuri

indicatori ai originii si destinatiei importurilor de marfuri;

indicatori ai originii si destinatiei exporturilor de bunuri manufacturate

balanta de plati si rezerve

indicatori ai fluxurilor de capitaluri externe, imprumutate si garantate de catre sectorul public;

indicatori ai datoriei publice si ai serviciului datoriei publice

indicatori ai conditiilor imprumuturilor publice

indicatori demografici si indicatori referitori la fecunditate

indicatori ai populatiei active

indicatori ai urbanizarii

indicatori referitori la speranta de viata: speranta de viata la nastere (baieti, fete); rata mortalitatii infantile (sub un an); rata mortalitatii juvenile (1-4 ani);

indicatori referitori la ocrotirea sanatatii

indicatori ai educatiei

indicatori ai cheltuielilor administratiei centrale

indicatori ai incasarilor administratiei centrale

indicatori ai repartitiei veniturilor

In teoria si practica economica se acorda insa o importanta deosebita unor caracteristici precum:

a)      potentialul economic si puterea economica

b)      nivelul de dezvoltare

c)      ritmul de crestere si dezvoltare

Potentialul economic al unei tari poate fi redat de indicatori precum: populatia totala, populatia pe varste, populatia activa totala, resursele naturale, avutia nationala totala, produsul intern brut si net, produsul national brut si net, venitul national, volumul productiei industriale, volumul productiei agricole, volumul serviciilor, potentialul tehnic, potentialul stiintific, potentialul informational etc.

Dintre  factorii care influenteaza decisiv puterea economica a unei tari amintim suprafata geografica, cu resursele naturale, bogatiile solului si subsolului, numarul locuitorilor si populatia capabila de munca, nivelul de dezvoltare tehnica, economica, stiintifica si culturala a tarii respective.

Nivelul de dezvoltare al unei economii poate fi pus in evidenta de indicatori precum: avutia nationala pe locuitor, produsul intern brut si net pe locuitor, venitul national pe locuitor, productia industriala si agricola pe locuitor, volumul serviciilor pe locuitor, randamentele tehnice si economice ale echipamentelor de productie, venitul national obtinut cu o unitate de capital, de energie, de materie prima, consumate, etc.

In cadrul indicatorilor nivelului de dezvoltare un loc special il ocupa indicatorii structurii populatiei ocupate pe sectoare si ramuri ale economiei nationale si indicatorii standardului de trai, ai modului de viata si ai calitatii vietii.

Oricare dintre indicatorii prezentati, luat separat, ne ofera doar informatii partiale referitoare la nivelul de dezvoltare al unei tari. Daca legam nivelul de dezvoltare al unei tari de gradul de satisfacere a trebuintelor umane, trebuie luam in considerare definitia data dezvoltarii umane de ONU si indicatorul propus de aceasta organizatie. In Raportul mondial asupra dezvoltarii umane elaborat de ONU, dezvoltarea umana este definita ca posibilitatea de a trai o viata indelungata in sanatate deplina, de a dobandi cunostinte si a accede la bunuri, la o ocupatie si la un venit necesar pentru a beneficia de un nivel de viata decent. Pentru a masura dezvoltarea umana dintr-o tara s-a construit un indicator sintetic - IDU - indicele dezvoltarii umane, luand in considerare patru indicatori: PIB/locuitor, rata de alfabetizare a populatiei, numarul mediu al anilor de scolarizare si speranta de viata la nastere. Indicatorul variaza de la 0 (satisfacerea zero a trebuintelor umane) la 1 (satisfacerea maxima a acestor trebuinte), reflectand in acelasi timp si deficitul de dezvoltare ce ramane de completat (diferenta care ramane pana la 1).

Ritmul de crestere si dezvoltare, la randul lui, semnifica viteza cu care se modifica potentialul economic si nivelul de dezvoltare a unei economii, indicandu-ne modificarea relativa (in procente) a indicatorilor pe care i-am enumerat pana aici.

Recapitulare cuvinte cheie/concepte

economie nationala; natiune; interes national; componentele unei economii nationale; trasaturi; circuit economic complex; trasaturi specifice; corelatiile dintre economia nationala si macroeconomie

rezultate macroeconomice; sistemul conturilor nationale; sistemul productiei materiale; reguli pentru masurarea rezultatelor macroeconomice; elemente de baza ale SCN; agentii economici; operatiunile; conturile; pretul factorilor de productie (producatorilor); preturile pietei (cumparatorilor); impozite indirecte nete; indicatori sintetici ai rezultatelor macroeconomice; PGB; PIB - metoda productiei, metoda cheltuielilor; metoda veniturilor; PIN; PNB; PNN; VN; VP; VPD

sistemul de indicatori folosit de Banca Mondiala pentru cuantificarea marimii, structurii, potentialului, nivelului tehnic si tehnologic, performante economice, nivel de urbanizare; potential economic; nivel de dezvoltare; dezvoltare umana; indicele dezvoltarii umane - IDU; ritm de crestere si dezvoltare