Gandirea economica a fiziocratilor - etapa esentiala a liberalismului economic clasic
Rezultatele aplicarii timp de doua-trei secole a ideilor de tip mercantilist si respectiv a politicilor economice de aceasta factura, nu s-a dovedit in ultima instanta, promitatoare. Tabloul economic al acestei perioade ne prezinta un declin accentuat al sectorului agricol, sacrificat in mod deliberat in favoarea dezvoltarii industriale, preturile scazute la produsele agricole generand un adevarat exod al populatiei rurale spre orase, concomitent cu cresterea suprafetelor agricole necultivate.
Ca urmare a politicilor vamale restrictioniste este impiedicata circulatia produselor agricole, chiar si in interiorul aceluiasi stat. Regulamentele absolutiste ale breslelor si ghildelor genereaza stabilirea "apriori" a conditiilor de fabricatie, a preturilor, a salariilor in corporatiile mestesugaresti, manufacturiere si negustoresti, ceea ce va duce ulterior la compromiterea in mare masura a trendului dezvoltarii industriale.
Constatand, prin exemplul faptelor, ca economia devenea tot mai saraca pe masura ce se acumula tot mai mult numerar din exportul produselor, economistii si-au dat seama de greseala comisa, si anume, aceea de a identifica banii cu avutia.
C
Pe fundalul
acestor stari negative, a aparut in plan teoretic, gandirea economica fiziocrata.
Gandirea fiziocrata s-a
nascut ca o reactie
critica fata de aceste realitati, opiniile multor
economisti schimbandu-se radical. In aceste conditii se incearca
demonstrarea necesitatii instaurarii libertatilor
economice si politice in numele a doua cerinte fundamentale: ridicarea eficientei
activitatilor economice si considerarea agriculturii ca singura ramura economica
chemata sa creeze si sa sporeasca bogatia
unei tari.
Prin urmare, denumirea de fiziocratism provine de la interpretarea fizica (naturala) a legilor si proceselor economice deoarece, natura, legile naturale sau fizice, cu caracterul lor imuabil si universal sunt cele care trebuie sa stea la baza existentei si actiunii umane.
François Quesnay considera ca prin legea fizica, se intelege cursul reglat de intregul eveniment fizic al ordinii naturale, cel mai avantajos genului uman. Prin lege si morala se intelege regula intregii actiuni umane de ordine morala conform cu ordinea fizica, evident cea mai avantajoasa genului uman. Aceste legi formuleaza ansamblul a ceea ce numim legea naturala.
Pornind de la aceasta presupozitie, fiziocratii au conchis ca stiinta economica este o stiinta naturala, fizica si ca bogatia se poate identifica cu natura pusa in slujba omului, iar valoarea trebuie sa fie natura, in forma ei de manifestare economica adica, pamantul ca producator de mijloace de subzistenta.
C
Dintre sustinatorii acestei doctrine
fiziocrate remarcam pe: Francois
Quesnay (1694-1774); Victor Riqueti, marchiz de Mirabeau (1715-1789); Mercier
de la Riviere; Dupont de Nemours (1739-1817); Anne Robert Jacques Turgot, baron
de ltAulne (1727-1781).
Prin lucrarile lor fiziocratii au adus in teoria economica o serie de idei novatoare, axate pe evidentierea principiului "ordinii naturale", si a notiunilor de lege economica, produs net si circuit economic.
Principiul "ordinii naturale" exprima ideea de baza a gandirii fiziocrate. Fiziocratii sunt printre primii cercetatori ai economiei ce manifesta o conceptie neta asupra stiintei sociale si a legilor ("ordinii") economice. In conceptia fiziocratilor, societatea evolueaza urmand o serie de "uniformitati", "legi naturale", "o ordine naturala" data de divinitate pentru a asigura fericirea oamenilor si a-i face pe acestia sa le cunoasca si sa se conformeze actiunilor lor.
B
"Ordinea
naturala" este opusa conceptiei de "ordine sociala", aceasta
din urma fiind considerata ca artificiala, deoarece este
rezultatul vointei umane, caci, asa cum afirmase initial
si Jean Jacques Rousseau, "ceea ce este natural si spontan nu are
nevoie sa fie contractual. Totusi, trebuie mentionat ca,
pentru fiziocrati ordinea naturala nu presupune "intoarcerea la
natura, la salbaticie "- teza la moda, vehiculata
si in literatura franceza a timpului incepand cu Voltaire si
Diderot. Dimpotriva, "ordinea naturala inseamna proprietate,
siguranta, libertate - iata intreaga ordine sociala", cum
arata Mercier de la Riviére in lucrarea sa, "Ltordre naturel et
essentiel des sociétés politiques", considerata un adevarat cod al
doctrinei fiziocrate.
"Ordinea naturala" situeaza pe prim plan respectul individului fata de legi, iar proprietatea si autoritatea statala reprezinta baza evidenta a acesteia. "Ordinea naturala" este considerata ca "divina si esentiala", ea este "invariabila" si are "universalitate", "o universalitate" inteleasa in mod realist de fiziocrati.
In ceea ce priveste consecintele practice ale "ordinii naturale", conceptia lor este la fel de insemnata deoarece, asa cum subliniaza Gide si Rist: "ea darama un intreg edificiu de reglementari vechi in ce priveste regimul economic".
Astfel rationalitatea, reprezinta o trasatura esentiala a ordinii naturale. "Fiecare om trebuie sa obtina cea mai mare satisfactie prin cheltuiala cea mai mica posibila, arata François Quesnay, aceasta-i perfectia conducerii economice. Si cand fiecare va face la fel, aceasta ordine in loc de a fi tulburata, va fi dimpotriva mai bine asigurata". Sa lasam deci, ca totul sa se implineasca de la sine: "laissez-faire, laissez passer, le monde va lui méme".
In conceptia fiziocrata "laissez-faire" nu imprima doctrinei pasivitate si fatalism. "Pentru indivizi, apreciaza fiziocratii, va fi totul de facut, trebuie lasat fiecaruia camp de actiune fara teama ca interesele private se vor ciocni intre ele, aducand prejudicii interesului general". Statul, considera fiziocratii, este chemat "sa suprime piedicile create in mod artificial, sa asigure mentinerea proprietatii si a libertatii, sa pedepseasca pe cei care se vor atinge de dansele si mai ales, sa arate legile ordinei naturale".
Referitor la legile economice, conceptia fiziocrata considera stiinta economica ca pe o stiinta a "ordinii naturale". Ea contine o serie de legi naturale, irevocabile, care tin de esenta oamenilor si a lucrurilor, a caror existenta este atat de clara incat spiritul uman nu o poate refuza, deoarece, "ordinea naturala" este fondata pe: proprietate, libertate si armonia intereselor.
In ceea ce priveste identificarea notiunii de produs net, fiziocratii pornesc de la constatarea ca, orice operatiune productiva implica in mod nemijlocit cheltuieli, deci, consum de bogatie. Consumul de bogatie trebuie scazut, spun fiziocratii, din bogatia creata in urma desfasurarii actiunilor productive si numai diferenta, excedentul, poate constitui o crestere reala de bogatie. Acest excedent este numit de fiziocrati, produs net.
Pentru fiziocrati, pamantul constituie singurul factor productiv, intrucat el este cel care poate sa furnizeze produs net, adica sa asigure acel randament care sa faca posibila realizarea unor venituri mai mari decat costurile de productie. Alte sectoare de activitate, precum industria si comertul, sunt considerate ca sectoare "sterile" din punctul de vedere al veniturilor, deoarece ele transforma bunurile fara a le multiplica si in consecinta, nu realizeaza produs net.
Fiziocratii exacerbeaza si absolutizeaza rolul factorului - pamant in procesul de productie. Aceasta minune de a crea produs net, afirma fiziocratii, nu o regasim in nici o alta categorie de productie. Numai pentru ca productia agricola are aceasta insusire minunata de a da un produs net, scrie Dupont de Nemours, s-a creat economia si s-a fondat civilizatia.
C
In
consecinta, fiziocratii
considera si clasele sociale
care nu sunt ocupate in sectorul agricol ca fiind "clase sterile". Termenul
de "sterila" nu inseamna insa manifestarea unei atitudini de
denigrare a industriasilor, respectiv comerciantilor, ci reflectarea
unei credinte evident eronate deoarece, totusi fiziocratii
recunosc ca "departe de a fi nefolositoare, aceste arte (industria,
comertul, etc.) sunt farmecul si sprijinul vietii, servesc la
pastrarea si la buna stare a speciei umane".
Diferenta dintre industrie si agricultura are in conceptia fiziocrata si o serie de influente de factura teologica. Astfel productia agricola este considerata a fii opera divinitatii, pe cand bunurile create in sectorul industrial, fiind rezultatul efortului uman, nu sunt rezultatul unui act creator.
Fiziocratii nu au inteles nici ca productia agricola, ca si cea industriala, se desfasoara avand la baza legea preturilor de piata. Ori, atunci cand pretul de piata scadea, produsul net disparea, iar, in asemenea conditii, din teoria fiziocrata nu se mai intelegea nimic. De altfel, ei introduc asa-numitul "pret bun", pret ce contine o "plus valuta" asupra cheltuielilor de productie, ca un efect normal al ordinii naturale. In conditiile in care pretul scade sub nivelul pretului de productie, ordinea naturala se rupe, afirma fiziocratii, iar "produsul net" dispare. Tocmai dintr-o asemenea perspectiva, François Quesnay arata ca: 'Abundenta si ieftinatatea nu-i bogatie. Lipsa si scumpetea este saracie. Abundenta si scumpetea este imbelsugare", idei interesante, dar in mare masura eronate. Totusi, trebuie sa remarcam deopotriva, ca importanta deosebita acordata de catre fiziocrati agriculturii a reprezentat un pas important, ce a impulsionat ulterior societatea in promovarea protectionismului. Prin aceasta "fiziocratii liber-schimbisti au fost inselati de insusi succesul ideilor lor.
Referitor la circuitul economic, fiziocratii vor fi primii cercetatori ai "distribuirii si circulatiei bogatiilor". Ei au incercat sa arate ca, bogatiile circula de la sine, intre clasele sociale, ca circulatia bogatiilor da viata sistemului economic.
C
"Tabloul economic" al lui François Quesnay a trezit in mod
deosebit admiratia contemporanilor sai, dar si a
posteritatii. "Tabloul economic" (1758) a lui François Quesnay
reprezinta prima incercare
facuta in teoria economica pentru a da o reprezentare
cantitativa a mecanismelor vietii economice. Acest tablou se
bazeaza pe o viziune de interdependenta, de circuit. Pentru ca
sistemul economic sa functioneze, trebuie ca vanzarea produselor
sa permita reconsiderarea capitalurilor. Prin urmare, este necesar
deci, ca veniturile obtinute din productie sa fie cheltuite in
mod normal.
"Pretul bun" al produselor agricole este cel care poate asigura circulatia permanenta a capitalului si reconstituirea "avansurilor", denumite ulterior "capitaluri avansate".
Prin asa-numitele "avansuri", fiziocratii inteleg, sumele de bani utilizate in fiecare perioada de clasa producatoare pentru a-si procura mijloacele necesare obtinerii produsului net, aceste sume urmand a fi recuperate la sfarsitul fiecarui proces de productie, la incheierea fiecarei perioade.
In cadrul "Tabloului economic" Quesnay porneste de la o serie de premise. El presupune existenta unui mare stat feudal, pe al carui teritoriu se creaza, in conditiile unei agriculturi avansate, un produs anual. Acest produs anual se sprijina pe invariabilitatea preturilor, in conditiile liberei concurente si a garantarii dreptului de proprietate asupra bogatiei.
Circulatia bunurilor si repartitia veniturilor se va realiza intre cele trei clase sociale, denumite si impartite de Quesnay astfel: clasa producatoare (a agricultorilor); clasa proprietarilor si clasa sterila.
Clasa producatoare, formata din agricultori, este clasa care face sa renasca bogatiile anuale ale natiunii. Ea este aceea care avanseaza cheltuielile muncilor agricole si plateste anual venituri propritarilor funciari. De aceasta clasa sunt socotite a tine toate lucrarile pamantului si cheltuielile cu aceste lucrari, pana la vanzarea produselor la prima mana, pe baza acestuia din urma putandu-se cunoaste valoarea productiei anuale a bogatiilor natiunii. Denumirea de "bogatie" nu este acordata decat produselor brute ale natiunii.
Clasa proprietarilor cuprinde pe suveran, biserica, posesorii de pamant. Aceasta clasa se intretine cu produsul net al culturii agricole, care le este platit anual de clasa producatoare, dar, dupa ce aceasta din urma a prelevat asupra productiei pe care o face sa renasca anual fondurile necesare pentru rambursarea avansurilor anuale si fondurile necesare pentru intretinerea bunurilor aflate in exploatare.
Clasa sterila este formata din toti acei cetateni care sunt ocupati cu alte servicii si lucrari decat cele din agricultura si, ale caror cheltuieli sunt platite de clasa producatoare si clasa proprietarilor.
Unitatea de baza a economiei o constituie "ferma capitalista", care-si desfasoara activitatea in conditiile unei depline libertati de actiune, in scopul crearii produsului net.
Quesnay intreprinde apoi o analiza a capitalului, examinand partile materiale componente ale acestuia. El are in vedere impartirea "avansurilor pentru productie" in "avansuri initiale" (capital fix) si "avansuri anuale" (capital circulant), primele avansuri transmitandu-si treptat valoarea asupra noii productii, ultimele avansuri, dintr-o data.
In realizarea "Tabloului", Francois Quesnay face totusi abstractie de oscilatia preturilor marfurilor, de comertul exterior, de actele de vanzare-cumparare desfasurate intre membrii aceleiasi clase sociale. Calculul matematic de constituire si reconstituire a valorilor de intrare contine cateva erori si inexactitati, dar asupra carora nu insistam. Sunt mult mai relevante ideile si directiile in care Francois Quesnay si-a desfasurat analiza.
|
Total puncte posibile 10/ realizate.
Timp de lucru: 15 min.
Politica de confidentialitate |
.com | Copyright ©
2024 - Toate drepturile rezervate. Toate documentele au caracter informativ cu scop educational. |
Personaje din literatura |
Baltagul – caracterizarea personajelor |
Caracterizare Alexandru Lapusneanul |
Caracterizarea lui Gavilescu |
Caracterizarea personajelor negative din basmul |
Tehnica si mecanica |
Cuplaje - definitii. notatii. exemple. repere istorice. |
Actionare macara |
Reprezentarea si cotarea filetelor |
Geografie |
Turismul pe terra |
Vulcanii Și mediul |
Padurile pe terra si industrializarea lemnului |
Termeni si conditii |
Contact |
Creeaza si tu |