Practicile anticoncurentiale si politica concurentei

Practicile anticoncurentiale si politica concurentei

La Capitolul 6 - Concurenta, Romania a negociat aspecte legate de ajutoarele de stat, sectorul siderurgic si capacitatea de a aplica legislatia in domeniu. Romania s-a angajat sa aplice acquis-ul comunitar, sa instruiasca expertii Consiliului Concurentei, sa dezvolte capacitatea administrativa a acestei institutii, sa monitorizeze acordarea ajutoarelor de stat, sa realizeze investigatii din oficiu etc.

Politica Uniunii Europene este de a nu acorda ajutoare de stat care pot favoriza anumita companii in detrimentul altora, distorsionand mediul concurential. Atunci cand acestea sunt acordate, sa fie acordate doar pentru anumite domenii, pe baza unor planuri de afaceri si numai cu avizul autoritatii de concurenta (in Uniunea Europeana aceasta autoritate este Comisia, iar in Romania, Consiliul Concurentei).

Ajutoarele permise de acquis sunt: ajutor pentru dezvoltare regionala, ajutor pentru protectia mediului inconjurator, ajutor pentru salvare si restructurare, pentru instruirea angajatilor si pentru ocuparea fortei de munca, ajutor pentru intreprinderi mici si mijlocii, pentru cercetare si dezvoltare, pentru proiecte mari de investitii in conditiile prevazute in Regulamentul Multisectorial privind ajutorul de stat regional pentru proiecte mari de investitii, sub forma garantiilor in conditiile prevazute in Instructiunile privind ajutorul de stat acordat sub forma garantiilor, ajutor cu respectarea dispozitiilor instructiunilor privind ajutorul de stat si capitalul de risc, ajutor cu respectarea dispozitiilor instructiunilor privind vanzarile de terenuri si/sau cladiri de catre autoritatile publice.

Pentru siderurgie si industria carbonifera, sectorul fibrelor sintetice, industria auto si industria constructiilor navale, se aplica reguli mai restrictive decat cele aplicabile la nivelul altor industrii. In general ajutoarele acordate pentru investitii care conduc la cresterea capacitatilor sunt sever limitate sau chiar interzise. In unele cazuri, ajutorul este permis numai daca va conduce la reducerea capacitatilor.

In agricultura, pescuit si piscicultura, se aplica alte reguli, reglementate de Politica Agricola Comuna si Politica in Domeniul Pescuitului.

Legislatia in domeniul antitrust se refera la crearea de conditii egale pe piata pentru toti agentii economici, prin combaterea monopolizarii, anumitor piete de catre societati care incheie intre ele acorduri protectioniste; acorduri restrictive si fuziuni, prin prevenirea exploatarii puterii economice a unor societati in defavoarea altora (abuzul de pozitie dominanta). In acest fel, interesele consumatorilor sunt protejate fata de potentialele practici discretionare ce pot aparea pe piata. Aplicarea acestei legislatii este realizata tot de Consiliul Concurentei.

In negocierile cu Uniunea Europeana s-au obtinut trei perioade de tranzitie: doua pentru zonele libere si defavorizate si una pentru restructurarea sistemului siderurgic. Pentru zonele defavorizate s-a obtinut posibilitatea de a mentine exceptarea de la plata impozitului pe profit care a fost acordata agentilor economici ce au obtinut certificatul de investitor in zona defavorizata pana la 1 iulie 2003, in baza OUG 24/1998 privind regimul zonelor defavorizate.

Perioada de tranzitie a fost solicitata pentru intreaga perioada de existenta a zonelor defavorizate:

pentru 3 zone defavorizate pana la 31 decembrie 2008;

pentru 22 zone defavorizate pana la 31 decembrie 2009;

pentru 3 zone defavorizate pana la 31 decembrie 2010.

Pentru zonele libere s-a obtinut o perioada de tranzitie de 5 ani, pana la 31 decembrie 2011 privind exceptarea de la plata redeventei datorata administratiei zonelor libere inainte de 1 iulie 2002, in baza Legii 84/1992 privind regimul zonelor libere. Aceste ajutoare de stat vor trebui acordate in limita ajutorului de stat pentru investitii regionale.

De asemenea, s-a obtinut o perioada de restructurare a industriei siderurgice pana la sfarsitul anului 2008[1].

„Ajutoarele de stat pentru restructurarea sectorului siderurgic se acorda in mod  exceptional, doar pana cand companiile devin viabile. Perioada de restructurare a sectorului (1993-2008) este mai mare decat cea agreata in contextul negocierilor de aderare ale Republicii Cehe si Poloniei (1997-2006)”, a aratat la momentul finalizarii negocierilor ministrul delegat, negociatorul sef cu Uniunea Europeana. La acest cadru contextual general mai putem adauga urmatoarele repere referitoare la miza aderarii Romaniei la UE, dar si la activitatea de piata a constructorilor de automobile:

„Romania poate fi considerata ca o economie de piata functionala din momentul in care progresele deosebite inregistrate pana acum vor fi continuate in mod decisiv. In plus, se impune punerea in practica energica si sustinuta a programului de reforma structurala, pentru ca Romania sa fie capabila sa faca fata, in viitorul apropiat, atat presiunii concurentiale cat si fortelor de piata din interiorul UE” arata Raportul de Tara Anual al Comisiei Europene din 5 noiembrie 2003.

Crearea unei piete unice impresionante de peste 450 milioane de consumatori, prin spulberarea barierelor comerciale, va insemna pentru producatorii romani de automobile o noua provocare, aceea a crearii unui sector deosebit de competitiv; se va observa o crestere a criminalitatii si somajului datorita inlaturarii firmelor neviabile, ramase fara protectie in fata transcompaniilor internationale;

Acutizarea diferendelor pe marginea bugetului UE, diferende determinate de costurile extinderii pana in 2010, estimate la o mie de miliarde de euro. Anglia este acuzata si somata sa-si reconsidere atitudinea, in noiembrie 2005, pentru nivelul bugetului sau alocat UE;

Guvernele sunt puse in fata unei dileme: aceea de a pierde electoratul prin masuri nepopulare sau suporta sanctiunile Comisiei Europene. De exemplu, Guvernele francez si german refuza sa privatizeze companiile si utilitatile publice, sa reduca cheltuielile bugetare si sa scada consumul. Industriile nationale nu mai sunt protejate de bariere tarifare si comertul este liberalizat in interiorul UE, insa riscurile apar datorita barierelor netarifare datorita concurentei externe. Guvernul britanic de exemplu, ameninta cu referendum pentru iesirea din UE, daca interesele sale vor fi lezate. Forta economica a contribuabililor la bugetul comunitar forteaza mana politicului.

Fondurile europene vor stimula cresterea economica doar in masura in care tara beneficiara le poate absorbi, ca de exemplu, in anul 2000, Spania si Portugalia nu reuseau sa cheltuiasca nici macar 10% din sumele destinate lor;

Apreciem ca Romania nu trebuie sa priveasca aderarea la UE ca pe un scop in sine, reformele fiind necesare indiferent de conditiile impuse pentru aderare.

Romania a fost pe calea cea buna inca din decembrie 2004 cand s-au incheiat negocierile, din punct de vedere tehnic, la Capitolul 6, Concurenta, al acquis-ului comunitar, datorita progreselor inregistrate.

Din punct de vedere al economicului, Romania indeplineste criteriul unei economii de piata functionale.

Reglementarea protectiei concurentei in Romania

Politica concurentei constituie o cerinta esentiala pentru buna functionare a unei piete. Premisa unei reforme bazate pe concurenta, este ca politica concurentei sa fie principiul general de organizare al economiei. Aderarea Romaniei la Uniunea Europeana presupune mai intai indeplinirea criteriilor stabilite la Copenhaga in 1993 si, in principal, cel privind existenta unei economii de piata functionale. Competitia de piata conduce la cresterea inovarii, reduce costurile de productie, determina cresterea eficientei economice si, in consecinta, imbunatateste capacitatea concurentiala a Romaniei in relatiile cu principalii sai parteneri comerciali.

Politica in domeniul concurentei, implementata de catre Comisia Europeana si de catre autoritatile statelor membre, are ca obiective mentinerea si dezvoltarea unui stadiu de concurenta reala pe piata comuna prin masuri care privesc structurile pietei si comportamentul actorilor pietei.

Unul dintre principiile fondatoare ale Tratatului asupra Uniunii Europene este cel conform caruia statele membre ale Comunitatii trebuie sa adopte o politica economica „in concordanta cu principiile economiei de piata deschisa, bazata pe concurenta loiala”.

Politica comuna in domeniul concurentei urmareste un scop precis, si anume de a apara si de a promova concurenta reala in cadrul Pietei Comune.

Ca parte a Acordului de Asociere, Romania s-a angajat sa adopte si sa implementeze o politica in domeniul concurentei bazata pe aceleasi principii cu cele inscrise in Tratatul asupra Uniunii Europene.

Acquis-ul privind concurenta acopera atat politicile antitrust cat si politicile de control al ajutorului de stat. Acesta include reguli si proceduri de combatere a comportamentului anticoncurential al firmelor, si de prevenire a acordarii de catre guverne a ajutoarelor de stat care distorsioneaza concurenta pe piata interna. In general, regulile de concurenta sunt direct aplicabile in intreaga Uniune, iar statele membre trebuie sa coopereze pe deplin cu Comisia in aplicarea acestora[2].

Reglementarea concurentei in Romania printr-o lege organica Legea 21/1996, Legea Concurentei a devenit necesara in vederea crearii disciplinei specifice pietei libere,. Continutul legii se bazeaza atat pe constientizarea agentilor economici asupra a ceea ce inseamna libertatea concurentei, dar si pe o politica a statului, promovata prin autoritatile indreptatite privind conditiile normale in care se poate desfasura concurenta. Totodata, reglementarea concurentei pe baza principiilor dreptului concurentei aplicate in Uniunea Europeana permite armonizarea legislativa cu acest organism ca o conditie a integrari depline a Romaniei in piata unica europeana.

Obiectivul Legii Concurentei este deci asigurarea conditiilor comportamentale specifice pentru stimularea si protejarea concurentei pe piata libera, iar scopul final este dezvoltarea unei economii cat mai echilibrate, eficiente si competitive pe piata mondiala. Toate acestea reprezinta o garantie pentru bunastarea sociala, pentru protejarea consumatorilor[3]. Potrivit art.2(1), Legea Concurentei se aplica actelor si faptelor care au sau pot avea ca efect restrangerea, impiedicarea sau denaturarea concurentei savarsite de:

agenti economici sau asociatii de agenti economici – persoane fizice sau juridice – de cetatenie, respectiv de nationalitate romana sau straina;

organele administratiei publice centrale sau locale, in masura in care acestea, prin deciziile emise sau prin reglementarile adoptate, intervin in operatiunii de piata, influentand direct sau indirect concurenta cu exceptia situatiilor cand asemenea masuri sunt luate in aplicarea altor legi sau pentru apararea unui interes public major.

Prin continutul sau Legea Concurentei respecta prevederile Comunitatii Europene si asigura armonizarea legislativa deplina in materie. Pentru aplicarea legii, in sensul administrarii investigatiilor si sanctiunilor acordate abaterilor, dar si al promovarii politicii de incurajare si protejare a concurentei, de creare a conditiilor pentru instaurarea regulilor jocului pietei libere in Romania, s-a infiintat Consiliul Concurentei.

Dupa cum reiese din Legea Concurentei, Consiliul Concurentei este autoritatea administrativa autonoma in domeniul concurentei, format din zece membrii numiti prin Decret Prezidential, la propunerea Parlamentului, pentru un mandat de cinci ani. Consiliul Concurentei, ca institutie centrala, are aparat propriu, inclusiv reprezentanti in teritoriu; si-a inceput activitatea odata cu depunerea juramantului de catre fiecare dintre cei zece membrii in fata presedintelui Romaniei, la 27 august 1996.

In domeniul concurentei, Romania a adus modificari substantiale Legii Concurentei in mai 2004. Noua legislatie elimina obligativitatea notificarilor individuale pentru obtinerea unei „exceptari pe categorii” si inlatura posibilitatea de a acorda exceptari pentru practici anticoncurentiale ce constau in abuz de pozitia dominanta. De asemenea, este majorat pragul cifrei de afaceri, dupa depasirea caruia notificarea concentrarilor economice devine obligatorie. In vederea recanalizarii resurselor, noua lege elimina suprapunerea de atributii, prin crearea unei singure autoritati de concurenta. Consiliul Concurentei, autoritate nationala de luare a deciziilor a desfasurat o activitate de reglementare semnificativa prin adoptarea legislatiei secundare, de implementare, si a continuat sa-si imbunatateasca implementarea legislatiei in domeniul concurentei.

In domeniul ajutorului de stat, in decembrie 2003 si in august 2004, Legea Ajutorului de Stat a fost modificata in mod semnificativ. Noua versiune a Legii elimina vechea clasificare a ajutoarelor de stat, in favoarea unei abordari similare cu cea existenta in legislatia europeana. De asemenea legea stipuleaza ca ajutorul de stat prevazut in proiecte de acte normative sau instrumente administrative trebuie notificat si va putea fi acordat doar dupa autorizarea de catre Consiliul Concurentei. Ulterior adoptarii noii Legi a Ajutorului de Stat, o activitate importanta a fost desfasurata in vedere adoptarii sau amendarii unui numar mare de regulamente si instructiuni. In iunie si august 2004 au fost aduse amendamente legislatiei romanesti privind zonele libere si zonele defavorizate, in scopul armonizarii masurilor de ajutor fiscal prevazute in aceste domenii.

In final putem concluziona ca regulile concurentei sunt adesea complexe, ele trebuind sa opereze intr-un context economic, juridic si politic in continua evolutie, atat pe plan intern cat si international. Consiliul Concurentei va actiona in continuare, in directia sustinerii si dezvoltarii climatului concurential creat prin privatizare, restructurare si descentralizare.