Produsele tranzactionate pe piata de capital

Produsele tranzactionate pe piata de capital

Valorile mobiliare sunt instrumente negociabile, emise in forma materiala sau evidentiate prin inscrisuri de cont, care confera detinatorilor lor drepturi patrimoniale asupra emitentului, conform legii si in conditiile specifice de emisiune a acestora. Aceste inscrisuri dau dreptul detinatorului de a obtine, in conditiile specificate, o parte din veniturile viitoare ale emitentului.

Titlurile financiare, dupa modul in care ele sunt create, se impart in trei categorii: primare, derivate si sintetice. In continuare se vor descrie aceste forme principale a valorilor mobiliare.

Titlurile primare - Actiunile si obligatiunile

Titlurile primare sunt cele emise de utilizatorii de fonduri pentru mobilizarea capitalului propriu, actiunile si cele folosite pentru atragerea capitalului de imprumut, obligatiunile. Caracteristica acestor titluri este ca asigura mobilizarea capitalului pe termen lung de catre utilizatorii de fonduri si dau detinatorilor lor drepturi asupra veniturilor banesti nete ale emitentului.

Actiunile sunt titluri ce atesta un drept de proprietate asupra unei parti a capitalului social al societatii emitente. Proprietarul actiunilor devine proprietarul unei parti din societatea emitenta, parte corespunzatoare cu numarul de actiuni detinute. Pe langa dreptul de proprietate asupra unei parti a societatii emitente, actiunile confera si alte drepturi, dintre care cele mai importante sunt:

dreptul de a primi in fiecare an o cota parte din profitul societatii (sub forma de dividende) in functie de numarul de actiuni detinute si de suma alocata de conducerea societatii pentru plata dividendelor; datorita fluctuatiei dividendului, actiunile se mai numesc si valori mobiliare cu venit variabil;

dreptul la informare cu privire la evolutia economico-financiara a intreprinderii;

dreptul de a participa la conducerea societatii, avand posibilitatea de a alege sau a fi ales in consiliul de administratie al societatii;

drept de proprietate asupra unei parti a activelor societatii, in cazul lichidarii sau incetarii functionarii acesteia, etc.

Exista o serie de parametri cu ajutorul carora se calculeaza valoarea actiunilor. Valoarea unei actiuni, calculata in functie de diferiti parametri, poate fi: nominala, patrimoniala, valoarea de rentabilitate, valoarea negociata si valoarea de piata.

Valoarea nominala este egala cu suma capitalului social divizata la numarul de actiuni emise. Valoarea nominala a actiunii este o valoare conventionala, pe baza careia se atribuie, conform statutului fiecarei societati, o remunerare de baza a actionarilor.

Valoarea patrimoniala este exprimata prin valoarea contabila si prin valoarea intrinseca . Valoarea contabila reflecta partea din activul net al societatii ce revine la o actiune. Activul (patrimoniul) net al unei societati reprezinta diferenta dintre activul total al societatii si datoriile contractate. Valoarea intrinseca exprima activul net corectat cu plusurile sau minusurile de active ce revin la o actiune. Activele latente sunt provizioanele pentru riscuri si cheltuieli care nu au aparut in exercitiul financiar incheiat si care nu au influentat contul de profit si pierdere.

Valoarea de rentabilitate poate fi interpretata ca valoare financiara si ca valoare de randament. Valoarea financiara exprima capitalul financiar care s-ar fructifica printr-un dividend, raportat la rata medie a dobanzii de pe piata. Valoarea de randament este o forma a valorii financiare, ea se calculeaza ca raport intre profitul net repartizat, ce revine la o actiune si rata medie a dobanzii pe piata.

Valoarea negociata sau pretul de emisiune se determina ca suma intre valoarea nominala a actiunii si prima de emisiune. Vanzarea actiunilor la pretul de emisiune aduce emitentului un plus la capital.

Valoarea de piata - este pretul la care se efectueaza schimbul de actiuni. Aceasta valoare este in realitate cursul bursier. Cursul este rezultatul raportului cerere - oferta si este influentat de mai multi factori:

situatia economico - financiara a emitentului;

evolutia pietelor bursiere nationale si internationale;

fenomene pur bursiere ce influenteaza cererea si oferta respectivei actiuni, fenomene speculative, sau de panica.

Actiunile pot fi :

actiuni ordinare;

actiuni preferentiale.

Actiunile ordinare reflecta marimea capitalului social, el reprezentand dovada participarii la societate. Atunci cand o persoana cumpara actiuni ale societatii, ea dobandeste drepturi si obligatii ca asociat:

Raspundere limitata - daca societatea va da faliment , raspunderea actionarilor va fi limitata la valoarea investitiei lor:

Transferul actiunilor - actionarii au dreptul de a vinde, tranzactiona sau transfera actiunile lor altor persoane;

Declararea dividendelor - cand Consiliul Directorilor unei societati declara dividendul, actionarii au dreptul la acest dividend;

Rapoartele anuale - actionarul are dreptul sa primeasca o situatie anuala a societatii , care trebuie sa cuprinda bilantul exercitiului precedent , insotit de contul de profit si pierderi;

Repartizarea activului - daca societatea trebuie sa fie dizolvata sau daca da faliment, actionarii au dreptul la repartizarea profitului ramas dupa acoperirea pasivului exigibil;

Numarul de voturi este dat de numarul de actiuni detinute. Dreptul de vot poate fi transmis unor terti, in conditiile prevazute de statutul societatii.

Participarea lor la majorarea capitalului social al societatii respective :

Actiunile preferentiale reprezinta participarea la societate , dar au caracteristici ce le disting de cele ordinare. Actionarii preferentiali au dreptul la dividende fixe, care se platesc inaintea dividendelor la actiunile ordinare. Actionarii nu díspun de dreptul la vot, in afara cazului in care a fost dispus astfel prin contractul preferential , caz in care actiunile preferentiale dau drept de vot .Actiunile preferentiale pot fi :

cumulative - daca societatea nu poate plati dividendele intr-un an, atunci ele se cumuleaza si vor fi platite in momentul in care societatea va avea profituri suficiente:

necumulative - actionarii vor primi un dividend fix in fiecare an, iar in eventualitatea ca societatea nu plateste dividendele respective, nu exista o acumulare a restantelor;

participative - actionarii primesc un dividend fix, corespunzator actiunilor lor preferentiale in fiecare an si mai pot primi o parte suplimentara din profit, dupa ce actionarilor ordinari li s-au platit dividendele.

convertibile - cu dreptul de a fi convertibila intr-o actiune comuna in viitor; rata de convertibilitate este specificata printr-o valoare arbitrar aleasa pentru actiunea comuna;

cu drept de chemare - de catre firma emitenta , daca firma considera ca dividendul platit este prea mare in comparatie cu alte dividende de pe piata. Optiunea de chemare (call) include si un premium ( diferenta pozitiva de pret ) de obicei de 5% , care este platita posesorului de actiuni preferentiale.

In practica se intalnesc si alte tipuri de actiuni in afara celor prezentate. Este vorba de: actiuni fara valoare nominala, actiuni noi si gratuite, actiuni populare, actiuni SICAV etc.

Actiuni fara valoare nominala sunt, dupa denumire, acele actiuni fara indicatie de valoare nominala . Cum valoarea unei actiuni se stabileste in raport de marimea capitalului social divizat prin numarul actiunilor emise si cum actiunea, spre deosebire de obligatiune, nu confera dreptul la rambursarea unei anumite sume sau a unei parti din aceasta, nu este absolut obligatorie fixarea unei valori nominale pentru actiuni. Cu toate acestea , in numeroase tari, este prescrisa o valoare nominala minimala (de exemplu in Elvetia ea este de 100 franci elvetieni). Actiunile fara valoare nominala nu sunt autorizate in dreptul elvetian, in schimb, in S.U.A si Canada ele sunt frecvente.

Actiunile noi sunt valori mobiliare emise in cursul unui exercitiu si care nu dau dreptul la un dividend intreg. Ele sunt tratate distinct la bursa si sunt inscrise la cota pe o linie separata. Incepand cu al doilea exercitiu, aceste actiuni sunt asimilate celor vechi si genereaza aceleasi drepturi.

Actiunile gratuite reprezinta o forma particulara de repartitie a profitului in cazul in care rezervele acumulate in anii anteriori sunt transformate in actiuni noi si, deci, in capital. Practic patrimoniul societatii nu se modifica prin emisiunea acestor hartii de valoare Aceste actiuni constituie in realitate un venit pentru actionari si sunt, prin urmare impozitate.

Actiuni populare. Ele nu constituie un tip definit de actiuni. Este vorba de o expresie generala pentru actiuni prin care o patura foarte numeroasa a populatiei este incitata sa economiseasca si sa investeasca. Expresia a fost vulgarizata, de exemplu, in Germania, atunci cand actiuni ale societatilor care apartineau puterii publice (Vollkswagen, Preussag, Vebs etc.) au fost cedate populatiei in conditii favorabile. Pe cat de laudabila a fost aceasta intentie, pe atat de deceptionanta s-a dovedit in practica. Si aceasta pentru ratiuni care ar putea releva, chiar si in parte, o conceptie a politicii de plasament care a neglijat principiul important al repartitiei riscurilor.

Actiunile SICAV. Actiunile cu aceasta denumire sunt achizitionate de la societatile de investitii cu capital variabil (SICAV) de catre micii investitori care doresc sa-si recicleze avantajos capitalurile sau economiile disponibile .

Micii investitori , in general , victime ale variatiilor cursurilor bursiere si neavizati in a aprecia corect prognoza pietei au posibilitatea sa cumpere direct , la pretul de emisiune , titlurile solicitate de la ghiseele acestor societati de investitii si de plasament. Pretul de emisiune se calculeaza prin adaugarea , la cursul actiunilor , a unui procent de 4,75 % reprezentand valoarea cheltuielilor de emisiune si partea ce se constituie ca fond indivizibil la dispozitia societatii.

Prin specificul lor , aceste actiuni nu sunt cotate la bursa , detinatorii putandu-le returna la ghiseelor societatii in orice moment, fapt care are ca efect o modificare permanenta a capitalului si numarului titlurilor detinute. Cursul reprezinta , de altfel , pretul de rascumparare platit actionarilor care se retrag din societate in ziua respectiva. El se determina zilnic avand in vedere activul net , respectiv suma tuturor tipurilor de titluri detinute , ponderata cu cursul aferent fiecarui tip de actiuni.

Formula este urmatoarea :

Unde:

C = cursul actiunilor

A,B,..,N = numarul valorilor mobiliare detinute de tipul A,B,..,N

cA,cB,..,cN = cursul valorilor mobiliare de tipul A, B,.,N

Nt = numarul total al valorilor mobiliare

In functie de treapta atinsa in indeplinirea rolului lor de autofinantare, actiunile cunosc urmatoarele stadii:

actiunile autorizate - reprezinta numarul maxim de actiuni aprobate pe care corporatia il poate emite de-a lungul existentei sale, numar specificat in statut. Numarul de actiuni este numai relativ limitat, pentru ca, atunci cand societatea dovedeste necesitatea economica a dezvoltarii sale, ea poate obtine autorizatia de a emite un numar suplimentar de actiuni;

actiuni neemise - sunt acea parte din numarul total de actiuni autorizate care inca nu au fost emise in vederea comercializarii si care, constituie potentialul de autofinantare al societatii;

actiuni emise - reprezinta acel cuantum de actiuni autorizate care au fost emise si comercializate sau se afla in procesul distributiei primare;

actiuni puse in vanzare - sunt actiuni emise si aflate in procesul vanzarii initiale, pentru care societatea inca nu plateste dividende si a caror contravaloare urmeaza a fi incasata;

actiuni aflate pe piata - sunt acea parte din actiunile emise si vandute care se afla in posesia actionarilor si pentru care societatea plateste dividende;

actiuni de trezorerie - sunt actiunile proprii pe care societatea si le rascumpara de pe piata . Pentru a le revinde cand pretul lor va creste. Pentru acestea nu se platesc dividende.

Dupa forma de prezentare, actiunile pot fi materializate (intr-un inscris) si dematerializate (prin inregistrari in cont). Desi tendinta pietei este cea de dematerializare a actiunilor, trebuie precizat ca daca inscrisul este nominativ se precizeaza numele investitorului. . E1 poate instraina inscrisul prin simpla andosare. Pentru o mai mare siguranta, investitorul isi incredinteaza stocul de actiuni nominative bancii sau agentului la care are deschis un cont de investitii.

Dar aceasta se face nu numai din motive de securitate, ci si in scopul efectuarii de tranzactii rapide pe piata .

La actiuni, principalele drepturi si obligatii ale partilor implicate, sunt inscrise pe fata actiunii sub forma clauzelor si mentiunilor.

Astfel se inscriu: tipul actiunii, numele emitentului, adresa acestuia, numarul autorizatiei de functionare, valoarea nominala, seria si numarul inscrisului, data emisiunii, semnatura si stampila emitentului.

Pe langa aceasta, se mai inscriu si:

clauza de revocare sau rascumparare - permite emitentului sa-si retraga de pe piata titlurile prin rascumpararea lor de la detinatori, strangandu-si astfel obligatiile contractuale;

clauza de protejare a investitorului - stabileste perioada de timp in care emitentul nu are voie sa-si exercite dreptul de revocare, perioada in care investitorul se poate bucura nestanjenit de drepturile prevazute in contract.

Aceasta clauza trebuie mentionata obligatoriu, daca in contract exista clauza de revocare:

convertibilitatea - conform careia se pot schimba contra unui numar oarecare de alte certificate, de obicei actiuni comune, ale aceluiasi emitent.

clauza emitentului - desemneaza in exclusivitate persoana juridica a emitentului, ca fiind raspunzatoare de indeplinirea contractului stipulat. Actionarii sau membrii din conducere sunt exonerati de orice raspundere.

Tipuri de actiuni :

Actiunile pot fi clasificate dupa tipul de companie care le reprezinta . Avem astfel :

Actiuni "Blue Chips" - specifice pietei americane , care sunt emise de corporatii cu o performanta deosebita si de lunga durata , care au distribuit de-a lungul anilor dividende din ce in ce mai mari. Aceste firme au o forta financiara deosebita si sunt practic imune la schimbari majore in economie. Exemple: IBM , Exxon, General Electric , Du Pont.

Actiuni de crestere ("Growth Stocks") - sunt actiuni ale firmelor care au avut un ritm de crestere sustinut in ultimii ani si care au un potential mare pentru viitor .Aceste firme obisnuiesc sa reinvesteasca un procent important din profiturile anuale ,in scopul finantarii din resurse proprii a dezvoltarii. In consecinta , dividendele platite de acestea sunt mici in comparatie cu profiturile obtinute.

Actiuni ciclice ("Cyclical Stocks") - apartin firmelor a caror profituri oscileaza in paralel cu economia sau cu ciclurile economice. Exemple de astfel de industrii ciclice :industria. aluminiului, otelului , automobile ,constructii masini , turism.

Obligatiunile sau titlurile de creanta sunt titluri destinate atragerii de fonduri banesti sub forma de imprumuturi pe termen lung si mediu. Destinatarii imprumuturilor pot fi societati comerciale, publice sau private, institutiile de stat, guverne, autoritati locale, institutii financiare. Obligatiunile reprezinta un titlu de creanta asupra societatii emitente. Societatea emitenta are nevoie, la un moment dat, de un imprumut si emite obligatiuni. Cumparatorii obligatiunilor imprumuta societatea emitenta cu suma pe care au platit-o pentru cumpararea obligatiunilor. Obligatiunile, spre deosebire de actiuni, nu confera aceleasi drepturi, dar posesorul lor beneficiaza de o dobanda periodica fixa (din acest motiv, obligatiunile se mai numesc si valori mobiliare cu venituri fixe) si, la expirarea perioadei de imprumut, de rambursarea sumei platite pentru cumpararea obligatiunilor.

Principalele caracteristici ale obligatiunilor sunt: obligatiunea este un instrument al investitiei de capital si ea exprima o creanta a detinatorului fata de activele emitentului.

Inca de la emisiune se precizeaza elementele ce caracterizeaza imprumutul obligatar:

valoarea nominala a obligatiunii este pretul obligatiunii inscris pe document si constituie baza de calcul pentru dobanda;

volumul global al imprumutului este dat de numarul total de titluri emise multiplicat cu valoarea nominala a unui titlu;

pretul de emisiune al titlului este suma platita pentru achizitionarea unei obligatiuni. Aceasta este de regula mai mica decat valoarea nominala a obligatiunii;

perioada imprumutului este perioada de timp scursa, intre momentul emiterii obligatiunilor si cea a rambursarii lor, numita si durata totala de viata a imprumutului;

prima de rambursare la scadenta

rata nominala a dobanzii reprezinta remuneratia data detinatorului obligatiunii prin intermediul cupoanelor si se calculeaza dupa formula:

unde: D = dobanda nominala totala;

V_n = volumul total al imprumutului.

modalitatile de rambursare a obligatiunilor, care reprezinta un factor important in luarea deciziei investitionale. Societatea plateste o suma anuala, numita anuitate care este formata din amortisment (cota parte din imprumut) si dobanda aferenta calculata pe baza ratei nominale a dobanzii. Suma totala care va fi primita de investitor, se calculeaza cu formula:

unde: A = anuitatea;

a = amortismentul;

d =dobanda;

r_n = rata nominala a dobanzii;

m = numarul de transe.

In functie de valorile celor trei indicatori exista mai multe tipuri de rambursari: rambursare integrala, la sfarsitul perioadei, caz in care amortismentele sunt nule si dobanzile sunt identice, rambursare in transe egale, cand amortismentele sunt egale, difera dobanzile, care scad proportional cu diminuarea creditului sau rambursare cu anuitati constante, caz in care amortismentele cresc, iar dobanzile scad, ambele direct proportional cu creditul ramas de rambursat, iar anuitatea se calculeaza:

Dobanda si amortismentul din fiecare transa se determina astfel:

d_i=V_t*r_n

i= 2.m

a_i = A - d_i i=1.m

In timp, au fost create si dezvoltate titluri de credit, cu scopul de a creste atractivitatea acestor forme de investitii pe piata de capital. Diferentele dintre ele rezulta, in principal, din schimbarea caracterului fix al dobanzii pentru contracararea procesului inflationist, precum si din posibilitatea data creditorului de a renunta la rambursarea imprumutului la scadenta si de a achizitiona actiuni la respectiva societate. In functie de aceste particularitati s-au dezvoltat mai multe tipuri de titluri:

Obligatiuni indexate garanteaza creditorului prin contract, corectarea anuala a dobanzii cu un indice ales de comun acord cu emitentul. Indexarea se poate aplica fie dobanzii, fie sumei de rambursat, fie ambelor valori. Aceasta indexare este de cele mai multe ori legata de indicele de crestere a preturilor, de gradul de depreciere a puterii de cumparare, indicele inflatiei etc.

Obligatiunile participative au rolul de a varia anuitatea in functie de rezultatele financiare, ca urmare a imprumutului investit in activitati economice. Creditorul este protejat prin stabilirea unui plafon minim al castigului, indiferent de rezultatele exercitiului financiar precedent.

Obligatiunile convertibile ofera creditorului dreptul de a le preschimba in actiuni, fie intr-un termen fixat prin contract, fie in orice moment, la valoarea de piata a titlurilor respective.

Bonurile de tezaur sunt titluri de creanta emise de stat, purtatoare de dobanzi competitive si mai ales sigure, ele fiind garantate de guvernul si banca centrala ale statului respectiv, acestea sunt emise, in principal, pentru acoperirea deficitelor bugetare sau investitiilor mari garantate de stat.

Obligatiuni ipotecare sunt titluri de creanta emise de societati bancare sau ipotecare in vederea atragerii de imprumuturi necesare detinatorilor de proprietati funciare sau imobiliare, proprietati care devin astfel garantie la imprumut.

Titlurile de renta sunt titluri mobiliare emise de stat pe care cumparatorii le pot tranzactiona la bursa de valori, dar nu pot cere emitentului rambursarea imprumutului facut. Emitentul se obliga pe o perioada nedeterminata, sa plateasca posesorilor o remuneratie periodica, suma ce reprezinta de fapt dobanda la imprumuturile facute.

Tranzactionarea obligatiunilor

1. Codificarea obligatiunilor

O informatie foarte importanta pentru investitorii in obligatiuni este modalitatea de codificare a emisiunilor. Fiecare emisiune de obligatiuni are un cod (numit si simbol) sub care se tranzactioneaza si care intotdeauna prezinta urmatoarele informatii: simbolul emitentului si anul scadentei. De exemplu, daca simbolul emisiunii este IBRD09, vom sti ca este vorba de emisiunea realizata de Banca Mondiala (simbol IBRD) cu scadenta in anul 2009.

2. Deschiderea unui cont

Daca obligatiunile au fost emise prin oferta publica, atunci avestea sunt listate pe o piata administrata de BVB. In cazul in care un investitor cumpara obligatiuni in oferta (la momentul emisiunii), acesta are posibilitatea tranzactionarii titlurilor la bursa, dupa listare. Pentru a putea tranzactiona obligatiunile detinute, orice investitor care nu are deschis un cont de investitii va trebui sa se adreseze unei societati de brokeraj.

Deschiderea unui cont este foarte simpla, procedura fiind similara cu cea pentru deschiderea unui cont de actiuni.

3. Tranzactionarea

Bursa de Valori Bucuresti administreaza doua segmente pe care se pot tranzactiona intrumente financiare cu venit fix - una este piata obligatiunilor municipale si a celor corporative, iar cea de-a doua este cea a obligatiunilor de stat. Diferenta dintre cele doua este data de decontare. Daca in cazul obligatiunilor municipale si a celor corporative decontarea se face in a 3-a zi lucratoare (T+3) de la data tranzactiei, asemeni actiunilor, in cazul obligatiunilor de stat decontarea se face in a 2-a zi lucratoare (T+2). Decontarea este procesul prin care are loc schimbul de valori mobiliare si bani intre vanzator si cumparator; prin urmare, un cumparator de obligatiuni de stat intra in posesia efectiva a acestora in doua zile lucratoare de la data tranzactiei, iar un cumparator de obligatiuni municipale si corporative in trei zile lucratoare.

Instrumentele financiare cu venit fix se tranzactioneaza diferit fata de actiuni. Mai precis, daca in cazul acestora din urma pretul la care cererea se intalneste cu oferta este exprimat in valoare absoluta, adica in lei pe actiune, pretul la care se efectueaza tranzactiile cu obligatiuni este exprimat procentual (ca pondere din valoarea nominala). Pentru o mai buna intelegere a mecanismului vom incepe cu un exemplu.

Presupunem ca in data de 15.01.2009 un investitor intentiona sa cumpere obligatiuni emise de municipiul Bacau cu scadenta in anul 2026, si valoare nominala 100 lei. La acea data vom presupune ca preturile la bursa erau urmatoarele:

Bid Vol Bid Ask Ask Vol

Daca un investitor intentiona sa cumpere 10 obligatiuni, platind vanzatorului pretul de 100,4%, atunci valoarea tranzactiei ar fi fost de 10*100,4%*100 lei = 1004 lei. ('Bid' exprima preturile de cumparare de la bursa, iar 'Ask' preturile de vanzare).

Suma de 1004 lei nu reprezinta valoarea integrala a tranzactiei. La aceasta suma se adauga si dobanda acumulata. Principiul este ca legat de faptul ca vanzatorul obligatiunilor este indreptatit sa primeasca dobanda acumulata de la data ultimei plati de dobanda de catre emitent pana la data vanzarii. Aceasta este platita de cumparator, in mod automat, la data efectuarii tranzactiei. Cumparatorul nu iese in pierdere datorita platii acestei dobanzi acumulate, intrucat la data urmatoarei plati de dobanda de catre emitent, el va primi cuponul integral, inclusiv pentru perioada in care nu a detinut obligatiunile.

Prin urmare, pretul afisat in sistemul bursei este un pret net (numit si clean price); tranzactia se realizeaza la un pret ce include automat si dobanda acumulata, acesta fiind un pret brut (numit si dirty price).

Ca mod de calcul, pretul efectiv la care se realizeaza tranzactiile (dirty price) este urmatorul: DP (Dirty Price) = CP (Clean price) + AI (Dobanda acumulata). In exemplul de mai sus, CP=100,4%(CP)+4,39%(AI)=104,79%.

In concluzie, daca o obligatiune se tranzactioneaza la o data diferita de prima zi de dupa data de referinta pentru plata unui cupon, atunci pentru un cumparator costul efectiv al unei tranzactii (pretul dirty) este format din cotatia din piata (pretul clean) si dobanda acumultata.

Pretul dirty, pretul clean si dobanda acumulata sunt disponibile in sistemul de tranzactionare al Bursei de Valori Bucuresti (BVB) si pot fi solicitate de catre orice client brokerului sau.

Evaluarea obligatiunilor

Valoarea unei obligatiuni este reprezntata de valoarea actualizata (prezenta) a

fluxurilor de numerar viitoare generate de obligatiune, adica de platile de cupoane si de rambursarea principalului la scadenta.

Randamentul obligatiunii sau YTM-ul (Yield to Maturity) este o rata anualizata care egalizeaza valoarea actualizata a fluxurilor viitoare cu pretul obligatiunii. Acest indicator exprima castigul investitorilor din obligatiune. In cazul in care obligatiunea se tranzactioneaza la un pret diferit de 100%, atunci randamentul acesteia nu mai este cel nominal, inclus in prospectul de emisiune.

Riscuri aferente investitiilor in obligatiuni

Obligatiunile fac parte din categoria instrumentelor financiare cu riscuri mai reduse, ele fiind considerate de multe ori cele mai sigure plasamente (cum este cazul obligatiunilor emise de catre stat). Exista insa anumite riscuri care nu pot fi evitate si de care un eventual investitor trebuie sa tina cont. Cel mai important este riscul de dobanda. Intre evolutia ratelor de dobanda si pretul unei obligatiuni exista o relatie inversa: un investitor in obligatiuni nu va dori sa achizitioneze o obligatiune la un pret egal cu valoarea nominala, daca ratele de dobanda in piata vor fi mai mari decat rata cuponului oferita de obligatiunea respectiva, asa cum un investitor nu va accepta sa vanda o obligatiune la valoarea nominala, in conditiile in care ratele de dobanda de pe piata in momentul acela sunt mai mici comparativ cu rata cuponului oferita de obligatiunea respectiva.

Aceasta inseamna ca preturile obligatiunilor evolueaza in sens invers ratelor de dobanda din piata (atunci cand dobanzile de pe piata bancara si financiara cresc, preturile obligatiunilor scad la bursa, si invers). Evolutia viitoare a dobanzilor nu poate fi estimata cu precizie, tot asa cum preturile viitoare ale actiunilor nu pot fi estimate in mod foarte precis.

Un alt risc la care este expus un investitor in obligatiuni este riscul de lichiditate. Pe pietele de capital mai putin mature, cum este cazul pietei autohtone, exista un risc de lichiditate care reprezinta posibilitatea de a nu gasi contraparte pentru o tranzactie intr-un anumit moment. Riscul de nerambursare a sumei imprumutate poate aparea in momentul in care emitentul ajunge in incapacitate de plata. Acest risc este acoperit in cazul obligatiunilor garantate.

Avantajele si dezavantajele investitiei in obligatiuni

Principale ratiuni pentru care investitorii cumpara obligatiuni sunt legate de risc, investitiile in obligatiuni fiind mult mai putin riscante decat cele in actiuni. Investitiile in actiuni depind de rezultatele financiare ale emitentilor, de contextul de piata sau de contextul macroeconomic, fiind considerate investitii cu venit variabil. In schimb, obligatiunile asigura un venit fix pe perioada de viata.

In perioade de crestere economica in care emitentii listati au rezultate financiare in crestere, trendul de piata este unul ascendent, iar ratele de dobanda sunt mici, investitorii aleg ca modalitate preponderenta de investire a economiilor actiunile, acestea putand aduce randamente superioare. In perioade de instabilitate, dominate de incertitudine economica, investitia in actiuni devine una mult mai riscanta decat in trecut. Pentru conservarea capitalului, investitorii se orienteaza catre instrumentele care ofera un venit fix, chiar daca acesta poate fi de multe ori mult mai mic decat cel oferit de actiuni.

Dezavantajele investitiei in instrumente financiare cu venit fix pe piata de capital autohtona sunt legate de fluctuatia ratelor dobanzii si de lichiditate redusa in anumite perioade. Avantajul major al investitiei in obligatiuni este conservarea capitalului si fructificarea lui la rate de dobanda fixe in perioade de declin economic, cand investitiile in actiuni devin mai riscante.

2 Titlurile derivate

Titlurile derivate sunt produse bursiere rezultate din contracte incheiate intre emitent si beneficiar si, care dau dreptul cumparatorului asupra unor active ale emitentului, la o anumita data, scadenta in viitor, in conditiile stabilite prin contract. Exista doua categorii de titluri derivate:

contracte la termen (futures);

optiunile (options).

Contractul la termen este o intelegere intre doua parti, de a vinde sau cumpara un anumit activ la un pret prestabilit, cu executarea contractului la o data viitoare.

Optiunile sunt contracte intre un vanzator si un cumparator, care dau acestuia din urma dreptul, dar nu si obligatia de a vinde sau cumpara un anumit activ la o data viitoare, drept obtinut in schimbul platii catre vanzator a unei prime. Optiunile pot fi de tip call / optiuni de vanzare, atunci cand cumparatorul dobandeste dreptul de a vinde activul in anumite conditii prestabilite sau de tip put / optiuni de vanzare, atunci cand optiunea da dreptul de a cumpara activul in anumite conditii prestabilite.

Valoarea de piata a acestor titluri depinde de activele la care se refera.

3 Titlurile sintetice

Titlurile sintetice rezulta din combinarea, de catre societatile financiare, a unor active diferite si crearea pe aceasta baza a unui instrument de plasament nou. O categorie aparte de active financiare o reprezinta titlurile financiare de tip cos, care au la baza o selectie de titluri financiare primare, combinate astfel incat sa rezulte un produs bursier standardizat. Cele mai cunoscute titluri de acest tip sunt contractele pe indicii bursieri .

Existenta unei piete de capital active creeaza alternative la sistemul bancar clasic in ceea ce-i priveste atat pe depunatori, cat si pe utilizatorii de fonduri. Depunatorii pot compara veniturile, ce le pot obtine investind in actiuni sau obligatiuni, cu rata dobanzii la depozitele bancare, in acelasi timp societatile comerciale pot analiza si compara costurile diferitelor surse de finantare.