Responsabilitatea auditorului intern

RESPONSABILITATEA AUDITORULUI INTERN

Auditorul intern este angajatul entitatii, salariat in coordonarea managementului general. Conform normelor dreptului comun, el nu poate fi considerat responsabil de activitatile profesionale, cu exceptia cazului in care responsabilitatea sa penala poate fi dovedita personal.

In practica, auditorul intern este tratat in mod deosebit fata de expertul contabil, de cenzorul extern independent sau auditorul financiar, care raspund disciplinar, material si chiar penal pentru activitatea desfasurata.

Totusi, nu putem ramane la aceste interpretari simpliste ale responsabilitatilor auditorilor interni si, prin aplicarea standardelor de buna practica mentionam ca auditorul intern poate fi sanctionat pentru ca nerespectarea acestora, astfel:

disciplinar, de organizatia profesionala din care face parte, respectiv IIA, prin interzicerea practicarii profesiei sau chiar a aderarii la orice alt IIA;

administrativ, de conducerea organizatiei prin afectarea salariului, a carierei profesionale si chiar prin desfacerea contractului de munca.

Toate aceste situatii vor depinde de circumstantele in care a ajuns auditorul intern, dar riscul real exista si planeaza permanent asupra acestuia, mai ales daca discutam de situatiile in care este vinovat de nerespectarea standardelor profesionale. Spre exemplu, nerespectarea principiului confidentialitatii informatiilor detinute este considerata o greseala grava, poate avea chiar conotatii de natura penala.

In consecinta auditorul intern si in special responsabilul functiei de audit intern nu sunt protejati in totalitate impotriva acestor situatii prin contractul de munca.

Daca in anul 1974, cand au aparut primele standarde internationale, exista riscul ca auditorul intern sa faca o evaluare gresita, astazi riscul este ca auditorul intern sa concluzioneze ca obiectivele organizatiei au fost realizate, si in realitate aceasta sa nu se confirme.

Desigur, practicarea profesiei de auditor intern in mod impecabil, respectarea standardelor profesionale, aplicarea bunei practici recunoscute in domeniu si aderarea la un IIA sunt garantii de care auditorul intern trebuie sa profite in masura posibilitatilor.

Din aceste considerente, in Standardele de audit intern elaborate in 2002 exista o schimbare care nu trebuie limitata si anume:

preocuparea principala a auditorilor interni de a nu face greseli, in sensul de a evalua o activitate, un program, o entitate si a da un calificativ satisfacator, iar in realitate acolo sa existe probleme, s-a transferat asupra managerului general al organizatiei, caruia ii revine obligatia atingerii obiectivelor fixate

in aceste conditii, daca, spre exemplu, obiectivele nu au fost atinse, dar s-a tinut cont de recomandarile auditorilor interni, responsabilitatea revine tot managerului general, tinand seama de faptul ca el este cel care a coordonat implementarea recomandarilor si a condus procesul managerial.

Legislatia romaneasca respecta standardele internationale de audit intern privind specificul activitatii in problemele legate de angajarea, schimbarea din functia de auditor intern si numirea sefului compartimentului de audit intern, in sensul ca, pentru toate aceste actiuni, entitatea publica are nevoie de avizul UCAAPI din cadrul Ministerului Finantelor Publice sau al sefului compartimentului entitatii publice superioare.

Cadrul de reglementare a auditului intern in Romania[2] transpune in mare parte continutul standardelor de audit intern, dar ramane o provocare adoptarea in mod direct a Standardelor de audit intern ale IIA si a Standardelor de implementare de buna practica internationala, in locul cadrului normativ national in vigoare, ceea ce confera o mai mare transparenta si credibilitate entitatilor publice, cu privire la implementarea principiilor auditului intern.