RISCURILE BANCARE - Clasificarea riscurilor bancare

RISCURILE BANCARE

1.1. Conceptul de risc

Oamenii, institutiile, societatile s-au confruntat intotdeauna cu probleme de risc si incertitudine. Progresul societatii contemporane a fost posibil deoarece s-au asumat unele riscuri. Nu ar fi fost posibila cresterea economiei daca certitudinea prima in fata riscului si incertitudinii. De aceea economiile de piata contemporane utilizeaza intr-o masura mai mare modele cu conditii de risc si incertitudini decat economiile centralizate.

Ceea ce este, insa, semnificativ pentru capacitatea economiilor concurentiale de a interveni eficient asupra propriilor componente este faptul ca managementul riscului economic a fost temeinic studiat identificandu-se si cai de limitare ale acestuia.

Desfasurarea activitatii oricarei entitati economice intr-un mediu concurential, indiferent de pozitia acesteia pe piata, este expusa riscurilor. Pentru manageri este important de cunoscut limitele de la care isi desfasoara activitatea sub amenintarea riscului.

Riscul poate fi:

previzibil - atunci cand factorii care ar aduce pierderi pot fi prevazuti cu anticipatie;

neprevizibil - determinat de situatii fortuite.

In economie sunt unele sectoare care, prin specificul lor, comporta riscuri mai mari. Sectorul bancar este un exemplu in acest sens.

Numeroase evenimente au aratat ca problemele principale cu care se confrunta bancile rezulta din sporirea riscurilor. Astfel, unii economisti considera ca la baza problemelor infruntate de catre banci se afla factorii macroeconomici. Alti economisti considera ca riscurile depind de variatiile nivelului veniturilor prevazute a se obtine si ale nivelului cheltuielilor acoperite din acestea.

"Cauza cea mai frecventa a pierderilor si insolvabilitatii bancilor este dificultatea acestora de a face fata unor evenimente ce se pot produce, dar care nu au fost prevazute" .

Entitatile economice au atat elemente specifice cat si elemente comune, un element comun fiind obiectivul finalizarii activitatii cu profit.

Bancile nu fac nota discordanta din acest punct de vedere, activitatea lor specifica fiind atragerea de disponibilitati pe care, impreuna cu capitalurile proprii, sa le plaseze intr-un mod cat mai rentabil.

Succesul in afaceri depinde de asumarea unor riscuri. Fara asumarea unui element de risc profitul realizat poate fi destul de scazut. Asumandu-se mai multe riscuri, cresc si sansele obtinerii unui profit mai mare. Pentru un bancher acest lucru inseamna studierea posibilitatilor de investitii pe pietele financiare care sa aduca profit clientilor si actionarilor bancii dar, totodata, si reducerea riscului la un nivel acceptabil. Este o chestiune care tine de un management bancar eficient.

Riscul se poate defini ca fiind "probabilitatea ca un eveniment nedorit sa aiba loc"[2]. Lipsa de siguranta atasata acestui fenomen nu este o caracteristica a activitatii bancare. Masurile de protectie impotriva riscurilor sunt, insa, elemente comune oricarei politici manageriale.

Riscurile fac obiectul unei mari atentii in banci. Astfel, atunci cand definesc riscul, cei mai multi cercetatori se concentreaza asupra functiei clasice a bancilor, de intermediere in sfera riscurilor financiare prin diviziunea acestora. Este tratata indeosebi problema unor pierderi neprevazute la activele bancare, pierderi cauzate de riscuri de piata, de credit sau de lichiditate.

Alti autori se concentreaza asupra unor pierderi (potentiale sau efective) cauzate de riscuri cu totul aleatoare si necontrolabile (fraude, incendii, catastrofe naturale).

Avand in vedere importanta expunerii la risc a unei banci, vom face o clasificare a riscurilor bancare in functie de acest criteriu in urmatorul paragraf.

In concluzie, putem afirma despre risc ca este un "fenomen care apare pe parcursul derularii operatiunilor bancare si care provoaca efecte negative asupra activitatilor respective prin deteriorarea calitatii afacerilor, diminuarea profitului sau chiar inregistrarea de pierderi" .

Managementul activitatii de zi cu zi a bancilor se este supus riscurilor. Acest lucru nu inseamna, insa, ca se si pot rezolva pierderile generate de ele. Riscurile trebuie identificate si, totodata, trebuie utilizate instrumente, tehnici si metode specifice de diminuare sau evitare a influentei lor negative asupra bancii.

Managerii bancilor comerciale isi asuma toate riscurile specifice in acest proces de obtinere a profitului, dar in conditii de prudenta in care trebuie avuti in vedere urmatorii factori:

respectarea regulilor prudentiale impuse de autoritatile de reglementare ;

profitul scontat sa justifice expunerea la riscul asumat ;

eventualele pierderi sa nu deterioreze grav situatia financiara a bancii ,ele putand fi acoperite din profit sau din provizioane ;

riscul trebuie atent dimensionat astfel incat pierderea produsa prin materializarea acestuia sa poata fi considerata normala pentru activitatea bancii si sa nu conduca la o deteriorare a imaginii acesteia.

Riscul bancar este o componenta importanta atat a managementului, cat si a strategiei unei banci. In conformitate cu strategia adoptata, obiectivul major al bancii este obtinerea de profituri la nivelul scontat, obiectiv a carui realizare presupune existenta anumitor conditii de incertitudine, respectiv asumarea unui risc.

In aceste conditii, banca urmareste maximizarea profitului odata cu mentinerea riscului la un nivel acceptabil. Banca poate accepta numai expuneri la risc profitabile si nu-si asuma nici un risc individual sau cumulat care nu poate fi masurat sau ale carui consecinte ar putea aduce prejudicii bancii si pozitiei acesteia pe piata.

Riscul bancar este considerat deopotriva cauza si efect. El poate determina prin producere consecinte din cele mai neprevazute dar, totodata, poate fi declansat ca urmare a aparitiei unor fenomene atat cunoscute cat si necunoscute.

1.2. Clasificarea riscurilor bancare

Diversitatea riscurilor cu care se poate confrunta o banca in activitatea ei zilnica, precum si diversitatea cauzelor care conduc la producerea acestor riscuri ma determina sa cred ca o clasificare unica nu este posibila.

In primul rand, literatura de specialitate[4] imparte riscurile cu care se confrunta o banca in riscuri generale, pentru orice tip de afaceri si in riscuri specifice activitatii bancare.

a) In categoria riscurilor generale se includ :

riscuri comerciale Aceasta grupa de riscuri cuprinde:

riscul client/produs - constituie riscul de lansare a unui nou produs sau riscul concurential si provine din inadaptarea unui produs sau serviciu la nevoile si asteptarile clientelei sau din starea concurentei la un moment dat.

riscul sectorial - reprezinta riscul legat de gradul de dependenta sectoriala al unei banci.

riscul de imagine comerciala - reprezinta riscul de perceptie negativa a unei banci de catre clientela sa existenta sau potentiala. Acest risc apare atunci cand o banca este implicata intr-un scandal mass-media, cand se afla in criza de lichiditati sau cand este insolvabila.

riscuri aferente bunurilor si personalului:

riscul accidental - este riscul legat de realizarea unor evenimente neintentionate care afecteaza securitatea fizica a bunurilor si persoanelor.

riscul delictual - este riscul legat de realizarea unor evenimente intentionat, delictuale, care pun in pericol securitatea fizica a bunurilor si a persoanelor. Bancile, prin natura lor, sunt expuse la deturnarea de fonduri, furturi si atacuri armate.

riscuri operationale si tehnice:

riscul din tratamentul operatiunilor - corespunde riscului legat de tratamentul administrativ si contabil al operatiunilor.

riscuri aferente activitatii informatice. Aceste riscuri se pot clasifica pe trei nivele:

- riscul informatic 1 - este riscul legat de probabilitatea aparitiei unor erori in conceperea programelor informatice;

- riscul informatic 2 - este riscul legat de tratamentele informatice ce pot avea ca origine probleme de functionare a aplicatiilor in productie sau a soft-urilor;

- riscul informatic 3 - vizeaza pericolele legate de probabilitatea unor erori, pierderi sau alterari ale datelor transmise prin telefon, fax, telex, posta si Internet.

riscuri de gestiune interna:

riscul de reglementare - desemneaza riscul legat de neaplicarea dispozitiilor legale sau a reglementarilor proprii activitatii sau profesiunii;

riscul deontologic - reprezinta neaplicarea principiilor deontologice specifice sectorului bancar;

riscul strategic - cunoscut si sub denumirea de risc de management, exprima probabilitatea de a nu alege strategia bancara optima in conditiile date;

riscul de insuficienta functionala - se defineste ca fiind insuficienta sau organizarea necorespunzatoare a unuia dintre serviciile bancii (contabilitate, control intern, marketing etc.);

riscul resurselor umane - vizeaza componenta, pregatirea profesionala etc.;

riscul de dependenta - apare atunci cand utilizarea unei tehnologii leaga banca de furnizorul acesteia;

riscul de comunicare - exprima riscul legat de comunicarea de catre banca a rezultatelor si strategiei sale.

b) Riscurile specifice bancilor cuprind:

riscuri financiare:

riscul ratei dobanzii - reprezinta riscul de pierdere sau de lipsa a castigului datorita evolutiei ratelor de dobanda;

riscul de schimb - poate fi definit ca fiind pierderea antrenata de variatia cursului devizelor in raport cu devizele de referinta in care banca si-a exprimat creantele sau datoriile;

riscul de lichiditate - exprima incapacitatea bancii de a-si finanta operatiunile curente datorita necorelarii scadentelor resurselor cu cele ale plasamentelor;

riscul titlurilor cu venit variabil - reprezinta riscul de pierdere sau de absenta a castigului ca urmare a variatiei valorii titlurilor detinute de banca.

riscuri de contrapartida:

riscul de clientela - reprezinta probabilitatea ca in timp clientul sa devina insolvabil sau sa nu-si poata onora obligatiile catre banca.

riscul interbancar - exprima riscul specific aparut ca urmare a falimentului unei institutii de credit - client. Acest risc mai este intalnit si sub denumirea de "risc de contrapartida bancara " sau "risc de semnatura bancara" .

riscul de tara - reprezinta posibilitatea ca un stat sa nu doreasca sau sa nu-si poata onora obligatiile financiare fata de un alt stat sau fata de institutiile bancare internationale.

O banca se confrunta cu riscuri datorate atat gestiunii interne a bancii, cat si mediului in care aceasta isi desfasoara activitatea. Marile crize economice au afectat intr-o mare masura si bancile. Facandu-se o analiza a marii crize din 1930, riscurile au fost impartite in urmatoarele categorii[5]:

riscuri de sistem - cauzate de o scadere a ofertei de bani, precum si de anumite restrictii impuse bancilor.

riscul de pret - se refera la posibilitatea ca ratele dobanzii sa creasca brusc in conditiile in care banca detine active cu o scadenta mai lunga decat cea a pasivelor.

riscul de credit - apare atunci cand imprumuturile nu sunt rambursate la termenul stabilit.

riscul de functionare - rezulta din fraude, incompetente sau efectuarea unor operatiuni ineficiente.

riscul din reglementari - se refera la schimbari inopinante ale reglementarilor bancare si ale legilor, care impiedica bancile sa actioneze eficient si in siguranta.

In functie de piata care determina aparitia riscului, exista[6]:

- riscuri determinate de piata produsului;

- riscuri determinate de piata capitalului.

a) Riscurile de pe piata produsului sunt:

riscul de creditare - este riscul cel mai important de pe piata produsului, el datorandu-se deprecierii valorii ca o consecinta a falimentului sau nerambursarii imprumutului.

riscul de strategie (de afaceri) - reprezinta riscul ca intreaga linie de afaceri sa sucombe datorita competitiei sau uzurii morale (de exemplu, in activitatea de emitere a cardurilor, unele banci au amanat aceasta actiune, nemaiputand obtine astfel un avantaj competitiv).

riscul datorat reglementarilor bancare

riscul de operare - consta in riscul ca sistemele de calcul sa nu functioneze corect.

riscul de marfa - preturile marfurilor pot sa afecteze uneori imprevizibil bancile avand un impact general atat asupra economiilor, cat si asupra debitorilor.(De exemplu, cresterea pretului energiei poate actiona asupra inflatiei, contribuind la cresterea ratelor dobanzii, efectul repercutandu-se asupra unor active financiare bazate pe o rata fixa a dobanzii).

riscul resurselor umane - este o forma de risc dificil de masurat, care rezulta din politica de personal. In cadrul acestui risc se individualizeaza riscul pierderii personalului cheie si riscul motivarii neadecvate a salariatilor.

riscul legal - imbraca doua forme:

- responsabilitatea creditorilor atunci cand debitorii pretind ca falimentul lor se datoreaza bancii care a promis ca va acorda credite suplimentare;

- litigii legate de deseuri toxice depozitate pe terenul deposedat ce a stat la baza acordarii creditului ca garantie. Dupa deposedarea terenului, ar trebui efectuate cheltuieli mai mari decat valoarea lui pentru neutralizarea radioactivitatii.

riscul de produs - se refera la riscul ca produsele oferite de o institutie financiara sa se uzeze si sa devina necompetitive.

b) Din punct de vedere al pietei de capital, exista urmatoarele riscuri:

riscul ratei dobanzii - este reprezentat de sensibilitatea fluxului de numerar la schimbarile ratelor dobanzii. Fluctuatia pretului activelor si pasivelor datorita schimbarii ratei de dobanda poate transforma diverse riscuri (de exemplu, riscul de creditare) in amenintari majore la adresa bancii.

riscul de lichiditate - este cel mai important risc al pietei de capital si consta in faptul ca banca nu dispune de lichiditati corespunzatoare pentru a acoperi obligatiile financiare la un moment dat.

riscul valutar - apare la orice cumparare sau vanzare de moneda, alta decat cea evidentiata in contabilitate. Acest risc afecteaza atat piata produselor, cat si piata de capital.

riscul de decontare - se refera la transferul de sume intre bancile locale si cele internationale.

riscul de baza - este o varianta a riscului ratei dobanzii. Pentru protectia impotriva ratei dobanzii se pot utiliza combinatii de tranzactii avand diferite active de baza. Ca instrumente de hedging pot fi utilizate contractele futures.

In literatura de specialitate[7] se intalneste si o clasificare in functie de expunerea la risc a societatii bancare.

Expunerea la risc a unei banci este generata atat de ansamblul activitatii sale cat si de fiecare tip de operatiune efectuata. Astfel se delimiteaza strict expunerea pura la risc (riscuri pure) si expunerea suplimentara (riscuri lucrative). Rezulta de aici ca riscurile sunt de doua tipuri:

- riscuri pure;

- riscuri lucrative.

a) Riscurile pure apar ca urmare a desfasurarii activitatii bancare curente, de fiecare zi. Aceste riscuri, la randul lor, pot fi de mai multe tipuri:

riscuri fizice - se pot manifesta ca avarieri sau distrugeri ale cladirilor , masinilor, accidente sau distrugeri ale liniilor de telecomunicatii.

riscuri financiare - pot apare ca pierderi de date, de documente, distrugeri de arhive.

riscuri criminale si frauduloase - (utilizarea frauduloasa a mijloacelor de plata, intocmirea dosarului de credit in baza unor documente false, deturnari de fonduri, existenta unor bancnote false, talharii).

riscuri de raspundere - (presupun nerespectarea actelor normative in vigoare, a normelor si a circularelor bancii, erori de gestiune a conturilor,erori de ordin bursier, acordari abuzive de credite, greseli de consultanta).

b) Riscurile lucrative (speculative) apar ca urmare a derularii unor operatiuni prin care se incearca obtinerea unui profit suplimentar. Aceste operatii pot genera si cheltuieli suplimentare si, deci, pierderi. Cheltuielile suplimentare pot rezulta din credite nerambursate la scadenta, pierderi din portofoliul de titluri sau dintr-o structura defectuoasa a activelor bancii.

In functie de caracteristicile bancare , riscurile se pot clasifica in:

-riscuri financiare, asumate in gestiunea bilantului;

-riscuri de prestare, caracteristice sferei serviciilor bancare;

-riscuri ambientale (generate de operarea bancii intr-un mediu concurential strict reglementat de autoritatea bancara).

a) Riscurile financiare sunt considerate cele mai importante riscuri deoarece proasta lor gestiune produce cele mai multe falimente bancare. In aceasta grupa de riscuri se includ:

riscul de creditare - (denumit si risc de insolvabilitate a debitorilor sau risc de nerambursare) - exprima probabilitatea neincasarii efective la scadenta a fluxului de venituri anticipat.

riscul de lichiditate - exprima probabilitatea de aparitie a incapacitatii de finantare a operatiilor bancare curente.

riscul de piata - apare ca risc de variatie a ratei dobanzii, risc valutar si risc de variatie a cursului activelor financiare. Exprima probabilitatea ca o variatie a conditiilor de piata sa afecteze negativ profitul bancar.

riscul de faliment - (de capital) exprima probabilitatea ca fondurile proprii ale bancii sa fie insuficiente pentru a acoperi pierderile rezultate din activitatea curenta si ca aceste pierderi sa afecteze in mod negativ plasamentele creditorilor bancii.

Intre toate aceste riscuri se exercita o interactiune permanenta. Astfel, de exemplu, un risc sporit de creditare poate genera riscul lichiditatii daca banca nu are suficiente active lichide pentru a putea face fata obligatiilor sale scadente in lipsa sumelor rezultate din rambursarea creditelor. In cazul in care banca nu atrage rapid resurse de pe piata apare riscul de faliment (de capital). O politica excesiva de creditare, corelata cu o lichiditate inadecvata, reprezinta o cauza frecventa a falimentului bancar.

In sistemul bancar, problemele cu care se confrunta o banca pot afecta negativ si bancile partenere existand permanent un risc de contaminare. Acest risc specific ansamblului bancilor este numit risc sistemic, gestiunea acestuia fiind asigurata de banca centrala (prin reglementari privind rezervele minime obligatorii, indicele de adecvare a capitalului, indicatorii de lichiditate, creditele de refinantare).

Nu inseamna, insa, ca fiecare banca nu trebuie sa urmareasca soliditatea partenerilor sai, in functie de toate informatiile de care poate dispune.

b) Riscurile de prestare sunt riscuri care afecteaza sfera serviciilor bancare. Acestea pot fi:

riscul operational - exprima probabilitatea ca banca sa devina incapabila sa asigure servirea clientilor intr-un mod rentabil. In acest context sunt importante atat oferta de servicii, cat si capacitatea conducerii de a evalua si controla cheltuielile generate de prestarea acestor servicii.

riscul tehnologic - exprima probabilitatea alegerii incorecte a momentului inceperii sau incheierii ciclului de viata a unui produs bancar.

riscul produsului nou - este asociat inovarilor in sfera produselor financiare. Reprezinta probabilitatea cumulata a producerii unor evenimente adverse in perioada de lansare a unui nou produs.

riscul strategic - reprezinta probabilitatea de a nu alege strategia optima in conditiile date (economice, monetare, valutare, sociale, politice).

c) Riscurile ambientale cuprind riscuri cu un puternic impact asupra performantei bancare, dar asupra carora banca fie nu are control, fie are un control limitat. Aceste riscuri exprima probabilitatea ca o schimbare adversa de mediu sa afecteze negativ profitul bancii. Aceasta grupa de riscuri cuprinde:

riscul de frauda - este un risc de ordin intern inclus totusi in aceasta grupa deoarece pentru banca, actele si intentiile salariatilor reprezinta o necunoscuta externa greu controlabila. Riscul de frauda este un risc intern si exprima probabilitatea comiterii unor furturi sau a unor acte contrare intereselor bancii, de catre angajatii acesteia.

riscul economic - este determinat de evolutia mediului economic in care functioneaza banca si clientii acesteia. Reprezinta probabilitatea diminuarii performantei bancii ca urmare a unei evolutii adverse a conditiilor de mediu.

riscul concurential - reprezinta probabilitatea reducerii profitului in conditiile modificarii raporturilor de piata in defavoarea bancii.

riscul legal - se refera la faptul ca bancile trebuie sa-si desfasoare activitatea conform reglementarilor legale chiar daca acestea le dezavantajeaza in raport de alte institutii financiare concurente. Exista o permanenta incertitudine in ceea ce priveste evolutia viitoare a cadrului normativ si momentul implementarii noilor reglementari.

Ca incidenta si amploare a pierderilor provocate, riscurile financiare sunt cele mai semnificative pentru banci. Totodata, "riscurile financiare sunt singurele riscuri care pot fi generate, gestionate, amplificate sau eliminate de catre managementul bancii" . Gestiunea adecvata a acestor riscuri conduce la un plus de stabilitate a bancii.

Din punct de vedere al alocarii riscurilor in cadrul sistemului financiar pot exista[9]:

riscuri diversificabile;

- riscuri nediversificabile.

a) Riscurile diversificabile sunt acele riscuri care ajung relativ nesemnificative atunci cand sunt combinate suficient de multe pozitii bilantiere pentru ca legea numerelor mari sa fie activata. Putem reduce expunerea globala a unei banci la un anumit risc marind numarul operatiunilor si partenerilor vizati a genera acel risc.

b) Riscurile nediversificabile sunt riscurile care raman relativ semnificative ca expunere chiar si dupa ce toate posibilitatile de a folosi legea numerelor mari au fost utilizate.

In practica, orice pozitie, bilantiera sau extrabilantiera, comporta atat elemente diversificabile cat si elemente nediversificabile. De exemplu, riscul de nerambursare a unui credit are o componenta nediversificabila (cea generata de riscul economic) si o componenta diversificabila, specifica fiecarui client.

Din cele prezentate mai sus, se poate trage concluzia ca o clasificare a riscurilor bancare nu este un lucru usor de facut. Clasificarea riscurilor se dovedeste de multe ori subiectiva deoarece cercetatorii care au abordat aceasta problema au pus accent mai mult pe latura teoretica.

Totusi, majoritatea clasificarilor includ riscurile financiare, acestea fiind de o importanta vitala pentru existenta si dezvoltarea armonioasa a bancii.

1.3. Riscul de creditare

In literatura de specialitate pot fi intalnite mai multe definitii ale riscului de creditare dintre care le-am selectat pe acelea pe care le-am considerat ca fiind cele mai relevante.

Intr-o prima definitie, riscul de creditare este prezentat ca fiind "probabilitatea neincasarii efective, la scadenta, a fluxului de venituri anticipat de creditor ( capital avansat plus dobanzi )".

Intr-o alta acceptiune, "riscul de creditare exprima probabilitatea ca imprumutatii sau emitentii de titluri sa nu-si onoreze obligatiile la scadenta".

Intr-o acceptiune mai larga, "riscul de credit exprima deteriorarea situatiei financiare a debitorului".

In concluzie, se poate afirma ca " riscul de creditare reprezinta riscul de a suferi o pierdere datorita incalcarii obligatiilor debitorilor prevazute in contractul de credit " .

Inta­rzierea platii dobanzilor sau ratelor scadente reprezinta manifestari ale acestui risc.

In forma sa extrema, riscul creditului produce bancii pierderi prin falimentul debitorului, situatie in care pierderile sunt irecuperabile. Falimentul unui client este rezultatul unei degradari in timp a situatiei financiare a acestuia.

Riscul de creditare poate fi gestionat la nivel global prin reguli si actiuni ce vizeaza intreg portofoliu de credite, sau la nivel individual, prin luarea de masuri de catre banca, in cazul fiecarui solicitant de credit.

Orice credit reprezinta o anticipare a unor incasari viitoare. Din aceasta perspectiva, orice credit comporta riscul ca aceste incasari sa nu se realizeze deloc sau sa se realizeze doar partial. Acest risc mai este numit si risc de insolvabilitate a debitorului. Gestiunea adecvata a acestui risc este vitala in activitatea bancara deoarece principala operatiune efectuata de catre banci consta in acordarea de credite in conditii de reducere la maxim a expunerii la riscuri si asigurare a unei profitabilitati corespunzatoare riscului asumat. Pentru realizarea acestui obiectiv, banca trebuie sa analizeze solicitarile de credit pentru a putea cuantifica nivelul de risc asumat.

Un credit nu se acorda decat daca se poate estima ca probabilitatea rambursarii o depaseste pe cea a nerambursarii.