RENTA

1. Renta economica - abordari conceptuale. Natura rentei

2. Formele rentei economice

3. Mecanismul formarii rentei funciare

4. Pretul pamantului si factorii care il influenteaza

Revenirea problemelor rentei in actualitate este determinata de manifestarea cu evidenta a caracterului limitat al resurselor naturale, unele dintre ele aflandu-se intr-o stare de criza prelungita. Daca abordarea rentei s-a circumscris initial agriculturii, respectiv factorului de productie pamant, ca plata, recompensa ce revenea proprietarului acestuia pentru cedarea dreptului de folosinta al pamantului, ulterior, notiunea rentei a fost atasata tuturor factorilor de productie a caror oferta este rigida, sau putin elastica.

1. Renta economica - abordari conceptuale. Natura rentei

De-a lungul timpului, reflectand realitatile intalnite, notiunea de renta a dobandit o larga utilizare, atribuindu-i-se mai multe semnificatii. In raport cu acestea, se pot contura trei acceptiuni cu privire la renta:

a) intelesul uzual, conform caruia renta ar reprezenta un venit fara munca (rezultat ca urmare a detinerii in proprietate a unui anumit factor de productie);

b) cel rezultat din gandirea economica clasica (tezele lui D. Ricardo), dupa care pamantul, ca factor de productie limitat cantitativ, produce un venit cu caracter de renta;

c) cel din economia moderna, care priveste renta ca un tip calitativ de plata, specific unui factor de productie special (cu oferta rigida sau putin elastica)

Din randurile conceptiilor referitoare la renta mai importante sunt cele ale scolii clasice engleze si ale scolii marginaliste.

Reprezentantii scolii clasice (William Petty, Adam Smith si David Ricardo) limitau sfera manifestarii rentei doar la ramura de baza a acelei vremi - agricultura, subliniind ca formarea rentei s-ar datora "darniciei naturii". Evident, aici este vorba de renta funciara.

W. Petty arata ca renta reprezinta surplusul obtinut pe un teren dupa ce s-au scazut cheltuielile ocazionate de cultivarea acestuia. Marimea rentei, in acceptiunea sa, este dependenta de cererea si oferta de produse agricole, sporirea cererii marind pretul cerealelor si nivelul rentei.

Adam Smith considera ca renta este pretul platit pentru folosirea pamantului ca factor de productie. Recunoscand contributia naturii la formarea rentei a sesizat legatura ei cu pretul, in sensul ca renta intra in alcatuirea pretului marfii in alt fel decat salariul si profitul. Salariul si profitul sunt cauzele pretului, pe cand renta este efectul acesteia. Tot el sesizeaza ca renta funciara depinde atat de fertilitatea solului cat si de pozitia acestuia.

David Ricardo este considerat creatorul teoriei profunde si complexe a rentei moderne. El subliniaza ca formarea rentei are la baza fertilitatea inegala a terenurilor agricole. In conceptia sa renta reprezinta o parte din produsul pamantului care se plateste proprietarului funciar pentru folosirea "fortelor originale si indestructibile ale solului"[1]. Deoarece cererea de produse agricole este in crestere iar productia obtinuta pe terenurile cele mai fertile este insuficienta acoperirii acesteia, produsul se vinde la pretul produsului mai scump, datorat cheltuielilor de pe terenurile cele mai defavorabile luate in cultura pentru acoperirea cererii. El a analizat renta funciara atat static (descoperind mecanismul de formare a rentei funciare) cat si dinamic (evolutia acesteia sub impactul diversilor factori).

J.B.Say - autorul teoriei trinitare (conform careia muncii ii revine salariul; capitalului - profitul si pamantului - renta) sustinea ca "renta este o recompensa pentru serviciile aduse de pamant".

Scoala marginalista, indeosebi varianta ei nord-americana (reprezentata prin J.B.Clark) extinde sfera de manifestare a rentei si aduce o noua viziune cu privire la natura sa. Astfel, se subliniaza ca renta se formeaza pe baza legii randamentelor neproportionale si a productivitatii factorilor de productie, este o categorie universala cu aplicabilitate in toate domeniile vietii economice.

In tara noastra, toti marii economisti au studiat cu atentie natura si formele rentei (I. Ionescu de la Brad, P.S. Aurelian, Stefan Zeletin, I. Raducanu). Reputatul profesor si economist - Virgil Madgearu - aprecia ca renta diferentiala isi datoreaza existenta legii fertilitatii descrescande a solului. Tot el arata ca renta este intotdeauna un extraprofit conditionat de faptul ca unul din factorii de productie are un anumit avantaj si se afla in posesiunea exclusiva a cuiva, iar renta diferentiala este o categorie economica generala.[2]

In economia contemporana teoria rentei a cunoscut noi dezvoltari si interpretari ca urmare a unor imprejurari legate de: diversificarea factorilor de productie, accentuarea raritatii unor factori, utilizarea simultana a unui sistem de tehnici si tehnologii etc. Se sustine valabilitatea universala a rentei, ca fenomen comun tuturor activitatilor economice (nu numai agriculturii).

Avand in vedere cele subliniate, se poate afirma ca renta reprezinta venitul ce revine posesorului oricarui factor de productie limitat, oferta acestuia fiind rigida sau foarte putin elastica. In cazul in care utilizatorul unui astfel de factor nu este proprietarul sau, renta constituie plata pentru folosirea temporara a lui.

Natura rentei funciare a constituit o problema foarte disputata in gandirea economica, diversele explicatii ale acesteia putandu-se grupa, totusi, in doua[3]:

- explicarea rentei pornind de la forma de proprietate asupra pamantului, aceasta reprezentand ceea ce pretinde si incaseaza proprietarul funciar de la utilizatorul terenului respectiv;

- explicarea rentei pornind de la comportamentele agentilor economici pe piata factorilor de productie, originea rentei gasindu-si explicatia in: raritatea terenurilor, diferenta de fertilitate, pozitia diferita fata de piata, eficienta investitiilor facute pe diferite terenuri, etc.

Rigiditatea ofertei poate avea cauze multiple: naturale, tehnologice, economice, sociale etc. In functie de cauzele ce stau la baza ei, renta poate dobandi caracter de venit stabil sau de venit temporar.

Chiar daca poate proveni din folosirea oricarui factor de productie, renta se deosebeste de celelalte venituri fundamentale prin continut si functii, dar, mai ales, prin mecanismul de formare.

2. Formele rentei economice

Renta funciara

Renta funciara isi are originea in raritatea terenurilor fertile, respectiv in insuficienta ofertei de produse agricole de a satisface cererea in crestere. Oferta inelastica determina cresterea pretului produselor agricole la un nivel care asigura ca toate categoriile de teren luate in cultura (indiferent de fertilitate si de randamentul lor) sa asigure proprietarilor renta.

Pretul ridicat al produselor agricole (rezultat al confruntarii cererii in crestere cu o oferta rigida sau putin elastica) asigura realizarea unui excedent de venit peste profitul normal, care revine proprietarului terenului sub forma rentei funciare.

Procesul de formare a rentei funciare poate fi sugerat cu datele din tabelul de mai jos:

Din rezultatele obtinute se poate concluziona ca terenurile slabe dau productie mai mica si la costuri mai ridicate. Celelalte categorii de terenuri pe care se consuma acelasi volum de factori dau randamente net superioare, costurile individuale fiind mai reduse.

Deoarece ne confruntam cu o cerere totala de consum care depaseste oferta totala (de grau, spre exemplu), pretul poate creste la 150 lei/kg. Acest pret asigura recuperarea cheltuielilor individuale, obtinerea profitului normal si a unei rente (de 60.000 lei) chiar pe terenurile slabe. Celelalte terenuri, fiind de o calitate mai buna permit posesorilor lor obtinerea unei rente superioare.

Daca cererea pentru produsul respectiv ar scadea, iar pretul de vanzare s-ar reduce la un nivel ce ar asigura doar acoperirea costului factorilor utilizati si profitul intreprinzatorului celui mai slab teren, atunci s-ar renunta la cultivarea acestuia pentru ca nu ar asigura proprietarului acestuia nici o renta. Rezulta ca luarea in cultura a terenurilor mai slabe se impune doar in conditiile in care productia obtinuta de pe ele are asigurata desfacerea pe piata.

Renta funciara constituie, deci, un venit ce revine proprietarului in virtutea dreptului pe care-l detine asupra factorului de productie rar (inelastic), venit incasat in conditiile unei cereri mai mari decat oferta de produse agricole (grau). Ea apare ca diferenta intre venitul incasat de fiecare proprietar (intreprinzator) si suma costurilor si a profitul normal:

Pentru arendas (intreprinzatorul agricol care nu este proprietarul terenului), renta este o plata pentru folosirea terenului, care se constituie intr-un element al costului de productie.

Renta funciara poate imbraca mai multe forme: renta absoluta, renta diferentiala (I si II), renta de monopol si renta de pozitie.

Renta absoluta este insusita de toti proprietarii funciari, indiferent de calitatea terenului pe care il detin. Ea se plateste de catre fermierii arendasi, ei luand pamantul in arenda de la detinatorii acestuia. Marimea ei este in functie de raportul cerere-oferta (de terenuri agricole) care, la randul ei deriva din cererea si oferta de produse agricole. J.S. Mill este cel care observa, in plus fata de D.Ricardo, ca in anumite situatii si terenurile marginale - cele cu costurile cele mai ridicate, care nu beneficiaza de renta funciara diferentiala - pot primi totusi o renta numita renta funciara absoluta. Si cauza acesteia este tot influenta ofertei de terenuri agricole care permite insusirea rentei absolute de pe toate terenurile, inclusiv de pe cele mai putin fertile si dezavantajos situate. Renta absoluta nu o include pe cea diferentiala.

Renta diferentiala rezulta fie din diferenta de fertilitate dintre terenuri, numita si renta de fertilitate sau renta diferentiala I, fie din investitiile succesive de capital si de munca pe o suprafata de teren in vederea imbunatatirii calitatii initiale (renta diferentiala II). Renta diferentiala nu mareste pretul produselor agricole, nu intra in costul de productie si este primita de proprietarii terenurilor mai fertile si mai bine pozitionate ca un "venit necastigat", ca un dar al naturii.[4]

Renta diferentiala I este caracteristica agriculturii de tip extensiv fiind, rezultatul cheltuielilor mai reduse cu care se obtin produsele pe terenurile mai bune (pretul produselor agricole avand la baza cheltuielile cele mai mari de pe terenurile cele mai putin fertile, dar a caror productie este socialmente necesara).

Renta diferentiala II este specifica agriculturii intensive si rezulta din diferenta intre randamentul a doua sau mai multe investitii (succesive sau simultane) pe suprafete diferite.

Renta de monopol este obtinuta de proprietarii unor suprafete de teren cu calitati deosebite pe care se obtin produse in cantitati reduse dar cu calitati aparte. Aceste produse, cu oferta mai redusa, se vand la pret de monopol, care asigura proprietarului funciar un excedent peste profitul normal.

Se poate vorbi si de un monopol artificial in situatia in care, prin masuri economice si extraeconomice, se mentine pretul de vanzare la un nivel inalt.

Renta de pozitie rezulta din diferentele obiective existente intre terenuri privitoare la distanta fata de piata (aprovizionare, desfacere) sau fata de caile de comunicatie.

2. Renta miniera si in constructii

Renta miniera este obtinuta de proprietarii unor mine sau sonde cu continut bogat care pot fi exploatate cu cheltuieli mai mici. Ea se bazeaza pe conditia naturala data de raritatea unor astfel de mine (sonde), ceea ce face ca oferta acestor produse sa fie mai redusa in raport cu cererea (care nu poate fi satisfacuta doar cu productia acestora).

Renta in constructii se bazeaza pe diferenta de pozitie si de dotare a diferitelor terenuri construibile. Terenurile mai bine dotate sub aspectul infrastructurii (apa, energie, canalizare, mijloace de transport) situate mai central etc. sunt arendate sau vandute la preturi mai ridicate deoarece cuprind in ele si renta de constructii (pe langa costuri si profitul normal).

Marimea rentei in constructii este in functie de cererea si oferta pentru astfel de terenuri, dar este influentata si de dezvoltarea urbanisticii care a antrenat cresterea pretului si a rentei pentru terenurile construibile.

3. Alte forme de renta

Renta consumatorului (surplusul consumatorului) reprezinta economia obtinuta de catre el cumparand bunuri la un pret mai mic decat ar fi fost dispus sa plateasca pentru ele. Renta provine din faptul ca pretul platit de consumator pentru toate unitatile cumparate dintr-un anume bun, este corespunzator utilitatii marginale, desi toate unitatile anterioare ultimei pretuiesc mai mult pentru consumator.

Renta vanzatorului este obtinuta cand acesta reuseste sa vanda la un pret mai ridicat decat cel estimat.

Renta de dibacie (abilitate, indemanare) este obtinuta de acei agenti economici care, avand aptitudini si calitati profesionale deosebite, prin calitati manageriale, spirit de prevedere, realizeaza un venit suplimentar in raport cu ceilalti.

Renta de raritate rezulta din caracterul limitat al resurselor economice, datorita conditiilor naturale si/sau a unor elemente de monopol create sau intretinute artificial.

Renta de transfer se obtine pe baza modificarii destinatiei unui factor de productie in domenii ce asigura un venit mai mare fata de cele anterioare. Are la baza calitatea intreprinzatorului de a alege din multitudinea de variante de alocare pe cea optima.

Renta conjuncturala poate fi obtinuta de catre intreprinzatorii ce au posibilitatea sa stocheze marfurile o perioada si sa le vanda cand pretul pietei le este favorabil.

3. Mecanismul formarii rentei funciare

La baza formarii rentei se afla legea randamentelor neproportionale. Actiunea acestei legi era restransa initial doar de domeniul agriculturii (sub forma legii fertilitatii descrescande).

Practica indelungata a combinarii si substituirii prodfactorilor a aratat ca folosirea unor fractiuni egale din acelasi factor de productie asigura randamente diferite: la inceput crescatoare, apoi stationare, si in final, descrescatoare. Rezulta ca intreprinzatorul va folosi doze aditionale pana cand produsul obtinut este suficient pentru a compensa capitalul cheltuit; aceasta fiind doza limita de folosire a factorului respectiv.

Daca obtinerea rentei este conditionata de randamentele neproportionale, marimea ei depinde de volumul productiei marginale obtinute prin folosirea unei cantitati suplimentare dintr-un factor de productie. Nivelul rentei care evolueaza oscilatoriu (creste, stationeaza sau scade) in functie de proportia in care se combina factorul variabil utilizat, il putem exemplifica astfel:

Din tabel rezulta urmatoarele: formarea rentei funciare pe diferite terenuri cultivate (cu grau, in acest exemplu) si sporirea cheltuielilor de capital cu ingrasamintele in cote anuale egale asigura, in anumiti ani o crestere insemnata a randamentelor (primii trei ani), care depaseste necesarul pentru acoperirea cheltuielilor antrenate de cresterea productiei suplimentare, asigurandu-se un surplus peste acestea, respectiv renta. In anii urmatori cresterea este mai lenta, randamentul egalizand sau chiar scazand sub nivelul necesar recuperarii cheltuielilor aditionale.

Sporul de productie obtinut sub forma de renta trebuie privit atat sub aspect fizic sau material cat si sub aspect valoric. Astfel, deosebim formarea materiala a rentei - consta in excedentul de produse ce poate si obtinut in urma folosirii unui factor de productie cu calitati superioare celor medii - si renta economica - consta din venitul realizat de catre detinatorul unui factor, a carui oferta totala este inelastica si insensibila la ridicarea pretului de vanzare.

Transformarea surplusului de productie fizica intr-un venit cu caracter de renta este conditionata de situatia pe piata bunului in cauza. Astfel, rigiditatea ofertei in raport cu cererea va determina cresterea pretului de vanzare peste nivelul de echilibru, aducand astfel posesorului bunului respectiv un venit suplimentar.

Rigiditatea ofertei factorilor de productie in raport cu pretul poate avea doua forme[5]:

a) una este datorata caracterului nereproductibil sau prea putin reproductibil al unui factor. Este cazul pamantului sau a aptitudinilor naturale ale oamenilor.

b) alta este datorata neadaptarii pe termen scurt a ofertei factorului respectiv la cresterea pretului sau. Rentele care apar in astfel de situatii nu sunt de durata, fiind numite de A. Marshall si cvasirente (acestea pot fi obtinute de muncitori, antreprenori, ca si de capital).

Intr-o forma generalizata, renta economica desemneaza acel venit ce decurge din insuficienta ofertei totale, asa cum se poate constata din graficul urmator:

P

O

C

renta

M

P₁

P_e E

F Q

Fig. nr. 1. Formarea rentei economice

Se poate observa ca la un volum al ofertei de factori perfect inelastic (0F), pretul de procurare (vanzare) - P₁ depaseste pretul de echilibru - Pe care corespunde echilibrului cerere-oferta. Marimea rentei insusite de catre posesorul factorului respectiv este reprezentata de suprafata hasurata (Pe P₁ ME).

Asupra rentei actioneaza in timp si spatiu o serie de factori, atat naturali cat si creati de om.

Agriculturii de tip extensiv ii este specifica renta de fertilitate care predomina acolo unde exista posibilitati de luare in cultura de noi terenuri.

Dezvoltarea stiintei, tehnicii si tehnologiei agricole este un factor care micsoreaza diferentele de fertilitate economica intre terenurile agricole, sporeste productia obtinuta pe toate terenurile agricole si diminueaza presiunea exercitata de catre cheltuielile mai ridicate pe unele terenuri asupra pretului de vanzare si implicit a rentei. Tot in acest sens actioneaza si crearea de piete locale, dezvoltarea retelei de transport si telecomunicatiile inlesnind accesul producatorilor agricoli la centrele de aprovizionare si desfacere.

Pozitia geografica este un factor care influenteaza marimea si dinamica rentei (diferentele de fertilitate dintre terenuri se pot compensa cu cele de pozitie - terenurile fertile pot avea o pozitie geografica nefavorabila sau terenuri mai putin fertile o pozitie avantajoasa).

Oferta de produse agricole ramane, de obicei, in urma cererii facand ca pretul produselor agricole sa creasca, creandu-se astfel, premisele luarii in cultura si a terenurilor mai putin favorabile pentru productia agricola, cu repercusiuni directe asupra pretului produselor agricole si implicit asupra rentei.

Renta diferentiala II, legata de agricultura intensiva, respectiv efectuarea de investitii succesive pentru ridicarea potentialului pamantului, se afla intr-o corelatie organica cu renta de fertilitate deoarece investitiile se fac, de regula, pe terenurile mai bune, unde sansele sporirii productiei agricole, deci si veniturile, sunt mai mare.

In tarile dezvoltate, ca urmare a folosirii unui pluralism de tehnici si tehnologii diferite ca performanta si eficienta, renta diferentiala II a crescut in importanta, avandu-se in vedere si limitele folosirii extensive a pamantului.

Pe termen lung asistam la o tendinta de crestere a rentei diferentiale (aceasta se datoreaza ramanerii in urma a ofertei fata de cerere in majoritatea tarilor lumii, ca urmare a sporirii populatiei, cresterii veniturilor, imbunatatirii structurii consumului alimentar etc.).

Efectul progresului agricol se resimte si asupra necesarului de forta de munca pentru agricultura, transformand o parte din populatia agricola producatoare in consumatoare, prin transferul ei in ramurile neagricole. Astfel, preturile produselor agricole se mentin la niveluri ridicate favorizand marirea rentei diferentiale. Acest fenomen este semnalat de multi economisti contemporani care demonstreaza ca limitarea si insuficienta terenurilor fertile, antreneaza ridicarea pretului produselor de baza, necesitand astfel, luarea in cultura si a terenurilor mai putin fertile sau efectuarea de investitii pentru ridicarea randamentului celor existente.

4. Pretul pamantului si factorii care-l influenteaza

Atragerea pamantului in agricultura, cultivarea lui generatii de-a randul, lucrarile de amenajare si investitiile care le-au insotit, au transformat pamantul-natura in pamant-capital, care, in conditiile schimbului, are un anumit pret. Diversele cheltuieli facute pentru mentinerea si ridicarea calitatilor productive, ca si cele pentru mentinerea echilibrului ecosistemului agricol ii vor mari pretul.

In conditiile existentei rentei funciare, pretul pamantului este renta capitalizata, adica o suma de bani care depusa la banca aduce o dobanda anuala egala cu renta anuala insusita de catre proprietarul funciar de la arendas, pe baza contractului de arendare. Pretul pamantului se poate calcula astfel, dupa urmatoarea formula:

unde:

Pp - pretul pamantului

R - renta, in unitati monetare

d - rata dobanzii

Dintre factorii mai importanti care influenteaza marimea pretului pamantului mentionam urmatorii:

a) raportul dintre cererea si oferta de terenuri agricole. Deoarece oferta totala de terenuri agricole are un caracter rigid datorita suprafetei limitate a pamantului, va fi insensibila la variatia pretului, dinamica cererii agentilor economici ce vor sa faca investitii in agricultura va influenta decisiv pretul pamantului.

b) raportul dintre cererea si oferta de produse agricole. O crestere a cererii de produse agricole va stimula si cresterea cererii de terenuri agricole, si ca urmare si a pretului acestora.

c) marimea rentei. Pretul pamantului se afla in relatie direct proportionala cu marimea rentei pe care poate sa o aduca terenul agricol.

d) posibilitatile de folosire alternativa a terenurilor, care pot spori pretul terenurilor respective.

e) rata dobanzii bancare, care se afla in raport invers proportional cu pretul pamantului.

Recapitulare cuvinte cheie/concepte

conceptii referitoare la renta; scoala clasica; scoala marginalista; economia contemporana si teoria rentei; natura rentei funciare

renta funciara; renta absoluta; renta diferentiala (I si II), renta de monopol; renta de pozitie; renta miniera si in constructii; alte forme de renta; renta vanzatorului; renta consumatorului; renta de dibacie; renta de raritate; renta de transfer; renta conjuncturala

legea randamentelor neproportionale; formarea materiala a rentei; renta economica; factori de influenta

pretul pamantului; factori de influenta ai pretului pamantului