Sistemul monetar: definire, continut, rol

Sistemul monetar: definire, continut, rol

In literatura de specialitate, sistemul monetar este definit ca un anumit mod de organizare si reglementare a circulatiei monetare dintr-o tara, pe baza unor legi speciale ale statului respectiv.

Cu aceeasi semnificatie este utilizata definitia data de academicianul Costin Kiritescu dupa care sistemul monetar national reprezinta "ansamblul normelor legale si al institutiilor care reglementeaza, organizeaza si supravegheaza relatiile banesti dintr-un stat".

Aparitia sistemelor monetare poate fi plasata, conform aprecierilor istoricilor monetari, atat in perioada antichitatii cat si a Evului mediu, insa toate sistemele monetare respective s-au caracterizat prin:

faramitare

simplitate

deteriorarea monedei.

Faramitarea, ca trasatura esentiala, rezulta din descentralizarea baterii monedei si din lipsa de unitate a circulatiei monetare (fiecare monetarie situata in fiecare oras al Greciei antice, de exemplu, batea proprie moneda).

Simplitatea sistemului monetar rezulta din numarul insuficient de elemente ale acestuia (unitate monetara, paritatea respectiva, titlul metalului pe care il reprezinta).

Deteriorarea monedei consta in uzura acesteia si posibilitatile de falsificare (prin reducerea continutului de metal pretios din care erau confectionate monedele).

Odata cu formarea statelor, acestea si-au asumat roluri monetare, respectiv rolul de a crea moneda, de a defini unitatea monetara, de a stabili paritatea metalica. Politica monetara a fiecarui stat, determinata de conditiile generale de dezvoltare ale acestuia, necesita existenta unui sistem monetar unic, cu scopul de a asigura stabilitatea si elasticitatea sistemelor monetare.

Astfel, sistemele monetare prezinta trasaturi comune, generale, dar se particularizeaza in functie de specificul national si al perioadei.

Atata timp cat la baza sistemelor monetare s-a aflat etalonul aur, metalul a constituit legatura spontana dintre aceste sisteme. Existenta unei circulatii efective a metalului monetar si posibilitatea convertirii libere a unei monede nationale intr-o alta moneda pe baza paritatii au facilitat efectuarea fara dificultati a platilor dintre agentii economici. Etalonul monetar aur a constituit, totodata, o modalitate de a face fata lipsei unei monede internationale, aceasta fiind inlocuita prin marfa aur, adica printr-o valoare certa nelegata de nici un stat, de nici o banca centrala.

Factorii economici si politici au creat premisele subminarii circulatiei interne si internationale a metalului monetar si, ca urmare, alte lichidarii sistemelor monetare bazate pe etalonul aur. Sunt abandonate succesiv principiile etalonului aur si odata cu ele, insasi sistemele construite pe acest etalon, locul lui fiind luat de etalonul aur-devize, care s-a aflat pana nu demult la baza sistemelor monetare nationale si a celui international.

Statele care au adoptat etalonul aur-devize, ca baza a sistemelor monetare, au introdus in rezerva lor monetara, alaturi de aur, monede nationale ale altor tari, indeosebi ₤, $ si franci francezi, acestea devenind valuta de rezerva si de plata. Cursul monedelor nationale fata de aceasta valuta de rezerva se stabilea pe piata, pe baza cererii si ofertei, osciland in jurul paritatii aur, adica in jurul raportului dintre valorile paritare, respectiv intre cantitatile de aur prin care erau definite monedele respective.

Inlocuirea aurului monetar cu monedele nationale, bazate pe incredere si nu pe o valoare materiala, a dus, insa, la dezechilibre monetare si la restrictii si discriminari in sfera platilor interne si internationale. Cu toate acestea, sistemele monetare construite pe acest etalon au functionat cu bune rezultate atat in perioada interbelica, cat si dupa cel de-al doilea razboi mondial, pana in anii 1973 - 1974.

Dupa anii 1973 - 1974, acest etalon aur-devize este abandonat, locul lui ca baza a sistemelor monetare nationale si a celui international fiind luat de etalonul putere de cumparare.

Privite in evolutie sistemele monetare au avut in structura lor urmatoarele elemente componente, mai reprezentative, si anume:

unitatea monetara;

etalonul monetar;

modul de batere si de circulatie a monedelor cu si fara valoare integrala   (intrinseca);

modul de emisiune si punere in circulatie a monedei de hartie (bancnotelor) si a hartiei-moneda.

Aceste elemente au o existenta istorica, ceea ce inseamna ca unele din ele, caracteristice unei anumite etape, au parasit scena istoriei monetare si nu mai sunt prezente in sistemele monetare actuale. Altele au coexistat, au devenit incompatibile.  S-au produs, de asemenea, schimbari radicale in continutul unora dintre aceste elemente, ele fiind un produs al necesitatilor, al mutatiilor care au avut loc in evolutia fenomenului economic si a celui monetar.