Tipuri de cheltuieli publice

Tipuri de cheltuieli publice

(A)Cheltuieli publice pentru actiuni social-culturale au ca scop dezvoltarea aptitudinilor fizice si intelectuale ale oamenilor, asigurarea materiala a cetatenilor inapti de munca, formarea profesionala si moral-spirituala a noilor generatii.Eficienta actiunilor social- culturale poate fi examinata sub doua aspecte: eficienta actiunii respective si eficienta resurselor financiare destinate acestor actiuni. Eficienta actiunilor de invatamant, cultura, arta, sanatate, asigurari si asistenta sociala oglindeste calitatea activitatii desfasurate si se exprima prin indicatori privind randamentul specific actiunii, ea reflectandu-se ca o eficienta interna. Eficienta externa exprima efectele economice, sociale, culturale, umane comparate cu efortul depus concretizat in rezultatele activitatii in afara, in viata economico-sociala, aceasta eficienta se exprima atat prin indicatori fizici cat si valorici.

Determinarea eficientei economico-sociale a cheltuielilor publice social- culturale are o importanta deosebita deoarece societatea poate decide asupra oportunitatii alocarii resurselor financiare pe anumite domenii si destinatii. Indicatorii de eficienta trebuie sa permita cuantificarea eforturilor si a efectelor, concomitent este necesar sa se stabileasca si caile concrete pentru cresterea eficientei acestor cheltuieli.

Resursele de finantare pentru cheltuielile cu actiuni socio-culturale pot fi de natura interna sau externa, publica sau privata, dupa cum urmeaza:

- fonduri bugetare (ale statului, regiunilor, provinciilor);

- cotizatii ale unor persoane fizice / juridice (f. asigurarilor sociale, pentru somaj);

- fonduri proprii ale organizatiilor publice / private (pentru finantare traininguri);

- veniturile institutiilor social-culturale din activitati specifice;

- veniturile populatiei (din taxe);

- fondurile organizatiilor fara scop lucrativ (O.N.G.-uri, institutii de caritate etc.);

- finantari externe (rambursabile si nerambursabile, oferite de organizatii ca: UNICEF, UNESCO, Banca Mondiala etc.)

In tara noastra aceste cheltuieli sunt finantate in cea mai mare masura de la bugetul statului, fiind cuprinse intr-o anumita proportie in bugetele locale.

Cheltuielile bugetare pentru actiunile social- culturale au o mare importanta deoarece sarcinile economice si organozatorice ale statului sunt tot mai strans impletite cu actiunile social-culturale.[1] Dezvoltarea actiunilor social- culturale depinde de nivelul si ritmul de dezvoltare a economiei nationale, de cresterea cuantumului fondului de consum care este partea cea mai importanta a produsului national brut.

Cheltuielile social- culturale sunt in fapt servicii sociale care contribuie la crearea de produs national brut, avand prin aceasta caracter productiv si un aport important la dezvoltarea economico-sociala a tarii. Cheltuielile social- culturale cuprind urmatoarele subgrupe de cheltuieli:

v    invatamant

v    sanatate

v      cultura, culte, activitate sportiva si tineret

v      securitatea sociala

v      ajutorul de somaj

v      asistenta sociala (alocatii, pensii, ajutoare, alte indemnizatii)

v      alte cheltuieli publice socio-culturale

v      pensia suplimentara.

Cheltuielile publice pentru invatamant trebuie sa urmareasca o dezvoltare a educatiei publice in concordanta cu cerintele contextului economico-social pentru a contribui in cat mai mare masura la progresul societatii. Factorii care determina politica financiara in invatamant sunt: demografici, respectiv cresterea numarului populatiei au o influenta deosebita asupra sistemului eductional care trebuie sa asigure cuprinderea mult mai multor copii si adolescenti in sistem, avand un impact direct proportional asupra acestuia; economici influenteaza in mod direct proportional cheltuielile pentru invatamant, pe de o parte invatamantul ofera spatiul economic, forta de munca calificata contribuind la formarea de resurse financiare sporite in societate iar economia pe de alta parte modeleaza sistemul de invatamant in functie de cerintele sale; sociali si politici vizeaza politica si legislatia scolara, resursele de finantare, normele de dotare pentru invatamant. Invatamantul romanesc se afla in plin proces de reforma prin care se incearca o mai buna racordare la cerintele sociale de educatie si de realizare a standardelor educationale.

Structura sistemului de invatamant difera de la o tara la alta, conform traditiei statelor respective insa aici va fi preluata impartirea realizata de UNESCO in invatamant: prescolar, primar, secundar, superior. Aceste categorii de invatamant pot fi organizate si functiona si in sistem privat, statul asigura cetatenilor sai invatamantul primar obligatoriu, celelalte trepte putand fi parcurse din proprie initiativa de orice tanar care consimte sa isi continue pregatirea.

Cheltuielile publice bugetare pentru invatamant sunt canalizate in cea mai mare parte catre ministerul corespunzator - Ministerul Invatamantului / Educatiei - dar si catre alte ministere care urmaresc sa instruiasca in domeniul specific lor cadre competente (Ministerul Apararii, Ministerul de Interne etc.). Cheltuielile publice pentru invatamant pot fi privite si din perspectiva continutului lor economic; in acest caz putem vorbi de:

- cheltuieli curente (de functionare si intretinere);

- cheltuieli de capital (inzestrarea si construirea unitatilor de invatamant).

Cheltuielile publice pentru sanatate constituie un obiectiv esential, prioritar pentru politica oricarui stat, de aceea in ultimii ani acestui domeniu i s-au alocat importante resurse financiare. Cheltuielile pentru sanatate reflecta astfel polica statului in domeniul sanatatii, avand o importanta deosebita in asigurarea calitatii vietii cetatenilor prin combaterea factorilor cu influenta negativa asupra sanatatii indivizilor. Cheltuielile publice pentru sanatate asigura intretinerea si functionarea institutiilor din domeniul sanitar fiind destinate totodata pentru finantarea educatiei pentru sanatate, prevenirea si tratarea imbolnavirilor, evitarea accidentelor.

Finantarea cheltuielilor pentru sanatate este asigurata din fonduri alocate de la buget prin intremediul carora statul finanteaza institutiile sanitare publice si unele actiuni specifice in domeniul sanatatii, cotizatii de asigurari de sanatate suportata atat de angajati cat si de angajatori in functie de nivelul salariului si activitatea prestata prin care sunt suportate unele cheltuieli legate de achizitionarea de medicamente, achitarea contravalorii unor servicii de asistenta medicala si ocotirea sanatatii pentru o perioada determinata de timp.

In ceea ce priveste finantarea cheltuielilor in Romania aceasta se realizeaza din urmatoarele surse:fondul asigurarilor sociale de sanatate ce constituie principala sursa de finantare a sanatatii detinand o pondere de aproximativ 80% in totalul cheltuielilor publice pentru sanatate, bugetul de stat ce sustine finantarea unor cheltuieli curente ale unor institutii publice de sanatate, donatii si sponsorizari destinate indeosebi organizatiilor care promoveaza programe de sanatate publica, cheltuielile populatiei pentru sanatate generate de nevoia indivizilor de ocrotire si tratament medical si care nu sunt asigurati si nu in ultimul rand resursele externe primite de tara noastra pentru finantarea unor programe de informare si promovare a sanatatii derulate cu sprijinul unor organisme specializate in domeniu( Programul de combatere a HIV-SIDA in randul adolescentilor derulat cu sprijinul U.N.I.C.E.F.).

Cheltuieli publice pentru cultura, culte, activitate sportiva si tineret, sunt o categorie economica complexa, ce includ toate cheltuielile aferente activitatilor si institutiilor publice din aceste domenii, aceste activitati contribuie la cresterea si dezvoltarea factorului uman prin asigurarea unui mediu favorabil activitatilor culurale, recreative si de tineret.

Resursele financiare destinate acestor domenii sunt incadrate in categoria mai larga de investitii in resurse umane, deoarece influenteza in mod direct, activitatea economica si sociala contribuind la cresterea si dezvoltarea economica a societatii. Aceste activitati se desfasoara prin intermediul unor institutii specializate in domeniu: biblioteci, teatre, muzee, cluburi, edituri, care asigura productia si promovarea unor servicii specifice sau se pot materializa intr-o serie de bunuri, cu valoare spirituala, carti, filme si alte asemenea.[2]

Cultura contribuie la cresterea calitatii factorului uman, la crearea si largirea orizontului cultural, la cultivarea idealurilor morale si estetice precum si la ridicarea gradului de educatie si civilizatie, la formarea personalitatii umane, la dezvoltarea societatii omenesti. In cadrul cheltuielilor pentru cultura locul principal il ocupa cheltuielile cu salariile si cheltuielile administrativ-gospodaresti, la biblioteci predomina cheltuieli pentru procurarea de carti, reviste, publicatii.

Cultele religioase sunt autonome fata de stat, bucurandu-se de sprijinul acestuia inclusiv prin inlesnirea asistentei religioase in armata, spitale, penitenciare, in azile si orfelinate. Pretul acestor produse poate fi suportat in totalitate de catre stat sau doar partial prin subventionare. Finantarea se face din resurse bugetare integral, din venituri extrabugetare in totalitate, (pentru institutiile care se pot autointretine prin activitatea economica desfasurata), din fonduri extrabugetare (de exemplu: Fondul Cinematografic National, Fondul Cultural National). Nu trebuie uitate nici sponsorizarile, deosebit de avantajoase pentru cel care le primeste - el neavand alta obligatie decat aceea de a declara deschis numele sponsorilor sai.

Cheltuielile publice din aceasta categorie finanteaza de asemenea activitatea religioasa a cultelor recunoscute de stat (salarii pentru slujitorii bisericii) si pe cea sportiva si de tineret (in proportie de 75% in Romania.

Educatia fizica si sportul au un rol important in cresterea si educarea de generatii sanatoase, capabile sa stranga relatiile de prietenie cu alte tari si sa contribuie la mentinerea si intarirea pacii intre popoare. Cheltuielile pentru educatie fizica si sport se efectueaza pentru construirea de stadioane, sali de sport si bazine de inot, dotarea acestora cu utilaje si echipamente spotive necesare, aceste cheltuieli se acopera din incasarile obtinute de la diferite manifestari cultural-sportive, cu o parte din profiturile realizate de la Regia autonoma,, Loto-Pronosport"din mijloace banesti ale sindicatelor, precum si din resursele unor agenti economici.

Cheltuieli publice pentru securitatea sociala cuprinde in sfera sa atat asigurarile sociale cat si asistenta sociala, marimea acestor cheltuieli este influentata de gradul de dezvoltare economica a fiecarei tari. Aceasta grupa cuprinde cheltuieli cu alocatii, pensii, ajutoare si indemnizatii ce se adreseaza unei game largi de persoane:batrani, someri, invalizi, persoane fara posibilitati materiale.

Securitatea sociala defineste totalitatea prestatiilor prin care se asigura fiecarui cetatean si familiei un venit minim care sa-i ofere protectie impotriva unor evenimente ce genereaza riscuri sociale, diminuand nivelul de trai.

Finantarea acestor cheltuieli este asigurata printr-o serie de contributii ale angajatilor, angajatorilor, liber- profesionistilor dar si din fonduri bugetare, subventii, donatii si contributii voluntare. Sunt identificate asadar doua sisteme de finantare: sisteme contributive ce au la baza plata unor contributii si cotizatii sociale si sisteme necontributive ce se fundamenteaza pe finantarea de la buget. Aceste cheltuieli sunt supuse unui proces masiv de reducere in majoritatea statelor dar continua sa ocupe o pondere insemnata in totalul cheltuielilor publice.

Cheltuieli publice pentru ajutorul de somaj se efectueaza din fondul ce se constituie din contributia agentilor economici de 5% aplicata asupra fondului de salarii realizat lunar, din contributia de 1% din salariul tarifar lunar de incadrare platita de salariati, 1% din venitul lunar in valoare bruta obtinut de membrii cooperatori, precum si din o subventie de completare de la bugetul statului.

Ajutorul de somaj consta dintr-o suma de bani stabilita si acordata lunar, diferentiat pe categorii de persoane cu luarea in considerare a salariului minim pe economie indexat sau ultimul salariu tarifar lunar avut, indexat, pentru asigurarea protectiei materiale a tinerilor care nu pot fi incadrati in munca si a persoanelor apte de munca dar carora le-a incetat contractul de munca.[3]

Ajutorul de somaj se acorda pe o perioada de maximum 270de zile calendaristice si nu poate depasi suma reprezentand cuantumul a cel mult doua salarii de baza minime brute pe tara din care s-a scazut impozitul legal.

Ajutorul de integrare profesionala se acorda pe o perioada de maximum 270 de zile pentru absolventii de invatamant, in felul urmator:

a)       60% din salariul de baza minim brut pe tara, impozitat, pentru beneficiarii care provin din randurile absolventilor invatamantului preuniversitar, profesional si de ucenici, in varsta de maximum 18 ani, dupa caz 16 ani;

b)       70% din salariul de baza minim brut pe tara, impozitat, pentru beneficiarii care provin din randurile absolventilor invatamantului superior.

Alocatia de sprijin se acorda pe o perioada de maximum 18 luni de la expirarea perioadei de acordare a ajutorului de somaj si reprezinta o suma egala cu 60% din salariul de baza minim brut pe tara impozitat.

Cheltuieli publice pentru asistenta sociala

Asistenta sociala poate fi definita ca reprezentand totalitatea beneficiilor de natura necotributiva, in bani sau alte modalitati, destinate unor categorii sociale defavorizate. In cadrul serviciilor de asistenta sociala se includ, de regula servicii de plasament, servicii de recuperare si integrare socio- profesionala, consiliere, integrare profesionala.

Scopul asistentei sociale este acela de a proteja persoanele care, datorita unor motive de natura economica, fizica, psihica sau sociala nu au posibilitatea sa isi asigure nevoile sociale, sa isi dezvolte propriile capacitati si competente pentru integrare sociala, cheltuielile publice cu asistenta sociala cuprind ajutoarele destinate batranilor, invalizilor, handicapatilor, familiilor cu multi copii.

Formele de asistenta sociala practicate in Romania sunt multiple, in sfera acestora se inscriu alocatiile pentru familii(alocatia pentru copii, alocatiile pentru sotul care este singur si asigura cresterea unui copil), diversele ajutoare si alocatii acordate batranilor si persoanelor marginalizate social, acordarea venitului minim garantat persoanelor care se afla in pragul saraciei, acordarea unor alocatii sociale pentru persoanele cu dizabilitati sau unor categorii exprese de cetateni.

Masurile de asistenta sociala sunt luate pe o perioada determinata de timp, pana in momentul in care persoanele aflate in nevoie ii pot asigura resursele financiare, economice si starea psihologica necesara pentru a putea avea o viata normala, aceste masuri au drept obiectiv de a-i ajuta pe cei aflati in dificultate sa identifice si sa obtina acele competente si capacitati necesare asigurarii unui trai decent, asistenta sociala nu trebuie circumscrisa doar starii de saracie, ci aceasta se adreseaza tuturor celor care trec prin perioade dificile, crize ajutandu-i sa se reintoarca in societate.

(B) Asigurarile sociale au aparut initial ca reactie a asociatiilor de muncitori care au pledat pentru drepturile lor, organizandu-se in sindicate care sa-i protejeze in privinta conditiilor de lucru - igiena si securitatea muncii ca elemente care sa previna ajungerea la accidente ce pun persoana in imposibilitate de a munci, iar daca, dintr-o cauza sau alta, se ajunge la incapacitate de munca, existenta unor fonduri financiare care sa le asigure acestora un trai decent. Pentru a indeplini obiectivele mentionate, s-a creat un sistem national de asigurari sociale care are trasaturi speciale (derivate din contextul economic in care finanteaza).

Prin asigurarile sociale se directioneaza o fractiune din PNB catre protejarea persoanelor salariate si pensionare "actuale sau foste angajate ale societatilor comerciale private sau de stat, ale regiilor autonome, a persoanelor membre in asociatii mestesugaresti sau agricole, a intreprinzatorilor particulari a slujitorilor cultelor, a personalului casnic, a persoanelor ce deservesc blocurile de locatari, atunci cand se afla in incapacitate de munca. Sunt prevazute de lege o serie de situatii in care intervine plata catre indivizi a unor sume de asigurari - pentru mentinerea starii de sanatate, asigurarea traiului in cazul bolilor, accidentelor, depasirii limitei de varsta. In Romania, sistemul national de asigurari cuprinde: asigurarile sociale de stat, asigurarile sociale din cooperatia mestesugareasca si celor independenti, asigurarile sociale ale asociatiilor agricole, asigurarile sociale ale agricultorilor cu gospodarie proprie, asigurarile sociale ale avocatilor, asigurarile sociale ale slujitorilor cultelor.

Principiile pe care este construit sistemul national de asigurari sunt:

- unicitatea (exista unul singur - expresie a solidaritatii sociale);

- obligativitatea (toate persoanele incadrate in munca beneficiaza de ele);

- ocrotirea pe toata perioada de incapacitate in munca;

-statul este acela care garanteaza drepturile asiguratilor;

-contributivitatea (fondurile de care dispune sistemul national de asigurari provin din contributiile companiilor nationale si acelora private, a regiilor autonome, a intreprinderilor mixte etc.);

egalitatea in drepturi a beneficiarilor ce cad sub incidenta acelorasi conditii indeplinite;

- ocrotirea cetatenilor in concordanta cu etica si echitatea sociala (sunt acordate conform participarii pe care indivizii au avut-o in dezvoltarea sociala, si conform unui raport echitabil intre salarii si pensii);

- pensiile de asigurari sociale scutite in totalitate de taxe;

- imprescriptibilitatea dreptului la pensie (persoanele care au contribuit la fondul sistemului national de asigurari au dreptul sa ceara oricand acordarea pensiei sau diferitelor indemnizatii);

indemnizatiile si pensiile nu pot fi cedate altor persoane;

descentralizarea si autonomia.

Finantarea sistemului national de asigurari se face cu resurse provenite din urmatoarele sfere: contributii pentru asigurarile sociale, contributii pentru asigurarile sociale a unitatilor particulare, contributii diferentiate ale angajatilor si pensionarilor care merg in centre de tratament si odihna, contributii pentru constituirea fondului de somaj, a ajutorului de integrare profesionala si a alocatiei de sprijin, alte venituri, contributia pentru pensie alimentara in valoare de 5%.

In privinta formelor de acordare a diferitelor tipuri de ajutoare sociale, mentionam: pensiile, trimiterile la tratament si odihna, indemnizatiile si ajutoarele, cheltuieli pentru ocrotirea sanatatii, ajutor de somaj, alocatie de sprijin, ajutorul de integrare profesionala.

(C) Asigurarile sociale pentru sanatate se fundamenteaza pe urmatoarele principii: incadrarea intregii populatii in sistemul de asigurari sociale de sanatate, solidaritate sociala (plata se face raportat la un anumit procent din salariu), prestarea pentru asigurati a unei liste de servicii definite, finantarea automata si echilibrul financiar. Beneficiaza de pachetul de servicii persoanele cu cetatenie romana cu domiciliul in tara sau temporar plecati peste granita, cetateni straini sau apatrizi care au resedinta in Romania, tineri si copii de maxim 26 ani (in conditiile in care sunt incadrati intr-o forma de invatamant si nu obtin venituri proprii), persoanele handicapate fara venituri, membrii familiei care se afla in intretinerea unei persoane asigurate, persoanele care au obtinut acest drept prin legile speciale. Aceste persoane devin asigurate in momenul in care incheie un contract individual de munca.

Sursele de finantare sunt reprezentate de contributii egale ale persoanelor fizice si juridice, subventii de la buget, alte venituri care sunt platite Casei Nationale de Asigurari pentru Sanatate. Casa Nationala de Asigurari pentru Sanatate are ca organe de conducere: adunarea generala a reprezentantilor, consiliul de administratie (ales de adunarea generala a reprezentantilor). Contributiile la CNAS sunt obligatorii, cu urmatoarele exceptii: acele persoane aflate in concediu medical sau concediu de ingrijire a copilului de pana la 6 ani, persoanele ce efectueaza stagiul militar, persoanele ce executa o pedeapsa prin privare de libertate, persoanele apartinand unor familii ce nu beneficiaza de ajutor social.

(D) Cheltuielile publice pentru obiective economice, pentru protectia mediului si cercetare

Cheltuielile publice destinate obiectivelor economice au in vedere acele ramuri de activitate strategice sau care au nevoie de resurse financiare mari (ce altfel nu ar putea fi asigurate) si cuprind regiile autonome, companiile cu capital de stat, privat sau mixt. Interventia statului are insa un efect constrangator si s-a dovedit ca privatizarea activitatii in sectorul public creste rentabilitatea intreprinderilor respective, realizandu-se o mai buna alocare a resurselor in acest fel. Ajutoarele financiare acordate de stat intreprinderilor de interes national pot veni sub forma directa a unor: subventii, investitii, imprumuturi cu dobanda subventionata, ajutoare financiare pentru difuzarea de informatii si studii de marketing; sau in forma indirecta: acordarea de avantaje fiscale si imprumuturi garantate de stat. Ramurile economiei cel mai des vizate de astfel de politici sunt: transporturi, constructii (de locuinte in special), industria (extractiva, miniera, a constructiei de masini si navala, siderurgica), agricultura.[5]

Cheltuielile publice cu protectia mediului sunt foarte importante pentru pastrarea unui echilibru natural si prevenirea degradarii mediului, care poate fi considerat un bun public ce trebuie ocrotit prin lege. Cea mai importanta masura adoptata in ceea ce priveste poluarea este aceea conform careia poluatorul plateste "reparatiile" necesare in urma distrugerilor de mediu pe care le-a facut. Degradarea mediului inconjurator se datoreaza unui complex de factori, intre care se detaseaza dezvoltarea economica ce a produs daune irecuperabile asupra calitatii mediului.

Cheltuielile publice pentru protectia mediului reflecta indeosebi politica promovata de stat in acest domeniu. Constitutia Romaniei consfinteste in art.35 dreptul la un mediu sanatos pe care il are fiecare cetatean, statuand ca statul recunoaste dreptul oricarei persoane la un mediu inconjurator sanatos si echilibrat ecologic, iar personele fizice si juridice au indatorirea de a proteja si ameliora mediul inconjurator. Mediul inconjurator se inscrie in caregoria bunurilor publice pure, deoarce nimeni nu poate fi exclus de a se bucura pe deplin de beneficiile oferite de mediul inconjurator, nici chiar consumatorul neputandu-se exclude pe sine insusi si nu in ultimul rand, chiar daca este ,,consumat"de catre o persoana, mediul ramane totusi disponibil si pentru altii.

Finantarea cheltuielilor se realizaeaza din fonduri bugetare atunci cand se fac investitii in protectia mediului inconjurator, se acorda unele avantaje fiscale, prin reducerea unor taxe si impozite pentru agentii economici care deruleaza actiuni de protectia mediului inclusiv pentru achizitionarea de tehnologie nepoluanta sau se sustin activitatile de cercetare-dezvoltare in domeniul mediului.[6]

Cheltuieile publice pentru cercetare au in vedere urmatoarele tipuri:

Fundamentala al carei scop il constituie largirea limitelor de cunoastere ale umanitatii, prin acumularea unor cunostinte noi relative la aspectele fundamentale ale fenomenelor si faptelor supuse observarii, fara insa ca cercetatorii sa isi propuna drept scop acest lucru;

aplicativa are drept obiectiv descoperirea unor informatii noi, cu aplicabilitate practica in vederea crearii de noi produse, tehnologii sau imbunatatirea celor existente, corespunde muncii de inovatie

de dezvoltare fondata pe cunostiinte deja existente, ea urmareste aplicarea practica a acestora pentru obtinerea unor rezultate cat mai bune).

Este finantata din: fonduri bugetare in special cercetare - dezvoltare, ale industriei (in tarile dezvoltate are o pondere de chiar 74,5% din finantarile pe acest domeniu), ale universitatilor (de exemplu granturile acordate de Academia Romana), surse externe constituite din ajutoare financiare nerambursabile, credite externe si fonduri din bugetul Uniunii Europene.

(E) Cheltuielile pentru ordine publica, siguranta nationala si aparare

Apararea nationala, ordinea publica si siguranta nationala sunt domenii exclusive ale statului roman, acestor domenii le sunt alocate importante resurse financiare publice in vederea contracararii oricarui risc sau amenintare la adresa Romaniei.

Cheltuielile pentru aparare reprezinta un consum definitiv de produs intern brut, incadrandu-se in categoria cheltuielilor neproductive, desi sunt cheltuieli neproductive efectul produs de acestea este comensurat in capacitatea de a asigura si mentine un mediu pasnic si sigur pentru toti cetatenii.

Din punct de vedere economic, cheltuielile cu apararea nationala se clasifica astfel:

cheltuieli de capital care cuprinde investitiile pentru construirea si modernizarea unor unitati militare, inzestrarea cu armament si tehnica de lupta, aparatura necesara cercetarii spatiale;

cheltuielile curente care cuprind intretinerea si functionarea fortelor armate, cercetarea stiintifica in domeniul militar, intretinerea conflictelor militare, lichidarea urmaririlor acestora, efectuarea de experiente militare.

cheltuieli militare directe cuprind intretinerea armatei, procurarea de armanent si tehnica de lupta, achizitionarea de echipament militar, mijloace de subzistenta, sunt prevazute in bugetele ministerelor si departamentelor respective de specialitate, fie in bugetele unor ministere civile;

cheltuieli militare indirecte se refera la lichidarea urmarilor razboaielor, cum sunt platile efectuate in contul serviciului datoriei publice, plata despagubirilor de razboi, acordarea de ajutoare sinistratilor, acordarea de pensii orfanilor si vaduvelor de razboi.

Cheltuielile militare au o serie de consecinte economice si sociale, astfel aceste cheltuieli influenteaza volumul si structura productiei materiale, ritmul cresterii economice, utilizarea fortei de munca, nivelul de trai al populatiei, repartizarea produsului national brut pentru acumulare si consum, echilibru financiar, monetar si valutar.

Cheltuielile cu ordinea publica cuprind urmatoarele categorii de cheltuieli: cu Politia, Jandarmeria, Politia de frotiera, penitenciarele precum si cele cu protectia si paza impotriva incendiilor.

In categoria cheltuielilor cu siguranta nationala se includ cele cu: S.R.I., S.I.E, S.P.P si alte organe specializate in domeniu.

Finantarea cheltuielilor pentru aparare, ordine publica si siguranta nationala se realizeaza in principal din fondurile bugetului public national, din vanzarile de armament sau din surse externe.