VIZIUNE DE ANSAMBLU ASUPRA INVESTITIILOR STRAINE DIRECTE IN EPOCA CONTEMPORANA

I.1. INVESTITIILE SRAINE DIRECTE - DEFINIRE, IMPORTANTA

In sens larg, investitia reprezinta sacrificiul unei parti din consumul prezent pentru un consum viitor, posibil si incert.

Sacrificiul are loc in prezent si e sigur. Recompensa pentru el  vine mai tarziu, daca vine, si oricum marimea ei este incerta. In unele cazuri elementul care predomina este timpul, in altele riscul este atributul dominant, iar alteori, ambele aspecte sunt importante (ex.: achizitionarea actiunilor intreprinderilor care se privatizeaza).

Trebuie avuta in vedere si relatia distincta dintre investitie si economisire. Economisirea poate fi definita mai curand ca un simplu consum amanat, in timp ce, investitia reprezinta de fapt un consum sacrificat in prezent, in intentia obtinerii unui consum viitor mai mare. Investitia mai are in plus si un caracter real, in sensul ca ea poate determina cresterea in viitor a productiei nationale.

In economie exista mai multe tipuri de investitii. Unele dintre acestea presupun tranzactii financiare intre agentii economice, altele presupun implicarea in tranzactii si a unor bunuri materiale cum ar fi cladirile, echipamentele industriale mijloacele de transport etc. In primul caz, investitorul intra in posesia unor active specifice: actiuni, obligatiuni, certificate de depozit sau bonuri de tezaur. In al doilea caz activele rezultate au cu totul alta natura: fabrici, companii de transport, hoteluri sau magazine. In primul caz este vorba despre investitii financiare, iar in al doilea caz de investitii reale. De cele mai multe ori nu se poate face o delimitare precisa, deoarece cele doua tipuri coexista.

Trebuie de retinut ca in perioadele precapitaliste majoritatea investitiilor reale nu implicau nici un fel de tranzactii financiare.

In societatea moderna, aproape orice investitie reala are si o importanta latura financiara. De la cel mai mic magazin pana la marile corporatii internationale, activitatea de investitii se sprijina pe credit, actiuni, obligatiuni etc.

I.1.1. Tipuri de investitori

Termenul "speculatie" este folosit de multe ori in sens peiorativ. Nu exista vreo diferenta de esenta intre cele doua concepte: cel de investitor si cel de speculator.

Speculatorul reprezinta un tip aparte de investitor, care se individualizeaza printr-un comportament specific:

speculatorul are o atitudine diferita fata de risc, in comparatie cu investitorul obisnuit : primul este atras puternic de investitiile cu risc deosebit de mare, cel de-al doilea prefera un risc cat mai scazut;

decurgand din aceasta atitudine, speculatorul mizeaza pe un profit anormal de mare corespunzator cu riscul pe care si-l asuma, in timp ce investitorul obisnuit conteaza pe un castig normal de mare;

speculatorul actioneaza mai mult pe termen scurt, in timp ce pentru o investitie obisnuita orizontul de timp este relativ mai mare;

in timp ce majoritatea agentilor economici considera ca informatiile si semnalele furnizate de piata sunt corect interpretate de catre toti, speculatorul crede ca are un avantaj informational fata de ceilalti, anticipand o evolutie pe care altii nu o intrevad.

Contrar aparentelor, speculatorul nu este un factor de dezechilibru al pietei, ci dimpotriva, un puternic factor de echilibru. Daca nu ar exista agentii economici care sa preia riscul pe care altii il evita, mecanismele economice ar avea tendinta de blocare. Prin speculatie are loc redistribuirea stimulentelor legate de risc.

I.1.2. Definirea Investitiilor Straine Directe ( ISD)

Formele investitiilor internationale reprezinta modalitatile concrete prin care un agent economic realizeaza o investitie internationala, adica ori de cate ori:

cumpara actiuni de pe o piata straina sau emise de o firma din alta tara;

cumpara obligatiuni de pe o piata straina sau emise de o firma straina;

construieste "pe loc gol" o societate noua sau deschide o filiala in alta tara;

acorda un credit financiar unui agent economic dintr-o alta tara sau unui agent economic strain ce opereaza in propria tara;

preia (achizitioneaza) o firma straina sau fuzioneaza cu o firma straina;

participa cu capital investitional la construirea de societati mixte;

incheie contracte internationale de leasing sau franchising.

Din cele prezentate se poate deduce si definitia termenului de investitie internationala, care este acea investitie care incorporeaza un element de extraneitate.

 Investitia internationala presupune existenta a cel putin doi agenti economici: agentul economic emitent si agentul economic receptor al investitiei. Ca atare, exista doua tipuri de investitii internationale - directe si de portofoliu - care se refera la raportul ce se stabileste intre emitent si receptor.

Atunci cand investitia presupune transferarea catre agentul emitent a posibilitatii de control si decizie asupra activitatii agentului receptor este vorba despre o investitie directa. In restul cazurilor, cand investitia nu presupune stabilirea unui asemenea raport, este vorba despre o investitie de portofoliu.

Investitia de portofoliu reprezinta intotdeauna un plasament pur financiar, o investitie pur financiara. Investitia directa imbina insa intr-un mod mult mai complex plasamentul financiar cu investitia reala. Atunci cand agentul emitent ajunge sa controleze agentul receptor, pe langa fluxul financiar initial apar si alte fluxuri, multe dintre ele avand o consistenta reala: fluxul de tehnologie, fluxuri de forta de munca, fluxuri manageriale si chiar fluxuri de bunuri si servicii.

De multe ori, incadrarea unei investitii internationale in unul din cele doua tipuri este foarte dificila. Intre investitia directa si cea de portofoliu exista o zona "gri", in care cu greu se poate deslusi frontiera. Cel mai bun exemplu in acest sens il constituie achizitionarea de actiuni pe piata financiara internationala. Deoarece pachetul de control al actiunilor nu reprezinta un anumit procent fix in totalul actiunilor, ci variaza de la caz la caz, investitia, la randul ei, se va incadra in unul sau altul din tipurile mentionate.

In mod cu totul conventional, reglementarile si statisticile din SUA, cuprind in categoria investitiilor directe toate tranzactiile care trec dintr-un patrimoniu in altul mai mult de 10% din actiunile emise de catre o firma. In Franta procentul este de 20%, iar in Germania de 25%. In general, marimea pachetului de control al actiunilor variaza invers proportional cu dimensiunea firmei si numarul de actiuni emise de ea.

Investitiile straine directe pot fi definite ca :

" . investitii pe termen lung, care reprezinta interesele de durata si controlul unei entitati rezidente intr-o economie, intr-o intreprindere, al carei mediu este altul decat cel al investitorului strain direct( pot fi investitori straini directi afiliati intreprinderii sau intreprinderi straine afiliate ). Investitiile straine directe, implica exercitarea unei importante influente manageriale din partea investitorului in intreprinderea rezidenta din acea economie. Acest fel de investitie implica din start, tranzactii intre doua entitati si toate tranzactiile ulterioare dintre ei si afiliatii straini ulteriori; ambele implicand o singura corporatie. Investitia straina directa poate fi facuta injdividual la fel de bine ca si de un grup de asociati in afaceri."

Un imprumut catre o sucursala sau filiala este in mod normal privit ca investitie directa, in timp ce un imprumut (sau cumpararea unor actiuni) la o companie cu care investitorul nu are legatura este considerat un imprumut de portofoliu.

Sunt cel putin patru caracteristici ale investitiilor directe, care le disting de portofoliul de investitii:

Un aspect fundamental al investitiilor directe, ca opuse investitiilor de portofoliu este ca investitorul cumpara puterea de a exercita controlul asupra managementului investitiei si tocmai de aceea nu implica doar capital. Acest lucru implica abilitati manageriale si tehnice sau cunostinte de marketing. Puterea controlului va varia in functie de distributia actiunilor in firma respectiva. Explicatia acestui fapt este aceea ca daca un investitor detine peste 30% din actiunile unei companii si nici un alt investitor nu detine mai mult de 10% este foarte posibil sa fie apt de a exercita controlul cu toate ca este in minoritate, nedetinand 51% din actiunile unei companii.

O alta diferenta fundamentala este tinta finala a investitorului direct si a investitorului de portofoliu. Capitalul de portofoliu are tendinta de a se muta in unele sectoare din tari straine care au un avantaj asupra respectivelor sectoare interne. Acest avantaj va fi reflectat de un profit superior. Acest lucrul impus este posibil sa se intample cu o investitie directa intr-o industrie in care tara sursa are avantajul dar unde acest avantaj poate fi transferat unei tari straine in folosul acesteia.

Vasta majoritate a investitorilor de portofoliu este realizata de persoane fizice sau institutii si nu de persoane juridice, de companii. Ei au tendinta sa investeasca in persoane fizice si institutii straine prin intermediul mecanismului pietei de capital strain. In cazul investitiilor directe straine, este normal sa fie facut de companii. Poate implica cumpararea unei intregi companii sau numai unei parti din aceasta constituind un schimb de proprietate sau, alternativ, poate consta in cladirea unei intregi noi fabrici in strainatate intr-o forma pe " verticala sau orizontala ", cu toate ca acestea, reprezinta inca o extensie geografica a acestei firme. Acestea pot fi motivele diferite de maximizare a profitului imediat.

Investitiile directe straine nu necesita un flux de capital de la o tara la alta. Economistii obisnuiau sa se gandeasca la investitiile directe ca la o miscare internationala a capitalului ce poate avea forme diverse, de exemplu noi actiuni, anumite forme de obligatiuni, vanzari-cumparari ale actiunilor si obligatiunilor existente prin schimburile de titluri de valoare sau printr-o varietate de forme si instrumente de credit pe termen scurt. Singura diferenta pe care economistii au  acceptat-o a fost aceea ca investitiile directe sunt insotite de grade diferite de control si miscare de management si tehnologie.

I.1.3. Importanta Investitiilor Straine Directe ( ISD)

Dupa cum se stie, pe plan mondial se manifesta un amplu sistem de interdependente economice, care se adancesc si se diversifica continuu, odata cu modificarile intervenite in structura lumii contemporane. Aceste interdependente sunt nemijlocit legate de nivelul dezvoltarii economice, de caracterul diviziunii internationale a muncii, de centrele economice de putere pe plan international, precum si de alte realitati economice. In cadrul acestor interdependente, un rol tot mai important il au investitiile straine directe. Schimbari profunde in economia mondiala a produs si va continua sa produca procesul de integrare economica internationala, care reprezinta, fara indoiala, o treapta calitativ noua a interdependentelor dintre economii. Integrarea, prin impulsionarea initiativelor de creare a zonelor de liber schimb si a uniunilor vamale, prin intensificarea actiunii societatilor transnationale, a fluxurilor de investitii in strainatate, duce in final la realizarea unor uniuni economice, monetare si politice.

La nivel mondial investitiile straine directe, sunt privite ca fluxuri de investitie straina atrase de tara gazda (Inflows) sau fluxuri investite de tara gazda (Outflows) .

Situatia cursurilor la nivel mondial pentru perioada 2002 - 2004, defalcat pe investitii straine directe atrase (inflows) si investitii straine efectuate in afara tarii

(outflows), se prezinta astfel :

Milioane

Sursa: UNCTAD, 2005

In anexa 1 a prezentei lucrari, sunt detaliate dupa acelasi criteriu, in perioada precizata anterior, cursurile investitiilor straine directe pe regiuni.

ISD-urile atrase la nivel mondial, s-au estimat la 648 bilioane $, inregistrand o crestere cu 2 % in anul 2004, fata de 2003.

Cresterile puternice a cursurilor ISD atrase in 2004, in tarile a caror economie este in curs de dezvoltare, arata fragilitatea limitelor ISD-urilor la nivel mondial, dupa trei ani de declin al cursului.

Tarile a caror economie este in plina dezvoltare, atrag ISD-uri in proportie de aproximativ 40 % din totalul la nivel mondial, respectiv 233 bilioane $; insa tarile dezvoltate ca si grup experimentat, au inregistrat o reducere cu 14 % a ISD-urilor interne. Ca rezultat, impartirea ISD-urilor atrase la nivel mondial pentru tarile in curs de dezvoltare a fost de 36 %, atingand cel mai inalt nivel din 1997 incoace.

La nivel mondial, in privinta ISD-urilor atrase, S.U.A. ocupa primul loc, urmata fiind de Anglia si China.

Investitiile internationale in servicii, incluzand si serviciile financiare, continua sa creasca, insumand 63 % din totalul valoric al ISD peste granita, in domeniul "fuziune si achizitie " in anul 2004, cu servicii financiare reprezentand 1/3 din totalul la nivel mondial al ISD.

Investitiile straine directe financiare au in principal trei forme:

o       " equity investment "- in care societatea "mama " ajunge sa controleze un numar de societati care au personalitate juridica, in interes propriu  - si care sunt cele mai raspandite la nivel global, insumand in ultimul deceniu, 2/3 din totalul fluxurilor ISD;

o       "imprumuturi intra companie" - insumeaza aproximativ 23 % din totalul ISD, la nivel mondial;

o       " reinvestirea profitului" - inglobeaza 12 % .

Ultimele doua forme, cu largi variatii, reflecta anual variatiile profiturilor si dividendelor repartizate nevoilor de reinvestire ale firmei. Apar diferente notabile intre partenerii ISD financiari a caror destinatie este fie a tarilor dezvoltate, fie a tarilor cu o economie in dezvoltare, reinvestitiile din urma avand o consistenta mai mare.

Multi factori vin sa explice cresterile ISD din 2004, facute in special in economii in plina dezvoltare.

Puternice presiuni competitive in multe sectoare ale industriei grele, au impus firmelor sa exploreze noi cai de imbunatatire a competitivitatii. Una dintre aceste cai, ar putea fi expansiunea operarii pe o piata cu cresteri rapide apartinand economiilor emergente; concretizate prin vanzari masive si prin reinitializarea activitatii productive prin rezultate economice ridicate realizate cu ajutorul costurilor de productie scazute.

Pretul ridicat al multor marfuri, stimuleaza suplimentar investitiile ISD catre tarile bogate in resurse naturale, cum ar fi : petrol si minerale.

Investitiile " la firul ierbii " continua sa creasca la nivel mondial pentru al treilea an consecutiv, in 2004. Economia Chinei, acum stabilizata, este una din cele mai mari destinatiiale investitiilor straine directe si care continua sa creasca cu o rata oficiala de 10%. Dupa multi ani de cresteri scazute, aproape cronice, asistam la un proces de stabilitate, efect al profundelor reforme de liberalizare a economiei Indiei, care acum se bucura de cresteri ale ratelor, asemanatoare Chinei, adoptand rapid un mamagement foarte bun al investitiilor straine directe. China si India, luate la un loc, insumeaza jumatate din totalul noilor proiecte tip " greenfield " (cu tendinta de crestere) a tarilor cu economie in plina dezvoltare in 2004.

Balansul in crestere al fluxurilor investitiilor straine directe atrase, al tarilor cu o economie in dezvoltare, se asociaza nu de putine ori cu investitii peste granita tip "fuziune si achizitie". Acest tip de investitie apartine, in general, transnationalelor ca rezultat al politicii lor de expansiune.

Insa, expansiunea internationala a firmelor, necesita intotdeauna adaptarea tehnologiilor locale in vederea obtinerii unor prduse competitive pietei internationale. Tocmai de aceea, in multe cazuri, in urma fuziunii sau achizitiei de noi firme, au loc investitii privind "cercetarea si dezvoltarea". Investitiile privind companiile transnationale (tip "fuziune si achizitie " precum si cele privind " cercetarea si dezvoltarea "), vor fi tratate mai pe larg, in subcapitolele urmatoare al prezentei lucrari.

Fluxurile ISD-urilor investite de tara gazda in afara tarii, au crescut in 2004 cu 18 %, ajungand la 730 bilioane $. Firme cu sediul in tari dezvoltate ating un volum tranzactional al ISD-urilor "outflows " ce insumeaza 637 bilioane $.

In fapt, aproape jumatate din totalul ISD-urilor investite in afara tarii, provin din trei surse: S.U.A., Anglia, Luxemburg, in aceasta ordine.

Tarile dezvoltate, ca grup, raman un important exportator de capital net prin intermediul ISD-urilor.

Fluxurile nete de capital investit, depasesc capitalul net atras in privinta ISD - urilor cu 260 bilioane $.

Stocul ISD desemnand de fapt capitalul care poate fi investit, a fost estimat la nivel mondial in 2004, la 9 trilioane $. Acest lucru se datoreaza celor 70.000 corporatii transnationale si celor 690,000 sucursale straine, cu un total de vanzari de aproximativ 19 trilioane $.

Desi vanzarile CMN, filialele externe si activele sunt bine aspectate in 2003, in termeni absoluti, se inregistreaza un relativ declin privind activitatile lor in tara mama. Transnationalele ordonate dupa numarul tarilor in care opereaza sunt: CITIGRUP (SUA), este cel mai mare transnational, urmat de UBS (Elvetia) si ALLIANZ (Germania). Companiile multinationale franceze, germane, japoneze, engelze si din S.U., insumand 74 % din totalul activelor primelor 50 CMN in anul 2003. Insa, trebuie remarcat ca multinationalele de origine japoneza si americana, sunt putin transnationalizate in Europa

In topul primelor 100 transnationale ale lumii, patru companii sunt patronate de HUTCHISON WHAMPOA (Hong Kong, China), avand sediul in tari a caror economie este in plina dezvoltare. Primele 50 CMN, totusi se bazeaza pe economii in dezvoltare[2].

I.2. ROLUL INVESTITIILOR STRAINE DIRECTE

Este necesara cunoasterea rolului economic al investitiei la nivelul economiei nationale. Aceasta chestiune de maxima importanta a ocupat un loc central in toate curentele de gandire economica.

Economistii clasici si mai tarziu cei neoclasici, au constatat ca "oferta isi creeaza propria-i cerere". Astfel s-a creat si dezvoltat suportul teoretic al rolului statului in economie. Acestia sustin ca:

procesele si fenomenele economice se autoregleaza. Pe termen lung, economia isi gaseste mereu pozitia de echilibru. In pozitia de echilibru, oferta isi gaseste intotdeauna propria ei cerere si, in consecinta, folosirea deplina a fortei de munca este asigurata;

investitiile au forme contrarii la scara intregii economii. Economisirea inseamna retragerea din circulatie a unei puteri de cumparare egala cu sumele economisite. Efectul este resimtit de cererea agregata care se diminueaza. Are loc astfel contractia activitatii la scara intregii economii, fenomen denumit in mod uzual recesiune;

investitiile joaca un rol economic expansionist. A investi inseamna a cumpara bunuri si servicii, intretinand si extinzand activitatea altor agenti economici, efect reflectat in cresterea outputului economic total, adica a PNB sau PIB;

deoarece intre momentul efectuarii investitiei si momentul in care se fac simtite efectele sale exista un interval mai scurt sau mai lung, are loc aparitia unei cereri suplimentare care nu are inca corespondent in bunuri si servicii;

deoarece economia revine mereu la starea de echilibru, pe termen lung sumele economisite vor fi perfect compensate de catre sumele investite. Pe termen scurt, pot exista neconcordante. Sumele economisite pot depasi uneori sumele investite si invers.

Cresterea sumelor economisite va duce la cresterea ofertei de depuneri la vedere sau la termen. In consecinta, rata dobanzii se va reduce, incurajand investitiile si descurajand depunerile. In cele din urma echilibrul se va restabili.

Cresterea nivelului activitatilor investitionale peste nivelul economiilor existente va duce la cresterea cererii de capital de imprumut. Nivelul dobanzii va cunoaste o tendinta ascendenta, descurajand investitiile si incurajand depunerile.

Dupa cum se observa, in cadrul modelului clasic elementul primordial care determina nivelul activitatii investitionale dintr-o economie este rata dobanzii.

Chiar daca in prezent interventia statului in economie e din ce in ce mai mult criticata ca principiu, politica in domeniul investitiilor internationale continua sa fie o realitate. Ea nu reprezinta doar apanajul guvernelor ci si al marilor corporatii transnationale.

I.2.1. Rolul Investitiilor Straine Directe ( ISD) la nivel mondial

Prin investitia straina directa se efectuiaza transferul de tehnologie de care este mare nevoie, know-how-ul atat de necesar si accesul la pietele de export, suplinind lipsa fondurilor si a cunostintelor adecvate pentru instaurarea mecanismelor economice de piata.

La un moment dat, corporatiile profitabile au fost in general, puternic interesate de plasarea capitalurilor in zone cu rate scazute si in egala masura de firme din diverse tari; toate implcand lichiditati mari, disponibile marilor companii, care asteptau sa fie investite in afara, toate acestea in vederea obtinerii unor profituri mai mari decat in cazul unor investitii "domestice " .

Marile avantaje ce decurg pentru tara gazda de pe urma investitiilor straine directe, sunt legate de capitalul furnizat de catre investitori, care ajuta la suplimentarea fondurilor locale, de regula insuficiente; tehnologia ultramoderna; indemanarea, priceperea in a utiliza noul; noi locuri de munca la nivel regional; taxe si impozite care suplimenteaza veniturile statului; accesul la pietele externe prin produse inalt competitive; precum si alte avantaje. Pentru tara gazda este extrem de importanta si forma pe care o ia investitia straina directa.

Pe de alta parte investitiile sunt componenta cea mai volatila a PIB. Cand exportul de bunuri si servicii trece printr-o perioada de recesiune acest declin este, de obicei, datorat unei scaderi a cheltuielilor pentru investitii. Cu mult mai putin volatile decat investitiile nationale, investitiile straine directe raspund la mult mai multe determinante decat investitiile domestice (nationale).

Sunt factori care afecteaza investitiile straine directe in tara gazda si acestia trebuie considerati nu numai in interiorul economiei ci si in exteriorul ei, pe piata mondiala.

Factori economici si politici majori cum ar fi stabilirea unui cadru de munca regulator dar si de incredere, increderea in compensare imediata in cazul nationalizarii sau confiscarii de bunuri, cautarea riscurilor legate de rata de schimb, dezvoltarea infrastructurii (fizica si comerciala), s.a.m.d.

I.2.2. Viziune de ansamblu a rolului Investitiilor Straine Directe in dezvoltarea diverselor zone ale lumii

Investitiile straine directe continua sa cuprinda diverse fluxuri ale capitalurilor private, catre tari ale caror economii sunt in plina dezvoltare. Tarile care aveau o pondere economica financiara scazuta si erau in criza economica dupa 1990, pana prin 2000, includeau Sud - Estul Asiei si America de Sud. Diversele strategii de atragere a investitiilor straine directe, le-au plast intr-un proces de revenire.

Rata dobanzii scazuta, profiturile ridicate si stabilitatea preturilor activelor in principal in tarile cu o economie in plina dezvoltare, contribuie la reinvestirea profiturilor in investitiile tip "fuziune si achizitie "(incluzandu-le si pe cele din afara granitelor). Acest tip de tranzactii a crescut la 381 bilioane $ (un procent de 28 %, din totalul ISD) in 2004, jucand un rol important in continuarea procesului restructurarii si consolidarii multor sectoare ale industriei mai ales in partea dezvoltata a lumii. Cea mai mare afacere de acest tip a anului 2004, a fost achizitionarea de catre ABBEY NATIONAL (Anglia) a SANTANDER CENTRAL HISPANO (Spania), evaluata la 16 bilioane $ . Fuziunile in afara tarii apartinand economiilor dezvoltate, insumeaza o parte modesta, chiar daca cele mai mari firme provin din aceste tari , iar rezultatele lor sunt uneori spectaculoase.

Asia si Oceania s-au situat din nou in topul destinatiilor fluxurilor ISD, privind tarile cu o economie in dezvoltare. Aceasta zona atragand 148 bilioane $, in 2004, cu 46 bilioane $, mai mult decat in anul 2003.

In Japonia, fluxurile ISD, ating in prezent o crestere cu 24 %, respectiv cu 8 bilioane $, fata de alte tari dezvoltate (Israel, Noua Zeelanda, Norvegia si Olanda).

Fluxurile investitiilor straine directe in Africa, sunt cam la acelasi nivel ca si in 2003 (18 bilioane $). Destinatia ISD-urilor este exploatarea resurselor naturale (petrol, minereuri, metale) si investitiile facute in sectorul primar al industriei. Deasemeni, sunt investite sume in proiecte noi, privind explorarea unor noi zacaminte. Angloa, Guineea Ecuatoriala, Nigeria si Sudan sunt tari bogate in resurse naturale si care atrag ISD. Egiptul insa beneficiaza de cele mai mari investitii straine directe, aceasta tara cumuland ceva mai putin de jumatate din totalul ISD- urilor la nivelul intregului continent african. Cele mai multe investitii in Africa sunt de origine Europeana ( Franta, Olanda si Anglia); iar in Africa de Sud, investesc Statele Unite. Per total, nivelul fluxurilor ISD ramane scazut in aceasta zona a globului.

Compozitia structurala a fluxurilor investitiilor straine directe par a se schimba in regiunile Americii Latine si Caraibe. Pentru multe tari, din regiune, resursele naturale si industria absorb o cantitate din ce in ce mai mare de ISD. In Argentina, Brazilia, Mexic, ISD din industrie sunt mai bine aspectate decat cele din sectorul serviciilor.

America de Nord, unde ne referim la Canada si S.U.A. In cazul U.S.A. cresterile fluxurilor de capital ISD, prin metoda investitiilor in afara granitelor, ajung pana la peste 90 %, estimandu-se la 229 bilioane $, fiind dealtfel un record in materie. Fluxurile de investitii in afara granitei, aduc profituri si Canadei, inregistrand o crestere spectaculoasa in 2004, (47 bilioane $) comparativ cu anul 2003; timp in care investitiile straine atrase de catre Canada isi continua trendul descendent.

Fluxurile investitiilor straine directe in tarile dezvoltate, care includ si cele zece tari, noi membre ale Uniunii Europene, ating 380 bilioane $ in 2004. Declinul este mai putin drastic decat in 2003, acest declin afectand in majoritate tarile gazda ale partii dezvoltate a lumii . Oricum, exista cateva exceptii semnificative. : Statele Unite si Anglia insumeaza substantiale cresteri, mai ales ca rezultat al investitiilor peste granita privind fuziunile si achizitiile. Situatia investitiilor straine directe efectuate de tarile dezvoltate isi reancep cresterea in 2004, depasind 637 bilioane $.

Fluxurile ISD in cadrul Comunitatii Europene ating per total 216 bilioane $, acesta fiind cel mai scazut nivel din 1998 incoace. Performantele individuale ale tarilor membre ale Comunitatii Europene variaza cu: Danemarca, Germania, Olanda si Suedia, care sunt pe o panta descendenta. Pentru alte tari insa, tendinta in descrestere din cadrul Comunitatii Europene se reflecta prin mari profituri din imprumuturi catre companii sau repatrierea profiturilor.

Atragerea investitiilor straine directe este in crestere in cele zece tari, noi membre ale Comunitatii Europene. Investitorii sunt atrasi de ratele mari ale cresterilor economice, priceperea si calificarea resurselor umane, de costurile competitive si nesiguranta scazuta a investitiilor facute in Uniunea Europeana in viitor.

In timp ce fluxurile de capital investit, provenite din Uniunea Europeana scad cu 25 %, deci 280 bilioane $ (al saptelea an in care se inregistreaza un curs scazut), multe alte tari dezvoltate, cresc investitiile lor dincolo de granita.

Schimbarile aparute in peisajul european central si de est, au creat premise fara precedent pentru intensificarea relatiilor pe plan economic si a aparut necesitatea luarii in calcul a ambelor strategii de afaceri, cele ale firmelor vestice in relatii cu Estul, precum si ale firmelor estice vis-à-vis de pietele Uniunii Europene precum si a celor mondiale.

Investitiile directe straine in Sud - Estul Europei si C.I.S. , un nou grup economic, care insumeaza patru ani de cresteri in 2004, ajungand in acest timp la peste 35 bilioane $. Aceasta regiune a scapat de cei trei ani de declin (2001 - 2003) al fluxurilor ISD si care isi mentine robusta cresterea in interior a investitiilor straine directe si in 2004 (peste 40 %). Tendinta in interiorul ISD a doua subregiuni, este diferita cumva, reflectand influenta a diferiti factori. In Sud -Estul Europei, investitiile straine directe atrase au inceput sa creasca din 2003, ca rezultat al marilor privatizari din aceasta zona. Aceste investitii s-au triplat efectiv, ajungand la 11 bilioane $ in 2004. In cadrul C.I.S. investitiile atrase au crescut de la 5 bilioane $ in 2000, la 24 bilioane $ in 2004, ca rezultat al cresterilor pretului la petrol si geze naturale. Federatia Rusa este cel mai mare absorbant din zona, de investitii straine directe, formele acestor investitii nelimitandu-se doar la tipologia celor mai sus mentionate. Trebuie inteles ca ele sunt doar mai bine reprezentate.

Statele din blocul ex-comunist, au inceput procesul de modificari profunde si de durata, al adaptarii la structurile Uniunii. Un rol deosebit se acorda modificarii cadrului general economic in favoarea incurajarii investitiilor straine in domenii cheie ale economiei. Crearea unui climat de stabilitate economica si politica, inspira incredere atat organizatiilor internationale cat si investitorilor privati Occidentali. Constienti fiind de oportunitatile oferite de intensificarea relatiilor cu Occidentul Europei, cei care infaptuiesc reformele au avut intotdeauna in vedere ca investitiile directe reprezinta  " un instrument vital pentru grabirea procesului de tranzitie ".

I.2.3. Previziuni cu privire la rolul Investitiilor Straine Directe ( ISD) la nivel mondial

Prefigurand cresteri economice sustinute, proiectele pentru viitor sunt promitatoare la nivel global privind cresterea ISD-urilor. Perspectivele investitiilor straine la nivel mondial, au fost favorabile in 2005. Pentru 2006, fluxurile investitiilor straine directe la nivel global vor continua sa creasca, daca cresterile economice sunt consolidate si se extind rapid, companiile multinationale restructurate preiau conducerea, profiturile cresc constant si continua preocuparea pentru adoptarea unor noi strategii de marketing.

Nevoia continua a companiilor de a imbunatati competitivitatea, le indeamna sa investeasca in noile piete. Reducerea costurilor de productie, accesul la resursele naturale si activele strategice din strainatate, sunt motivatii puternice pentru investitiile straine directe viitoare, in tari cu o economie in dezvoltare.

Fuziunile si achizitiile de noi firme, imbunatatesc profitabilitatea companiilor multinationale, insa totodata cresc si nivelul investitiilor straine directe al tarii dezvoltate.

Cresterile lente din unele tari dezvoltate si slabiciunile structurale si financiare, la care se adauga vulnerabilitatea corporativa a unor regiuni, sunt piedici in cresterile fluxurilor investitiilor straine directe. Balanta externa a multor tari si rapidele fluctuatii ale ratelor de schimb, cresc deasemeni volatilitatea preturilor la marfuri, constituind o alta piedica in calea cresterilor fluxurilor ISD.

Exista cateva variatii in persepectiva privind investitiile straine directe in unele regiuni. In vederea imbunatatirii situatiei economice in Asia si Oceania, cu rol important ca centru global de productie, se imbunatateste mediul politic si cresc eforturile de integrare regionala, facand ca fluxurile ISD in aceste regiuni sa creasca puternic.

Investitiile straine directe in America Latina si Caraibe sunt asteptate sa creasca in 2006, ca rezultat al cresterilor ISD inregistrate in anii anteriori (2004 - 2005). Perspective de revenire ale fluxurilor ISD sunt asteptate si in Africa, partial ca rezultat al cresterii preturilor marfurilor si al potentialului de resurse naturale pe care Africa il detine. Una din patru companii multinationale este tentata sa investeasca in Africa in perioada imediat urmatoare, cu precautiile necesare vis-à-vis de aceasta regiune.

Cresteri destul de rapide in perioada imediat urmatoare vor inregistra si ISD -urile atrase in Sud - Estul Europei si C.I.S.. Sud -Estul Europei atrage investitori eficienti si proiecte orientate spre export, prin elmentele competitive cu care s-a lansat pe piata mondiala; timp in care C.I.S. atrage prin bogatia resurselor naturale. Beneficiile tarilor membre C.I.S., pot veni in continuare din pretul petrolului si gazelor naturale.

In ciuda declinului din 2004, perspectiva cresterii fluxurilor ISD, cuprind atat investitiile atrase cat si cele efectuate de tarile dezvoltate in 2005. Previziunile raman pozitive, incepand cu cresteri economice modeste si puternice cresteri ale profiturilor corporative. In anul 2005, ISD peste granita de tipul " fuziune si achizitie ", au crescut semnificativ in tarile dezvoltate. Statele Unite detin o perspectiva buna chiar daca ISD inflwos, nu a atins nivelul record al anului 2004.

I.3. GLOBALIZAREA SI INVESTITIILE STRAINE DIRECTE

Termenul de " globalizare" isi are originile in lumea financiara, fara a se reduce in prezent la acest segment al vietii economice. Este un fenomen multidimensional a carui dinamica are un pronuntat caracter sinergic.

In cele ce urmeaza vom incera sa abordam globalizarea ca fenomen, diferen- tiind-o de multinationalizare si studiind mai ales investitiile straine directe din cadrul procesului de globalizare.

Daca multinationalizarea integra schimbarile comerciale si operatiunile de delocalizare productiva, globalizarea insumeaza operatiunile din sfera financiara alaturi de schimburile comerciale si de investitiile straine directe.

Pana la globalizarea finantelor, principalele probleme ce trebuiau avute in vedere erau de natura macroeconomica: inflatie, buget, comert exterior. Dupa anii `80, dezechilibrele ce trebuie gestionate sunt de natura microeconomica si privesc :

Intarirea sectorului financiar;

Evitarea excesului de oferta financiara, care poate conduce la operatiuni speculative de anvergura;

Intarirea sistemului companiilor private;

Evitarea dezechilibrului reformelor structurale, in sensul ca o deschidere brusca catre exterior poate conduce la un puternic deficit al balantei de plati;

Modelul asiatic de dezvoltare, in special neajunsurile sale[5]

Inceput in anii ′80, procesul globalizarii se diferentiaza de cel al multinationalizarii. Globalizarea se concentreaza intr-un numar relativ mic de tari, cele apartinand "Triadei " (S.U.A., Europa, Japonia) si tari cu economii emergente; timp in care multinationalizarea capata dimensiuni planetare. De aici decurgand caracteristica de proces intensiv al globalizarii. In cadrul globalizarii, randamentul financiar al investitiei fixeaza normele de crestere a valorii prin investitii straine directe si comert international.

O alta diferenta intre multinationalizare si globalizare este viteza de deplasare a capitalurilor investite, investitorii fructificand oportunitatile investitionale chiar din momentul aparitiei lor, transferand capitalurile de pe o piata pe alta, motiv pentru care chiar si in cadrul ISD- urilor sunt preferate investitiile tip "fuziune si achizitie " celor " la firul ierbii ". ISD-urile tip fuziune si achizitie, permit implementarea lor intr-un timp mai scurt, precum si achizitionarea cotelor de piata din economiile gazda.

In cadrul strategiei multinationale, principiul de baza era accesul pe piata locala, cand dupa lungi negocieri, firmele obtineau dreptul de implementare pe piata locala, prin intermediul " filialelor - releu " pe care le infiintau. Acest proces permitea firmelor multinationale o politica de pret care se repercuta asupra consumatorilor locali prin costuri de productie marite. Concurenta externa era exclusa de masurile protectioniste.

Strategia globala nu se mai axeaza pe politicile centrate ale pietei interne si protectionism. Ea priveste in mod unitar piata mondiala, nu ca fiind suma unor piete ce o compun, fiecare dintre ele avand un specific aparte. Aceasta strategie vizeaza nu numai piata la nivel mondial ci si concurenta.

Structura organizatorica a strategiei globale nu poate functiona fara ca filialele dintr-o tara sa fie corelate cu celelalte filiale ale aceluiasi grup. Putem vorbi de " filiale -atelier " a caror productie finita sau la nivel de semifabricate este destinata integral pietei mondiale.

Rolul tehnologiei este din ce in ce mai important in coordonarea filialelor si a investitiilor directe si in gestiunea firmei globale, ceea ce ii permite dezvoltarea unor activitati coordonate la nivel mondial cu ajutorul tehnologiilor informatiei si tehnicilor de productie flexibile, creand valoare adaugata in numeroase tari in acelasi timp, de-a lungul unui lant al valorii[6] internationale integrat intr-o baza fie regionala (continentala), fie mondiala. De aici rezulta ca firma globala este capabila sa isi localizeze activitatile acolo unde acestea sunt profitabile, in functie de avantajele comparative, riscurile economice si politice pe care le prezinta diversele tari -gazda pe care acestea le au in vedere. Firma globala dezvoltandu-se din ce in ce mai mult in retea, pentru ca isi organizeaza filialele si implantarile in strainatate intr-o retea integrata la nivel international si pentru ca se integreaza ea insasi in retele de aliante cu alte firme globale.

I.3.1 Statele nationale in contextul procesului de globalizare

In contextul globalizarii, statul national a trecut de la pozitia de stat strategic, la cel de stat al dezvoltarii, ajungand in pozitia statului competitional.

Luand in considerare efectele ISD-urilor, asupra economiei, guvernele pot orienta instrumentele de politica economica pentru a incuraja sau restrictiona fluxurile ISD; toate acestea au avut ca efect schimbara atitudinii statelor nationale cu privire la ISD.

Statele nationale opereaza la nivel international pe diferite stadii de putere, pentru atragera investitiilor straine directe, o pozitie mai buna in comertul international, cresterea competitivitatii, toate acestea in scopul maximizarii sociale.

Tarile continua sa adapteze legislatia si regulamentele, in vederea crearii unui mediu favorabil investitiilor. Mai bine de 271 de astfel de schimbari legislative in favoarea ISD, s-au inregistrat in 2004; 235 de pasi in deschiderea unor zone ISD, cuprinzand masuri noi in domeniu, in vederea atragerii investitiilor straine directe. In America Latina si Africa, politicile unor state tind ca ultimele lor modificari legislative sa fie favorabile investitiilor straine, in mod special in zona resurselor naturale.

La nivel international, numarul tratatelor bilaterale de investitii si de dubla impunere au crescut la 2.392 si respectiv 2.559 in 2004, aceste tratate incheindu-se intre state cu o economie in dezvoltare. [7]

Se incheie intelegeri de investitii la nivel regional si global care contribuie la deschideri catre investitiile straine directe.

Diversele intelegeri intrnationale devin in general, din ce in ce mai complexe si sofisticate in continut, iar previziunile investitionale sunt in crestere in privinta intelegerilor orientate catre resurse.

Exista de asemeni o disputa intre statele investitoare in paralel cu aranjamentele internationale care se prolifereaza.

Pe de alta parte, tendinta corporatiilor globale este de a trata ecomonia mondiala ca pe o piata globala sau un bazin international de resurse din care sa le utilizeze pe cele de care au nevoie, acolo unde au nevoie; cu atat mai mult cu cat strategia globala a permis desprinderea avantajului competitiv al firmei de factorii specifici economici ai tarii de rigine.

In viziunea economistilor neoclasici, in cadrul relatiei dintre corporatiile globale si stat, asistam la o transformare a rolului statelor nationale care conlucreaza astazi la procesul de atragere a ISD-urilor, prin proliferarea politicilor economice in scopul atragerii investitiilor, sporirea numarului si tipurilor de stimulente pe care statele nationale le adopta in raport cu firmele transnationale.

Conform teoriei neoclasiciste, in perioada economiei multinationale, concurenta se ducea intre firme pentru obtinerea dreptului de a se implanta pe un anumit teritoriu, statele impunand de cele mai multe ori restrictii in privinta repatrierii profiturilor, sau o impunere fiscala superioara fata de cea aplicata firmelor nationale, firmele globale au depasit in prezent orice constrangere teritoriala, avand o putere foarte mare, subordonand in anumite situatii statele nationale. Firmele globale se emancipeaza in raport cu statele nationale, tratand teritoriile (spatii economice si politice) ca pe o variabila usor de gestionat, comparativ cu alti factori de productie mai rigizi, mai ales cu capitalul imobilizat sub forma fizica (si costurile sale irecuperabile), sau cu factori mai greu de gestionat, cum ar fi mana de lucru si costurile sale sociale.

Globalizarea nu aduce numai benefici, ci si riscuri si nesiguranta. Fiind insa un proces inevitabil, singura solutie este adaptarea.[8]

Teoria economistilor neoclasici este doar partial adevarata, intrucat, la nivel mondial putem vorbi despre o concurenta doar intre state cu stadii de dezvoltare apropiate in atragerea ISD-urilor, in contextul in care fluxurile investitionale continua sa se indrepte preponderent catre economii dezvoltate.

In cadrul procesului de globalizare conceptia ISD pentru anii urmatori este in general pozitiva, conditionata macroeconomic de firmele transnationale si de eforturile privind reformele structurale ale economiilor emergente.

Se prefigureaza cateva riscuri cu privire la ISD. Un risc este de natura macroeconomica, si este legat de faptul ca rata dobanzii poate creste, conducand la egalizarea preturilor, contribuind astfel la strategii de investitie mai prudente.

Alt risc, este de natura politica. Multe economii in curs de dezvoltare si emergente continua sa faca pasi in vederea deschiderii economiilor lor catre participarea internationala. Insa exista situatii, in care nu sunt protejate de ISD-uri obiectivele strategice sau de interes public ale acestor economii nationale. Aceste situatii au fost sesizate de catre guvernele mai multor tari dezvoltate, multe dintre ele membre ale unor foruri internationale, care isi verifica ISD-urile investite. Ele atentioneaza ca astfel de practici pun in pericol securitatea internationala, situatie cu consecinte negative asupra globalizarii. Ingrijorari legitime privind securitatea nationala si alte obiective de inters public au pus autoritatile in situatia de a descuraja participarea straina sau de a se retrage din investitii ce vizau interesul national al unor economii. Unele tari au reglemetat cadrul legislativ in acest sens, iar alte tari discuta adoptarea unor masuri legislative de acest gen.

Este adevarat ca suveranitatea nationala trebuie reglementata corect, fara a trece in cealalta extrema, a masurilor protectioniste exagerate privind siguranta nationala.

Provocarea politicilor de piata la nivel mondial este de a gasi cai de pastrare a principalelor interese de securitate nationala, in paralel cu pastrarea regimului investitional transparent si nedescriminator. Esuand in aceasta directie, economiile gazda pot suporta importante costuri, in cuprinsul contextului international. Pot compromite eforturile precedente cu privire la beneficiile mutuale ale mediului deschis de investitii.

I.4. IMPLICAREA COMPANIILOR MULTINATIONALE IN INVESTITIILE STRAINE DIRECTE

Trecerea la economia globala este marcata de o miscare de expansiune fara precedent a activitatii companiilor multinationale, semnalata de cresterea nivelului investitiilor straine directe.

Fenomenul extinderii corporatiilor multinationale (CMN), este unul dinamic, asa cum intreaga activitate a acestora se caracterizeaza prin dinamism si diversitate.

Tipologia implementarii CMN pe diverse piete, face obiectul de studiu al multor specialisti. Pot fi distinse cateva etape, care nu sunt nici consecutive nici obligatorii, compania adaptandu-se la specificul fiecarei situatii in parte functie de interesele sale. In cele mai multe cazuri, compania intra pe piata prin activitati de export, urmand penetrarea pietei prin intermediari locali, finalizand cu implantarea propriu-zisa prin investitie directa. Investitia directa poate imbraca forme diverse, de la investitii gen  " greenfield " la un "joint venture "; de la fuziune si achizitie la cercetare si dezvoltare.

Investitia straina directa devine o varianta logica si viabila doar in contextul unei piete sau a unei industrii cu o organizare imperfecta. Prin acceptarea variantei ISD, se realizeaza o suprimare a pietei internationale pe respectivele segmente in favoarea unei piete interne a CMN. Piata interna a CMN urmareste interesele de eficienta ale organizatiei la nivel global si nu regulile clasice ale pietei[9]

Companiile multinationale, prin intermediul ISD-urilor, penetreaza piata ocolind barierele vamale. Efectele acestei penetrari se fac resimtite, influentand major piata locala, schimbul de bunuri si servicii, exporturile si importurile economiilor tarilor gazda. Conform studiilor UNCTAD amploarea pietelor pe care opereaza CMN este considerabila. Putem evidentia trei aspecte cu privire la piata CMN-urilor:

Piata interna si piata internationala a CMN;

Impactul operatiunilor CMN asupra tarii gazda si asupra tarii de origine;

Instrumente ale politicii guvernamentale privind ISD si raportul de negociere dintre CMN care intreprind ISD -uri si state.

Piata interna si piata internationala a CMN, constituie o piata interna pentru entitatile constitutive (firma -mama si filiale), si care faciliteaza accesul privilegiat al acestora. Fluxurile pietei sunt cele cu sens dublu, intre firma - mama si filialele sale, precum si intre filialele aceleiasi firme situate in diferite tari. Aceste piete sunt un spatiu unde predomina eficienta la scara globala a operatiunilor firmei si nu mecanismele pietei. Preturile practicate pe acest tip de piete nu sunt determinate de fortele pietei, ci ele sunt consecinta strategiilor interne ale CMN. Aceste preturi sunt numite " preturi de transfer "[10] si sunt utilizate pentru localizarea spatiala profitabila a fondurilor din cadrul unei CMN. Practicarea acestor preturi de transfer, nerecunoscute ca practica de catre CMN, aduc dezavantaje economiilor tarilor gazda. Tocmai de aceea, unele guverne au adoptat legislatii care limiteaza manipularea preturilor in cadrul filialelor CMN aflate pe teritoriul tarii lor.

Asa cum am mai mentionat, ISD solicita un mediu favorabil, stabil, precum si existenta unor garantii, data fiind relatia de lunga durata pe care o presupun. In multe situatii, mediul in care este facut investitia straina directa, combina elemente de protectie comerciala cu elemente de politica economica (stimulente pentru investitii).

Prin deschiderea filialelor in interiorul unei piete, CMN influenteaza cresterea exporturilor. Insa daca in economia respectiva cresc exporturile, nu este obligatoriu sa se inregistreze si o crestere a ISD. Constatam astfel, ca raportul dintre ISD si export, este unul de complementaritate.

Dupa anii ′ 80, companiile multinationale au inceput sa incheie acorduri intre ele, in vederea amplificarii gradului de penetrare reciproca ale pietelor internationale ale Triadei.

Aliantele dintre companii faciliteaza constituirea activitatilor in retea (la nivel mondial), reduc anonimatul concurentei si fac ca frontierele oligopolului sa devina superflue.

In vederea mentinerii pietelor castigate, si a dezvoltarii continue a transnationalelor, strategiile acestora s-au diversificat nu numai privitor la relatiile externe, respectiv pietele si economiile in care-si desfasoara activitatea; ci si privitor la organizarea lor interna. Astfel, sunt utilizate tehnici de productie si comunicatie flexibile care ajuta la sincronizarea rapida a tuturor filialelor aceluiasi grup. Pe de alta parte, pe langa productia de serie care trebuie sa insumeze costuri reduse pe produs, facandu-le competitive pe piata globala, CMN ofera produse si servicii personalizate, care pastreaza trendul modei. Reinnoirea gamei de produse, impune uneori o productie de serie mica, flexibila.

Partea de cercetare si dezvoltare, impune introducerea noilor tehnologii, bazate pe masini automatizate, programabile si flexibile, care pot fi ghidate de la distanta prin calculatoare. Cunostintele din ce in ce mai avansate, informatiile obtinute din cercetare, sunt asimilate rapid in productie, pe de o parte in ideea mentinerii cotatiilor de piata la nivel mondial, dar si in vederea implementarii CMN pe noi segmente de piata si a satisfacerii consumatorilor globali.

In concluzie, am putea identifica patru mari tipuri de activitati ale CMN incluse in motivatiile care le determina sa intreprinda ISD:

ISD aflate in cautare de resurse;

ISD aflate in cautare de piete;

ISD aflate in cautare de eficienta;

ISD aflate in cautare de active strategice.

Proportia in care se regasesc aceste motivatii in efectuarea unei ISD este variabila functie si de evolutia strategiilor de integrare ale corporatiilor. Strategii de integrare corporativa sunt :

      Strategia stand-alone;

      Integrarea simpla;

      Integrarea complexa;

      Aranjamente non-equity intre mai multe firme.

Gradul de integrare reprezinta intensitatea fluxurilor (de capital, tehnologie, productie), centralizare -descentralizare si coordonare.

In procesul de investitie al CMN, se recurge la strategii de expansiune, bazate pe motivele pentru care se investeste si pe gradul de integrare al corporatiei.

Teoria economica diferentiaza patru strategii de expansiune, rezultat al criteriului presiunii economice (de cost ) si al presiunii de adaptare la conditiile locale:

a)      Strategia internationala;

b)      Strategia multinationala;

c)      Strategia globala;

d)     Strategia transnationala (Hibrid )[11]

Strategia internationala

Aceasta strategie se bazeaza pe exporturi si /sau incheierea de contracte de licenta intre companii situate pe piete externe. Produsele comercializate in strainatate sunt identice cu cele aflate in tara de origine, ceea ce permite firmei ca plecand de la acelasi proces productiv, sa acceada la noi cote de piata in strinatate, astfel prelungindu-se durata de viata a unui produs. Prin adoptarea acestei strategii de expansiune, are loc centralizarea functiilor de cercetare -dezvoltare la sediul firmei -mama, concomitent cu tendinta crearii treptate de facilitati productive si de marketing pe fiecare piata principala a firmei. Sediile centrale ale companiilor pastreaza un control ridicat asupra strategiilor de produs si de marketing. Exemple de companii care au adoptat aceasta strategie:

Mc. Donald′s, IBM, Procter & Gamble, Toys R Us si alte companii americane care si-au extins activitatea in perioada anilor ′50 - ′60.

Poate fi adoptata in conditiile in care compania care intentioneaza sa o puna in practica detine un avantaj competitiv care lipseste concurentilor locali si numai in cazul in care compania se confrunta cu presiuni de reducere a costurilor si de adaptare a produselor la mediul local reduse. Daca presiunile de adaptare sunt ridicate aplicarea acestei strategii va aduce mari pierderi companiei.

Avantajele acestei strategii sunt :

identificarea de piete de desfacere pentru produsele realizate in tara de origine, fara a se impune adaptarea lor la mediul local;

obtinerea de economii la scala ca urmare a utilizarii intensive a unui singur proces de productie.

Strategia globala

Structurata pe strategii distincte pentru fiecare dintre pietele in care compania si filialele sale activeaza, prin recunoasterea interdependentei dintre regiunile productive si a pietelor de desfacere; din punctul de vedere al productiei, strategia implica specializarea unitatilor productive la nivel de produs sau stadiu al procesului de productie in acele zone geografice in care conditiile sunt mai favorabile, precum si o integrare a productiei la nivel geografic.

In cazul unei integrari globale pe orizontala, pentru specializari la nivel de produs, filialele din tarile gazda vor importa de la alte filiale (unele din aceeasi regiune geografica), produse nefabricate de ele si isi exporta productia spre filiale din tara gazda unde produsele realizate de ele nu sunt fabricate.

Integrarea globala pe verticala, presupune specializarea filialelor localizate in tari diferite, pe stadii ale procesului productiv, daca acest lucru este posibil din punct de vedere tehnic. Filialele devin componentele unui lant valoric, fiind strans legate unele de altele, prin intermediul comertului intra-firma.

Aplicand aceasta strategie, se reduc costurile prin obtinerea economiilor la scara in productie si a amortizarii cheltuielilor ridicate pe care le presupune activitatea de cercetare- dezvoltare. Dimensionarea unitatilor productive se face de cele mai multe ori astfel incat sa raspunda nevoilor pietei CMN.

Strategia are ca efect dezvoltarea rapida a comertului intra-firma, intensificand tranzactiile cu produse finite sau produse intermediare intre diferite tari; concurenta si marketingul sunt privite la nivel mondial.

Factorii economici se constituie si ei la nivel global.

Intelegerile de colaborare sau fuziunile dintre companii devin presiuni considerabile pentru celelalte firme din sector, impingandu-le de cele mai multe ori spre globalizare.

Principalii factori care influenteaza capacitatea unei companii spre o strategie globala sunt:

structura organizationala;

procesele manageriale;

oamenii si cultura firmei .

Importanta structurii organizationale a firmei in procesul globalizarii se structureaza in jurul a doua elemente:

      centralizarea autoritatii globale, astfel incat toate entitatile componente ale firmei, indiferent de locatia pe care o au, sa raporteze unui singur centru decizional;

      separatia national - international.

Cultura firmei se dezvolta la nivel global prin capacitatea ei de a dezvolta produse si programe la nivel global sustinut de angajarea la nivel mondial a salariatilor, precum si de crearea si mentinerea interdependentelor din interiorul firmei.

Strategia transnationala

Diferentele sociale si culturale necesita modificarea politicii fata de actionari. In acelasi timp, guvernele adopta atitudini diferite, unele pozitii fiind in contradictie cu interesele corporatiilor transnationale. Aceste diferente determina adaptarea unor strategii si politici ale corporatiilor transnationale la circumstantele locale. Sunt situatii in care si produsele sunt adaptate la circumstantele locale (exemplul companiei Hewlett-Packard care schimba programele pentru fiecare tara in parte, adaptandu-le la sistemul contabil al tarii respective).

Delimitarea dintre strategia transnationala si cea globala este greu de facut, intrucat se constata convergenta progresiva a celor doua strategii. Corporatii care altadata erau strict multinationale, devin progresiv globale.

Activitatea de cercetare - dezvoltare era incredintata companiilor din industria chimica furnizoare de materii prime. In prezent, unele companii desfasoara propria lor activitate de cercetare - dezvoltare, obtinand astfel un avantaj competitiv ce nu poate fi usor copiat de rivali. (modelul companiei Procter & Gamble, care prin integrarea activitatii de cercetare - dezvoltare intr-o strategie de tip global, a obtinut beneficii; deasemeni putem aminti companiile din domeniul farmaceutic). Fara o coordonare globala, tehnologiile dezvoltate in laboratoarele de cercetare locala nu ar fi capabile sa dezvolte produse capabile sa se adapteze la un numar atat de mare de piete si care insumeaza atat de multe particlaritati.

Strategia transnationala[12] reprezinta de fapt un mix al elementelor specifice strategiilor multinationale si a strategiilor globale, fiind solutia optima pentru obtinerea avantajelor competitive intr-un mediu de afaceri global extrem de complex.

Un avantaj al acestei strategii este atenuarea impactului presiunilor la care este supusa compania la adaptarea la mediul local; iar un alt avantaj este reactia la presiunile de natura economica, privind costurile globale. Compania globala porneste de la ipoteza pozitiei la nivelul costurilor ca sursa a competitivitatii, iar corporatia multinationala priveste diferentierea ca pricipala modalitate de optimizare a performantelor, compania care adopta strategii transnationale recunoaste ca fiecare dintre aceste abordari traditionale este partiala, fiecare avand propriile merite , insa nici una nefiind solutia ideala.

Indubitabil, este strategia care ofera cele mai multe avantaje comparativ cu celelalte trei strategii de expansiune, insa implementarea ei ridica numeroase probleme de natura organizationala, la nivel general, adecvabilitatea fiecareia dintre cele patru strategii depinzand de gradul in care sunt prezente si exercitate presiunile de adaptare si economice la care companiile sunt supuse.