Perfectionarea contabilitatii cheltuielilor, veniturilor si rezultatelor financiare

PERFECTIONAREA CONTABILITATII CHELTUIELILOR, VENITURILOR SI REZULTATELOR FINANCIARE

Pentru a fi un sistem contabil performant, sistemul contabil romanesc ar trebui sa-si fixeze ca obiective principale reflectarea fidela a situatiei financiare si a rezultatelor intreprinderii static si in dinamica si furnizarea de informatii fiabile si relevante pentru toate categoriile de utilizatori.

In vederea realizarii acestor obiective este necesar sa fie respectate principiile contabile general admise, care asigura calitatea informatiei contabile structurate in urmatorul set de situatii de sinteza;

BILANT, CONT DE REZULTATE,

TABLOU DE UTILIZARI SI RESURSE,

TABLOU AL FLUXURILOR DE TREZORERIE.

Cadrul mai restrans al contabilitatii cheltuielilor, veniturilor si rezultatelor financiare este normalizat prin urmatoarele principii general acceptate si norme internationale specifice: principiul independentei exercitiilor, principiul prudentei, principiul recunoasterii veniturilor (reglementat international prin IAS 18), principiul conectarii cheltuielilor la venituri, principiul necompensarii, principiul permanentei metodelor.

Contabilitatea cheltuielilor, veniturilor si rezultatelor trebuie sa fie imbunatatita in spiritul performantei si, in consecinta, elementele de reforma vor fi cautate in sistemele contabile fiabile-precum cel american si in normele internationale IASC.

Incepand cu contabilitatea veniturilor se ivesc probleme legate de momentul constatarii sau recunoasterii. Astfel, exista cazuri specifice in care solutia constatarii veniturilor aplicabila la noi ar putea fi imbunatatita.

Recunoasterea unui venit se face cand sunt indeplinite doua conditii:

1)    fabricarea sa fi fost incheiata;

2)    masurarea si incasarea contravalorii venitului sa fie sigure.

Aceste doua conditii sunt indeplinite in cazul unei vanzari efectuate unui tert independent.

La aceasta metoda generala de constatare a veniturilor,  practica si literatura de specialitate nord-americane prevede trei exceptii:

1. Constatarea veniturilor, in functie de avansarea lucrarilor de lunga durata, intinse pe parcursul mai multor exercitii financiare, este permis sa fie facuta inaintea expirarii contractului, generandu-se profit (pierdere) in fiecare exercitiu financiar intermediar.

Aceasta abordare, apartinand mediului anglo-saxon, sfideaza eventualitatea aparitiei riscurilor, dar respecta substantei economice in fata aparentei juridice.

2. Constatarea veniturilor, in functie de productie se poate realiza inainte de momentul vanzarii dar dupa terminarea fabricatiei. Acest model de constatare este operat numai in cazul produselor sigure din punctul de vedere al pretului si al cantitatii, sau in cazul produselor cu pretul garantat de stat.

3. constatarea veniturilor, in functie de incasari se poate aplica doar cand este imposibila determinarea marimii venitului la data vanzarii datorita incertitudinii decontarii sumelor.

Acest aspect este concretizat de bunurile cu plata in rate si se justifica deoarece riscul de neincasare este atat de mare incat vanzarea nu constituie o dovada suficienta pentru ca ambele criterii de constatare a veniturilor sa fie indeplinite.

Daca ar fi cazul contractelor pe termen lung, ar fi injusta recunoasterea veniturilor doar in anul vanzarii, pentru ca nu s-ar respecta astfel principiul independentei exercitiilor.

Reglementarile contabilitatii americane prevad conditiile necesare recunoasterii veniturilor si castigurilor:

sa fie materializate sau obtinute;

sa fie masurabile;

sa fie incasabile sau realizabile.

Este cunoscut faptul ca, in cadrul categoriei de venituri sunt incluse cresterile de avantaje economice materializate in cresteri de active sau scaderi de pasive. Aceasta definitie a normelor internationale inglobeaza in categoria de venituri atat productia cat si transferurile de valoare.

Productia are mai multe aspecte generatoare de venituri, si anume: productia fabricata (neterminata si finita), productia vanduta, productia incasata.

Transferurile de valoare nu sunt generate de productie si constau in veniturile generate de subventii, venituri financiare de filiale etc.

In contabilitatea americana distinctia intre cele doua categorii de venituri este clar facuta si prin terminologie: in timp ce primele sunt considerate venituri (revenues), celelalte sunt asimilate termenului de castiguri.

In ceea ce priveste recunoasterea cheltuielilor, intervine principiul conectarii acestora la veniturile generate, care, in anumite cazuri, are o aplicare dificila.

Problemele aparute in acest moment sunt legate de stabilirea unei relatii cauzale intre cheltuielile ocazionate si veniturile determinate de relatii cauzale intre cheltuielile ocazionate si veniturile determinate de acestea, prin metode realiste si sistematice de repartizare, care sa permita o conectare aproximativa, atunci cand nu exista o cale directa.