Metode de evaluare si contabilizare

METODE DE EVALUARE SI CONTABILIZARE

Metodele de evaluare si contabilizare decurg din principiile contabilitatii. Institutiile bancare sunt supuse acelorasi reguli de evaluare ca si intreprinderile. La regulile generale se vor adauga si reguli specifice. Reguli generale

Regulile generale de evaluare sunt:

a) la data intrarii in patrimoniu, bunurile se evalueaza si se inregistreaza in contabilitate la valoarea de intrare, denumita valoarea contabila, care se stabileste astfel:

bunurile procurate cu titlu oneros, la valoarea de achizitie denumita cost de achizitie;

bunurile reprezentand aport la capitalul social sau obtinute cu titlu gratuit, la valoarea de utilitate, in functie de pretul pietei, utilitatea, starea si amplasarea acestora;

bunurile produse de banca (programe informatice si alte bunuri produse de
banca conform legii), la costul de productie.

Costul de achizitie al unui bun este egal cu pretul de cumparare, taxele nerecuperabile, cheltuielile de transport-aprovizionare si alte cheltuieli accesorii necesare pentru punerea in stare de utilitate sau pentru intrarea in gestiune a bunului respectiv.

Costul de productie al unui bun cuprinde: costul de achizitie al materiilor prime si materialelor consumate, celelalte cheltuieli directe de productie, precum si cota cheltuielilor indirecte de productie determinate rational ca fiind legate de fabricatia acestuia. Cheltuielile generale de administratie, cheltuielile de desfacere, precum si alte cheltuieli de aceeasi natura, de regula, nu se includ in costurile de productie.

Creantele si datoriile se inregistreaza in contabilitate la valoarea lor nominala.

b) Evaluarea elementelor patrimoniale cu ocazia inventarierii se face la
valoarea actuala sau de utilitate a fiecarui element, denumita valoare de
inventar, stabilita in functie de utilitatea bunului in unitate si pretul
pietei.

Valoarea de utilitate a creantelor si datoriilor se stabileste in functie de valoarea lor probabila de incasat, respectiv de plata;

c) La incheierea exercitiului, elementele patrimoniale se evalueaza si se
reflecta in bilantul contabil la valoarea de intrare in patrimoniu,
respectiv valoarea contabila pusa de acord cu rezultatele inventarierii.

in acest scop, valoarea de intrare sau contabila se compara cu valoarea de utilitate stabilita pe baza inventarierii:

pentru elementele de activ, diferentele constatate in plus intre valoarea de inventar si valoarea de intrare nu se inregistreaza in contabilitate, aceste elemente mentinandu-se la valoarea lor de intrare. Diferentele constatate in minus intre valoarea de inventar stabilita la inventariere si valoarea de intrare a imobilizarilor se inregistreaza in contabilitate pe seama amortizarii (cand deprecierea este ireversibila) sau, dupa caz, se constituie provizioane (cand deprecierea este reversibila), iar pentru diferentele aferente celorlalte elemente de activ se constituie provizioane. Valoarea elementelor de activ se mentine, de asemenea, la valoarea lor de intrare;

pentru elementele de pasiv, diferentele constatate in minus intre valoarea de inventar si valoarea de intrare nu se inregistreaza in contabilitate, aceste elemente mentinandu-se la valoarea lor de intrare. Diferentele constatate in plus intre valoarea stabilita la inventariere si valoarea de intrare a elementelor de pasiv se inregistreaza in contabilitate prin constituirea de provizioane, valoarea acestor elemente mentinandu-se de asemenea, la valoarea lor de intrare;

d) la data iesirii din patrimoniu sau la darea in consum, bunurile se
evalueaza si se scad din gestiune la valoarea lor de intrare.

Reguli specifice

Regulile specifice de evaluare se refera la:

a)        La fiecare inchidere contabila, operatiunile calificate de acoperire sunt evaluate la cursul utilizat pentru evaluarea elementelor acoperite. Cursul utilizat este cursul la vedere sau cursul la termen, in functie de natura operatiunilor acoperite.

b)        Operatiunile in devize se inregistreaza in conturi deschise pe fiecare deviza in parte, iar soldul acestora se evalueaza la valoarea lor de piata.

c)         Cesiunile temporare de active sunt considerate operatiuni de trezorerie cu mentinerea in activ a elementelor cedate. Elementele cedate cu posibilitatea de rascumparare se inregistreaza in conturile in afara bilantului respective.

d)        Titlurile de tranzactie se evalueaza la valoarea lor de piata.

e)         Primele sau decontarile aferente titlurilor de investitii se repartizeaza asupra conturilor de venituri sau de cheltuieli, dupa caz, prorata temporis, pe durata de viata reziduala a titlurilor. in cazul scaderii valorii titlurilor de investitii, ca urmare a deprecierii valorii acestora, nu se constituie provizion.

f)         in cadrul operatiunilor consortiale de finantare, fiecare banca asociata intr-un consortiu sau sindicat inregistreaza numai cota-parte fixata prealabil, aplicandu-se, in general, urmatoarele reguli:

- se inregistreaza numai cota-parte a bancii din finantare sau din angajamentul prin semnatura, in conturile de credite, respectiv in conturile in afara bilantului, indiferent de pozitia bancii in consortiu sau sindicat (sef de filiala, participant sau sub-participant);

- in cazul in care cota-parte din riscul unei banci este mai mare decat finantarea, excedentul se inregistreaza in conturile in afara bilantului, la angajamente de garantie date. in situatia inversa, daca riscul este mai mic decat finantarea, diferenta se inregistreaza in conturile in afara bilantului, la angajamente de garantie primite.

g) Activele gajate sau date in garantie, cu exceptia numerarului, sunt
mentinute, in toate cazurile, in bilantul bancii, iar activele primite in gaj sau
garantie, cu exceptia numerarului, nu figureaza in bilantul bancii, chiar daca
se refera la angajamente proprii sau in contul tertilor.

h)     Angajamentele date in contul tertilor se inregistreaza in conturile in afara bilantului, in cadrul angajamentelor de garantie, iar cele date in cont propriu se evidentiaza numai in conturile de evidenta in afara bilantului.

Obligatii contabile

Respectarea principiilor, regulilor si metodelor de contabilizare nu va fi suficienta pentru atingerea obiectivelor unei imagini fidele daca nu ar fi completata de masuri care sa asigure exhaustivitatea si fiabilitatea informatiilor produse. Fiecare institutie trebuie sa isi asume anumite obligatii.

Institutiile bancare sunt supuse- unor reglementari de drept comun, completate de reglementari specifice.

Obligatii generale

Ele decurg din textele de drept comun si privesc:

■     antologia procedurilor contabile - adica descrierea procedurilor si organizarii contabile pentru intelegerea organizarii contabile pentru intelegerea sistemului de functionare a conturilor;

■     jurnalele obligatorii, adica fiecare institutie trebuie sa tina Registrul inventar. Balanta nu figureaza printre documentele obligatorii dar sunt utile, pentru nevoi de control. Registrul jurnal si Registrul inventar trebuie sa fie numerotate si parafate.

in cazul tinerii contabilitatii cu ajutorul calculatorului, Registrul Jurnal si Registrul Inventar trebuie sa fie numerotat si datat de institutia insasi.

Registrul Inventar este un extras al tuturor elementelor de activ si de pasiv cu privire la cantitatea si valoarea acestora.

■   inregistrarea cronologica a operatiilor si documentelor justificative,
aceasta obligatie constand in a inregistra operatiile in Registrul Jurnal,
operatie cu operatie, zi de zi. Operatiile de aceeasi natura, realizate in

■      aceeasi zi pot sa fie recapitulate intr-un document justificativ unic. Fiecare inregistrare trebuie sa precizeze originea, continutul, data si referintele la acelasi document. Clasarea documentelor justificative trebuie sa fie prevazute de normele procedurilor contabile.

■      Planul de conturi. Obligatia de a avea un plan de conturi este dispusa de actele normative in vigoare. Soldurile conturilor singure sau prin regrupare in posturi sau sub-posturi sunt prezentate in bilant, contul de rezultate si anexa la bilant.

Obligatii specifice

Obligatiile specifice privind organizarea unui sistem contabil si dispozitivul de tratare al informatiei se refera la: existenta unui sistem de control intern, pista audit, controlul sistemelor de informatii si conservarea fisierelor

1. Existenta unui sistem de control intern

Existenta unui sistem de control intern presupune:

sa verifice ca operatiile realizate de banca, ca si organizarea si procedurile
interne sunt conforme dispozitivelor legislative si normelor bancare in
vigoare;

sa verifice calitatea informatiilor contabile si financiare, in special a conditiilor de inregistrare, de conservare si de disponibilitate a acestor informatii.

Bancile, pentru a atinge aceste obiective, trebuie sa puna in aplicare urmatoarele :

- elaborarea unui document care precizeaza 'obiectivele controlului intern si

mijloacele destinate sa asigure aceasta functie', document numit 'carte de

audit';

- desemnarea unui responsabil numit evaluator al coerentei si eficacitatii

sistemului de control intern;

- elaborarea unui raport anual privind conditiile in care controlul intern este
asigurat;

- examen anual prin organul raspunzator de coordonarea controlului intern si analizarea materialului mai sus mentionat.

2. Pista audit.

Pista audit este definita ca un ansamblu de proceduri care permit:

reconstituirea in ordine cronologica a operatiilor;

justificarea tuturor informatiilor pornind situatia initiala incat sa fie posibila reconstituirea drumului spre documentele de sinteza si invers;

-explicarea evolutiei soldurilor de la o situatie la alta ca urmare a modificarilor din conturi.

Fiecare institutie a pus in aplicare un sistem de control si justificare a conturilor bazat, in general, pe afectarea fiecarui cont de catre un responsabil, care este adesea utilizator, determinat sa controleze si sa justifice, urmand o procedura mai putin riguroasa.

Aceste justificari sunt comunicate diferitelor organe de control sau puse la dispozitia institutiei: contabili, controlori, inspectori, auditori, comisari. Acest principiu este recunoscut si aplicat, si ca atare in general nu exista dificultati practice in aplicarea sa.

Principalele dificultati ce pot apare sunt:

Masa operatiunilor tratate pune adesea probleme de stocaj. Progresele
tehnologice permit stocarea masei de operatiuni prin micro-fisiere, micro­
filme, dischete, ceea ce permite adecvarea sistemului de referinta.

- Gruparea inregistrarilor contabile, in principal pentru cheltuieli si venituri, devenita indispensabila pentru reducerea volumului de munca. Cu ajutorul jurnalelor de tranzactii sau etichetelor trebuie realizata indispensabila jonctiune, de o maniera usoara si viabila.

Pierderea pistei audit se intalneste inca adesea la aplicatiile informatice
vechi. Astfel pentru valorile de incasat, operatiunile in curs nu sunt prevazute
posibilitati de justificare, iar remedierea acestei lacune presupune termene si
costuri mari.

Componenta flux

Componenta flux este constituita din necesitatea de a explica evolutia soldurilor prin conservarea miscarilor care afecteaza posturile contabile. Fiecare miscare trebuie bine inteleasa pentru a putea fi justificata fata de situatia ilustrata.

Aceasta obligatie de a justifica evolutiile soldurilor la o data sau alta nu este impusa informatiilor contabile care figureaza in situatiile destinate pentru calculul normelor de gestiune. Aceste informatii sunt supuse unei simple obligatii de a fi controlabile.

Operatiile ce stau la baza inregistrarilor, pot avea ca origine o operatie bancara, o operatie interna sau o operatie nonbancara. Ele dau nastere totdeauna unei situatii justificative de ordin extern, intern sau extern si intern.

inregistrarea contabila trebuie sa contina referire la situatia initiala si sistemul de clasare si arhivare, iar aceasta trebuie sa fie apt de a reda usor si accesibil informatiile. Procedurile trebuie sa garanteze inregistrarea imediata, exhaustiva si cronologica a operatiilor.

Aceste inregistrari trebuie sa fie cuprinse in conturile interne, controlul efectuandu-se prin trei tehnici:

- justificarea soldurilor prin detalierea operatiilor ce compun soldul pentru
conturile de stoc;

- situatiile de apropiere pentru conturile nostro, vostro sau conturile agentiilor si sucursalelor;

- ansamblul procedurilor de control, ca si confirmarile directe pentru conturile loro, ca de exemplu conturile clienti sau corespondenti.

3. Controlul sistemelor de informatii

Sistemul de tratare a informatiilor trebuie sa fie controlabil. Este in principal necesar sa se dispuna de o documentatie relativa a analizelor, a programului si a executiei si prelucrarii informatiilor.

4. Conservarea fisierelor

Ansamblul fisierelor necesare pentru justificarea documentelor trebuie sa fie conservate de la controlul precedent pana la controlul urmator.