Notiuni fundamentale utilizate in turism

Notiuni fundamentale utilizate in turism

Dezvoltarea turismului ca fenomen de masa si implicit ca domeniu de sine statator cu aspecte specifice, definitii, principii, instrumente, a generat preocupari numeroase in randul tuturor celor implicati direct sau indirect in tot ceea ce reprezinta asa numita actualmente 'industrie a calatoriilor', in prezent turismul, cu toate semnificatiile sale de-a lungul existentei societatii omenesti, este surprins in literatura de specialitate de catre reputati specialisti atat pe plan international cat si intern.

Sintetic poate fi spus ca: 'turismul este cea mai complexa industrie din lume, in derularea sa fiind implicata intreaga societate, in acelasi timp, turismul reflecta intreaga societate, poate fi considerat un adevarat barometru al acesteia'

Puncte de plecare in abordarea complexa a turismului:

In prezent, sub aspect economic este evident faptul ca turismul joaca un rol din ce in ce mai important in toate tarile lumii si implicit in politica economica internationala. Acest aspect este relevat in special de catre inregistrarile statistice, ca de exemplu: sosirile internationale de turisti, care se constituie intr-o valoare mai mare in totalul exporturilor internationale decat toate celelalte sectoare de activitati (exceptie facand industria petroliera si cea a constructiilor de masini).

Rolul economic al turismului trebuie analizat din urmatoarele puncte de vedere: ca varianta de dezvoltare a comertului exterior, fiind o ramura aducatoare de valuta ce contribuie la echilibrarea balantei de plati; activitate ce poate contribui la dezvoltarea tuturor ramurilor economiei nationale prin interdependenta acestuia cu diverse domenii de activitate; domeniu ce contribuie la crearea PIB, in unele tari fiind chiar principala activitate din cadrul economiei; generator de locuri de munca in special in zone cu industrii slab dezvoltate si acolo unde somajul este ridicat etc.

Desi interesul s-a concentrat in special asupra importantei economice si beneficiilor aduse de activitatea turistica, in ultima vreme s-a urmarit cu multa atentie si impactul cultural si fizic al turismului (supra-utilizarea resurselor turistice, turbulentele sociale generate de fluxurile masive de turisti, deprecierea traditiilor si valorilor culturale etc.). Din aceste considerente, toate politicile actuale de dezvoltare a turismului si in general a economiilor nationale, pun accent pe respectarea principiilor durabilitatii in orice actiune umana, in cazul nostru atat de catre agentii de turism cat si de catre turisti, deoarece nimic nu poate exista pe termen lung decat daca respectul fata de natura este prioritar.

In analiza, definirea si previziunea fenomenului turistic, cele precizate mai sus au reprezentat si continua sa fie puncte de plecare in teoriile numerosilor specialisti in domeniu, in cele ce urmeaza sunt prezentate cateva aspecte reprezentative pentru teoria economiei turismului.

Abordari ale terminologiei specifice

Din punct de vedere etimologic, dupa majoritatea dictionarelor, cuvantul 'turism' provine din termenul englezesc 'to tour' = a calatori, a colinda; in alte dictionare se precizeaza ca termenul provine din limba franceza 'tour' = calatorie, drumetie, circuit, si nu in ultimul rand anumiti cercetatori localizeaza provenienta termenului ca fiind din limba greaca 'turnus' (cu aceeasi semnificatie). Indiferent de provenienta sa, se poate concluziona ca termenul a fost preluat treptat de majoritatea tarilor lumii, pentru a explica formele calatoriilor ce au ca scop agrementul si recreerea.

Termenul 'tour' apare pentru prima data in unele documente englezesti in jurul anilor 1700, fiind interpretat ca acea actiune de a vizita anumite obiective, sau altfel spus, deplasarea si sejurul persoanelor in alta localitate pentru a petrece timpul liber (loisir).

De-a lungul timpului, amploarea fenomenului turistic atat din punct de vedere economic cat si social a determinat aparitia a zeci de definitii ale turismului, fiecare cercetator incercand sa identifice si sa explice noi laturi a ceea ce devenise treptat un domeniu distinct si important. Astfel, punctele de vedere asupra fenomenului "turism' s-au formulat o data cu evolutia sa, variind in functie de pregatirea profesionala a celor ce au studiat si si-au exprimat opiniile, ca de exemplu:

- un economist va afirma ca fenomenul este de natura pur eco­nomica;

un geograf va sustine ca turismul este in primul rand o activitate legata de exploatarea reliefului, climei, faunei, apelor;

sociologul va explica turismul prin implicatiile uneori negative ale vietii cotidiene asupra oamenilor;

- psihologul va defini fenomenul de masa turism, prin independenta si senzatia de buna dispozitie a oamenilor in timpul vacantelor;

un ecologist va privi turismul sub aspectul impactului pozitiv si negativ al acestuia asupra mediului;

un specialist in urbanism si amenajare a teritoriului va trata fenomenul din punct de vedere al implicatiilor acestuia in transformarea peisajului prin crearea de localitati si statiuni turistice, uneori chiar introducerea in circuitul turistic a unor noi zone etc.

Se observa in cele precizate mai sus diversitatea modului de abordare a turismului, insa, nu trebuie omis in acest context ca multitudinea ideilor si conceptelor au venit in special in sprijinul practicienilor, care au putut analiza mediul de actiune sub diferite aspecte.

Diferitele abordari ale fenomenului turistic sunt prezentate in continuare.

Definitii ale turismului

E. Guyer Freuler in 1880 : 'fenomen al timpurilor noastre bazat pe cresterea necesitatii de refacere a sanatatii si schimbarea mediului inconjurator, pe aparitia si dezvoltarea sentimentului de receptivitate fata de frumusetile naturii'.

Edmond Picard in 1910, vede fenomenul turistic nu numai ca o"activitate ce are ca obiect satisfacerea nevoilor turistilor ci si ansamblul organismelor economice care intra in legatura o data cu deplasarea turistilor interni si straini'

W. Hunziker in 1940 (remarcat pentru cea mai importanta definitie): "ansamblul relatiilor si fenomenelor ce rezulta din deplasarea si sejurul persoanelor in afara locului de resedinta, atata timp cat deplasarea si sejurul nu sunt motivate de o stabilire permanenta sau o activitate lucrativa oarecare' (in prezent aceasta este o definitie de referinta a turismului, foarte apropiata de activitatea practica).

Claude Kaspar in 1981, din dorinta de a introduce in conceptul turismului si calatoriile in scop de afaceri, apreciaza ca turismul este"ansamblul relatiilor si faptelor constituite din deplasarea si sejurul
persoanelor pentru care locul de sejur nu este nici domiciliul si nici locul principal al activitatii profesionale'.

In "Mic dictionar enciclopedic', Ed. Stiintifica si Enciclopedica Bucuresti, 1978, turismul este definit ca "o latura a sectorului tertiar al economiei, unde activitatea prestata are ca scop organizarea si desfasurarea calatoriilor de agrement sau a deplasarilor de persoane la diferite congrese si reuniuni, incluzand toate activitatile necesare satisfacerii trebuintelor de consum si servicii ale turistilor.'

In ceea ce priveste notiunea de "turist', trebuie precizat ca si aceasta a cunoscut diferite interpretari de-a lungul timpului, dar in prezent cele mai recunoscute sunt:

In 1937, Comitetul de Statisticieni ai Ligii Natiunilor a propus definirea turistului drept "orice persoana care calatoreste spre un alt loc, altul decat domiciliul sau obisnuit pentru mai putin de 12 luni, scopul fiindaltul decat desfasurarea unei activitati lucrative'. Mai tarziu, in 1950,Uniunea Internationala a Organismelor Oficiale de Turism (in prezent O.M.T. - Organizatia Mondiala a Turismului) alatura definitiei de mai sus includerea in randul turistilor si a studentilor si elevilor care beneficiaza pe anumite perioade de burse de studii.

Conferinta Natiunilor Unite asupra turismului si calatoriilor internationale, Roma, 1963, propune utilizarea termenului de "vizitator' ca fiind "orice persoana ce viziteaza o tara, alta decat cea in care se afla resedinta sa obisnuita, pentru orice alt motiv decat desfasurarea unei ocupatii remunerate in interiorul tarii pe care o viziteaza'. Definitia de mai sus este mult mai completa decat cele enuntate anterior, deoarece sunt vizate doua categorii:

turistii = vizitatori pentru mai mult de 24 ore

excursionistii = vizitatori pentru mai putin de 24 de ore.

Tot la data de mai sus s-a definit si notiunea de "calator in tranzit' ce reprezinta "orice persoana care traverseaza o tara, chiar daca ramane mai mult de 24 de ore, cu conditia ca opririle sa fie de scurta durata si/sau sa aiba alte scopuri decat cele turistice'¹.

Dezvoltarea intr-un ritm accelerat a turismului dupa anul 1970, a determinat aparitia unor dificultati in ceea ce priveste inregistrarea circulatiei turistice pe plan intern si international, precum si realizarea unor comparatii intre tari, regiuni, zone, agentii de turism cu activitati multinationale etc. Astfel, a fost necesar sa se adopte un sistem statistic unic al turismului, precum si aceleasi terminologii; aceste probleme au fost rezolvate odata cu Conferinta Internationala asupra statisticii voiaj elor si turismului, la Ottawa in anul 1991. Problemele supuse rezolvarii au fost:

definirea notiunilor de turism, turist, vizitator, forme ale turismului;

conceptul de industrie turistica;

clasificarea activitatilor turistice.

Concepte actuale utilizate pe plan international

Turismul = "activitatile desfasurate de persoane pe durata calatoriilor si sejururilor, in locuri situate in afara resedintei obisnuite pentru o perioada consecutiva ce nu depaseste un an, in scop de loisir, afaceri sau alte motive'.

In randul motivelor ce determina deplasarea persoanelor in alte scopuri decat cele lucrative s-au stabilit:

loisir, recreere si vacanta

vizite la rude si prieteni

afaceri si motive profesionale

tratament medical

religie, pelerinaje

motive diverse: echipajele aeronavelor si vaselor destinate trans­portului public, tranzit etc.

Turism intern/domestic = rezidentii unei tari care calatoresc in interiorul acesteia. La acesta se alatura si conceptele de:

turism interior = turism intern si turism receptor

turism national = turism intern si turism emitator

3. Turism receptor/inbound turism = non-rezidentii care calatoresc intr-o anumita tara.

Turism emitator / outbound turism = rezidentii dintr-o tara care calatoresc in alte tari.

*turism international = turism emitator si turism receptor

5. Turistul = "orice persoana care se deplaseaza spre alt loc situat in afara resedintei sale obisnuite, pentru o perioada mai mica de 12 luni si ale carei motive principale de calatorie sunt altele decat exercitarea unei activitati remunerate in locul vizitat'

6. Vizitatorii pot fi: - internationali (turisti si excursionisti) - interni (turisti si excursionisti).

7. Vacantierii = cei ce realizeaza o calatorie de cel putin 4 zile, de aici rezultand diferenta intre turismul de week-end (1-3 zile) si turismul de vacanta .

Pentru a evidentia natura calatoriilor internationale O.M.T. propune urmatoarea clasificare a celor implicati in deplasari peste granitele unei tari:

Pentru figura de mai sus se fac urmatoarele explicatii:

= echipaje straine de pe vapoare sau avioane care beneficiaza de cazare in tara vizitata.

= persoane care sosesc pe vase de croaziera (dupa definitia Organizatiei Mondiale Maritime 1965) si care isi petrec noaptea pe vasul respectiv.

= echipajul nerezident care se opreste intr-o tara numai in ziua mentionata

= vizitatori care sosesc si pleaca in aceeasi zi pentru placere, recreere, vacante, vizite la prieteni, rude, afaceri, tratament, motive religioase, alte scopuri.

= dupa definitia Natiunilor Unite din Recomandarea Statisticilor Migratiei Internationale, 1980.

= cei ce nu parasesc aria de tranzit a (aero) portului.

= dupa definitia inaltului Comisariat pentru refugiati al Natiunilor Unite, 1967.

= calatori din tara de origine spre locul de munca, inclusiv insotitorii lor.

Resursele turistice reprezinta totalitatea elementelor atractive ale unui teritoriu, indiferent de originea lor si de relatiile dintre ele. Este una dintre categoriile de baza ale geografiei turismului, stand la baza aparitiei si dezvoltarii fenomenului turistic a carui "materie prima" se constituie. El determina marimea, intensitatea si diversitatea fluxurilor turistice, respectiv valoarea intrinseca a consumului turistic si, prin acesta, a edificiente economice. Se deosebesc 2grupe majore de obiective ce compun fondul turistic si anume cele apartinand cadrului natural (relief, structuri litologice, climat, hidrografie, vegetatie, fauna) si cele de provenienta antropica (vestigii istorice, edificii religioase, muzee, etnografie etc).

Infrastructura turistica sau baza tehnico-materiala este alcatuita din toate dotarile tehnice si edilitare necesare asigurarii tuturor serviciilor reclamate de buna desfasurare a fenomenului turistic. In cadrul bazei tehnico-materiale se includ capacitatile de cazare si alimentatie publica, reteaua de servicii aferente turismului, mijloacele de argument si tratament, caile de comunicatie, infrastructura tehnica (retele de energie electrica si termica, apa potabila, canalizare etc) serviciile postale, bancare, medico-sanitare etc. Infrastructura trebuie sa creeze toate conditiile de valorificare la maximum a fondului turistic, de satisfacere completa a cererii si realizarea unui consum turistic superior.

Repartitia spatiala a infrastructurii releva prezenta unor areale de maxima si minima concentrare, bazele de cazare beneficiaza adesea de o infrastructura complexa; dimpotriva lipsa infrastructurii denota o valorificare turistica limitata sau neorganizata.

Potentialul turistic rezulta din asocierea spatiala a fondului turistic cu baza tehnico- materiala aferenta. Potentialul turistic este un indicator de maxima importanta fiind sinonim cu oferta turistica. Sintetic poate fi exprimat prin urmatoarea formula:

P = F + Btm

Fluxul turistic defineste miscarea in teritoriu a vizitatorilor dinspre ariile de provenienta spre cele receptoare. Avem de a face in acest caz cu o categorie dinamica, in comparatie cu potentialul turistic care este o categorie statica. El include , inainte de orice , factorul antropic , ca numar, posibilitati materiale si optiune psihologica. Aceste insusiri definesc particularitatile generale ale fluxului si anume: directia, ritmul si intensitatea.

Produsul turistic inglobeaza totalitatea bunurilor si serviciilor indispensabile bunei desfasurari a activitatilor de agrement si recuperare fizico-psihica. Unii autori considera ca elementele fondului turistic, apartinand cadrului natural sau de provenienta antropica sunt parti componente a produsului turistic ceea ce genereaza confuzii. Mai corect este faptul ca din sfera produsului turistic fac parte doar acele elemente care se "consuma" si se recicleaza prin aportul economiei turismului sau a ramurilor care o servesc. El trebuie sa aiba intotdeauna o expresie baneasca, financiara, indiferent daca imbraca forma unei marfi sau a unor servicii remunerabile. Insusirile atractive ale fondului turistic, natural sau antropic, reprezinta motivatia fundamentala a fenomenului turistic si nu un produs al acestuia.

O caracteristica de baza a produsului turistic este reciclarea sa prin diversificare si adaptare la preferintele cererii, desi in faza initiala a amenajarilor turistice el trebuie sa vina in intampinarea acestuia. O alta trasatura , care-i mareste consumul, este specificitatea si originalitatea sa. Prin aceste insusiri el isi asigura o piata prorpie, legata indeosebi de aria de provenienta. Piata turistica reprezinta aria de interferenta a produsului turistic cu consumatorii sai, a unei parti a ofertei turistice cu cererea. Ea se suprapune, in general, zonelor receptoa-

re, dar nu lipseste nici de-a lungul drumurilor de acces sau chiar din aria emitatoare(unde imbraca forma bunurilor si informatiilor indispensabile pentru efectuarea oricarei activitati recreative sau de refacere).

Piata turistica opereaza la randul ei cu doua concepte de baza si anume oferta turistica(exprimata in acest caz prin produsul turistic) si cererea turistica, ce include turistii cu intregul lor cumul de optiuni si necesitati recreative. Oferta turistica este o notiune de mare semnificatie, incluzand fondul turistic, infrastructura si produsul turistic, adica totalitatea elementelor care motiveaza si faciliteaza actul turistic. Cu cat oferta este mai diversificata si consistenta cu atat va atrage fluxuri de turisti mai importante de pe o arie mai larga.

Cererea turistica este elementul cel mai sensibil si mai variabil dintre toate categoriile turismului. Marimea sa este o functie a unui ansamblu de factori demografici, economici, sociali sau psihologici.

Industria turistica = sector al economiei alcatuit din activitati sau mai multe ramuri al caror obiectiv este satisfacerea nevoilor turistilor. Din industria turismului fac parte urmatoarele activitati:

locuinta si alimentatie ("Hoteluri si restaurante' conform clasificarilor pe activitati ale economiei nationale), de exemplu, hoteluri, moteluri, case de oaspeti, ferme, vase de croaziera, vile, castele, camping­uri, proprietati time-share, resedinte secundare, restaurante (clasice, cu specific, fast-fooduri), baruri, cafenele.

transport: sector comercial (linii aeriene, curse navale, cai ferate, autocare etc) si necomercial (automobile proprietate personala, aeronaveproprii, iahturi etc)

organizatorii de voiaje

atractii-agrement (elemente naturale si antropice)

administratorii destinatiilor: oficii de turism nationale, regionale,locale.

In final se poate afirma ca, desi preocuparile in domeniu sunt numeroase si abordeaza probleme complexe ale fenomenului turistic, exista inca aspecte neelucidate datorita mutatiilor care intervin permanent pe piata turistica, vizand motivatia de consum a produsului turistic, fapte ce justifica aparitia a noi puncte de vedere.