Riscurile comerciale in turismul international si protectia impotriva acestora

RISCURILE COMERCIALE IN TURISMUL INTERNATIONAL SI PROTECTIA IMPOTRIVA ACESTORA

In activitatea de turism international exista riscuri comerciale care sunt de un nivel ridicat, avand in vedere ca in acest domeniu actioneaza mii de operatori de tururi (touroperatori) si agentii de voiaj greu de verificat din punct de vedere financiar, majoritatea fiind societati cu raspundere limitata, cu capital social foarte mic si cu bunuri materiale patrimoniale, de valoare relativ mica (mobilier de lemn, masini de scris, fax, calculator, eventual cateva masini si autocare pentru transfer). Deci sunt posibilitati reduse, limitate pentru recuperarea unor venetuale debite, in urma lichidarii bunurilor agentiilor de voiaj falite, la masa credala, fapt ce impune sa cunoastem si sa prevenim factorii de risc in activitatea de contractare externa.

Riscul este definit ca un eveniment viitor si probabil a carui producere ar putea provoca anumite pierderi. Riscul poate fi previzibil, cand factorii ce ar produce pierderi pot fi prevazuti, cunoscuti anticipat si imprevizibili, cand riscul este determinat de situatii fortuite, ce nu le cunoastem dinainte.

Lucratorii care contracteaza aranjamente si contracte externe de turism manifesta tendinte diferite in materie de risc si anume o categorie de lucratori nu isi asuma nici un fel de risc, o a doua categorie sunt cei imprudenti, care isi asuma un risc comercial calculat, un risc ridicat, risca orice, cu toate implicatiile favorabi-le sau nefavorabile ce rezulta de acestea.

Atitudinea fata de risc este determinata de elemente ca: gradul de pregatire profesionala a lucratorilor care negocieaza, capacitatea lor de a intelege fenomene-le complexe de pe piata, "chemarea" pentru aceasta profesie.

Buna pregatire profesionala, experienta pot duce la alegerea de solutii cu un grad previzibil de risc care poate fi liminat prin clauze contractuale, in scopul diminuarii sau excluderii efectelor negative datorate in cazurile de faliment.

In domeniul comertului international sau doua categorii de riscuri: riscuri comerciale (fluctuatii valutare, neexecutarea contractului, neplata pretului, etc.), riscuri necomerciale (starea de razboi, schimbarea regimului politic, calamitati naturale, restrictii la transferurile valutare). Fata de cele doua categorii de riscuri se actioneaza diferit. In cazul riscurilor comerciale se pot gasi solutii de prevenire, de limitare si chiar excluderea efectelor, iar in cazul riscurilor necomerciale se pot lua unele masuri de prevedere.

Avand in vedere fluxul, etapele operatiunilor contractuale, riscurile pot aparea in urmatoarele faze:

riscurile privind bonitatea agentiilor de voiaj;

riscurile previzibile inaintea semnarii contractului;

riscurile din timpul derularii contractului turistic;

riscul de tergiversare a platii sau de neplata a serviciilor turistice de catre firma sau agentia de voiaj partenera.

Riscul de bonitate

Bonitatea inseamna solvabilitatea partenerului conjugata cu reciptivitatea, promptitudinea acestuia. Bonitatea din punct de vedere tehnico-economic cuprinde trei elemente:

solvabilitatea;

lichiditatea;

rentabilitatea

Solvabilitatea, respectiv activitatea este solvabila cand creditele luate de agentia de voiaj sunt acoperite de catre capitalul social al agentiei, deci raportul economic intre credite si capital social este favorabil celui din urma.

Lichiditatea financiara reprezinta capacitatea agentiei de voiaj de a face platile in termen catre furnizorii de prestatii turistice si de a achita creditele si dobanzile contractate cu bancile.

Rentabilitatea reprezinta rata profitului net sau gradul de prosperitate al agentiei de voiaj, indicator de siteza al bonitatii.

Care sunt sursele, caile pentru verificarea bonitatii agentiilor de voiaj partenere:

surse de informare indirecte;

surse de informare directe.

Sursele de informare indirecte includ agentii specializate care furnizeaza informatii despre bonitatea firmelor, contra cost; bancile corespondente, care percep un comision, agentiile de voiaj partenere cu care avem relatii traditionale (care insa pot avea o nota de subiectivism referitor la alte firme); presa de speciali-tate; informatii de la asociatia agentiilor de voiaj.

Sursele de informare directe au la baza documentele financiar-contabile si comerciale emise de agentiile de voiaj, care se obtin fie direct de la parteneri, fie din registrul de comert al firmelor. In cazul agentiilor de voiaj pe actiuni se publica in presa bilantul anual si contul de profit si pierderi.

In faza de derulare; dupa ce s-a verificat bonitatea agentiilor de voiaj cu care se intentioneaza a se colabora se elaboreaza un sistem de strategii a riscurilor care difera de la o tara la alta si de la un partener la altul, riscuri dintre care mentionam:

riscurile privind fluctuatiile valutare posibile;

riscurile cresterii preturilor la transport datorita cresterii pretului petrolului;

riscurile care tin de tehnica operatiunilor de turism international;

riscurile de calitatea serviciilor turistice.

Riscul de tergiversare a platilor sau refuzul de palta a serviciilor turistice, cand acestea au fost efectuate conform obligatiilor contractuale, se surmonteaza luand in considerare modalitatea si felul garantiilor prevazute in contract. Daca platile au fost asigurate prin garantie bancara, se cere direct bancii garante sa efectueze plata, in termenul prezut in garantie.

La inchiderea contractelor trebuie avuta in vedere si categoria de riscuri necomerciale imprevizibile care se pot produce in timpul derularii acestora si de regula ambele parti contractate prevad clauze pentru a atenua daunele produse de astfel de evenimente cum sunt: starea de razboi, calamitatile naturale, schimbarea regimului politic, schimbarea politicii valutare a statului.

Referitor la clauza de "hardship", ea depinde de negocierile dintre parti, dar in esenta urmareste acelasi scop final, respectiv gasirea unei solutii adecvate pe cale amiabila de evitare a riscurilor necomerciale, imprevizibile care ar putea surveni in timpul derularii contractului, independent de vointa partilor contractate.

Pe langa masurile de protectie impotriva riscurilor comerciale din turismul international, care se trec prin clauze contractale, intreprinderile de turism interna-tional pot gasi solutii comerciale de protectie impotriva aparitiei fenomenelor de risc. 1) Astfel, in literatura noastra economica se folosesc solutii de transmitere a riscurilor asupra societatilor de asigurari. 2) Cand intreprinderea poate stabili probabilitatea pierderii, se poate include o prisma de risc in pretul marfurilor. Aceasta prisma de risc se poate contitui in cadrul intreprinderii sau agentiei de turism printr-un procentaj (0,5%) care se adauga la tariful net in valuta al produselor turistice de export si care se contabilizeaza intr-un cont aparte, din care sa se acopere eventualele daune aparute in urma derularii cpntractului in conditii de risc comercial.

Alte solutii comerciale de protectie folosite impotriva riscurilor, in activita-tea de turism international sunt:

Preluarea agentiei de voiaj partenere inaintea declansarii starii de faliment, cu tot activul si pasivul de catre o agentie de voiaj de prim rang pe piata.

Preluarea si derularea in continuare numai a contractului de trimitere de turisti in Romania de la ajentia de voiaj partenera in situatii de faliment, de catre o agentie de voiaj de prim rang.

Preluarea creantelor debitoare de la agentia de voiaj partenera falimentara, de catre o agentie de voiaj de prim rang, in anumite conditii care se negocieaza, in functie de interesele ce se manifesta pe piata pentru destinatia turistica Romania.

Prin prevederea de clauze in contractele de turism international, cat si prin solutiile comerciale se poate realiza o limitare si chiar excludere a riscurilor comerciale in domeniul turismului.

Preintampinarea riscurilor comerciale din turismul international

Riscul privind bonitatea: verificarea bocitatii firmelor prin metode indirecte sau directe;

Riscul privind negocierea: neangajarea de cheltuieli inainte de a sti exact intentiile partenerilor;

Riscul fluctuatiilor valutare: prin consolidarea valutei de contractare, negocierea intr-o valuta mai stabila si scurtarea termenului de incasare pentru a reduce perioada de fluctuatie a valuteror;

Riscul privind neplata serviciilor: se preintampina prin:

o      impunerea de garantii din partea firmei (garantii bancare);

o      plata anticipata a serviciilor turistice;

o      crearea de depozite.

Riscul de neexecutare a contractului incheiar: se introduce in contract clauza de penalitate.

Riscul intarzierii la plata a contravalorii serviciilor prestate: se inscriu penalizari pe zi de intarziere si se urmareste.

Riscul de a revinde la alte firme parti de contract: se inscrie in contract prevederea referitoare la neinstrainarea integral sau partial a contractului.

Risc in exploatarea avionului (gradul de ocupare)

o      al firmei de turism;

o      risc comun: Agentie de turism si Companie aviatica;

o      risc comun: intre doua agentii de turism partenere.

Riscul cresterii pretului combustibilului.