Turismul in parcurile naturale nationale si in cele regionale

Turismul in parcurile naturale nationale si in cele regionale

Primul parc natural a fost creat in SUA, parcul Yellowstone, cu o suprafata de 900 km2. Cu timpul parcurile nationale s-au inmultit in lume, dar politicile de protectie si conservare a faunei, florei, peisajelor, precum si alte programe au devenit mai mult sau mai putin compatibile cu strategiile de deschidere pt. turism. Astfel, in prezent exista, in toate zonele lumii, aproape 10.000 de parcuri national si de arii protejate.

Parcurile nationale pot acoperi suprafete deosebit de vaste. Ele sunt administrate de regula de organisme ce depind direct de stat. Vizitarea acestor parcuri nationale e autorizata doar in anumite conditii: controlul la intrarea in parc, restrictii legate de circulatia si stationarea autovehiculelor.

Parcurile au fost amenajate pornind de la impartirea teritoriului acestora in 3 zone distincte:

rezervatia integrata sau zona salbatica, acolo unde e necesara protejarea maxim posibila a florei si faunei, activitatile umane fiind restrictionate, fiind permise doar cele stiintifice.

"parcul propriu-zis" sau "zona tampon", cu o suprafata intinsa, inconjurand rezervatia si asigurandu-i protectia, in acest spatiu fiind permisa desfasurarea unor activitati umane (agricole, forestiere, turistice) dar in conditii strict reglementate.

"zona periferica" sau "pre-parcul", comporta organizarea diferitelor activitati umane, asigura primirea fluxurilor turistice si ditribuirea lor controlata in cadrul parcului.

Parcurile nationale indeplinesc doua mari functii:

o functie stiintifica, de conservare a resurselor naturale

o functie turistica, de satisfacere a nevoilor de odihna, de recreare si de cunoastere, ale oamenilor

Parcurile regionale: acestea sunt de mai mici dimensiuni, ca suprafata si au cunoscut un succes destul de mare astfel incat s-au extins atat in spatiile montane cat si in cele litorale, lacustre, fluviale. Unele localitati au stiut sa-si valorifice patrimoniul cultural si antropic, pt. amenajarea de eco-muzee, de poteci pt. drumetii, popasuri care s ofere un min. de cazare si masa. Echipamentele de primire si de animatie, in cadrul acestor parcuri regionale, nu numai o valoare economica, ci si una sociala, in special pt. zonele amenintate de scaderea valorii terenurilor si de depopulare. Spre deosebire de parcurile nationale, cele regionalepot fi strabatute de cai de drumuri si chiar autostrazi precum si de linii de electricitate de inalta tensiune.

Rezervatiile naturale: acestea acopera de la doar cativa km2, pana la aproape 100.000km2. Inchise publicului, acestea au rolul de a asigura supravietuirea speciilor amenintate sau de prezervare a mediului ce prezinta un interes ecologic exceptional. Unele dintre asemenea rezervatii naturale pot fi incluse in teritoriile parcurilor nationale.