James hadley chase - considera-te mort!

James Hadley Chase

CONSIDERA-TE MORT!

CAPITOLUL 1

Frost se baga in vorba cu o prostituata de mare clasa intr-un bar slab luminat si plin tot de fiare cromate, aflat la marginea cartierului Broadway. Ea ii explica ca asteapta un client care mai totdeauna intarzie pentru ca are probleme cu sotia. Frost ii spuse ca el nu asteapta pe nimeni si ca nu face decat sa omoare timpul. Tipa era blonda si foarte chic, cu un corp bun sa blocheze traficul. Din vorba in vorba ea ii spuse ca in cateva zile va pleca la Paradise City.

- Acolo este adevarata actiune, spuse ea cu ochi stralucitori. Acolo este mai mult malai de ridicat decat in orice alt oras din lume.

Pe Frost il interesau doua lucruri, in afara de femei, bineinteles: banii si dupa aceea iarasi banii. Ii spuse ca nici macar nu a auzit de Paradise City. Ce era asa de nemaipomenit la orasul acesta?

Tipa era una din fetele alea care, daca au auditoriu, nu le mai tace fleanca. Frost se gandi ca nu din aceasta cauza era unica. Era unica in comparatie cu fetele pe care le cunoscuse Frost pana atunci, si cunoscuse

- Daca despre Miami se spune ca este locul de joaca pentru milionari, ii spuse ea de parca citea dintr-un ghid turistic, ei bine, atunci Paradise City este locul de joaca al miliardarilor. Zerourile de la coada fac toata diferenta intre cele doua orase.

Isi inchise ochii si plescai din limba de satisfactie:

- Paradise City este la vreo saizeci de kilometri la sud de Miami. Este un loc super de lux unde trebuie sa fii intr-adevar tampitul tampitilor ca sa nu faci repede o caruta de hartii verzi.

Se lasa pe spate si-l privi cercetator pe Frost.

- Cu carcasa ta ai putea sa dai lovitura.

Continua sa vorbeasca explicandu-i lui Frost ca cincisprezece la suta din populatia orasului este formata din cei care put de bogati. Cincizeci la suta din populatie o reprezinta diversele categorii de servitori, bine platiti, care le asigura celor putred de bogati viata luxoasa. Treizeci la suta o reprezinta muncitorii si slujbasii care au grija ca orasul sa functioneze iar cinci la suta este format din fetele si baietii care se napustesc asupra celor putred de bogati si, daca nu sunt de-a dreptul tampiti, ii scutura de suficienti bani pentru fi fericiti pana la sezonul urmator cand vor asedia din nou orasul.

Frost avea nevoie urgenta de parale asa ca se arata interesat.

Ea il privi din nou cercetator. Daca nu ar fi fost sigur ca l-ar fi costat toate economiile ca sa o duca in pat s-ar fi ocupat foarte serios de ea dar stia ca o papusica de clasa ei nu se incadra, din pacate, in bugetul lui.

- Si cu ce te ocupi? il intreba.

- Ca si tine - cu scos banul iute.

- Si in afara de farmec ce talente ai?

Frost se framanta pe scaun. Care era talentul lui? Asta era o chestie la care nu se gandise mai inainte. Avea acum treizeci si doi de ani. Ultimii doisprezece ani se chinuise sa supravietuiasca, visand tot timpul sa puna mana pe banii adevarati dar nereusind niciodata sa-si vada visele devenind realitate. In momentul de fata era somer. Venise la New York cu speranta ca va gasi o modalitate de a obtine un salariu bun fara sa transpire prea mult.

Tacerea se prelungise prea mult asa ca spuse hotarat:

- Securitatea. Da, agent de securitate. Imi folosesc muschii. Ultima slujba pe care am avut-o a fost de paznic pe o masina care cara bani. M-am dat la secretara sefului cel mare asa ca mi s-a aratat usa.

Zambi frumos:

- Acum tocmai caut ceva

- Dupa cum arati, si la fata si la trup, ai putea sa-ti tragi o bogatasa batrana in Paradise City care sa-ti ciuguleasca din palma.

Frost se stramba. Ii spuse ca babele bogate nu erau domeniul lui.

Ea pocni din degete la barman si ordona un alt martini sec. Frost inca intindea de scotch-ul lui dar facu totusi gestul de a duce mana la portofel atunci cand ii sosi bautura. Ea dadu negativ din cap.

- Imi permit sa am credit in barul acesta.

Accepta insa tigara pe care i-o oferi Frost dupa care spuse:

- Daca esti chitit sa faci rost rapid de bani uite ce trebuie sa faci: du-te la Paradise City si contacteaza-l pe Joe Solomon ii gasesti numarul in cartea de telefon. El este tata la toti tipii si la toate tipele care vin in oras ca sa faca bani repede. Spune-i ca esti un prieten de-al meu si ca am sa-l urasc toata viata daca nu-ti aranjeaza ceva. Pe mine ma cheama Marcia Goolden.

Privi la intrarea barului si ofta dand ochii peste cap:

- Uite ca a venit bosorogul meu grasan. Suna-l neaparat pe Joe!

Ii arunca lui Frost un zambet sexy:

- Ne vedem in Paradise City. Tu si cu mine, ne-am putea distra de minune. Joe o sa-ti spuna unde ma gasesti.

Isi termina bautura dand-o peste cap dintr-o singura inghititura, se dadu jos de pe scaunul inalt si o lua spre un barbat gras, cu chelie, care privea in jur de parca tocmai ar fi evadat dintr-o inchisoare de maxima securitate. Ea isi strecura bratul sub bratul lui si il scoase in caldura umeda de afara.

Frost era in New York de cinci zile. I se oferise de lucru cate ceva pe ici pe colo dar salariul care i se propusese pur si simplu nu-l interesase. Se gandi la ce-i spusese Marcia "De ce nu?" se gandi. "Ce am de pierdut in afara de pretul biletului de avion?"

Frost era un tip foarte grijuliu cu banii lui. Cand se cazase la hotelul Hilton avea cu el o valiza veche care nu continea decat strictul necesar precum si costumul lui cel mai vechi. Hainele bune se gaseau intr-o valiza aproape noua pe care o lasase la depozitul de bagaje de la gara. Mai petrecu o noapte de lux la hotelul Hilton dupa care isi lasa hainele vechi la hotel pentru a se ocupa de costul sederii lui acolo iar el zbura la Paradise City cu valiza cea noua continand hainele bune.

Din descrierea facuta de Marcia Frost isi facuse o parere despre oras si credea ca este pregatit, si totusi atunci cand iesi din aeroport ramase acu gura cascata. Toate masinile care asteptau pasageri erau fie un Rolls sau un Bentley, un Caddy sau un Benz.

Ii ceru soferului de taxi sa-l duca la un hotel ieftin.

Soferul se holba la el in timp ce-si scobea un dinte de aur cu o scobitoare de aur.

- Nu creste vreun asa animal pe aici, tipule, ii raspunse intr-un tarziu. Cel mai ieftin hotel este Sea Motel. Costa treizeci pe noapte dar nici macar pe soacra-mea nu m-ar lasa inima sa o cazez acolo.

Frost ii raspunse ca probabil soacra-sa era mai pretentioasa ca el si ca, daca acesta era cel mai ieftin hotel pe care il stia soferul, atunci, era dispus sa-l incerce.

Frost avea economisiti o mie de dolari dar in timp ce taxiul defila prin oras simti cum suma se micsoreaza. Zgarie nori, hoteluri de lux, plaja fantastica plina de umbrele de soare care adaposteau corpuri bronzate si bine hranite, magazinele mari, buticurile de lux, oamenii de pe trotuare, fiecare aratand a valora cel putin un milion de parai, totul ii crea lui Frost o imagine nelinistitoare asupra bunastarii dar odata trecuti de centrul orasului peisajul se schimba.

Taximetristul ii explica ca erau acum in cartierul muncitorilor. Erau casute mici, trotuare prafuite, blocuri inghesuite unul in altul si dogorind sub caldura soarelui.

The Sea Motel era ascuns departe, ca si cum i-ar fi fost rusine de el, intr-un intrand. Avea douazeci de casute, toate avand nevoie disperata de a fi vopsite, asezate in semicerc in jurul unui maidan cu pretentie de zona verde. Cand dadu ochii cu motelul Frost simti din nou portofelul plin.

Functionarul de la receptie, ocupat sa imbatraneasca sub bronzul puternic, ii ura bun sosit lui Frost. Ii spuse ca are o casuta superba la patruzeci pe noapte. Casuta in cauza avea un dormitor stramt, o sufragerie mica, dus si veceu propriu. In sufragerie era un sifonier pe punctul de a se prabusi, o canapea cu urme de grasime, o masa, doua scaune cu spatar, un televizor care ar fi facut mandria unui colectionar de antichitati si un covor de iuta cu arsuri de tigara peste tot. Privelistea pe fereastra era pe masura: se puteau vedea cativa palmieri prafuiti si sub ei un sir nesfarsit de tomberoane de gunoi pline pana la refuz.

Frost se targui zece minute si intr-un tarziu obtinu casuta la treizeci pe noapte. Cu o expresie de jale pe fata receptionerul ii spuse in sila ca la cincizeci de metri se afla un snack-bar.

Imediat ce ajunse in camera Frost facu un dus dupa care il cauta pe Joe Solomon in cartea de telefon. Gasi numarul si suna.

O voce rece de femeie spuse:

- Agentia Solomon.

O spusese pe un ton de parca vroia sa sugereze ca a sunat la Casa Alba.

- Vreau sa vorbesc cu domnul Solomon, spuse Frost pocnind o musca care se plimba pe maneca lui.

Nu o nimeri si musca isi lua zborul, facu o tura scurta dupa care se aseza pe dosul mainii cu care incercase sa o striveasca si se stramba la el.

- Cine sunteti, va rog?

Vocea era atat de plictisita de parca punea aceasta intrebare pentru a mia oara pe ziua respectiva.

- Domnul Solomon nu ma cunoaste. Caut o slujba.

- Va rog sa faceti o aplicatie si sa atasati referintele.

Si legatura telefonica fu intrerupta.

Frost privi in gol. Se simtea singur, desi avea musca drept remediu impotriva singuratatii. "Nu-mi joc bine cartile" isi spuse cu glas tare. "Acum joci in super liga si daca vorbesti cu o scarba de puicuta platita numai ca sa-ti dea papucii inseamna ca nu esti de super liga ci de ultima categorie. Daca esti intr-adevar tare, de super liga, vorbesti cu boss-ul".

Se mai gandi o vreme dupa care merse la receptie.

Receptionerul, ocupat sa imbatraneasca, statea rezemat de ghiseu si se gandea la nemurirea sufletului. Doua muste isi faceau plimbarea de dimineata, garantata prin constitutie, pe teasta lui plesuva. Receptionerul le ignora cu demnitate.

- Poti sa-mi imprumuti o masina de scris pentru o ora sau doua? intreba Frost.

Receptionerul il privi de parca era martian.

- Vrei te rog sa repeti?

Frost arata cu degetul spre masina de scris, ce arata jalnic, asezata pe biroul din spatele receptionerului. Acesta intoarse incet capul si se holba la masina de scris de parca atunci o vedea pentru prima oara.

- Pot sa inchiriez chestia aia? spuse Frost scotand o hartie de un dolar.

Receptionerul se chiori la dolar, le permise celor doua muste sa faca slalom printre cele cateva fire de par ramase pe capatana lui, dupa care aproba dand din cap.

- Cara-ti-o singur!

- Ai si niste hartie de scris?

Receptionerul se gandi adanc dupa care, plin de regret, se misca pana la birou, deschise un sertar de unde scoase cateva coli de hartie.

Frost ii dadu hartia de un dolar dupa care duse masina de scris la casuta lui.

Transpira din greu timp de doua ore batand la masina. Cand returna masina de scris receptionerul era inca in aceeasi pozitie dar clubul mustelor de pe chelia lui se imbogatise cu un nou membru.

Frost vazuse in cartea de telefon ca biroul lui Joe Solomon era situat pe bulevardul Roosvelt.

- Unde este bulevardul Roosvelt?

- In centru. E paralel cu bulevardul Paradise.

- Cat este de departe?

Receptionerul se scobi in nas, se gandi, se uita la ce recoltase dupa care spuse intr-un tarziu:

- Ca la vreo zece kilometri.

- Ai vreo masina de inchiriat?

- Cinci parai pe zi. Uite aia, ultima din parcare.

Masina era un VW daramat rau de tot. Frost isi spuse ca orice era mai bun decat sa mearga zece kilometri prin dogoare. Masina il cara pana pe bulevardul Roosvelt si reusi performanta de a nu se dezmembra.

Biroul lui Joe Solomon se afla la etajul zece al unui zgarie nori foarte impresionant. Cladirea avea patru ascensoare rapide, aer conditionat si era bineinteles populata de persoane care aratau foarte importante si care se miscau prin holul imens de la intrare cu un aer ingrijorat, ca niste furnici amarate.

Biroul din secretariatul lui Solomon era ocupat de o puicuta cu ascendenta spaniola. Parul ei negru, lung pana la umeri, forma un cadru pentru o fata care avea de toate, asta pana cand ajungeai la ochi. Erau negri, mari si vazusera totul, si ceea ce vazusera nu le placuse. Avea cam treizeci de ani dar avea o experienta de o mie de ani si fiecare an adaugat experientei sale sporise ura care i se citea in ochi. Frost se gandi ca are de a face cu o nuca greu de spart.

Il studie fara graba. Frost isi pusese cel mai bun costum: crem deschis, cu dungi albastre fine, o camasa albastru inchis si o cravata alba. Se controlase atent in oglinda patata de muste a motelului inainte sa plece. Era ferm convins ca arata impresionant dar constata ca atat tinuta cat si farmecul si toalele lui aveau asupra ei acelasi efect pe care l-ar avea un pumn de floricele aruncat intr-un zid de caramida.

Se hotari atunci sa joace dur.

- Domnul Solomon, spuse fara nici un "te rog" inainte.

Sprancenele negre se ridicara.

- Aveti fixata o intalnire? Numele dumneavoastra?

Tot fara formula de politete.

- Numele este Frost. Si am ceva mai bun decat o programare, spuse Frost si arunca pe birou scrisoarea pe care o batuse la masina, inchisa intr-un plic.

Tipa privi scrisoarea asa cum ar fi privit ceva in curs de ingropare de catre pisicuta ei.

- Daca imi lasati numarul dumneavoastra de telefon, domnule Frost, veti fi contactat.

Frost isi puse mainile mari pe marginea biroului. Ii simti mirosul trupului care merita a fi tras in flacoane si vandut ca elixir.

- Stiu ca J.S. are numarul acesta de circ ieftin: "Omul la care se ajunge greu", spuse si zambi. Stiu ca esti platita ca sa stai unde stai acum numai ca sa-l ajuti sa para important. Face parte din tot circul de care se inconjoara dar este un circ care pe mine nu ma impresioneaza. J.S. este aici pentru a face bani si eu pot sa-l ajut sa faca bani. Ce-ar fi sa-ti ridici amortizoarele si sa-i dai aceasta scrisoare si daca nu o sa vrea sa ma vada te las sa ma scuipi in ochiul drept.

Ochii ei se marira dupa care izbucni in ras, si cand radea era intr-adevar o frumusete.

- Am crezut ca am vazut si am auzit totul, spuse, inca razand, dar trebuie sa recunosc ca, desi cuvantarea este cretina, m-am inselat: este o abordare noua.

Lua plicul de pe birou si se ridica in picioare. Avea un corp de senzatie.

- Nu o sa faci nici o branza dar meriti o incercare.

O lua spre o usa aflata in spatele biroului ei miscandu-si provocator soldurile. Frost se gandi ca a reusit totusi sa faca un pas inainte. Privi in jurul sau. Pentru un secretariat era al dracului de luxos. Totul era facut pentru a crea o atmosfera de prosperitate: covorul maro inchis, peretii cu tapet de culoarea piersicii, ferestrele panoramice cu vedere spre mare, bateria de telefoane, fisetele zidite in perete si cele trei fotolii inalte lipite de peretele opus ferestrelor.

Se gandi la continutul scrisorii:

"Stimate Domnule J.S.

Marcia Goolden mi-a spus sa va contactez. Mi-a spus ca daca jucati cu mine rolul marelui rechin o sa va urasca tot restul vietii.

Va pasa?

MIKE FROST"

Se intreba daca nu ar fi mai bine sa-si scoata batista pentru a-si putea sterge ochiul drept cand "spanioloaica" va reveni in secretariat. Poate ca Marcia se daduse importanta. Sau poate ca Solomon va veni si el in secretariat ca sa-l scuipe in ochiul stang.

Dar nu ar fi trebuit sa-si faca griji.

Puicuta bruneta reveni, zambi si-i facu semn cu mana:

- Te primeste. Dar tot n-ai facut nici o branza.

Frost intine o mana peste umarul ei si o rezema de perete prinzand-o la mijloc.

- Pa pariu?

Dupa care lasa mana jos trecu de ea si intra intr-o incapere care semana mai mult cu o sufragerie decat cu un birou. In afara unui birou urias asezat langa ferestrele panoramice camera arata mai mult ca un cuib de milionar unde gazda putea sa-si distreze vreo cincizeci de prieteni fara ca acestia sa se simta inghesuiti.

In spatele biroului, care era suficient de mare pentru a putea juca biliard pe el, sedea un omulet gras, imbracat intr-un costum care trebuie ca-i micsorase contul la banca cu vreo opt sute de dolari. Ansamblul format de fata rotunda, foarte bronzata, cu ochi infundati, cu un nas ca un buton de sonerie si cu gura ca o linie era incadrat de plete albe, lungi pana la umar.

Il privi pe Frost traversand camera uriasa dupa care zambi si ii facu semn sa se aseze intr-un fotoliu.

- Foarte bine, domnule Frost. Ce face Marcia?

- Este bine si ocupata, spuse Frost asezandu-se.

Solomon dadu aprobator din cap.

- Fata muncitoare!

Se arunca pe spate in spatarul fotoliului prezidential.

- E curva mea preferata. Sunt putine lucruri pe lumea asta pe care as putea sa i le refuz. Sa cred ca esti aici pentru o vacanta si pentru o mica slujba care sa-ti acopere cheltuielile?

- Da, spuse Frost sec.

- Ai venit exact unde trebuia. Si care iti este domeniul? Ce anume cauti?

Frost scoase din buzunar foaia de hartie pe care batuse la masina toate detaliile privind experienta lui de viata si i-o intinse:

- Aveti aici toata istoria, domnule Solomon. Sper sa va ajute sa va faceti o idee si sa incercati sa ma ajutati.

Solomon citi ceea ce batuse la masina Frost si nu se putu abtine sa nu fluiere usor de cateva ori.

- Se pare ca ai avut o groaza de slujbe in ultimii doisprezece ani, spuse intr-un tarziu punand pe birou foaia de hartie. Hai sa recapitulam: trei ani ca politist de patrulare cu politia din New York; promovat detectiv; demisie pentru a intra la F.B.I. ca agent de teren. Demisie dupa trei ani pentru a deveni tragator de elita in Vietnam. Fara sa vreau sa fiu prea curios: a existat o asemenea, specialitate? In sfarsit, a urmat o perioada ca instructor in explozibili in cadrul I.R.A. Dupa aceea, presupun ca din plictiseala, ai devenit mercenar in Angola. Si in final, anul acesta, ai muncit pentru o scurta perioada de timp ca agent de securitate la firma Western Security din Boston.

Isi lasa capul pe o parte:

- S-ar zice ca ti-ai dedicat viata actiunii si violentei.

Lua din nou hartia de pe birou si continua:

- Specialist in cele mai multe din tipurile de arme moderne si in explozibili; judo - centura neagra; karate; tragator de elita cu medalii militare; licenta de pilot, etc., etc.

Puse din nou hartia pe masa.

- Foarte impresionant, domnule Frost, dar nu mi-a trecut pe la ureche ca cineva ar intentiona sa declanseze un razboi in Paradise City. Cred ca ti-ai irosi talentele aici.

Zambi acru si continua:

- Pot sa-ti ofer, bineinteles de lucru aici dar

- De exemplu?

- Asa cum esti cladit si cum arati ai putea sa castigi cinci sute de dolari pe saptamana. Am o babatie care are nevoie de un sofer dar, o noapte pe saptamana, trebuie sa ti-o petreci obligatoriu la ea in pat.

- Nu este domeniul meu de activitate, spuse Frost hotarat.

- Nici nu m-am gandit ca ar fi. Am o parasuta, putred de bogata, care are nevoie de cineva care sa, dar nu, nu te vad prestand genul acesta de activitate.

- Nici eu nu ma vad.

- Ce-ar fi sa te fac salvamar? Primesti in jur de o suta dar este la fel de bine ca o vacanta gratuita. Tot ce ai de facut este sa stai pe plaja si sa astepti ca cineva sa se inece ca sa-i scoti hoitul din apa.

Asta era o propunere tentanta pentru Frost pana cand se gandi la salariu.

- Trebuie sa existe ceva mult mai bun decat asta. Din ceea ce mi-a spus Marcia am inteles ca o sa castig o caruta de bani daca vin in biroul acesta.

Solomon ofta.

- Babatia

- Nici nu se discuta. Si ca body guard?

Fata lui Solomon se lumina. Se apleca in fata si apasa butonul unei sonerii. Puicuta "spanioloaica" aparu imediat.

- Carmen, avem vreun loc liber de body guard?

- Nu, nimic pentru moment.

Ii arunca lui Frost un zambet golanesc.

- Numai posturi de gigolo.

Dupa care se evacua si inchise usa in urma ei.

- Din cand in cand avem cereri pentru body guards, spuse Solomon. Ce-ar fi sa te fatai pe aici. Daca aud ceva

- Nu-mi permit sa ma fatai pe aici. Okay, daca asta este tot ce poti sa faci am sa o sun pe Marcia. Poate ca ea o sa faca ceva pentru mine in timp ce te uraste.

Solomon se prabusi.

- Nu-mi fa asta Lasa-ma cateva zile, okay? Am sa-i spun lui Carmen sa se uite prin dosare. Lasa-i numarul tau de telefon. Trebuie sa gasim ceva pentru tine.

- Doua zile, dupa care o sun pe Marcia.

Frost il parasi si merse la secretariat.

Carmen ii ranji din nou golaneste.

- Te-am avertizat. Lasa-mi numarul de telefon dar sa nu schelalai daca nu te sunam.

Frost scrise pe o bucata de hartie numarul de telefon de la Sea Motel si il puse pe birou.

- Fa-mi rost de o slujba buna, papusico, si iti promit ca am sa-ti cumpar o panglica pentru masina ta de scris.

- Iarasi cuvantare cretina, spuse ea punand mana pe unul din telefoane.

Intors la casuta lui jalnica Frost se puse pe asteptat. Frost stia ca este in rahat daca Solomon nu iesea cu ceva la interval. Nu stia cum sa ia legatura cu Marcia si, chiar daca ar fi putut sa o contacteze, nu credea ca l-ar fi putut ajuta in vreun fel. Nu avea altceva de facut decat sa astepte si sa spere.

Asa ca asta a facut: a asteptat si a sperat. Fiindu-i frica sa se indeparteze de telefon a comandat la snack bar sa i se aduca un sandwich si o bere. Berea era rasuflata si abia racita iar sandwichul ar fi putut la fel de bine sa fie facut din pasla.

La ora opt seara Frost fu sigur ca Solomon si puicuta lui "spanioloaica" plecasera la casele lor si ca putea fara grija sa se duca sa inoate. Asa incat pana la miezul noptii inota, zacu sub palmieri si se uita la papusici si la tipii lor cum se giugiuleau. Se simti singur.

A doua zi dormi pana tarziu, comanda cafea, care i se paru ca ar trebui sa-i fie rusine de ea, se imbraca si relua asteptatul.

Pe la ora trei dupa amiaza, dupa un alt pranz de nedescris, se simtea gata sa se urce pe pereti. "Poate ca'', isi spuse, "nu a fost o idee prea desteapta sa vin in orasul acesta". Ii parea rau acum ca plecase urechea la vrajeala pe care i-o servise Marcia. Si tocmai cand era pe punctul de a incerca sa-si diminueze pierderile si sa plece la Miami pentru a vedea daca nu este rost de ceva parale, repede si fara munca prea multa, suna telefonul.

Pe fir era Solomon.

- Am o slujba pentru dumneavoastra domnule Frost. Vreti sa veniti imediat la mine la birou? Este o treaba care frige.

- Auziti pe cineva care bate la usa biroului dumneavoastra? Eu sunt, spuse Frost.

Inchise telefonul si se repezi la VW.

*

Cand Frost intra ca o vijelie in secretariat o gasi pe puicuta "spanioloaica" stand la birou si facandu-si manichiura.

Ii arunca o privire de gheata si pocni din degete spre usa lui Solomon.

- Iata-te, domnule Frost, spuse Solomon din spatele biroului. Ia loc. A aparut o slujba croita exact pentru dumneavoastra.

Frost lua loc.

- Cati bani? intreba scurt.

- Sase sute pe saptamana, masa si casa pe gratis. Dragut, nu-i asa?

Frost spuse ca este dragut.

- Cunosti conditiile agentiei?

Frost se uita chioras la el.

- Nu inca dar sunt sigur ca o sa mi le spui.

Solomon chicoti.

- Cincizeci la suta din salariul pe prima saptamana si zece la suta pe saptamana cat timp dureaza slujba.

- Nu-i de mirare ca-ti permiti asa toale, spuse Frost. Ei bine, okay. Care-i treaba?

- Paza de corp. Asta ai vrut, nu-i asa?

- Si al cui corp pazesc?

- Domnul Grandi este un client foarte pretios de-al meu. Are motive sa fie foarte nelinistit de securitatea fiicei sale. El are domiciliul permanent in Italia. Ei bine, la Roma a avut loc o incercare de rapire a fiicei lui, incercare care, desi a esuat, a fost foarte violenta. Domnul Grandi, alarmat bineinteles, a inchiriat o vila in Paradise Largo unde si-a instalat fiica. Considera ca fiica lui va fi in siguranta departe de Roma.

- Grandi? Cine este tipul?

Solomon facu un gest ne nerabdare.

- Domnul Carlo Grandi este cel mai bogat industrias din Italia. Se sopteste ca face mai multe miliarde de dolari. Este, asa cum am mai spus, unul din cei mai valorosi clienti ai mei. Eu am furnizat tot personalul de la vila si ma ocup de tot ce poate asigura confortul fiicei sale.

- Mai multe miliarde de dolari?

Frost ciuli urechile.

- Si cum arata fii-sa?

- Nu am avut onoarea sa o intalnesc nici pe ea nici pe domnul Grandi. Toate negocierile le-am facut prin intermediul majordomului sau, domnul Frenzi Amando.

Solomon se stramba.

- Ei bine, este un om foarte dificil dar n-am ce face. Motivul pentru care mi s-a facut o cerere asa de urgenta este datorat faptului ca domnul Amando a facut o inspectie de noapte si l-a gasit dormind pe paznicul de noapte. L-a dat imediat afara.

Facu o pauza pentru a-si aprinde un trabuc.

- Te-am recomandat cu caldura si domnul Amando este de acord sa te angajeze pentru o perioada de proba de o luna. El se bazeaza pe mine pentru a face verificarile in ceea ce te priveste si eu i-am spus ca ai un curriculum beton.

Se uita batjocoritor la Frost:

- Asa este, nu-i asa?

- Poti sa fii sigur ca asa este, ii raspunse Frost ranjind.

Intelegea acum de ce procentul agentiei era asa de mare.

- Nu l-am plictisit pe domnul Amando cu latura mai violenta a trecutului tau, Frost. Nu mi s-a parut intelept. I-am spus numai ca ai fost detectiv la N.Y.P.D, dupa aceea agent federal si, in ultima vreme, agent de paza la o societate de transportat valori. A fost multumit de ceea ce i-am spus.

- Vrei sa spui ca slujba este a mea?

- Da, daca o vrei. Am bineinteles mai multi candidati dar pentru ca Marcia este prietena mea, si a ta

Si flutura trabucul in aer.

- Da, vreau slujba. Ce am de facut?

- Trebuie sa te prezinti la Jack Marvin care este paznic sef. A fost anuntat ca vii si te asteapta. S-ar putea ca domnul Amando sa fie prea ocupat pentru a te primi. Este un om ocupat. Dar daca totusi te primeste, ai grija!

Impinse peste birou o bucata de hartie.

- Am scris aici cum ajungi la vila. Paradise Largo este zona in care locuiesc cei mai bogati dintre cei bogati. Vila Orchid - resedinta domnului Grandi - este pe o insula. Accesul in zona Largo se face peste un pod care este pazit permanent. Va trebui sa-i arati permisul de conducere paznicului de la pod care a fost avertizat ca vii. Iti sugerez sa-ti faci bagajele si sa te duci acolo pronto. Okay?

Frost se ridica in picioare.

- Am sters-o, si multumesc.

Solomon dadu din maini.

- Am facut-o numai pentru ca m-a rugat Marcia.

- Unde se parcheaza cand vine in oras? intreba Frost in timp ce se retragea spre usa.

Solomon se uita lung la el.

- Nu ti-a spus?

- Am uitat sa o intreb.

- La hotelul The Spanish Bay, unde altundeva?

- E ceva de capul lui?

- Cel mai bun si cel mai scump. Daca Marcia este in forma poate sa faca si o mie de dolari pe noapte.

Isi freca palmele grasute:

- Doamne, ce fata muncitoare!

In secretariat Frost vazu ca puicuta isi terminase de reparat unghiile si acum citea un document.

- Slujba este a mea, spuse Frost oprindu-se in fata biroului ei. Iti datorez o panglica pentru masina de scris.

- Du-te si te impusca, ii spuse Carmen acru, dar inainte semneaza asta.

Ii intinse un document redactat in mai multe exemplare.

- Este contractul tau cu agentia.

Frost isi trase un scaun in apropierea ei, apreciind strategic distanta optima la care sa fie sigur ca o enerveaza dar ca nu-i poate zice nimic, si citi atent documentul. Citi cu si mai mare atentie paragrafele scrise cu litere mici. Toti banii care i se cuveneau erau platiti in contul agentiei. Ceea ce ramanea dupa scaderea comisionului agentiei era varsat in contul lui la National Florida Bank. Era asigurat in caz de accident pentru zece mii de dolari iar prima de asigurare i se scadea din salariu. Daca nu rezista in serviciu mai mult de doua saptamani i se mai scadeau cincizeci la suta din salariul celei de a doua saptamani.

- Da' vad ca stiti sa jupuiti oamenii, spuse luand pixul pe care ea i-l oferise in sila.

Nici macar nu se obosi sa-i raspunda.

- Ce zici de o mica masa festiva diseara ca sa sarbatorim evenimentul? intreba fara multa speranta. As putea sa-ti arat alunitele mele si tu ai putea sa mi le arati pe ale tale.

Ii arunca o privire plictisita.

- Nu mai da banii pe glont. Mai bine du-te si te pisa!

"Nu poti castiga tot timpul" se gandi Frost in timp ce lua ascensorul care sa-l duca jos. "Dar poti macar sa incerci".

*

Paradise Largo se dovedi a fi un istm situat cam la jumatatea distantei dintre Paradise City si Fort Lauderdale.

Aleea care ducea la vile era blocata de o bariera electrica.

O namila, imbracata intr-o uniforma verde inchis si purtand la sold un Colt de calibrul 0.45, urmari cu atentie ansamblul VW-Frost apropiindu-se de bariera. Frost citi clar pe fata paznicului ca nici una din componentele ansamblului nu-i facuse o impresie buna.

Fara sa se grabeasca namila iesi agale din ghereta si intinse mana fara sa spuna nimic. Frost ii tranti in palma permisul de conducere pe care acesta il citi atent constatand cu regret ca nu are de ce sa se lege.

- Jack Marvin ma asteapta. La vila domnului Grandi.

- A doua la dreapta si dupa aia drept inainte pana la capatul aleii. Acolo o sa vezi un alt punct de control, ii spuse in sila dupa care arunca permisul pe bordul masinii si se intoarse la fel de agale in ghereta pentru a actiona bariera.

Frost facu a doua la dreapta si merse pe o alee larga. De o parte si de alta erau garduri de trei metri inaltime intrerupte din loc in loc de porti din stejar, la fel de inalte, prevazute cu balamale metalice. Din vilele aflate in spatele lor nu putea vedea decat acoperisurile. Pentru Frost impresia de bogatie era coplesitoare. La capatul aleii dadu peste alta bariera si alt malai mare.

Acesta insa il astepta afara din ghereta.

- Mergi drept inainte, ii spuse acesta uitandu-se la VW de parca nu-i venea sa-si creada ochilor. Parcheaza pe locul zece. Domnul Marvin este acolo si te asteapta.

Frost intra pe un pod de circa patruzeci de metri care se intindea peste canal. Putea vedea in fata o insula aflata in mijlocul lagunei. Insula era ascunsa in spatele unor copaci de mango plantati foarte des. La iesirea de pe pod vazu porti duble inalte de trei metri. Se deschisera automat cand ajunse in apropierea lor. In timp ce intra cu masina pe o alee larga, acoperita cu pietris, vazu ca in spatele ecranului format de copaci se afla un gard inalt din plasa de sarma, electrificat. In oglinda retrovizoare vazu ca portile duble se si inchisesera.

Dupa ce conduse cam o suta de metri printr-o padure de papaya aleea il duse in fata resedintei lui Grandi.

Vila avea doua etaje, era construita in stil spaniol si era acoperita cu tigla rosie si alba. Asa, ca la o prima apreciere, se parea ca vila are cam cincisprezece dormitoare. Lui Frost i e paru enorma. In fata vilei se afla o pajiste de vreo jumatate de hectar si un mic lac prevazut cu o fantana arteziana. Straturi de trandafiri si de begonii formau pete de culoare pe pajiste. Pe una din laturile vilei se afla parcajul in care un Rolls Camargue, vopsit crem si maro, se stramba la un Lamborghini, albastru ca cerul, care la randul lui se stramba la un Benz argintiu.

In timp ce Frost parca VW-ul pe locul numarul zece un barbat inalt, subtire, imbracat intr-un sacou gri, pantaloni albastru inchis si incaltat cu cizme mexicane, iesi din umbra si o lua spre el. Haina deschisa lasa sa se vada ca la brau purta un pistol calibru 0.38, police special. Pe cap avea o palarie stil australian cu sireturile innodate strans sub barbie. In timp ce Frost iesea din masina omul subtire ajunse langa el. Doi ochi, albastru inchis, plasati pe o fata subtire si dura, cu o privire patrunzatoare, il cercetara atent dupa care tipul intinse mana.

- Jack Marvin.

Frost ii stranse mana.

- Mike Frost.

- Ce-ar fi sa dam o raita ca sa pot sa-ti explic cum sta treaba? spuse Marvin. Primul lucru de care o sa ai nevoie este o uniforma ca a mea. Am sa-ti spun de unde sa te duci sa o iei. Am vorbit deja cu curcanii si tot ce ai de facut este sa te duci la cotetul lor pentru un permis de port arma. Avem aici o colectie intreaga de arme asa ca poti sa-ti alegi ce-ti place. Esti putin in criza de timp pentru ca intri de serviciu diseara la ora opt.

O lua pe o alee marginita de straturi de flori si continua sa vorbeasca:

- E o treaba usoara. De securitate se ocupa, mai mult sau mai putin, electronica, dar oricum trebuie sa fii in permanenta in stare de alerta. In camera de garda din vila se afla un panou de alarma si monitoare TV. Treaba ta este sa supraveghezi panoul de alarma si monitoarele, dar sa le supraveghezi permanent. E plictisitor ca dracu'. Cred ca ai observat venind incoace gardul electrificat. Nu te apropia de el. Este letal. Daca vreun cur pictat taie gardul folosind foarfece izolate alarma se declanseaza instantaneu la curcani si in camera de garda. Insula este complet imprejmuita cu gardul electrificat. Nu ne punem problema ca am putea avea necazuri ziua. Sunt prea multe barci in laguna si, dupa cum ai vazut, intrarea este bine pazita. La ora 21:00 dam drumul pe insula la patru dobermani. Sunt dresati ca sa ucida. Nu risca! Cand esti de serviciu noaptea stai in camera de garda. Nu iesi afara, bineinteles daca nu vrei sa te alegi cu beregata sfasiata. Cainii ma cunosc. Eu le dau drumul seara si-i inchid dimineata inainte de a te schimba pentru rondul de zi.

Iesira din umbra in spatele vilei si mersera pana in apropiere de gard. Frost putea vedea apa marii. Laguna era plina de barci cu motor si cu panze care se plimbau neincetat. Echipajele erau formate fie din tipi grasi si nevestele lor si mai grase sau din tineri cu alura sportiva si papusicile lor. Scena mirosea a bani multi.

- Uite aici tinem barcile, spuse Marvin.

Erau in dreptul unei porti si prin ea se vedea un mic port in care erau ancorate un yaht de douazeci de metri, o salupa de viteza si o barca mare din cauciuc cu motor out-board.

Marvin dadu din mana spre ambarcatiuni:

- Uite ce risipa de bani! Nu le foloseste nimeni dar sunt aici in caz ca ii trece cuiva prin minte sa le foloseasca.

Scuipa spre gard avand grija ca proiectilul sa nu ajunga la plasa acestuia.

- Toti smecherii astia bogati care stau prin zona au barci, asa ca avem si noi.

O luara inapoi spre vila si Marvin il conduse pe Frost pe o alee larga, acoperita cu pietris. Frost fotografia fiecare detaliu. Intr-un tarziu ajunsera la vila si se oprira in fata unei usi de stejar captusita cu benzi groase metalice.

- Asta duce la camera de garda, spuse Marvin scotand o cheie.

Descuie si Frost il urma intr-o camera mare, prevazuta cu aer conditionat. Pe unul din pereti se afla o baterie de monitoare TV. Langa ele se afla un panou prevazut cu trei randuri de lumini, rosii, galbene si verzi si cu butoane. Pe un alt perete se afla un raft plin cu tot felul de arme. Arsenalul era impresionant: doua pusti de asalt, doua pistoale mitraliera, un lansator de proiectile cu gaze lacrimogene si un sir intreg de pistoale. In centrul camerei se afla o masa si doua fotolii. In fata monitoarelor se aflau alte doua fotolii, acestea cu spatar inalt.

- Aici ai sa-ti petreci noptile, spuse Marvin inchizand usa. Stai in unul din cele doua fotolii si supraveghezi panoul si monitoarele. Ai grija sa ramai treaz. Joe a adormit si javra cea batrana la prins. Daca vrei sa-ti pastrezi slujba, nu adormi. Saptamana asta esti de noapte, saptamana viitoare schimbam turele si intru eu de noapte.

Merse la un dulap mare si deschise una din usi in spatele careia se afla un frigider. Lua doua cutii de bere, ii dadu una lui Frost si-i facu semn sa ia loc la masa.

Frost se aseza, dadu noroc cu Marvin si bau.

- Javra cea batrana? Frenzi Amando? Solomon mi-a vorbit despre el.

Marvin aproba dand din cap si se aseza.

- Corect. Javra in stare pura. Mie insa imi place slujba. Malaiul e bun. Conditiile sunt bune.. Asteapta sa vezi unde faci nani, foarte, foarte dragut. Eu am deja trei luni de cand sunt aici si pot sa-ti spun ca totul este gigea. Numai ca javra cea batrana strica totul. De cateva ori am fost pe punctul de a-i scoate dintii aia de sobolan din gura prin ceafa. Cauta beleaua cu lumanarea. Javrei ii plac belele. Ii place sa-si arate puterea.

Marvin bau cu sete din cutie.

- Asa ca, daca vrei sa-ti pastrezi slujba, si merita sa o pastrezi, ai grija ce faci cu Amando.

- Solomon zicea ca a fost o incercare de rapire. Asa este?

- Asta este si ratiunea pentru care a fost lansata operatia asta, spuse Marvin. Hai sa te pun in tema. Grandi, acesta e boss-ul, are o caruta de lovele. Numai ca sa-ti faci o idee, daca el pierde cinci milioane de parai ii pasa cum ti-ar pasa tie daca ai pierde douazeci de centi, si nu glumesc. Acum cinci luni, la Roma, s-a incercat rapirea fiicei lui. Hai sa-ti spun despre ea. Este tanara, arata bine, razgaiata, neastamparata si pana la incercarea de rapire isi facea de cap in toata Roma. Grandi o idolatrizeaza. Incercarea de rapire l-a scos din minti. Treaba s-a terminat cu cei patru rapitori ucisi iar doi politisti, raniti in timpul schimbului de focuri, au murit mai tarziu. Grandi s-a hotarat sa o scoata pe fata din Italia. A inchiriat bordeiul acesta si a aranjat sistemul de securitate asa ca acum fiica traieste aici.

Marvin se stramba:

- Imi pare foarte rau pentru ea. Este practic prizoniera. Nu paraseste niciodata insula. Inoata in piscina, primeste de doua ori pe saptamana filme noi, se uita la televizor dar, dupa ce ti-ai facut de cap la Roma, este al dracului de plictisitor. Grandi vine in vizita o data la o luna si jumatate. Javra cea batrana are grija ca ea sa ramana pe insula si are grija ca tu si cu mine sa ne facem treaba.

Privi la Frost:

- Te-ai prins cum sta treaba?

Frost dadu din mana catre panou si monitoare:

- Si tot ce am de facut este sa stau pe fund si sa ma holbez la astea? Si daca, sa zicem, se aprinde un beculet rosu?

Marvin arata spre o usa:

- Asta duce in interiorul vilei. Nu folosesti usa asta decat daca se aprinde vreunul din becurile rosii. Daca se aprinde, apuci un pistol mitraliera si alergi la baza scarilor interioare care duc la dormitoare. Stai acolo asa incat nimeni sa nu poata urca la apartamentul Ginei - asta e fiica. Cand se aprinde un bec rosu pe panou se aprinde simultan un bec si la curcani si in cateva minute curcanii vin gramada.

- Si dobermanii ii fac bucatele!

- Cainii sunt foarte bine dresati. Daca nu l-au facut deja bucatele pe vreun inconstient vor primi un semnal automat. Pe panou se aprinde un alt bec rosu care semnalizeaza declansarea unui fluier in ultrasunete pe care numai caini il aud si cand il aud sunt dresati sa mearga imediat la tarcul lor. O celula fotoelectrica ii numara si cand au intrat toti poarta cotetului se inchide automat. In cel mult cinci minute ai sa-i ai pe curcani in poala si bineinteles ca si eu am sa fiu prin zona.

Frost dadu coplesit din cap:

- Se pare ca am sa-mi castig usor bucata de paine.

- Asa ti se pare? Smecheria este sa fii tot timpul pe faza si sa nu lasi javra cea batrana sa-ti infiga un cutit in spate. Dar nu te imbata cu apa rece: nu este de loc usor sa ramai pe faza o noapte intreaga cand nu ai nimic de facut.

Frost dadu din umeri:

- Am avut si slujbe mai rele. Apropo de slujbe, si tie tot Solomon ti-a aranjat postul aici?

Marvin nega dand din cap:

- Eu nu dau zece la suta unui smecher uns cu toate alifiile. Am fost politist cincisprezece ani. Eu si sotia mea ne-am separat.

Bau din cutie si se stramba:

- Cred ca ne-am casatorit prea tineri. De unul singur nu mi s-a parut de loc amuzant sa-mi impart viata intre cariera de politist si o garsoniera inchiriata. M-am dus sa vorbesc cu Tom Lepski, un bun prieten de-al meu. Este seful detectivilor de la cotetul curcanilor. Dupa o vreme mi-a spus ca s-a ivit o posibilitate ca paznic la vila lui Grandi. Am dat proba cu javra cea batrana si am primit slujba; i-am aranjat si lui Joe Davis, un prieten de-al meu, sa fie al doilea paznic. Eu primesc opt sute pe luna. Am o casuta aici unde sa-mi petrec timpul liber si un japonez care sa aiba grija de mine. Toate mesele, si mancarea e buna, sunt gratuite.

Zambi incantat:

- Cat timp dureaza este perfect.

Frost isi spuse ca Marvin nu face parte din categoria baietilor care vor sa faca banu' repede.

Terminara bautura dupa care Marvin se scula in picioare:

- Hai sa-ti arat casuta ta.

Frost il urma. Trecura in spatele vilei, pe langa o piscina mare dotata cu o trambulina, cu fotolii de plaja pe margine si cu un bar amenajat intr-o cabana de lemn.

La bar se afla un japonez scund, imbracat intr-o haina alba, care stergea niste pahare. Se uita la Frost dupa care facu o plecaciune.

- El este Suka. El are grija sa mancam bine, spuse Marvin fara sa se opreasca.

O lua pe o poteca ingusta si nu mersera mult si auzira latraturi puternice care-ti dadeau fiori pe spate. Intr-un tarc din plasa de sarma, mascat de tufisuri inalte, Frost zari patru dobermani uriasi. Cainii latrau la el si se repezeau incontinuu, lovindu-se de plasa de sarma.

- Gura! se rasti Marvin la ei si cainii tacura imediat fara a-l scapa insa din ochi pe Frost.

- Stai departe de ei, spuse Marvin. Sunt ucigasi.

Frost il crezu pe cuvant.

Dupa ce se indepartara de caini ajunsera la doua casute.

- Asta este a ta iar cea de alaturi este a mea.

Marvin deschise usa si intrara intr-o sufragerie mare, mobilata confortabil, plus un televizor si o combina stereo. In casuta mai era un dormitor mare, o baie si o chicineta.

- Ei ce zici? Dragut, nu-i asa?

Frost privi de jur imprejur. Era mai mult decat dragut, era lux.

- Un singur lucru sa nu uiti, spuse Marvin cu o expresie serioasa pe chip. Fara femei aici, chiar daca ai putea sa strecori una, ceea ce precis nu poti.

Frost aproba dand din cap, inca prea impresionat de luxul casutei.

- N-am sa uit.

- Cand esti in schimbul de zi, adica saptamana viitoare si pe urma din doua in doua saptamani, termini treaba la ora opt seara si dupa aceea faci ce vrei dar trebuie sa fii inapoi pana la ora doua dimineata cand incep orele de risc maxim. Oricum, ia-ti o rezerva de timp si vino mai devreme in caz ca javra cea batrana controleaza.

- Si cu transportul?

- Avem o masina T.R.7. O folosim cu schimbul.

- Deci ma intorc acasa tarziu in noapte si ma las rontait de caini?

Marvin zambi.

- Nici o problema. Tine geamurile inchise si condu direct la garaj. Usa de la garaj este automata. Cainii au sa latre la masina dar au fost dresati sa nu intre in garaj. Dupa ce inchizi usa garajului cu telecomanda cobori din masina. Garajul este legat prin coridoare de ambele casute.

- V-ati gandit la toate.

- Asa s-ar zice.

Marvin isi dadu palaria pe spate si adauga:

- Ei bine, Mike, ar fi mai bine sa te duci la magazin sa-ti iei uniforma si dupa aceea la curcani pentru permisul de port arma. Magazinul Harris de pe Trueman Avenue are si un atelier pentru retusuri asa ca o sa rezolvi repede. Intoarce-te pe la ora sapte seara. O sa servim cina impreuna in camera de garda. Nu o sa te plangi de mancare, te asigur. Mananci ce ti se da dar este intotdeauna foarte gustoasa. Cred ca asta este tot. Ma duc inapoi la treaba. Ne vedem diseara.

Se intoarse pe calcaie si iesi.

Frost merse cu VW-ul la magazinul de confectii si iesi de acolo cu trei uniforme si o palarie model australian. Se duse la sectia de politie si-si lua permisul de port arma. Dupa aceea merse la Sea Motel si cu durere in inima, pentru ca nu o mai facuse de mult, plati pentru cazare si VW. Comanda apoi un taxi care il duse la vila lui Grandi.

Se simtea relaxat si multumit. Se gandi la Marcia. Ii facuse un mare bine. La sase sute pe saptamana si toate cheltuielile acoperite, daca era sa o spuna pe bune, daduse lovitura.

"Da Doamne sa tina cat mai mult" isi spuse tolanit pe bancheta din spate a taxiului in timpul calatoriei de intoarcere. " M-am suit in trenul spre paradis".

Trenul spre paradis?

Urma sa afle curand cat de tare se insela.

Daca ar fi avut globul de cristal, care ghiceste viitorul, si ar fi privit la ce urma sa i se intample nu ar mai fi asteptat primul avion ci, pur si simplu, ar fi fugit din Paradise City mancand pamantul.

CAPITOLUL 2

Frost isi privi ceasul bratara. Se facuse 01:15 dimineata. Casca, se freca la ochi si casca din nou. Isi spuse ca ar fi trebuit sa se bage in scutece mai devreme noaptea trecuta in loc sa stea pe plaja pana la mijlocul noptii; mai avea sapte ore pana sa vina Marvin sa-l schimbe. Gresise ca mancase cina, excelenta, dar care ii cazuse greu la stomac, formata din muschi de vita taiat in felii subtiri si inecat intr-un sos de vin. Poate ca nu ar fi trebuit sa bea trei cutii cu bere.

Cele patru monitoare color aveau un efect soporific. Imaginile se schimbau automat la intervale regulate aratand mereu alte parti ale insulei, in cea mai mare parte frunzis des. Din cand in cand zarea si cate un caine dar in cea mai mare parte nu era decat verde, verde de la peluza, verde de la pomi. Simti ca ii cade capul in piept si sari in picioare.

"Daca vrei sa-ti pastrezi slujba nu adormi!"

Ei bine, fusese avertizat. Cu mare efort se convinse sa trebuie sa faca cativa pasi prin camera. Isi spuse ca ar fi mai bine sa nu se mai aseze in fotoliu dar se stramba la ideea de a tropai prin camera urmatoarele sapte ore.

Se opri in fata aparatului de aer conditionat si inspira adanc de cateva ori. Dupa aceea dadu aparatul la maxim. Valul puternic de aer foarte rece care il izbi drept in fata ii limpezi creierul.

Continua sa inspire aerul inghetat pana cand fu sigur ca toate simturile ii revin la normal.

Lasa aparatul de aer conditionat la capacitate maxima si merse la raftul cu arme. Lua una din pustile de asalt si-i controla incarcatorul. Nu numai ca era plin dar arma avea glont pe teava pentru folosire instantanee. In timp ce cantarea arma in mainile sale uriase auzul sau, antrenat indelung in lupta de jungla, sesiza un zgomot slab.

Se intoarse brusc spre usa care ducea in interiorul vilei, de unde provenea zgomotul, si vazu manerul clantei care se rotea usor.

Brusc in stare de alarma maxima se misca repede si silentios spre unul din fotoliile mari din fata monitoarelor si a panoului de alarma, se lasa intr-un genunchi si atinti arma spre usa avand corpul pe jumatate ascuns de fotoliu.

Usa se deschise fara zgomot.

- Stai unde esti sau iti bag plumb in creier! latra Frost cu vocea lui de politist.

Urma o pauza dupa care o voce spuse:

- Sunt Amando.

Frost ranji. Javra cea batrana aproape ca il prinsese motaind.

- Deschide incet usa cu piciorul dar ramai in prag! striga cu aceeasi voce dura.

Usa se deschise incetisor. In prag statea un om slab, de inaltime medie, imbracat intr-un halat alb, cu un sal rosu-sangeriu si pantaloni albastru inchis.

Frenzi Amando avea in jur de cincizeci de ani. Fata era descarnata si era partial acoperita de parul lung, des, de culoarea nisipului. Pielea de culoarea pergamentului era intinsa, fara nici un rid pe trasaturi simetrice, frunte inalta, ochi albastru inchis, nas lung si ascutit, o gura aproape fara buze si barbie agresiva. Frost isi spuse ca nu vazuse niciodata o fata aratand mai amenintatoare: i se parea ca tipul vine direct dintr-un film horror.

Frost cobori cu miscari incete arma si se ridica in picioare. Isi reaminti ca daca dorea sa-si pastreze slujba trebuia sa-si joace corect cartile.

- Imi pare rau pentru primire, domnule, spuse, dar imi permiteti sa va rog sa nu va jucati cu mine? Sunt aici pentru a va proteja pe dumneavoastra si pe domnisoara Grandi.

Amando il privi in tacere lung timp. Ochii lui ii sugerau lui Frost ochii de cobra: imobili, stralucitori si mortali. Dupa aceea intra in camera.

- Esti Frost?

Vocea era soptita si usor gajaita.

- Da, domnule.

- Se pare ca esti pe faza. De fapt pentru asta si esti platit. Pe viitor nu trebuie sa fii asa de dramatic. Numai eu folosesc usa aceasta, si nimeni altcineva. Intelegi?

Frost culca arma pe bratele fotoliului.

- Reactionez la zgomote, domnule. Asa am fost antrenat. Pe viitor am sa tin minte ca poate doriti sa ma controlati si nu am sa trag.

- L-am gasit dormind pe cel caruia i-ai luat locul.

- Atunci mi se pare foarte normal sa doriti sa ma controlati, domnule.

Amando se chiori la Frost avand in ochi o privire suspicioasa.

- Ai primit referinte bune. Acesta este, bineinteles primul tau serviciu de noapte.

Buzele i se strambara intr-un ras perfid.

- Recruti noi, parca asa se spune. Ramai vigilent, Frost. Din cand in cand am sa te controlez, asa cum il controlez si pe Marvin.

Dupa care se rasuci si iesi din camera inchizand silentios usa.

Frost expira cu zgomot. Daca puiul acesta de catea venea cu trei minute mai repede l-ar fi prins picotind. Lua arma si o duse inapoi la raft. Acum chiar ca ii disparuse orice urma de somn.

Deci asta era javra cea batrana. Intelegea acum de ce Marvin spusese ca javra cea batrana strica tot farmecul.

Se tranti intr-un fotoliu si privi pe unul din monitoare cum un caine ridica laba langa un copac.

Se gandi la noptile care il asteptau, stand in fotoliu, zgaindu-se la monitoare, asteptandu-se in orice moment ca usa din spatele lui sa se deschida fara zgomot si se stramba. Se gandi ca, pana la urma, s-ar putea sa nu castige chiar asa de usor cele sase sute de dolari pe saptamana plus cheltuielile.

Dupa un timp incepu sa se gandeasca la Marcia Goolden. O revazu asa cum statea langa el in barul slab luminat: blonda, cu ochii albastri, frumoasa.

"Ne vedem in Paradise City. Noi doi ne-am putea distra de minune".

Vorbise, oare, serios?

Simti ca se excita. Se uita la ceasul bratara. Se facuse 01:20.

Ea era pasare de noapte.

Pe masuta telefonului era si o carte de telefon. Ii trebui mai putin de un minut pentru a gasi numarul de la hotelul Spanish Bay.

- Dati-mi receptia, ii ceru centralistei.

Dupa o scurta pauza o voce politicoasa, aproape soptita spuse:

- Cu ce va pot ajuta?

- Domnisoara Goolden a sosit?

O noua pauza.

- Da, domnule.

- Fa-mi legatura.

Pauza.

- Cine o cauta, va rog?

Frost ezita. O sa-si aduca oare aminte de el? Se gandi cateva clipe dupa care isi spuse "In definitiv ce am de pierdut?" Asa ca ii raspunse receptionerului:

- Mike Frost.

- Vreti va rog sa asteptati o clipa, domnule Frost? S-ar putea ca domnisoara Goolden sa nu raspunda.

Frost astepta, constient ca respira din greu, constient ca mana care tinea receptorul era transpirata.

Dupa aceea auzi vocea ei joasa, senzuala.

- Buna, iubitule. Deci mi-ai ascultat sfatul.

Frost inhala puternic. Experienta ii spunea ca stopul este pe verde.

- Buna, papusico! M-a obsedat chipul tau din chiar momentul in care ne-am despartit.

Ea rase din gat.

- Chiar asa? Ai fost la Joe?

- Am fost. Sunt din nou pe linia de plutire, multumita tie. Cand te vad, papusico?

- Joe ti-a aranjat ceva?

- Exact. Cand te vad, ca sa-ti spun multumesc?

Rase din nou.

- Si cum spui tu multumesc, Mike?

- Ai rabdare si ai sa vezi. Da-mi numai ocazia sa te vad. Cand?

- Omule! Da' pari nerabdator!

Si rase din nou iar Frost simti ca il furnica peste tot.

- Si eu sunt nerabdatoare. Vino aici maine la pranz. Stii cat e ceasul, nebunule? Ma bagasem in pat.

- Iti doresc sa visezi ca impartim patul.

Rase si, fara sa mai spuna nimic, ii inchise telefonul.

Frost puse incet receptorul jos. Perspectiva pentru maine parea promitatoare.

Se tolani mai adanc in fotoliu si astepta nerabdator momentul in care Marvin urma sa preia schimbul.

*

Portarul de la hotelul Spanish Bay, un urias de culoare, aratand minunat intr-o tunica de culoare albastru deschis, purtand pantaloni albi si un joben negru, avansa plin de importanta in timp ce Frost frana in fata intrarii.

Portarul isi scoase jobenul si-l privi pe Frost, ridicand din sprancene:

- Sa ma ocup de masina, domnule?

In aceeasi clipa Frost o zari pe Marcia Goolden coborand vioaie scarile hotelului.

- Nu. Am venit sa iau pe cineva, spuse coborand din masina pentru a o intampina pe Marcia.

"Arata senzational" isi spuse Frost. Purta pantaloni albi si un fel de tunica rosie care abia reusea sa tina in frau sanii grei. Parul auriu ii cadea valuri - valuri pana la umerii puternic bronzati.

- Salut, Mike! exclama in timp ce portarul isi scotea din nou jobenul si facea o plecaciune catre ea. Conduc eu, adauga si, inainte ca Frost sa poata reactiona, se si strecura la volan. Mergem la o vagauna care este mai greu de gasit, continua in timp ce Frost se urca pe locul mortului.

Tasni ca o sageata pe scurta alee a hotelului dupa care frana brutal la iesirea pe bulevard. Nu dadu prioritate la nimeni si se baga in trafic apasand din nou pedala pana la fund.

- E formidabil, spuse. Sunt asa de multumita ca Joe ti-a rezolvat problema.

- N-ar fi facut-o daca nu interveneai tu.

Marcia rase.

- Ti-a facut probleme cateaua aia "spanioloaica"? Nici nu ma mir.

Pendula de pe o banda pe alta fara sa se asigure de loc, mergand cu mult peste viteza legala si peste viteza impusa de traficul aglomerat. In cateva randuri Frost pur si simplu inchise ochii. De doua ori scapara la un fir de par de ciocnire dar Marcia le facu de fiecare data semn cu mana vesela celorlalti soferi ramasi cu fata impietrita.

- E amanta lui Joe dar el este atat de ocupat sa faca bani incat nu o satura si asta o afecteaza.

Iesi de pe autostrada reusind, nu se stie cum, sa nu rastoarne masina si accelera pe un drum neasfaltat si prafuit. Din fericire drumul acesta nu era lung si se termina brusc intr-o parcare mare, asfaltata, curata, aflata in fata unei cladiri cu doua etaje. Cladirea era foarte bine intretinuta si avea la intrare o copertina in dungi albastru inchis si galben auriu. Pe acoperis era o firma mare pe care scria: THE ACE OF SPADES.

Localul avea si o terasa pe care erau asezate mese sub umbrele de soare iar chelneri imbracati imaculat in pantaloni negri si haine rosii serveau bauturi.

- Aici este locul meu de munca, ii spuse ea in timp ce parca masina pe locul special amenajat. Putem sa mancam bine aici dupa care tot ce trebuie sa faci este sa spui multumesc, completa privindu-l cu ochi sagalnici.

In timp ce intrau in restaurant seful de sala, un tip gras, facu o plecaciune adanca in fata Marciei. Ochii lui negri il masurara atent pe Frost dupa care se hotari sa dea usor din cap catre el.

Tinand mana dreapta intinsa in fata ca pentru a-i proteja de vreun pericol, de altfel inexistent, ii conduse pe culoarul dintre mese. Frost privi in jur in timp ce mergea in spatele soldurilor unduitoare ale Marciei "Ca lumea carciuma" gandi el. In mijlocul salii uriase era o fantana arteziana luminata de becuri ce-si schimbau mereu culoarea. In mijlocul bazinului mare in care pica apa se afla o insula mica pe care se afla un pian de concert mare. Un pianist negru, cladit solid, canta impecabil, in surdina, melodii lente. Frost privi si la oamenii aflati la mese: grasi sau slabi, toti bronzati, toti in sorturi si tricouri: femeile erau in bikini sau in tricouri si fuste scurte, barbatii, cu pieptul paros purtau in majoritate numai sorturi. Cativa ridicara lenes mana in semn de salut in timp ce Marcia avansa spre o masa aflata departe de bazin. Ea le raspunse fluturand mana dar fara sa se opreasca din ondulatul soldurilor. Odata ajunsa la masa se aseza intr-un fotoliu albastru cu galben. Frost, foarte stanjenit de opulenta localului, se lasa sa cada intr-un fotoliu de langa ea.

Seful de sala pocni din degete si imediat aparu chelnerul responsabil cu vinurile.

"Cat dracu' o sa ma coste distractia asta?" se gandi Frost pipaindu-si involuntar portofelul.

- Gin sau whisky? il intreba Marcia..

- Ce iei si tu, ii raspunse Frost.

- Gin Martini, spuse Marcia zambindu-i chelnerului responsabil cu bauturile. Ca de obicei, Freddy.

Chelnerul facu o plecaciune si se indeparta.

- Relaxeaza-te scumpule, spuse Marcia punandu-i o mana racoroasa pe incheietura. Spelunca asta este proprietatea mea. Totul este gratis.

Frost se holba la ea.

- E proprietatea ta? Glumesti, nu-i asa?

Ea chicoti:

- Ei bine nu glumesc, dar este o poveste intreaga. Hai sa mancam mai intai! Mor de foame.

Il batu pe incheietura mainii:

- Lasa-ma pe mine sa comand, iubitel. Eu controlez in fiecare dimineata meniul. Okay?

- Da, bineinteles. Dar chiar vorbesti serios cand?

Ea ii facu semn sefului de sala care astepta la o distanta convenabila de masa lor.

- Gaston, adu-ne salata de fructe de mare, rata in sosul acela special de coniac si cirese, si cafea.

Se intoarse spre Frost.

- Cum ti se pare? Daca nu-ti place rata poti sa comanzi orice altceva.

Frost spuse ca-i place rata.

Seful de sala se indeparta.

- Si chiar vorbesti serios ca restaurantul acesta este proprietatea ta? insista Frost privind plin de invidie de jur imprejur.

Ea aproba dand din cap dupa care sorbi din bautura si se lasa lenes pe spate.

- Ti-am spus ca este o intreaga istorie, iubitel. Acum trei ani lucram in Miami. Inchiriasem o garsoniera la etajul doi al unui bloc aflat pe o strada foarte linistita. O duceam binisor pentru ca scoteam cam doua miare pe saptamana. Intr-o noapte, cand ma intorceam de la lucru, m-a agatat un tip ciudat in apropierea casei mele.

Rase din gat:

- Era un tip de-a dreptul sonat. Mi-a spus ca o sa vina in fata blocului meu in fiecare duminica dimineata la ora noua. Tot ce dorea de la mine era ca eu sa apar la fereastra si sa-i fac semn cu mana sa se care. Asta e tot ce vroia. Pentru asta urma sa imi lase de fiecare data in cutia postala cate cinci sute de dolari. Cu cat il lasam sa astepte mai mult inainte de a-i face semn sa se care cu atat ii placea mai mult. Treaba asta a durat optsprezece luni. Imi venea sa mor ca trebuia sa ma scol la o ora asa de matinala dar malaiul era bun. Si intr-o duminica nu a mai aparut. Iti dai seama ca dupa atata timp am simtit lipsa malaiului. Dupa care mi-a scris un avocat: clientul lui crapase si-mi lasase mostenire carciuma asta. Ei bine, iti vine sa crezi asa ceva?

- Vrei sa spui ca gagiul ti-a lasat mostenire de-adevaratelea tot cotetul acesta de lux? Ca te-a trecut in testamentul lui?

Marcia aproba dand din cap.

Privind de jur imprejur in restaurantul luxos Frost simti ca il apuca din nou invidia.

- Am momente cand imi doresc sa ma fi nascut femeie, spuse.

Sosira aperitivele si incepura sa manance.

- Tu, sa te fi nascut femeie? Nu te amagi singur iubitel. O fata trebuie sa incaseze o groaza inainte de a reusi o cariera de succes. Fetele primesc totdeauna partea manjita cu rahat a vietii.

Se stramba:

- Okay, am avut noroc dar am muncit pentru a-mi capata portia de noroc. Am acum douazeci si cinci de ani. Am de gand ca peste cinci ani sa ma retrag. Sunt proprietara acestui restaurant. Acum invat cum se conduce o asemenea afacere. Dupa aceea

Facu o pauza si ofta lung.

- Gata cu toti barbatii sonati, gata cu bosorogii perversi. Gata cu frica de a nu ma imbolnavi sau cu groaza de a primi un cutit in burta.

Il privi lung cu o privirea foarte serioasa:

- Sa nu-ti mai doresti niciodata sa te fi nascut femeie!

Frost se gandi la ceea ce ii spusese dar nu era convins. Sa fii proprietara unui asemenea local! Nu reusea sa scape de sentimentul de invidie.

- Acum vorbeste-mi despre tine, spuse Marcia.

"Sase sute pe saptamana", se gandi amarat, "si curva asta cred ca scoate mii".

Manca. Fructele de mare erau excelente dar invidia ii uscase gura.

Chelnerul cu bauturile aduse o sticla de Chablis foarte bine racita si, dupa ce turna, se indeparta.

- Ei bine, nu sunt prea multe lucruri de spus. Am capatat o slujba de paznic al fetei unui mare mahar.

- Mare mahar? Cine?

- Carlo Grandi. Am auzit ca-i mare zmeu in Italia. Ii e frica sa nu-i fie saltata fiica.

- Carlo Grandi?

Vocea ei urca un ton.

- Un mare mahar? Iubitel dar el este cel mai mare mahar din Italia. Chiar vorbesti serios ca Joe ti-a aranjat sa lucrezi pentru Grandi?

- Da, da' ce-i asa de nemaipomenit? Okay, Grandi si-a inchiriat un viloi si se vede ca are bani dar slujba mea nu face decat sase sute de dolari pe saptamana.

Marcia duse la gura o furculita plina.

- Dar ai o slujba, iubitel!

- Serios? Sase sute amarate. Cred ca tu scoti mii.

Ea il privi ganditoare.

- Si ce este rau sa scoti sase sute?

- Am si eu ambitiile mele, ii raspunse Frost.

Mancara o vreme in tacere dupa care el continua:

- Vreau sa traiesc ca javrele astea, spuse facand un gest larg spre clientii din restaurant. Vreau banul adevarat nu sase sute amarate.

- Cine nu vrea?, spuse ea terminand salata de fructe de mare si lasandu-se de speteaza scaunului. Dar gandeste-te putin, iubitel. Ai pus piciorul in prag. Ai inceput cu dreptul. Spune-mi ceva despre slujba. Ce faci de fapt?

Frost ii povesti. Inca mai povestea cand sosi rata.

- Si ai intalnit-o pe fata lui Grandi?, il intreba Marcia atacand friptura.

- Nu inca. Marvin imi spune ca are jar in chiloti, ranji Frost. Asta e o chestie de care m-as putea ocupa.

- Nu atata timp cat Amando se invarte prin zona.

Frost o privi uluit.

- De unde stii tu de Amando?

- Iubitel, eu ii stiu pe toti din zona. E meseria mea. Javra asta batrana este clientul meu. In prima sambata a fiecarei luni.

Marcia se stramba:

- E ca un peste mort. Strict numai miscarea de du-te vino; nimic amuzant. Strict descarcare, dar plateste bine.

- Parc-ar veni direct dintr-un film de groaza.

- Exact asta sugereaza.

Ea ii zambi gales:

- Si celalalt paznic? Te impaci cu el?

Frost dadu din umeri.

- Nu stiu inca. Sunt prea nou acolo. Din cate imi dau eu seama este un fost politist care a ramas politist pe dinauntru; un tip fara ambitii.

Manca dupa care spuse:

- Delicioasa rata.

- Toata mancarea aici este fantastica.

Facu o pauza pentru a-l privi din nou, foarte serios:

- Iubitel, n-ar trebuie sa te plangi. Sa stai intr-un scaun supraveghind niste televizoare, sa primesti gratis casa si masa, ei bine, nu prea vad ce motiv ai sa te plangi.

- Am planuri mari. Ma uit imprejur si vad ca si tu si toti astia de aici sunteti doldora de bani. Grandi! O jigodie plina de bani! Mor cand ma gandesc ca o jigodie poate avea atata banet.

- A muncit pentru ei, iubitel. Si eu am muncit pentru ceea ce am capatat. Nu poti sa primesti daca nu dai. Daca vrei banul cel adevarat ar trebui sa incepi sa te gandesti ce poti tu sa dai in schimb.

Frost se stramba la ea si-i vorbi batjocoritor:

- Parca ai fi taica-meu. Asta era si teoria lui: numai cine munceste capata o bucata de paine. A muncit ca un tampit pana s-a deselat, cate paisprezece ore pe zi, dar nu a reusit niciodata sa-si traga felia de cozonac.

Frost isi inclesta pumnii, furios la amintirea trecutului.

- Tatal meu! Reprezentarea tipica a omului cu minte de bibilica. Nu-mi servi mie vrajeala asta cu "trebuie sa muncesti ca sa ai". Asta este pentru oameni ca taica-meu.

Chelnerul veni si ceru permisiunea sa debaraseze masa. Frost se lasa pe speteaza fotoliului si privi la interiorul luxos. Asta era ce-si dorea! Acesta trebuia sa fie decorul lui pentru viitor. Dar numai daca reusea sa gaseasca reteta pentru a obtine banul repede. Mintea lui enumera lucrurile pe care si le dorea: o vila ca a lui Grandi, o salupa mare cu motor, un Lamborghini, sa fie suficient sa pocneasca din degete pentru ca un pluton de papusici sa cada pe spate si sa aiba buzunarele pline cu bani de cheltuiala.

Fu servita si cafeaua.

Frost era atat de absorbit de visele lui de bunastare incat nu sesiza ca Marcia il studia foarte atent.

- Un banut pentru gandurile tale.

Frost ranji vicios:

- Restaurantul acesta? Toti nemernicii astia plini de bani? Ce n-as face sa fiu unul de-al lor!

- Ti-am spus, iubitel: acesta este orasul unde se face banul iute. De-abia ai sosit. Ai rabdare.

Isi impinse in spate fotoliul.

- Trebuie sa dau un telefon, spuse, si inainte ca el sa se poata scula in picioare, era deja departe pe culoarul dintre mese, salutand din mers persoane aflate la masa care ii raspundeau dand alene din maini, multe din maini tinand trabucuri groase.

Aparu din nou chelnerul cu bauturile.

- Un coniac, domnule?

- Du-te si te caca, ii spuse scrasnit Frost.

Se simtea atat de frustrat incat ii venea sa se ridice si sa iasa din incapea asta luxoasa, plina de bogatani, dar reusi sa se domine. Venise aici cu un scop anume: sa-si traga la pat blonda asta, tipa asta senzationala.

Tocmai termina cafeaua cand Marcia se intoarse la masa.

- Hai acum sa mergem sus sa-ti arat cuibusorul meu, ii spuse, iar Frost vazu, privind in sus la ea, dorinta fierbinte din ochii verde inchis.

Nu avea de unde sa stie, in timp ce se ridica, simtind in tot corpul un curent electric care ii facea carnea sa vibreze, ca masuta intima, asezata atat de discret intr-un colt al restaurantului, era prevazuta cu un microfon si ca toate cuvintele care se spusesera acolo erau acum inregistrate pe banda.

*

Unirea lor exploziva se sfarsise.

Frost statea intins pe spate in patul urias uitandu-se la imaginea reflectata de oglinda montata pe tavan. Nu-si privise niciodata trupul sub acest unghi. Masculul din el fu foarte mandru de ceea ce se vedea in oglinda: muschii puternici, corpul suplu si bronzat, picioarele lungi si chipul frumos. Avusese in trecut nenumarate femei dar, in afara unei stewardese de culoare pe care si-o amintea inca cu pofta, nu-si putea aduce aminte de vreo alta femeie atat de experta, atat de tehnica, atat de coplesitoare, ca Marcia.

Era bineinteles o profesionista. Cunostea toate trucurile si, daca nu cumva se autoamagea, era sigur ca reusise sa o domine. Dar oare o dominase intr-adevar? Fiind un tip cinic si totdeauna suspicios in ceea ce priveste femeile isi spuse ca s-ar putea ca ea sa nu fi facut altceva decat sa-si joace rolul.

Asculta zgomotul facut de dus in baie, care strabatea prin usa, dupa care privi la ceasul bratara. Se facuse ora 16:15. Mai avea in fata cateva ore de omorat inainte de a se prezenta pentru o noua corvoada de noapte la vila lui Grandi.

Se sprijini mai bine in perne si privi de jur imprejur la camera care se afla chiar deasupra restaurantului. Isi spuse ca era probabil insonorizata pentru ca nu razbatea nici un zgomot de dedesubt. La dreapta lui era o fereastra mare care privea la piscina si la gradina plina de culori. Marcia ii spusese ca geamul este unidirectional. Putea sa stea gol in fata ferestrei, privind afara, fara ca cineva sa-l poata zari.

Camera mare sugera din plin luxul si bunastarea. Covorul alb, gros, instalatia de aer conditionat silentioasa, oglinzile montate pe toti peretii si pe tavan, barul foarte bine garnisit, muzica dulce care susura din difuzoare ascunse si restul maruntisurilor creau un cuibusor luxos pentru barbatii care isi puteau permite sa plateasca din portofele pline. Frost isi dorea si el un asemenea portofel.

Marcia iesi din baie. Era goala. Frost simti din nou ca se sufoca. "Ai la ce sa te zgaiesti!" isi spuse el, simtind ca dorinta ii revenea, in timp ce-si punea talpile pe covorul alb.

- Iubitel, trebuie sa pleci acum, ii spuse Marcia tragandu-si niste chilotei numai dantela. Trebuie sa ma intorc la munca.

- Okay, spuse Frost cu regret si se ridica in picioare.

Ea isi puse pantaloni si un tricou. In timp ce-si pieptana cu o perie parul blond, matasos, spuse:

- Mike, du-te la piscina. Vreau sa te distrezi ca lumea.

Ii zambi, adaugand:

- Am de gand sa am grija de tine, iubitel.

Intinse mana spre poseta si scoase dinauntru ceea ce parea a fi un dreptunghi de plastic.

- Tine asta, iubitel.

Frost lua dreptunghiul de plastic si-l privi suspicios:

- Ce este asta?

- Te invarti pe aici, iubitel, si totul este pentru tine gratis. Este o legitimatie de membru, in afara de faptul ca tie nu ti se intocmeste nota de plata.

- Ce dracu' inseamna asta? intreba Frost pe un ton agresiv. Eu platesc pentru ceea ce consum, adauga, fara sa lase totusi din mana legitimatia, remarcand ca are numele lui imprimat pe verso.

- Consumatia se scade din profitul impozabil, ii explica Marcia. Nu esti singurul posesor de astfel de legitimatii. Cum altfel crezi ca as putea sa ma descurc cu o afacere la scara asta fara sa am probleme? Ia-o si nu te enerva. Eu fac ceva pentru tine, tu faci ceva pentru mine, si mana ei cobori spre pantecul lui pentru o clipa scurta dupa care se intoarse la oglinda si ii zambi in ea.

Frost zambi si el. Se uita din nou la legitimatie.

- Si chiar vorbesti serios ca bucatica asta de plastic are grija de toata consumatia mea?

- Da, vorbesc foarte serios. Pune-ti toalele pe tine, Mike, si cara-te dracului de aici!

Vocea ei devenise dura.

- Du-te jos si distreaza-te. Eu am treaba!

- Mda, bineinteles.

Se imbraca iute.

- Vrei sa spui ca pot sa ma duc jos si sa ma comport ca oricare de javrele alea bogate?

Ea rase.

- Exact asta vreau sa spun. Ne vedem maine. Trebuie sa repetam chestia care am facut-o astazi. La aceeasi ora, la hotelul Spanish Bay, okay?

Frost o ridica in picioare si o imbratisa:

- Bineinteles ca este okay.

Cobori scarile si merse la terenul vast care inconjura piscina tinand strans in mana legitimatia.

Marcia ramase in prag, privindu-l pana ce el disparu, dupa care inchise usa, o incuie si se rezema de ea respirand adanc.

Una din oglinzile care tapetau peretele din fata ei se dadu in liniste deoparte si in camera intra un barbat. Barbatul era unchiul Marciei, singura fiinta de pe lume care o inspaimanta si de care ii era groaznic de frica. Numele barbatului era Lu Silk. De profesie era asasin, punandu-si serviciile la dispozitia celui care platea mai mult. Daca stiai pe cineva care sa te prezinte lui Silk si daca erai suficient de bogat, orice persoana care te sacaia, care incerca sa te stoarca de bani sau care isi facea de cap cu sotia infidela murea la scurt timp dupa ce Silk prelua cazul. Silk era un profesionist. Nu avea niciodata remuscari pentru asasinatele comise.

Arata sinistru: o fata ingusta, dreapta, taiata parca in stanca, cu un ochi de sticla si o cicatrice alba care mergea aproape vertical pe obrazul stang. Marciei ii era cel mai mult frica de ochiul de sticla. Ori de cate ori ii vorbea, Marcia se uita la ochiul de sticla si niciodata la ochiul bun.

Silk avea in jur de patruzeci si cinci de ani, era inalt, slab si imbracat intr-o camasa alba si pantalon negri. Parul negru, usor inspicat, incepea sa se rareasca. La incheietura mainii stangi purta o bratara groasa de aur cu diamante; la incheietura mainii drepte purta un ceas electronic cu bratara si cadranul negre.

In ultimii doi ani Silk lucrase exclusiv pentru Herman Radnitz care era probabil cel mai pervers si mai puternic om in spatele scenei politice. Silk primea un salariu de patru mii de dolari pe luna. In momentul in care era anuntat trebuia sa fie imediat disponibil pentru a sterge de pe suprafata pamantului orice belea care il sacaia pe Radnitz. Imediat ce asasinatul era comis, la cel mai inalt standard al profesiei, contul lui Silk din Elvetia se marea cu o suma importanta. Acest aranjament ii convenise lui Silk de minune dar in ultimele doua luni somase. Radnitz era la Pekin si de acolo urma sa plece la New Delhi. Ii comunicase lui Silk sa-si ia o vacanta.

Silk era ingrijorat din cauza acestei vacante pe termen nelimitat. Era un mare cheltuitor si un cartofor agresiv dar lipsit total de noroc. Incepuse sa se gandeasca foarte serios cum ar putea sa o rupa cu Radnitz. Avea impresia ca Radnitz urma sa-i foloseasca din ce in ce mai putin talentele de killer. "Sosise timpul", isi spunea Silk, "sa ma ocup putin si de viitorul meu".

Avea o conventie cu Marcia: ori de cate ori ea servea pranzul sau cina cu un client trebuia sa-i dea lui Silk o caseta cu inregistrarea discutiei. In ultimele saptamani primise mai multe casete care ii dadusera subiect de gandire. Avea o minte brici si detectase cateva posibilitati: o sansa pentru un santaj, o varianta de a obtine un profit rapid prin speculatii la bursa, o ocazie de a stoarce niste bani de la un industrias, dar, dupa o analiza mai adanca, ajunsese la concluzia ca riscul era mult prea mare pentru castigul pe care l-ar fi putut obtine. Isi repeta mereu ca, mai devreme sau mai tarziu, se va ivi ceva cu adevarat important. Astepta plin de rabdare "Sansa cea Mare" care urma sa-i asigure viitorul pentru restul zilelor: nu-l mai interesa acum decat "Marele Tun".

Ascultand conversatia dintre Marcia si Frost isi pocnise palmele incantat. Incepea oare sa miroasa a "Marele Tun"?

Inca din clipa in care Carlo Grandi inchiriase vila de pe insula pentru a o transforma intr-o fortareata pentru fiica lui Silk luase in consideratie posibilitatea de a rapi fata. Stia ca prima de rascumparare urma sa fie enorma. Era ferm convins ca Grandi ar fi platit fara sa ezite douazeci de milioane de dolari, cel putin, pentru a-si primi fata inapoi.

Foarte grabit pentru a pune mana pe atata milioane Silk discutase diferite variante cu doi oameni care lucrau pentru el si care erau de asemenea pe statul de plata al lui Radnitz.

Acesti doi oameni, Mitch Goble si Ross Umney, erau experti de mare clasa in organizarea unei operatii. Silk le ceruse sa se uite atent la ograda lui Grandi si sa estimeze care sunt sansele de a reusi sa rapeasca fata.

Cei doi venisera la Silk dupa cateva zile si-i spusesera sa o lase balta. "Nimeni", i-au spus, "nu era in stare sa rapeasca fata lui Grandi, nu atata timp cat sistemul de protectie pus in functie lucreaza". I-au explicat in detaliu sistemul de securitate al insulei, cainii, gardul electrificat si mai ales i-au spus despre Marvin.

- Daca am putea sa-l atragem de partea noastra pe derbedeul acesta de paznic, spusese Goble, am avea o sansa mare de partea noastra, dar din pacate, nu-l puteam aborda. Marvin nu poate fi cumparat. I-am studiat dosarul cu atentie, este politist suta la suta, chiar daca nu mai este pe statele lor de plata. Nimeni si nimic nu o sa poata vreodata sa-l corupa. Nici o sansa, Lu, las-o balta!

Asa incat, cu mare regret, Silk isi scosese din cap ideea. Cand Goble spunea ca nu se poate, ei bine, atunci intr-adevar nu se putea. Silk se convinsese in timp ca trebuie sa tina cont de parerea lui Goble. In trecut ignorase in cateva randuri avertismentele lui Goble si aproape ca daduse de dracu'. Acum invatase sa tina cont de parerea lui.

"Deci okay", isi spusese cu mare regret, "fata lui Grandi ramane teafara, in siguranta si nerapita."

Dar acum, dupa ce ascultase discutia dintre Marcia si Frost, isi dadea seama ca sansa de a pune laba pe douazeci de milioane de dolari nu mai era o himera.

Cand Marcia se sculase de la masa, scuzandu-se ca trebuie sa dea un telefon, ea venise de fapt la bucatarie pentru a vorbi cu Silk. Acesta ii spusese sa-i acorde lui Frost tratamentul V.I.P.

- Infige-ti ghearele in tipul acesta, ii spusese Silk. Am nevoie de el.

In timp ce Silk intra in camera Marcia ii adresa un zambet ezitant

- A fost okay?, il intreba ea.

- Pana acum da, ii raspunse Silk. Baga-ti in capatana, gaina proasta, ca avem nevoie de tipul acesta, asa ca tine-l fierbinte. De rest ma ocup eu. Treaba ta este sa-l tii fierbinte.

Marcia aproba dand din cap. Cand Silk dadea ordine ea le executa.

- Esti o gaina proasta, spuse Silk asezandu-se pe spatarul unui fotoliu. Sunt sigur ca te intrebi pentru ce avem noi nevoie de tipul acesta. Am sa-ti explic rar ca sa-ti intre in mintea aia a ta. In cateva luni toata sandramaua asta se duce dracului. Tu nu te pricepi la cifre dar eu ma pricep. Cheltuielile sunt mult prea mari. Baiatul negru care canta la pian este formidabil dar iti mananca tot profitul.

Si statul de plata al angajatilor este mult prea mare fata de profitul obtinut. M-am uitat la bilantul tau pe ultima luna. Esti deja pe rosu. Tu te-ai uitat la bilant?

- Charlie mi l-a aratat dar m-am gandit ca in cateva luni

- S-ar putea sa nu mai fie astea cateva luni. Vrei sa-ti pastrezi sandramaua?

Ochii Marciei se marira.

- Daca vreau sa pastrez restaurantul? Dar este viitorul meu.

- Ceea ce-i trebuie acum restaurantului este o injectie cu o seringa mare plina cu dolari. De o asemenea injectie am si eu nevoie iar Frost este infirmierul care poate sa ne faca injectiile asa ca tu tine-l fierbinte.

- Dar cum poate? Este un gunoi, un nimic.

- Tu tine-l cald si de rest ma ocup eu.

Se uita lung la ea, cu ochiul de sticla stralucind in lumina ce venea de afara, dupa care merse la telefon.

- Da-mi-l pe domnul Umney, ii ceru centralistei clubului.

- Da, domnule.

Astepta.

Dupa aceea Umney ridica receptorul la celalalt capat.

- Hai sa traiesti, Lu? Ce s-a intamplat?

Silk incepu sa-i dicteze instructiuni.

*

- Buna ziua, domnule Frost.

Frost, care se asezase sub o umbrela de soare cu o bautura in fata pentru a se uita la clientii clubului care se racoreau in piscina, intoarse capul.

In apropierea lui se afla un tip jovial, foarte solid. Fata lui carnoasa exulta un sarm deosebit. Zambea larg. Foarte inalt, musculos, in jur de treizeci si cinci de ani, brunet, foarte bronzat, era imbracat numai in pantaloni, fara tricou sau bluza si in picioarele goale. Ross Umney era un bonom caruia nu-i putea rezista nimeni.

Despre Umney se spunea, si nu fara temei, ca este in stare sa-l vrajeasca pe un soarece sa iasa din gaura lui, sa-l faca pe un copil mic sa-i dea guma de mestecat, sa scoata un sac de bani de la un om de afaceri zgarcit sau sa o convinga pe o vaduva bogata sa-i dea proteza de platina. Umney avea faima in lumea buna a celor certati cu legea din Paradise City de a fi cel mai mare ticalos din bransa. In spatele fetei joviale, mereu zambitoare si plina de sarm se afla o minte vicleana, vicioasa, neiertatoare, care nu se putea gandi decat cum sa-l scuture de bani pe primul fraier intalnit.

Silk, care la randul sau era cotat pe primul loc in topul asasinilor platiti, il considera pe Umney ca pe o mare achizitie. Fara Umney, care sa puna la punct operatiile, Silk recunostea ca multe din contractele pe care le primise ar fi fost imposibil de realizat.

Umney avea remarcabila insusire de a reusi sa obtina secretele cele mai bine pazite, secrete ce-i priveau pe oamenii pe care Radnitz ii dorea scosi din joc. Umney reusea sa obtina informatii fara sa trezeasca suspiciuni iar aceste informatii erau apoi pasate lui Mitch Goble care era expertul tehnic al lui Silk. Goble la randul lui pieptana informatiile primite si dadea verdictul. Daca Goble aprindea lumina verde atunci Silk, numai atunci, trecea la actiune.

Umney se relaxa in camera lui prevazuta cu aer conditionat de deasupra bucatariei cand il sunase Silk. Ascultase atent ceea ce-i spunea Silk dupa care spusese:

- Pot sa o fac, am sa o fac.

Si pornise in cautarea lui Frost. Cand il gasi isi puse pe fata sarmul lui de zile mari.

- Buna ziua, domnule Frost!

In timp ce-i intindea mana Umney il scruta pe Frost spunandu-si: "Asta nu este papagal. Usurel, usurel. Trebuie sa-l prelucrez foarte atent".

Uluit si putin suspicios Frost stranse mana care i se oferea.

- Sunt Ross Umney, spuse Umney foarte incantat. Sunt gazda oficiala a clubului. Treaba mea este sa am grija ca toata lumea sa fie multumita si fericita. Marcia mi-a spus sa am grija de tine, si asta este placerea mea. Stiti ceva, domnule Frost?

Facu o pauza, se gandi adanc cateva clipe dupa care intreba:

- Sau poate ar trebui sa-ti spun Mike?

Inca suspicios dar incepand sa cedeze la sarmul lui Umney Frost aproba dand din cap.

- Perfect, Mike. Asa cum iti spuneam, atunci cand Marcia ii acorda unuia din prietenii ei foarte importanti statutul de V.I.P, ei bine, atunci si eu ii acord acestui prieten al ei statutul de V.I.P. pentru ca altfel

Rase incantat de substratul cuvantarii:

- Asta imi este slujba, la urma urmelor. Ce pot sa fac pentru tine? Vorbeste si se face. Ce-ai zice de o partida de inot in piscina, asa, pentru dezmortit muschii? Avem aici un mic butic de unde poti sa-ti alegi un costum de baie. Te simti singur? Avem aici un stol de fete de companie. Sunt toate foarte bine instruite si nu asteapta decat sa le faci un semn. Sau poate vrei un masaj? Avem doua papusici aduse direct din Japonia care isi cunosc meseria. Avem si un mic cinematograf. Spune-mi numai si aranjam o proiectie numai pentru tine. Avem niste filme atat de fierbinti ca suntem nevoiti sa folosim un ecran din azbest!

Rase din ce in ce mai incantat:

- Sau poate iti place sa pescuiesti? Avem un bazin special amenajat. Sau iti place golful? Avem un teren foarte bine intretinut. Avem si un microbuz care face naveta la malul marii. Nu vrei sa iei una din papusicile noastre si sa faceti impreuna o cursa cu una din salupele noastre de mare viteza? Schi nautic? Scufundare submarina? Numai exprima-ti dorinta, Mike, si se face instantaneu.

In timp ce Frost se holba la barbatul acesta jovial, zambitor, nevenindu-i sa creada ca i se ofereau toate distractiile rezervate pentru bogati, de ei se apropie un barbat scund si foarte gras.

- Ce se aude cu barca mea, Ross? intreba acesta pe un ton obraznic. Mi-ai spus ca te ocupi.

- Buna ziua domnule Bernstein. Dar este totul aranjat. Ati intrebat la receptie?

- N-am stiut ca trebuie sa pierd timp si acolo. Si atunci unde dracu' este masina?

Umney arata cu mana peste peluza:

- Cadillac-ul verde, domnule Bernstein. Joe va asteapta nu este absolut nici o problema.

Grasanul scund se indeparta bombanind nemultumit.

Umney isi ridica privirea spre cer, ofta, dupa care ii zambi lui Frost:

- Asta-i Bernstein. Face milioane. Stii Mike, am o slujba a dracului de complicata. Nici una din jigodiile astea, putred de bogate, nu este vreodata multumita. Ei bine, in ceea ce te priveste, ia spune ce pot sa fac pentru tine?

Pe Frost nu-l interesa nici una din ofertele facute de Umney. Se gandi ca, poate cu alta ocazie, va da atentie masajului. Dar nu acum. Auzise de ce sunt in stare maseuzele japoneze numai ca Marcia il storsese incat nici nu se punea problema vreunui exercitiu fizic, de orice fel.

- Nimic, pentru moment, Ross, spuse. Multumesc oricum. Cred ca trebuie sa o iau din loc, o lasam pe alta data, okay?

Umney il privi nelinistit.

- Hei! Nu poti sa faci asa ceva, omule. Daca afla Marcia imi taie fuduliile.

Rase:

- Dar tirul te intereseaza?

Frost il privi lung:

- Asta este o treaba la care eu sunt mare maestru, de ce ma intrebi?

- Imi cer scuze ca te intreb dar chiar esti bun?

- Exact asta am spus. De ce?

- Avem aici un tip care se crede al mai bun, spuse Umney. Ma innebuneste. Ofera o mie de parai oricui poate sa-l intreaca cu o arma de calibru 0.38, cu tinta la douazeci de metri. Nu pot sa-i gasesc un concurent. Crezi ca ai putea sa-l scuturi de o mie de parai?

Frost ezita. Fusese cel mai bun tragator in armata, atat cu pistolul cat si cu pusca, dar asta se intamplase cu ceva timp in urma. O mie de parai?

- Cine e tipul?

- Un membru al clubului. Practic traieste numai in poligonul de tir. As putea sa va aranjez un concurs chiar acum. Daca esti atat de bun pe cat pretinzi mi se pare cea mai comoda cale de a castiga un miar.

- Dar si cea mai comoda cale de a pierde un miar, spuse Frost prudent. Cati ani are tipul?

- Mai batranel, spre cincizeci si nu are decat un ochi.

- Cincizeci si chior? spuse Frost zambind. Bineinteles ca vreau sa-l scutur de o mie de parai.

- Uite cum facem, Mike. Noi nu dorim ca tu sa pierzi un miar. Ne-ai face insa un serviciu daca ni l-ai lua de pe cap. Il bati si mia este a ta. Te bate, luam noi asupra noastra pierderea., ce zici?

Frost zambi, din ce in ce mai incantat:

- Ce am de pierdut?

- Hai atunci sa mergem jos la poligonul de tir. Trebuie ca e acolo.

Il gasira pe Lu Silk la subsolul clubului, unde era amenajat un poligon de tir ultimul racnet, stand de vorba cu Moses, negrul care facea curat in poligon, schimba tintele si era arbitru atunci cand avea loc vreun concurs. Nu erau alte persoane in poligon. Silk avusese grija sa inchida poligonul pentru alti membri ai clubului care eventual ar fi avut intentia sa-si exerseze talentele. Il vroia pe Frost numai pentru el.

Umney facu prezentarile iar Silk oferi ceea ce parea o mana moale si pe care Frost o stranse.

Unul din numeroasele talente ale lui Silk era abilitatea de a crea impresia ca este un om slab, pe cale de a imbatrani si lovit de o senilitate timpurie. Frost il scruta atent pe Silk si fu total pacalit de numarul acestuia. Hotari ca are de a face cu un papagal si incepu sa se intrebe ce o sa faca cu mia de dolari pe care urma sa o salte.

Umney tocmai spunea:

- Mike este un bun tragator, domnule Silk. Doreste sa faca un concurs cu dumneavoastra.

Silk aproba dand din cap dupa care se uita la Frost si spuse:

- Ai un miar pa tine, pustiulica? Nu fac concurs cu lefteri.

Lui Frost ii sarira capacele:

- Pe mine ma faci lefter? spuse marait, cu fata brusc inrosita.

Silk paru ca face un pas inapoi.

- Las-o balta., daca ai banii.

- Da, am banii, ii raspunse Frost pe acelasi ton rastit. Si inca o treaba, nu-mi mai spune pustiulica daca nu vrei sa-ti spun hodorogule.

Umney interveni prompt:

- Domnilor, domnilor, va rog

Silk facu un pas inapoi:

- Da, sigur, bineinteles, domnule Frost. Haide sa uitam incidentul. Ce-ar fi sa incepem sa tragem?

Moses veni cu o geanta de piele mare pe care o deschise cu un gest teatral. In ea se aflau sase arme calibru 0.38, police special.

- Alegeti, domnule Frost, spuse Silk. Eu am arma mea personala.

Frost nu se grabi. Examina in liniste fiecare din cele sase arme. Se opri pana la urma la arma care ii statea cel mai bine in mana.

Moses fixa doua tinte noi.

- Dam cu banul pentru cine trage primul, spuse Silk. Cinci focuri de caciula.

Silk dadu cu banul si castiga. Lui Frost ii convenea. Dorea sa poata sa-si dea seama cat de bun era chiorul acesta care facea pe nebunul.

Silk lua pozitia de tragere. Privindu-l, Frost decise ca este de scoala veche. Silk statea cu picioarele larg desfacute iar bratul care tinea arma era complet intins, arma aparand ca un deget. Mana stanga atarna pe langa corp. "Saracul de el!" gandi Frost.

Arma bubui.

Moses privi cu un binoclu si apasa un buton. Pe un ecran aparu: 25.

Silk injura in barba dupa care se dadu deoparte. Ranjind satisfacut Frost isi ocupa locul si ridica arma tinand-o cu ambele maini, cu piciorul drept pus in fata, intr-un echilibru perfect. Trase.

Moses semnala: 50. "Ar fi trebuit sa fie in centru" se gandi Frost. Arma tragea spre stanga.

Trase Silk.

Frost tinti o idee mai la dreapta.

Au mai tras fiecare de cate trei ori. Silk nu reusi niciodata sa nimereasca centrul tintei.

Moses striga cu glas tare scorul final: Frost 340, Silk 225.

Fara a i se misca un singur muschi pe fata Silk scoase portofelul de unde extrase zece hartii de cate o suta de dolari.

- Esti un tintas de elita, domnule Frost, spuse, parca in sila.

Stopa gestul de a-i da banii lui Frost, facu o pauza, dupa care spuse:

- Ce-ai zice sa-mi acorzi revansa? Pe cinci mii. Asta ca sa fim motivati, ce zici?

Frost ezita.

Silk continua:

- Din pacate, imbatranesc. Trebuie sa ma duc la toaleta. Ma intorc imediat, spuse, si disparu spre toalete.

Frost nu-si mai incapea in piele. "Doamne, ce simplu e!" Acum se obisnuise cu arma si era sigur ca nu este nici o problema.

Umney spuse:

- Nu risca, Mike. Ti-ai castigat miar-ul. Las-o balta!

- Tipul asta este plecat cu sorcova, spuse Frost. Bineinteles ca accept revansa.

- Uite cum sta treaba, Mike. De data asta esti pe buzunarul tau. Daca te bate nu pot sa-i cer Marciei sa te finanteze cu cinci miare. Las-o balta!

- N-am cum sa pierd, Ross. L-am scuturat deja de o mie. Ar trebui sa fiu complet tampit sa nu-l scutur de alte cinci miare. L-am prajit pe tipul acesta.

De undeva se auzi soneria unui telefon. Moses se grabi sa raspunda si striga:

- Sefule, esti chemat sus. Domnul Seigler face galagie

- Ma intorc imediat, spuse Umney. Bafta!

In timp ce se grabea catre ascensor aparu si Silk de la toaleta.

- Ei bine, domnule Frost, accepti pariul?

Frost aproba dand din cap.

- Pe cinci miare?

- Bineinteles.

In timp ce vorbeau Moses curata si incarca armele.

- Unde ati invatat sa trageti, domnule Frost?

- In armata.

- Ati avut instructori buni.

Lua arma de la Moses.

- De data aceasta trageti primul, domnule Frost. Ce-ar fi sa trageti toate cele cinci focuri. Dupa aceea trag si eu, okay?

- Bineinteles.

Frost lua arma din mana lui Moses, o echilibra in mana si astepta ca negrul sa puna tinte noi.

Cand se aprinse becul verde isi rigidiza trupul. Cinci miare? Foaie verde Nu se grabi. Tinti cu grija, trase, tinti, trase. Facu o pauza si repeta totul de inca trei ori. Dupa aceea lasa arma jos si facu un pas inapoi. Il auzi pe Moses fluierand admirativ dupa care aparu pe tabela de scor punctajul: 452.

"Fa mai mult, ramolitule!" ii ura Frost in gand. Cele cinci mii erau deja in buzunarul lui.

Silk tinea arma in mana care atarna de-a lungul corpului si se parea ca nu-i vina sa traga.

- Al dracului de bine, domnule Frost. Ei bine, hai sa vedem ce poate si tataie!

Trupul subtire paru deodata sub efectul unui soc electric. Departa larg picioarele, ridica brusc bratul si, fara sa para ca tinteste, se auzira cinci impuscaturi: bang-bang-bang-bang-bang.

Frost casca gura. Ramolitul era in mod sigur deranjat la minte! La cadenta asta de tragere, fara sa tinteasca de loc, era sigur ca Silk nu nimerise nici macar cartonul pe care era fixata tinta.

Dupa aceea scorul fu afisat pe tabela si Frost simti un sloi de gheata pe spate: 500.

- Arata-i domnului Frost tinta mea, spuse Silk,

Moses veni alergand cu tinta si i-o tranti in maini lui Frost. Punctul central al tintei era pulverizat. Ramase impietrit, uitandu-se la tinta. Fusese pacalit! Se lasase pacalit cu o smecherie veche de cand lumea si acum avea o gaura de patru mii de dolari!

- Nici eu nu am tras rau, domnule Frost, spuse Silk cu un zambet rau pe fata. Nu ma grabesc cu plata. Am sa pastrez miar-ul pe care ti-l datorez iar dumneata ii dai un cec de patru mii lui Umney. El o sa mi-i dea mie.

Se intoarse si o lua spre ascensor lasandu-l pe Frost in compania lui Moses care continua sa zambeasca.

- Sefule, nu-i asa ca domnul Silk este un mare smecher, spuse. Face al dracului de multi bani aici in subsol.

Frost se uita la negru fara sa-l vada, arunca pe jos tinta si o lua spre ascensor unde ramase privind in gol pana cand se deschisera usile.

CAPITOLUL 3

Gina Grandi statea pe un sezlong incercand sa prinda ultimele raze ale soarelui care apunea, privind in gol peste piscina mare si pustie.

Purta un costum de baie din doua piese, verde smarald, culoare ce contrasta placut cu parul ei rosu venetian. Fata, in forma de inima, era lipsita de orice expresie. Corpul ei, puternic bronzat, era bine proportionat: sanii putin cam grei, soldurile rotunde si puternice, picioarele lungi si fine.

Isi petrecea cea mai mare parte a timpului gandindu-se la trecut, la timpurile in care ea era cireasa de pe tortul mare care se numea "La Dolce Vita" din Roma. Din cauza incercarii prostesti de rapire era acum inchisa in spatele unui gard electrificat si nu avea nici o idee asupra duratei detentiei impusa de tatal ei.

Doamne cum isi mai ura tatal!

Pentru a mia oara derula filmul noptii aceleia nenorocite: cand ea se pregatea sa se urce in masina sa, Lamborghini, si de nici unde au aparut patru oameni mascati, cu arme in mana.

Servise cina la unul din cele mai sic cluburi din oras in compania unor tipi si tipe pe care ii gasise groaznic de plictisitori. Se hotarase sa-i paraseasca, se scuzase si-i parasise pe jumatate beti si strigand unii la altii tot felul de porcarii. In timp ce descuia masina cei patru oameni aparusera din intuneric. Erau toti tineri, slabi, imbracati in jeansi murdari si bluze de piele. Desi nu le putea vedea fetele i s-a parut ca sunt delicios de nespalati.

Si-a dat imediat seama ca vor sa o rapeasca. Aceasta constatare a excitat-o. A simtit un curent strabatandu-i tot corpul. Ce senzatie sa scapi de plictiseala pe care numai luxul ti-o poate produce si sa basculezi intr-o lume sordida: sa fii ascunsa intr-un apartament murdar, sa fii chiar violata; realiza, putin socata, ca in subconstientul ei isi dorise sa se intample si ceva neobisnuit in viata ei monotona, de bogatasa.

Dar cat de prosti si de incompetenti se dovedisera cei patru. Asteptasera in apropierea clubului, visand cu totii la milioane, dar fara sa-si fi bagat un plan in mintile lor retardate. Miscarile lor furtive atrasesera atentia a doi politisti de patrulare. Acestia, pe faza, se ascunsesera dupa una din masinile aflate in parcarea clubului si asteptasera.

In Italia rapirile sunt rutina si toti politistii sunt instruiti sa urmareasca orice miscare suspecta si sa actioneze in consecinta.

Gina le zambise celor patru tineri care o inconjurasera fara sa-i fie frica de pistoalele din mainile lor. Doar inima incepuse sa pompeze plina de excitare.

- Vino cu noi, ii spusese unul din mascati. Este o rapire.

Si in aceeasi clipa, de undeva din intuneric, o voce latrase:

- Politia. Aruncati armele!

Banditul inalt, cel care ii vorbise, si care dupa voce nu parea sa aiba mai mult de nouasprezece ani, se intorsese cu o miscare brusca si incepuse sa traga.

Politistul care se ridicase pentru a-l soma nu mai avea masina drept pavaza asa ca fu lovit dar inainte de a cadea trase un singur foc si-l omori pe tanar.

Ceilalti trei intrara imediat in panica. Se intoarsera ca sa fuga. Al doilea politist, avand grija sa stea ascuns dupa masina, ridica numai capul, isi sprijini arma de acoperisul masinii dupa care se adapostea si impusca ca pe iepuri doi dintre tinerii care fugeau. Al patrulea tanar se ascunsese dupa Lamborghini. Era scurt, solid cladit, in timp ce politistul ii vana tovarasii de nelegiuiri avu tot timpul sa tinteasca atent capul acestuia, singura parte a corpului vizibila. Politistul era insa bine antrenat si sesiza imediat cu coada ochiului miscarea facuta de cel din spatele automobilului Lamborghini. Au tras amandoi in acelasi timp. Ambele impuscaturi au fost mortale.

Gina ramasese nemiscata cat timp avusese loc schimbul de focuri. Era inca nemiscata, privind la cele sase trupuri care o inconjurau, atunci cand prietenii sai iesira afara impreuna cu personalul clubului pentru a vedea ce se intamplase. Fotografii de presa aparura si ei in scurt timp. Stand in mijlocul mortilor, strigatelor, luminilor de la blitz-urile fotoreporterilor, foarte constienta de mirosul puternic de sange, realiza cu spaima ca tocmai traversase un moment crucial care avea sa-i schimbe total viata.

Publicitatea a fost imensa si la nivel mondial. Fiecare ziar tinuse sa publice pe prima pagina fotografia ei inconjurata de trupuri lungite pe asfalt. Revistele de scandal au subliniat ca scena se petrecuse la usa clubului din care ea tocmai iesise, un club faimos pentru clientii sai: homosexuali, consumatori de droguri si femei bogate, in cautare de sex.

Cand tatal ei a aflat ce se intamplase, si dupa ce a citit ce scria presa, a luat masuri imediate.

Carlo Grandi era un tip care stiuse sa-si croiasca drumul in viata de la una din mahalalele orasului Neapole pana pe primul loc de pe podiumul bogatasilor Italiei. Isi petrecea fiecare ora cand nu dormea pentru a-si controla vastul imperiu financiar. Sotia lui, plictisita si singura, vazandu-si foarte rar sotul, se combinase cu un playboy pe care il cunoscuse la o petrecere data de una din prietenele sale. Playboy-ul incercase sa o santajeze. Ingrozita de sotul ei, bolnava de singuratate si tristete, scarbita de bogatie si dezgustata de ea insasi, bause o sticla de votca, inghitise doua cutii de somnifere si murise.

La intoarcerea dintr-o calatorie de afaceri Grandi o gasise moarta. Lasase o scurta scrisoare: "Iarta-ma Carlo. N-am putut sa ma ridic la nivelul exigentelor tale". Sinuciderea fusese musamalizata. Gina, la acea data in varsta de saptesprezece ani, era la un liceu din Elvetia. Primise de la tatal ei o telegrama: "Mama a murit. Atac de inima. Vin sa te vad".

Grandi venise la scoala din Montreux. Gina o iubea foarte putin pe mama sa si de loc pe tatal ei. Stia ca este mult prea ocupat pentru a se putea ocupa de ea si mai stia ca este un om incapabil de afectiune. Cand i-a spus ca trebuia sa mai stea un an la internat fusese imediat de acord.

La sfarsitul anului suplimentar sosise la Roma. Grandi era mult prea ocupat pentru a-i acorda cea mai mica atentie. I-a alocat o suma generoasa, a facut-o membra a mai multor cluburi de tinuta, a controlat o vreme daca are un anturaj educat si bine crescut dupa care a lasat-o de capul ei. Si-a limitat sarcinile de tata la un pranz plicticos, servit o data pe luna, la restaurantul Alfredo's. In scurtele momente cand nu era extrem de ocupat lui Grandi ii placea sa creada ca fiica lui se distra cu masura, in cele mai selecte medii, si ca se purta ca demna fiica a celui mai bogat om din Italia.

Cand a citit despre rapire si despre club a turbat de furie. O incuiase in una din camerele pentru oaspeti aflata la etajul vilei sale si ceruse o ancheta despre ispravile ei din trecut. O agentie de detectivi foarte discreta, si foarte scumpa, i-a prezentat un raport. Nu i-a venit sa-si creada ochilor. Nu numai ca se purtase ca o curva dar era si consumatoare de droguri. Agentia de detectivi era de parere ca, datorita mediilor pe care le frecventase, era foarte probabila o noua incercare de rapire.

Grandi se hotari sa o scoata pe Gina de pe scena italiana. Avea multe legaturi si una din ele gasi vila Orchid pe care Grandi o inchirie imediat. A fost montat gardul electrificat si toate trucurile electronice si, in mai putin de o luna, Gina fusese transportata la vila, insotita de tatal ei si de Frenzi Amando.

Gina era prea ingrozita de iesirea de furie a tatalui ei ca sa se mai gandeasca macar sa protesteze. Nu stia cine este Amando dar i se facea rau numai cand il vedea.

Inainte de a o parasi pentru a se intoarce la Roma Grandi ii spusese:

- Te-ai purtat execrabil. Vei ramane aici pana cand voi hotari ca poti din nou sa te amesteci cu oameni decenti. Daca, la sfarsitul unui an, primesc un raport favorabil despre tine am sa fiu de acord sa-ti acord libertate supravegheata. Mi-ai inselat increderea pe care ti-am acordat-o si nimeni nu ma tradeaza fara ca sa o regrete amarnic.

Gina se misca in sezlong agasata. Doamne, cat isi mai ura tatal! Sa-i faca ei asta! Sa o inchida in spatele unui gard electrificat si sa-i puna gardian un sarpe veninos! Creatura asta o supraveghea permanent. Ii simtea ochii chiar si in aceasta clipa. Probabil ca o supraveghea de la una din ferestrele de la etaj ale vilei aflate in spatele ei.

Desi simtea din cand in cand lipsa drogurilor ceea e o innebunea si o facea sa sufere era lipsa unui iubit. Sexul, lipsa acestuia, o chinuia zi si noapte.

In afara servitorilor care rar ii vorbeau, si atunci cu teama, nu mai era la vila decat fostul politist care era tot atat de sexy ca si pistolul pe care il purta la brau. Celalalt paznic era revoltator de gras si avea o padure de par in nas. Era sigura ca era un pervers. O privea tot timpul din spatele tufisurilor, zambindu-i mieros cand ea il zarea pitit, dezbracand-o cu privirea din ochii lui porcini.

Singura ei consolare mentala in aceasta cusca de aur era Suka, japonezul, factotum, care avea grija de vila. Desi era inscrutabil ea era constienta ca lui ii era mila de ea. Suka fusese cel care, in timp ce-i servea ceaiul, ii soptise ca paznicul Joe fusese prins dormind de catre Amando si ca fusese dat afara.

- Avem un nou paznic, signorina, ii spusese Suka iesind din camera in tacere.

Un paznic nou? Gina isi intinse picioarele lungi. Stia ca nu are rost sa ceara informatii suplimentare. Suka era foarte atent la relatiile dintre el si Gina. Amandoi erau constienti ca este foarte probabil ca Amando sa traga cu urechea.

"S-ar putea oare ca nou paznic sa fie interesant" se intreba ea. Oh, Doamne, cata nevoie avea de un barbat interesant.

Mintea ii fugi inapoi la acele minunate nopti erotice cand impartise patul cu doi tineri, bogati ca si ea, si-si permisese toate fanteziile.

Amintirea o facu sa geama de placere. Auzi un tuset discret care o facu sa deschida ochii brusc si aproape sa tasneasca din sezlong.

Langa ea era Suka tinand o tava pe care se afla un pahar cu suc de rosii: nu avea voie nici un fel de bauturi alcoolice. Spuse in timp ce punea paharul pe masuta de langa ea, fara ca macar sa o priveasca:

- Signor Amando pleaca la Frisco. Nu inapoi inainte de maine. Intalnire afaceri, mult importanta.

Si pleca.

Gina ofta. La noapte era de serviciu noul paznic! Pentru prima oara dupa multa vreme, zambi.

*

Desi puiul la cuptor era excelent dres cu mirodenii Frost isi dadu seama ca nu ii este foame. Se juca cu furculita in farfurie constient ca Marvin manca ca un lup.

Inca de la intoarcerea la vila mintea ii fusese un taifun. Avea o gaura de patru mii de dolari. Nu avea nici o sansa sa-l plateasca pe puiul acela de catea care tragea ca un diavol si simtea in organism ca Silk va insista sa fie platit. Isi aduse aminte de vorbele acestuia: "Nu fac concurs cu lefteri!". Nu vedea alta solutie decat sa lase balta slujba asta si sa o stearga din Paradise City. Doamne, mare tampit fusese!

- Te roade ceva, Mike? il intreba Marvin dand la o parte farfuria goala.

- Nu, nimic, numai ca nu imi este foame.

Frost se ridica in picioare:

- Cred ca am mancat prea mult la pranz.

Isi privi ceasul bratara.

- Gata, imi predai schimbul?

- Mda. Este un film buna pe sticla. Ai grija, de javra cea batrana, adauga, dupa care facu un semn din cap si iesi din camera.

Frost aduna farfuriile, le puse pe o tava iar tava o aseza pe un scaun langa usa. Dupa aceea se tranti in unul din fotoliile aflate in fata monitoarelor. Se intreba daca Marcia ii va acoperi datoria. Nu si-o putea totusi imagina sa fie de acord sa-i acopere datoria de patru mii de dolari facuta din cauza unui pariu tampit. Nu, pur si simplu nu putea sa-si imagineze asa ceva!

Era ceva la Silk care il nelinistea pe Frost. Silk parea genul de derbedeu nenorocit in stare sa angajeze o banda de recuperatori care sa-l astepte intr-o seara si sa-i rupa amandoua mainile. Frost stia, din pacate, totul despre recuperatorii de datorii facute la jocuri si pariuri. Singura solutie era sa dea dracului slujba asta dulce si sa o stearga la New York.

Auzi usa deschizandu-se in spatele sau si intoarse brusc capul. Era Suka care venise sa ia farfuriile

- Signor Amando a plecat la "Frisco", murmura Suka. Se intoarce maine.

Dupa care iesi si inchise usa incet.

Frost dadu din umeri. Din partea lui, acum, pentru ca era fortat sa paraseasca Paradise City, Silk putea sa se duca sa se impuste. Problema dureroasa era ca pleca dupa numai doua nopti de garda si nu avea sa fie platit. Rezerva lui de bani atingea cota de alerta. Dupa ce urma sa plateasca biletul de avion pentru New York nu urma sa-i mai ramana mare lucru. Si ce dracu' avea sa faca odata ajuns la New York? Cautase deja o slujba acolo si nu dibuise nimic care sa merite o incercare. Pentru prima oara de cand parasise armata Frost se simti ingrijorat.

Inca isi facea griji, urmarind in acelasi timp si monitoarele, cand urechea lui fina prinse un zgomot usor. Mana ii aluneca reflex spre sold, unde tinea pistolul, in timp ce se ridica din fotoliu si se intorcea brusc spre usa.

In prag statea o fata care ii zambea.

Gina il spionase pe Amando. Il vazuse urcandu-se in Rolls si plecand. Facuse dupa aceea un dus, ezitase indelung in fata garderobei ei imense si alesese intr-un sfarsit o rochie verde smarald care se mula strans pe corp dezvaluind toate rotunjimile, o rochie pe care nu o mai purtase de la plecarea ei de la Roma. Rochia era prevazuta cu un fermoar lung, de sus pana jos, care permitea actiune imediata, ori ea cand mergea la o petrecere tot ce isi dorea era actiune imediata.

Frost se holba la ea fara sa-i vina sa-si creada ochilor. Presupuse ca este Gina Grandi. Nu se asteptase sa fie atat de spectaculos excitanta. In timp ce ochii lui experimentati o inspectau de sus pana jos isi dadu seama ca pe sub rochie este goala.

- Salut! ii spuse ea. Esti noul paznic.

Frost simti ca il ia cu calduri.

- Mike Frost, spuse. Stiu cine esti.

Gina il privi atent. "Ce gramada de muschi!", gandi ea in timp ce intra in camera inchizand usa in spatele ei.

- Iti place slujba, Mike?

Nici macar nu realiza ca-i vorbeste. Era sigur ca venise ca sa se ofere. Experienta lui indelungata il invatase sa ghiceasca semnele ori acum lumina verde era aprinsa si stralucea puternic.

- Imi place mult mai mult acum, spuse dupa ce ea repeta intrebarea.

Nu ezita. Ce avea de pierdut? Se indrepta spre ea cu pasi mari si cand ajunse langa ea Gina isi arunca bratele in jurul gatului lui si-si lipi corpul de el. Buzele lui coborara spre buzele ei si imediat ii simti limba in gura. Ramasera strans imbratisati mult timp dupa care ea se desprinse zambind de el.

- Hai sa ne distram, Mike. Dar nu aici, in camera mea.

Il lua de mana si-l conduse intr-un hol mare, apoi pe scari largi si pe un coridor care ducea la un dormitor spatios.

Era goala si lungita pe pat inainte ca Frost sa fi inchis usa.

*

Frost se trezi cand pendula mare aflata in hol batu de doua ori. Prin geamurile mari intra lumina puternica a lunii. Se uita la fata care dormea langa el. O frumusete. Doamne, ce frumusete! Se aseza mai confortabil in pat si-si intinse picioarele. Se gandi la Silk. Simti ca se uraste pentru prostia de care daduse dovada. Daca nu ar fi facut acel pariu tampit acum ar fi fost bine merci. Numai ca facuse pariul, de destept ce fusese, si acum trebuia sa o stearga imediat ce Marvin prelua schimbul de zi. Urma sa-si paraseasca slujba aceasta dulce, dar acum asta i se parea nimic. Urma sa o paraseasca si pe aceasta nimfomana superba care i se abandonase salbatec. Il dureau salele. I se parea ca trecuse printr-un concasor.

Se intoarse pe o parte pentru a o privi pe fata. In timp ce o admira, luminata de razele lunii, ea deschise ochii si se intinse ca o pisica mare, minunata.

Il privi si ea. "Ce barbat!" gandi ea si imediat mintea ei incepu sa lucreze la capacitate maxima pentru a gasi o solutie pentru a mai putea petrece nopti ca aceasta. Javra asta de Amando! Era pentru prima oara cand parasea vila. Oare cand va mai pleca? Avea nevoie si-si dorea gramada asta de muschi langa ea, si nu numai langa, in fiecare noapte!

- Buna!, spuse Frost.

Ea se arunca peste el luandu-l in brate. Incepu sa-l giugiuleasca dar Frost era stors.

Marcia practic il demolase iar acum modul salbatec in care facuse dragoste cu Gina il redusese la nimic. Cu gesturi hotarate o dadu jos de pe el.

- Asta-i totul, papusico, ii spuse. Trebuie sa ma intorc la treaba. Este si la revedere si adio. Maine o sterg.

Gina il privi in tacere dupa care se ridica in pat.

- O stergi? Ce vei sa spui?

Frost se dadu jos din pat.

- Renunt la slujba.

Se ridica in picioare, facu cateva flexiuni si incepu sa se imbrace.

Gina se uita la el fara sa-i vina sa creada. Nu se putea abtine sa nu admire trupul zvelt si musculos care disparea incet pe masura ce Frost se imbraca.

- Mike! Ce spui acolo? De ce pleci?

Frost isi incheie fermoarul de la pantaloni si se aseza pe pat.

- O sterg pentru ca cineva m-a luat de papagal.

Dupa care ii povesti toata tarasenia cu pariul facut la poligonul de tir si ii spuse si de Silk.

- Ii datorez acum acestei canalii patru miare, spuse in final. Nu am nici o solutie sa-l platesc asa ca, trebuie sa o sterg inainte sa puna derbedeii pe mine.

Ea il apuca cu amandoua mainile.

- Cred ca glumesti, Mike! Patru mii? Patru mii nu inseamna nimic.

- Asa gandesti tu. Pentru mine suma asta este ceva irealizabil. O sterg pentru ca altfel ma aleg cu o mana rupta.

- Un brat rupt? Nu inteleg.

Ii zambi trist.

- Las-o balta papusico! Nu facem parte din aceeasi lume. Plec maine.

Se ridica din nou in picioare.

- Adio, papusico, si sa stii ca nu am sa te uit.

- Mike!

Vocea ei era disperata.

Se opri in prag.

- Asteapta!

Tasni din pat si alerga la un birou, deschise un sertar si incepu sa scotoceasca in el. Gasi ce cauta si veni spre el zambind triumfatoare.

- Ia-l. Face cel putin douazeci de mii. Tampitul meu tata mi l-a facut cadou de ziua mea, spuse, si-i tranti in palma un inel cu un diamant mare. Amaneteaza-l. Mike. Plateste canalia aia. Nu-mi pasa de inel.

Frost se uita la inel, ezita, dupa care zambi. De ce nu? Asta era solutia pentru a-l da jos din carca pe Silk si pentru a-si pastra slujba. Ce insemna un inel pentru micuta asta nimfomana, corupta?

- Chiar vrei sa ma scoti din rahat, papusico?, spuse bagand inelul in buzunar.

- Vreau sa ramai aici, ii spuse ea cu o voce disperata, inlantuindu-i gatul cu bratele si lipindu-si corpul de al lui. Mai vreau nopti ca aceasta.

- Okay!

Frost lasa mainile sa-i alunece pe spatele ei gol si o trase mai aproape.

- Am sa rezolv.

Dupa aceea o impinse usurel, se intoarse si fugi silentios pe coridor si in jos pe scari pana la camera de garda.

Intepeni in prag cand il vazu pe Suka stand in fotoliu si urmarind monitoarele.

Auzindu-l, Suka se ridica in picioare cu fata lipsita de orice expresie si se indrepta spre Frost.

- Ce dracu' cauti aici? il intreba Frost.

- Pazesc, ii spuse Suka scurt si iesi din camera.

Frost se uita lung la el si dupa o vreme dadu din umeri. Se tranti in fotoliul pe care il ocupase Suka si scoase inelul pe care i-l daduse Gina. Il examina atent. Douazeci de mii de dolari! Pentru numele lui Dumnezeu!

Cand Marvin prelua schimbul la ora opt Frost se duse la casuta lui si dormi patru ore. Dupa aceea lua un pranz format numai din sandwichuri si pleca spre Paradise City uitand complet de intalnirea de la pranz cu Marcia, la hotelul Spanish Bay. Nu sesiza ca este urmarit de un Mercedes de culoare crem condus de un tip gras, unsuros, purtand ochelari negri, de orb.

Mitch Goble il asteptase pe Frost sa apara stand inca de la ora noua intr-o parcare de unde putea supraveghea perfect bariera de acces care inchidea drumul spre vila lui Grandi.

Frost gasi un magazin de amanet pe bulevardul Sea View.

Avea povestea pregatita

- Eu si sotia mea divortam, ii spuse functionarului, un evreu slab si scund, care statea in spatele tejghelei.

Puse inelul pe tejghea.

- Am dat pe el douazeci de mii de dolari.

Functionarul examina atent inelul, ofta, spuse ca in nici un caz nu face mai mult de cincisprezece dar ca era totusi dispus sa-i imprumute sase miare pentru trei luni.

Frost nu era in situatia de a se targui. Lua banii si chitanta si in timp ce mergea spre locul unde parcase masina isi aduse aminte de intalnirea cu Marcia. Acum era 13:25. Isi spuse ca probabil ea nu-l mai astepta si plecase la restaurant. Nu-si putea inchipui ca se nascuse barbatul care sa o faca pe Marcia sa astepte asa incat porni motorul si o lua spre restaurant.

Mitch Goble intra in magazinul de amanet.

- Salut, Issy, spuse. Ce-a vrut tipul care tocmai a iesit?

Issy, care era terorizat de Goble, scoase inelul.

- L-a amanetat pentru sase miare. Inelul face cel putin treizeci.

Goble ii lua inelul, il examina atent dupa care marai si i-l dadu inapoi.

- Tine-ti pliscul inchis, pui de evreu, spuse, dupa care iesi din magazin si merse iute la o cabina telefonica de unde il suna pe Silk.

- Tampitul tocmai a amanetat un inel cu diamant care face treizeci de mii pentru sase miare, ii spuse lui Silk. A luat-o spre club.

- Da-i un avans de zece minute, Mitch si vino aici, spuse Silk si inchise.

Dupa ce asteptase in holul hotelului pana la douasprezece si jumatate Marcia ii telefonase lui Silk.

- N-a aparut, ii spusese. Ce fac?

- Vino aici, ii raspunsese Silk. Nu-i nici o problema.

Cind Frost intra in restaurant fu intampinat de Ross Umney care primise instructiuni de la Silk sa-l astepte.

- Salut, Mike!, ii spuse Umney cu zambetul lui larg, prietenesc. Marcia tocmai a sosit. Intreaba de tine.

- Am avut treaba, ii spuse scurt Frost. Silk e pe aici?

- Bineinteles, jos la standul de tir, unde altundeva?

Frost il dadu la o parte pe Umney si se indrepta cu pasi mari spre ascensor care il conduse la subsol. Il gasi pe Silk stand de vorba cu Moses. Imediat ce il vazu pe Frost, Moses se indeparta si se duse intr-un colt al incaperii unde incepu sa curete niste arme.

Frost se planta in fata lui Silk.

- Iti datorez patru miare, ii spuse scotandu-si portofelul de unde extrase un teanc de bancnote de o suta: numara calm patruzeci de hartii si i le intinse lui Silk.

- Nu, nu-mi datorezi, prietene!, spuse Silk si buzele lui subtiri se miscara in ceea ce s-ar fi putut numi un zambet. A fost o neintelegere. Prostul asta de Ross ar fi trebuit sa-mi spuna. De unde era sa stiu ca esti unul din prietenii nepoatei mele?

Frost se holba la el.

- Nepoata ta?

- Mda, Marcia. Cand a auzit ca te-am provocat la pariu m-a facut zob.

Rase:

- Imi cer scuze, Mike, n-am stiut ca esti unul de-ai nostri. Nu-mi datorezi nimic.

Frost simti un val de adrenalina cuprinzandu-l.

- Am facut un pariu. Ma doare undeva cine esti. Eu imi platesc datoriile.

Silk continua sa zambeasca.

- Ia-o usurel, prietene, ii spuse. Eu am aici o mica afacere. Trag ca sa traiesc. Eu pacalesc papagali nu prieteni. Imi cer scuze. Okay?

Frost ezita dupa care se relaxa.

- Da' stii sa tragi! Okay.

Silk aproba dand din cap.

- Toti baietii care vor sa faca banul iute au cate o mica invarteala, ii spuse. Marcia mi-a povestit ca o pazesti pe pustoaica lui Grandi.

Rase si continua:

- Ca lumea invarteala, ca lumea pustoaica!

Frost ranji la el. Era asa de usurat ca nu mai trebuia sa se desparta de patru mii de dolari incat uita de concluzia anterioara la care ajunsese, ca Silk este un tip foarte periculos. Ii placuse de asemenea remarca acestuia cu "baietii care fac banul iute". Doar asta il interesa si pe el, banul facut iute.

- Ai dreptate, ii raspunse. Ei bine, nu-i decat o slujba amarata.

Puse inapoi in portofel bancnotele. Ii veni o idee: o sa-i spuna Ginei ca si-a platit datoria, o sa-i dea doua mii de dolari si chitanta de la magazinul de amanet si o sa pastreze pentru el cele patru mii de dolari.

Sosi liftul si din el iesi un tip foarte solid.

- Salut, Lu, spuse. Facem un mic pariu?

Silk adopta atitudinea lui de om senil.

- Nu am posibilitatile dumneavoastra materiale, domnule Lewishon.

- Oh, las-o balta! Pariem patru la unu si tragem cu pusti de tras la tinta.

Frost o lua spre ascensor. "A dracului invarteala" isi spuse. Dar el ce dracu' facea: statea intr-o camera de garda pentru sase sute pe saptamana! Era sigur ca Silk va pune laba pe patru miare in mai putin de o jumatate de ora.

Ross Umney se invartea pe langa ascensor atunci cand Frost ajunse la parter.

- Vrei sa mananci, Mike? il intreba.

- Am mancat deja. Unde este Marcia?

- Acum este ocupata.

Umney ofta compatimitor:

- O fata trebuie sa mai si munceasca. Vreau sa-ti prezint un prieten de-al meu Are multa influenta.

Umney il lua la brat pe Frost si-l conduse pe un coridor, deschise o usa si-l baga intr-o camera mica unde statea Mitch Goble.

Goble se razboia cu un hamburger mare. Isi sterse grijuliu degetele grase cu un prosop, se ridica in picioare si se apleca in fata lui Frost.

- Mitch, vreau sa-ti prezint un foarte bun prieten al Marciei, spuse Umney, Mike Frost.

Goble intinse mana.

- Imi face placere, Mike. Am auzit despre tine, esti de-al nostru.

Se asezara cu totii la masa.

- Bei ceva?, intreba Umney si pocni din degete.

Imediat aparu un chelner.

- Scotch?, intreba Umney uitandu-se la Frost care aproba dand din cap.

Frost il cantarea din privire pe Goble fara sa-si poata da seama ce hram poarta. Hainele lui erau obisnuite dar scumpe. Fata lui grasa, inecata in grasime nu spunea nimic iar zambetul putea fi fals, gandi Frost.

- Cum ti se pare oraselul acesta micut? il intreba Goble.

- Merge.

- Mda, si ti-ai tras un adapost dulce, continua Goble. Cosmelia lui Grandi trebuie ca este o chestie. Iti place?

- Cui nu i-ar place?

Frost simtea ca Goble tatoneaza. In cursul activitatii sale cu politistii din N.Y. intrase in contact cu oameni ca Goble, infractori alunecosi si periculosi. Se hotari sa il tatoneze si el:

- Si invarteala ta care este?

Sosi chelnerul cu bauturile, puse tava pe masa si ii sopti ceva lui Umney care injura incet.

- Totdeauna trebuie sa apara probleme in sandramaua asta. Va las baieti. Iar am un client care este nemultumit.

Dadu peste cap bautura, il batu pe spate pe Frost si adauga:

- Mitch o sa aiba grija de tine.

Dupa care se cara.

Frost isi aminti ca Umney facuse acelasi numar cu o zi inainte cand il lasase singur cu Silk. Deveni brusc foarte circumspect.

- Invarteala mea? intreba Goble muscand adanc din hamburger. Eu planific operatii. Vine la mine un tip si zice ca are o idee sa faca malai, ce parere am? Eu ma uit la operatie si ii spun: da sau nu. Poti sa-mi spui "omul din tribuna" care se uita la terenul de joc.

- Chiar asa?

Frost sorbi din bautura

- Si iti iese macar pentru micul dejun?

- Oh, chiar mai mult. Noi, baietii care facem banul repede, ne miscam iute daca nu vrem sa murim de foame.

Rase:

- Marcia mi-a spus ca ai grija de papusica lui Grandi. Numai ca sa-ti dau un exemplu, am sa-ti spun ca saptamana trecuta a venit un tip cu o idee trasnita: ca ar putea sa o rapeasca pe papusica asta si sa ciuguleasca douazeci de milioane de dolari. I-am spus sa se duca sa se controleze la cap.

Facu o pauza mai lunga si-l privi pe Frost direct in ochi:

- Corect?

Frost simti o furnicatura pe spate.

- Corect, ce?

Goble facu o pauza pentru a-si termina hamburger-ul, ofta de placere, dupa care clatina din cap.

- Nici o sansa sa furi papusica. Corect?

- Tipul tau poate sa incerce, spuse Frost linistit. Daca nu se face scrum la gard or sa-l faca carne tocata dobermanii. Iar daca nu-l prind cainii am sa-i zbor eu creierii.

Goble fu uluit.

- Caini? Si totusi de caini putem avea grija.

Cazu pe ganduri:

- Douazeci de milioane! Asta da malai!

"Douazeci de milioane!" se gandi la randul lui Frost. Da, Grandi ar plati suma asta ca sa-si capete fata inapoi.

- Oricum, Mike, i-am spus tipului sa o lase balta, continua Goble. Mi-a venit si mie mai de mult aceeasi idee, mi-am tocit creierii, nici o sansa. Banditul asta a facut o treaba ca lumea.

- Daca te referi la Grandi poti sa fii sigur.

- Mda, spuse Goble sorbind incet din pahar. De atunci ma tot gandesc la treaba asta. Parerea mea este ca nu exista problema fara solutie. Douazeci de milioane! Un asa malai ma face sa visez cu ochii deschisi. Numai asa, de dragul teoriei, sa presupunem ca patru operatori isteti isi unesc fortele. Sa presupunem ca reusesc sa rapeasca fata. Asta inseamna cinci milioane de caciula.

"Cinci milioane!" gandi Frost. "Gramada asta de bani te-ar pune la chin mare ca sa o cheltuiesti. S-ar putea sa-ti ajunga pana la sfarsitul zilelor!" Isi pastra insa expresia fetei neutra si spuse cu glas tare:

- Tocmai ai zis ca nu se poate.

- Asta am gandit cand a venit fata. Dar de atunci ma tot gandesc. Nu ma doare sa gandesc.

Se uita speculativ la Frost dupa care spuse:

- Calul troian.

Frost se enerva.

- Ce dracu' vrei sa spui?

- Batranul meu era innebunit dupa istoria Greciei, ii raspunse Goble. Mi-a tocit auzul cu ispravile grecilor. A fost un smecher pe care il chema Ulise. Grecii asediau cetatea troienilor care se incapatanau sa nu cedeze. Smecherul a cerut sa i se construiasca un cal mare din lemn si a ascuns inauntru soldati. Dupa aceea i-a pacalit pe troieni ca el o sterge dar le lasa amintire acest cal pe care ar fi mai bine sa-l puna in centrul cetatii. Si prostii l-au crezut. Noaptea soldatii au iesit din burta calului si au deschis portile cetatii. N-are sens sa-ti spun ce s-a intamplat cu troienii. Daca ar fi sa o fur pe aceasta papusica as vrea sa am un cal troian, un om din interior, poate cineva din personalul vilei. Au zece oameni care se ingrijesc de vila. Poate ca unul din ei ar putea fi convins.

Dadu din umeri:

- Ma gandesc. Asta este meseria mea. Poate ca si eu ar trebui sa ma duc la doctor sa-mi controlez capul.

Frost se uita in tacere la el. I se facea oare o propunere? Cinci milioane! Venise la Paradise City ca sa faca banul iute dar pana acum tot ce reusise era o slujba de sase sute pe saptamana, boabe pentru rate. Goble spusese: "Poate ca unul din angajatii vilei ar putea fi convins." Asta era o propunere clara. Uitandu-se fix la grasan Frost fu sigur ca i se facuse o propunere directa. Dar era o chestie la care trebuia sa se gandeasca. "Vinde-te scump!" isi spuse ridicandu-se in picioare.

- Da, du-te la doctor si vezi ce ai la creier, spuse sec si iesi din camera fara sa se atinga de bautura.

Goble isi termina in liniste bautura dupa care se intinse dupa paharul lui Frost. Silk intra tacut in camera si se aseza la masa. Ascultase toata discutia care ii fusese transmisa multumita unui microfon ascuns.

- Bine lucrat, Mitch, spuse. L-ai sucit asa cum trebuie.

Goble aproba dand din cap:

- Si acum?

- Ii dam timp de gandire. Trebuie sa recunoastem ca tipul se misca al dracului de iute. "Chiloti incinsi" i-a dat inelul, daca nu cumva l-a furat dar eu nu cred in varianta asta. Amando nu a fost in vila noaptea trecuta. Pustoaica nu ar fi ratat o asemenea ocazie. Varianta mea este ca i-a tras-o, i-a spus ca are o gaura de patru miare si ea i-a dat inelul ca sa-l pastreze aproape de patul ei.

Silk isi freca multumit palmele:

- Treaba se misca cum vrem noi. Asteptam!

Goble se uita ganditor la Silk:

- Nu-l lua de papagal pe tipul asta, Lu. Am asa un sentiment ca este un tip foarte smecher.

Silk isi permise unul din rarele lui zambete constipate:

- Si eu pot sa fiu foarte smecher.

*

Cinci milioane de dolari!

Frost se urcase in masina si mersese la plaja. Gasise un loc izolat la umbra unui palmier si se asezase pe nisip ca sa se gandeasca in liniste.

Fotografia, la inceput neclara, incepea sa capete contur. Operatia se lansase odata cu intalnirea lui intamplatoare cu Marcia, nepoata lui Silk. Probabil ca i se ordonase sa gaseasca un fraier care sa corespunda cat de cat cerintelor operatiei. Probabil al doilea paznic refuzase sa participe la operatie dar Silk gasise o cale de a-l santaja si a-l forta sa faca in asa fel incat sa fie dat afara. Poate ca Joe Solomon lucra cu Silk. Probabil ca lui Silk el (Frost) ii aparuse ca un dar din partea divinitatii. Erau numai presupuneri si totusi

Calul troian!

Silk era suficient de destept ca sa-si dea seama ca Gina nu putea fi rapita fara un complice in interior asa incat il alesese pe el.

Frost cernea in maini nisipul fierbinte in timp ce se gandea.

Cinci milioane de dolari! Sa zicem ca marsa? Sa zicem ca Silk avea un plan sigur, realist? Ochii lui Frost se ingustara in timp ce se gandea. Goble vorbise de patru oameni. Cine era al patrulea, Umney? O imparteala in patru, cinci milioane de caciula. Ce nu se putea face cu atata banet? Mintea lui Frost se muta la Marvin. Sa zicem ca Gina era rapita.

Ar fi chemat Grandi copoii? Gandindu-se la acest aspect Frost ajunse la concluzia ca nu. Ar fi platit dar Marvin, ex-curcan cu experienta, si-ar fi dat imediat seama ca exista un complice in interiorul vilei si l-ar fi aratat cu degetul pe Frost.

Una era sa rapesti fata si cu totul altceva sa pui laba pe rascumparare. Dupa ce se platea rascumpararea si fata era eliberata treaba se incingea urat de tot. Frost se stramba. El va fi suspectul numarul unu. Silk trebuie ca era constient de acest lucru.

Frost lasa nisipul sa i se scurga printre degete.

N-avea de gand sa fie tapul ispasitor pentru Silk. Daca il legau nu l-ar fi lasat in nici un caz pe Silk sa cheltuie in liniste rascumpararea. Ar fi vorbit pentru ca n-ar mai fi avut nimic de pierdut iar Silk trebuie ca stia si acest lucru.

Frost isi sterse fata transpirata cu dosul palmei. Daca se hotara sa actioneze ca "omul din interior" rapirea in sine nu ar fi fost prea dificila dar colectarea rascumpararii si cheltuirea banilor i se pareau lui doua aspecte imposibile.

Intoarse problema pe toate fetele mult timp dar nu reusi sa gaseasca o solutie. Era totusi convins ca Silk nu era genul de om care sa-si riste capul daca nu avea un plan sigur.

Care era insa acest plan?

In urmatoarea jumatate de ora Frost privi la marea albastra fara sa o vada, mintea fiindu-i mult prea ocupata. Dupa aceea, brusc, se smulse din starea de hipnoza interioara si lua o hotarare. Va pretinde ca merge pe mana lui Silk, ii va asculta planul, il va examina pe toate fetele si dupa aceea va lua decizia finala: va merge cu el sau va arunca cartile, in functie de cat va sti Silk sa fie de convingator.

In timp ce se ridica in picioare se uita la ceas. Era abia 15:15. Mai avea cinci ore de omorat inainte de a se duce la vila lui Grandi. Se intreba daca n-ar fi bine sa mearga la clubul Ace of Spade ca sa o vada pe Marcia. Respinse aceasta varianta: "Joaca-i in foi de vita!" isi spuse.

Se hotari sa se plimbe prin Paradise City asa ca lua spre locul unde isi lasase masina.

Cinci milioane de dolari!

Nu-si putea abate mintea de la o singura problema: ce va face cu atata banet? Era asa de ocupat sa gaseasca metode de a cheltui banii incat nici nu observa un tanar inalt, foarte slab, cu par lung, nespalat, cu o fata de sobolan, imbracat intr-un tricou si niste jeansi murdari, care incaleca o Honda puternica si o lua dupa masina lui Frost spre centrul orasului.

Tanarul, cunoscut de prieteni sub porecla HI-FI, lucra pentru Mitch Goble.

Era consumator inrait de heroina. Goble avea grija sa-i dea numai atatia bani cat costa urmatoarea doza. Goble ii spusese sa se tina dupa Frost si sa nu-l piarda nici un moment din privire.

Frost ajunse in oras si parca masina sa, T.R.-ul, la intrarea intr-un parc de distractii. Inca isi facea planuri de viitor. Isi lasa masina si intra in parcul de distractii unde activitatea era in toi. Peste tot erau grupuri de tineri sau mai putin tineri care se ingramadeau sa-si toace firfiricii la tot felul de jocuri, mancau hot dog si strigau unii la altii. Muzica, data la maximum, rasuna din diferite directii, fiecare difuzor cantand, bineinteles, altceva.

Frost reusi, dand din coate, sa ajunga la standul de tir. Un grasan mititel, tot numai zambet, ii intinse o pusca. "Este un mod de a-si petrece timpul ca oricare altul" isi spuse Frost luand arma si cautandu-si pozitia de tragere cea mai buna la tinta indepartata.

HI-FI se pierdu si el in multime, fara insa a scapa nici un moment din priviri spatele lat al lui Frost.

Frost ochise centrul tintei si acum isi golea incet plamanii pentru a trage a doua oara cand auzi in spate:

- Esti Frost?

Puse pusca pe tejgheaua standului si se intoarse. Langa el se afla un tip inalt, bine cladit, cu o fata plina de riduri si foarte bronzata si cu niste ochi albastri, clari dar reci ca gheata.

Stiu imediat ca tipul este politist.

- Da, spuse. Si tu cine esti?

- Tom Lepski, de la politia municipala, ii raspunse noul venit si-i intinse mana.

Lepski? Mintea lui Frost intra imediat in alarma. Marvin ii spusese ca Lepski este detectiv sef si bun prieten de-al lui. Lepski fusese cel care ii spusese lui Marvin ca Grandi are nevoie de un paznic.

- Ah, da. Jack mi-a spus despre tine.

- Mda, eu si cu el suntem buni prieteni. Te-am vazut cand parcai T.R.-ul in fata si m-am gandit sa facem cunostinta.

- Foarte bine ai facut, spuse Frost intinzandu-i pusca grasanului zambitor care era in spatele tejghelei. Incercam sa ma distrez.

- Jack mi-a spus ca esti un bun tragator, spuse Lepski, uitandu-se la tinta din spatele standului de tir. Mda, precis asa este. Ai putin timp liber? Ce-ar fi sa mergem la carciuma lui Joe, uite, langa masinute, si sa bem o bere?

- De ce nu?

In timp ce se indepartau de standul de tir pentru a merge la terasa HI-FI se lua dupa ei. Ii vazu asezandu-se la o masa, ezita dupa care merse repede la o cabina telefonica si-l suna pe Silk.

- Puslamaua sta la taclale cu Lepski, raporta HI-FI.

Fata lui Silk se incorda. Astea erau vesti neasteptate si rele. Oare Frost ii turna acum la politie: ca Goble ii facuse o propunere de rapire? Dupa cateva clipe de gandire ajunse la concluzia ca nu. Cinci milioane pentru un om ca Frost reprezentau o tentatie mult prea mare ca sa se apuce sa toarne la politisti.

- Ramai in preajma lui dar ai grija sa nu te vada, spuse si inchise.

Asezati la o masa aflata intr-un colt, cu beri in fata, Lepski spuse:

- Te-ai invartit de o slujba dulce.

Zambi larg:

- Toata politia din oras il sprijina pe domnul Grandi. El are grija de noi si noi avem grija de el. Fata lui este in siguranta.

Frost aproba dand din cap cu fata lipsita de orice expresie:

- Asa mi-a spus si Jack.

- Ai intalnit-o?

Frost nega clatinand din cap:

- Inca nu. Saptamana aceasta sunt in tura de noapte. Pana acum nu l-am intalnit decat pe Amando.

- Este o javra, spuse Lepski strambandu-se. Il toaca pe sef in fiecare saptamana de cel putin doua ori. Are o idee fixa ca fata o sa fie rapita.

Lepski rase:

- Cum s-ar putea sa fie rapita? Ii explicam mereu si mereu dar nu se lasa.

- Asta trebuie sa faca pentru banii care-i primeste, spuse Frost.

- Cred ca ai dreptate.

Privirea de politist a lui Lepski il cerceta atent.

- Cand am auzit ca Amando l-a scos pe usa pe Joe Davis, si pe buna dreptate, am inceput sa ne interesam de tine.

Zambetul disparuse de pe fata lui Lepski.

- Am auzit ca ai obtinut slujba prin agentia lui Joe Solomon. Noi stim totul despre Joe. Nu este cetateanul nostru preferat. Asa ca l-am strans putin pe Joe si el ne-a aratat referintele tale. Ceea ce am citi acolo ne-a multumit: corespunzi pentru slujba aceasta. Am verificat si la N.Y.P.D. si la F.B.I. Verde din ambele parti.

Facu o pauza, dupa care continua:

- Ma sacaie totusi un amanunt: nu stai multa vreme intr-un singur loc.

Alta pauza:

- Poate ca ai jar la calcaie.

Mintea lui Frost lucra la viteza maxima. Deci politistii il pusesera la microscop. Numai ca si in el zacea prea multa experienta de politist ca sa se lase strans cu usa.

- Este o chestie oficiala sau faci numai discutie pana ni se incalzesc berile?

- Zi-i chestie oficiala!

Frost zambi:

- Prietene, as vrea sa ma fac bine inteles: discutia asta, ti-a spus seful tau sa mi-o pui sau nu faci decat sa te joci de-a curcanul istet?

Lepski se incorda. Nu avea aprobarea sefului pentru a-l strange cu usa pe Frost. Realiza ca se bagase singur pe teren alunecos.

Dadu din mana a nepasare.

- Nu ma intelege gresit. Lasa-ma sa-ti explic. Nu vrem ca fata lui Grandi sa fie rapita. In clipa de fata suntem siguri ca protectia ei este de suta la suta. Nu ai cum sa ajungi la ea daca nu ai un complice in interior iar daca apare un om in interior ea poate fi rapita. I-am cercetat pe toti de la vila: toti sunt okay. Acum ai aparut tu pe scena. Asa ca te cercetam si pe tine. Te prinzi?

Frost aproba dand din cap:

- Bineinteles, bineinteles, numai ca asta nu raspunde la intrebarea mea.

Isi termina tacticos berea.

- Ma interoghezi pentru ca asa ti-a dat ordin seful tau sau nu esti decat un detectiv sef care alearga dupa o promovare la exceptional?

Se apleca peste masa privindu-l tinta pe Lepski:

- Am fost si eu curcan. Stiu cum merge treaba. Stiu totul despre tipi ca tine care strang oamenii cu usa doar doar or sa capete o promovare. Am facut-o si eu, nici o problema. Numai ca pe mine nu ma strange nimeni cu usa! Asa ca du-te fuguta la seful tau si spune-i asa: am sa-i spun absolut tot ce vrea sa stie si asta din simplul motiv ca nu am nimic de ascuns. Dar eu nu ma las, repet, nu ma las inghesuit de un detectiv, chiar sef.

Se ridica in picioare:

- Crezi ca ai inteles ce ti-am spus, Lepski?

Lepski se uita lung la el si inainte sa gaseasca ceva de spus Frost ii zambi larg si iesi de pe terasa.

HI-FI si Frost ajunsera cam in acelasi timp la motocicleta si respectiv masina. HI-FI porni motorul puternic al motocicletei si il urma pe Frost pe strada principala.

Mintea lui Frost lucra cu febrilitate. Se simtea nelinistit. Adoptase comportarea cea mai potrivita fata de Lepski? Ultimul lucru pe care si-l dorea era sa-si faca dusman un curcan si nu unul oarecare, dar nu putea, pur si simplu nu putea, sa se lase strans cu usa de Lepski. Dadu din umeri. Poate ca nici nu era chiar asa de important. Ceea ce era cu adevarat important era ca politistii ajunsesera la aceeasi concluzie ca Silk: ca sa o rapesti pe Gina trebuia sa ai un complice in interior.

Frost o lua pe autostrada spre Miami. Mai avea cateva ore inainte de intoarcerea la vila Orchid si simtea nevoia sa se gandeasca in liniste. Traficul era subtire. Ca orice bun sofer se uita periodic in oglinda retrovizoare si il remarca pe HI-FI. Nu-l mai vazuse oare pe golanul asta si mai inainte? Frost se incorda. Isi aduse aminte ca il vazuse pe plaja pustie atunci cand statuse la umbra palmierilor pentru a reflecta. Si acum era din nou in apropierea lui. I se pusese oare o codita? Zambi. Il studie pe HI-FI in oglinda: un nimic, unul din golanii lui Silk.

Cand ajunse la Miami se juca putin pe strazile orasului: stanga, dreapta. Honda se tinu dupa el.

Deci avea codita?

Frost o lua inapoi spre Paradise City. Se simtea relaxat, ii veni chiar sa fredoneze un cantec mai vechi.

In apropiere de Paradise City iesi de pe autostrada si o lua pe un drum nisipos care ducea la plaja. Merse cat putu de aproape de malul marii dupa care opri, iesi repede din masina si o lua spre un palc de palmieri de mare auzind in spate zgomotul facut de motocicleta care se apropia.

Se ascunse dupa niste tufisuri mici si se lasa in genunchi. Auzi motorul motocicletei oprindu-se.

HI-FI era nervos. Isi parasi motocicleta si o lua incet pe poteca plina de nisip, cu fata plina de transpiratie. I se ordonase sa nu-l piarda din vedere pe Frost. Stia ca daca nu asculta ordinele banii pentru heroina nu mai apareau.

Ajunse intr-un mic luminis si privi intr-o parte si in alta la plaja pustie. Dupa care simti genunchii lui Frost infigandu-i-se in spate si cazu cu fata in nisip.

HI-FI gemu disperat cand simti niste degete puternice inlantuindu-i gatul. Incerca sa se lupte dar degetele se stransera mai puternic.

- Usurel, fiule, ii spuse Frost la ureche. Nu vreau decat sa-mi raspunzi la cateva intrebari. Esti de-ai lui Silk?

HI-FI se incorda, se zbatu, incerca in zadar sa scape de greutatea care il tinea ingropat in nisip.

- Nu te prosti, fiule spuse Frost desfacand stransoarea de pe gatul lui HI-FI.

Ii apuca bratul drept, i-l rasuci la spate si adauga:

- Vorbeste sau isi rup bratul!

HI-FI simti cum creste presiunea si durerea il facu aproape sa lesine.

- Silk te-a trimis?

- Da, da. Imi rupi bratul.

Frost ii dadu drumul si se ridica in picioare. HI-FI se rasuci pe spate si se uita cu ura la Frost.

- Nu incerca nimic fiule. Du-te inapoi la Silk si spune-i ca nu-mi place sa fiu urmarit. Data viitoare cand te mai vad agatat de mine iti rup bratul fara avertisment. Okay?

Se privira in tacere o vreme. HI-FI avusese de multe ori de a face cu politia asa ca stia sa recunoasca un curcan cand vedea unul.

- Okay, spuse incet si-l privi pe Frost indreptandu-se spre locul in care isi lasase masina.

CAPITOLUL 4

Mitch Goble tinand in mana un hot dog pe jumatate mancat, intra ca o furtuna in camera care avea ferestrele spre piscina de la Ace of Spades si in care Silk si Umney tocmai terminau un pranz copios.

- HI-FI a dat-o in bara! spuse Goble si se aseza greoi pe scaunul din fata lui Silk. Frost l-a prins, l-a tocat marunt si gunoiul asta drogat a ciripit.

Umney se uita socat la Silk dar aceasta dadu nepasator din umeri:

- Si ce-i cu asta? Frost este un fost curcan. E istet. Nu l-as fi bagat in combinatie daca nu as fi fost sigur ca-i merge mintea. Asa ca totul este okay. Acum stie ca suntem cu tunul pe el. Relaxeaza-te, Mitch. N-are nici un fel de importanta. Foarte bine! Daca este asa de destept il lasam singur. Iar noi asteptam.

Goble termina de mancat hot dog-ul isi sterse gura cu dosul palmei si se uita pofticios la resturile de la pranzul celor doi.

- Iti spun din nou, Lu, Frost s-ar putea sa fie prea destept pentru noi! Ma nelinisteste.

- Nu putem face nimic fara el.

Silk isi aprinse o tigara.

- Pot sa controlez situatia. Relaxeaza-te. Treaba merge cum trebuie. Tu ai plantat samanta. Un tip ca Frost o sa se gandeasca la ce inseamna cinci milioane pentru el. Ii dam timp de gandire. Peste cateva zile o sa vina aici ca sa se culce cu Marcia, acesta o sa fie pretextul dar el o sa vina de fapt ca sa discutam afaceri. Eu o sa fiu aici ca sa discut afaceri. Imediat ce o sa-l conving ca poate sa puna laba pe bucatica lui de cinci milioane o sa intre in hora.

- Dar te rog tine ochii pe el, spuse Mitch. Tu esti smecher, eu sunt smecher, Ross este smecher, te rog ai grija sa nu ne arate la toti trei ca el este mai smecher.

*

In timp ce ei discutau Frost manca cu Jack Marvin friptura de vita cu garnitura de fasole verde.

- M-am intalnit cu amicul tau, Tom Lepski, spuse Frost pe un ton nepasator.

- Chiar asa? spuse Marvin zambind incantat. E un politist dat dracului. Pun pariu pe ce vrei ca atunci cand seful cel mare o sa iasa la pensie Tom o sa devina tata la toti politistii de aici. Doamne, cat poate sa munceasca! Este asa de ambitios incat daca isi pune ceva in cap nimic nu-l poate opri.

- Mda. A incercat sa faca pe nebunul cu mine dar l-am pus cu botul pe labe.

Lui Marvin i se opri mancarea in gat:

- Ce vrei sa spui?

- Amicul tau a inceput sa ma mitralieze cu intrebari. Baietii au facut niste sapaturi in ceea ce ma priveste - mi se pare normal. Mi-a spus ca il sacaie faptul ca nu am reusit niciodata pana acum sa-mi pastrez prea multa vreme o slujba. Nu am nimic de ascuns dar nu ma las strans cu usa de un politist ambitios. Asa ca m-am dat si eu la el. Daca seful cel mare vrea raspunsuri nu are decat sa intrebe. Dar eu nu ma las interogat la o bere de un parlit de detectiv, chiar si sef.

Marvin puse jos tacamul si-si freca ganditor barbia:

- Poate nu ai procedat cum trebuie, Mike. Tom este cam scortos; este mai bine sa-l ai prieten decat dusman.

- N-am nici un motiv sa fiu nelinistit, spuse Frost scurt, ridicandu-se in picioare. Asa, intre noi doi, am sa-ti spun ca nu dau doi bani pe amicul tau. L-am citit. E ambitios, mare smecherie, si eu am fost ambitios cand eram in uniforma. Okay, nu asta este problema, problema este ca nimeni nu strange surubul cu mine.

Se intinse indelung dupa care adauga:

- Ceva deosebit astazi?

Marvin se ridica si el cu o privire ingrijorata.

- Rutina si iarasi rutina. Trebuie ca se simte al dracului de singura. Imi pare rau pentru ea. Si-a petrecut toata dupa amiaza cu dobermanii. Se intelege cu ei mai bine decat ma inteleg eu.

Frost memora aceasta frantura de informatie.

- Vrei sa spui ca dobermanii o accepta?

- Vreau sa spun ca o iubesc. Are ea metoda ei pentru caini.

"Si metoda ei pentru barbati" isi spuse Frost.

Dupa ce Marvin pleca iar Suka stranse farfuriile, in tacere, fara sa-l priveasca pe Frost, facand numai o mica plecaciune in directia lui, Frost se duse la panoul de semnalizare de langa monitoare si-l studie atent.

Pana acum nu se obosise sa se uite la panou mai indeaproape. Pe randul de sus erau becuri rosii care semnalizau orice incercare de penetrare a sistemului. Sub el era un rand de comutatoare care erau marcate: neutralizare gard, alarma casuta 1 si 2, fluier pentru caini, alarma F.A. Pe al treilea rand erau butoane marcate: alarma politie, alarma F.B.I., alarma pompieri. In fine, jos de tot, era un singur comutator pe care scria: intrerupator general.

Frost presupuse ca "alarma F.A." insemna alarma pentru dormitorul lui Amando.

Calul troian!

Era suficient sa apesi cateva butoane pentru ca resedinta lui Grandi sa devina vulnerabila.

Se instala confortabil in unul din fotoliile din fata monitoarelor, puse pe celalalt o ceasca de cafea si se gandi la Silk: un tip periculos, mortal de periculos. Frost se misca nelinistit. Sa zicem ca accepta sa fie "omul din interior"? Ce l-ar fi impiedicat pe Silk ca imediat ce punea mana pe Gina sa bage niste plumb in Frost. Se misca iar in fotoliu nelinistit. Stia acum ca Silk este un tragator mai bun decat el. Daca actiona ca "omul din interior" cum putea sa fie sigur ca va pune mana pe cele cinci milioane si sa scape cu pielea neciuruita? Si de asemenea cum de era sigur Silk ca poate sa o stearga cu rascumpararea?

Frost bau cafeaua nervos. Trebuia sa afle care era planul lui Silk si dupa aceea, daca se decidea sa fie complicele din interior, sa gaseasca o cale sigura pentru a-si salva viata si banii. Inca intorcea problema pe toate fetele cand auzi un ciocanit puternic in usa din spatele lui si apoi brusc usa se deschise.

Amando intra in incapere.

- E liniste, Frost? intreba cu vocea lui joasa si suierata.

Frost se ridica in picioare. Se gandi ca macar pe sarpele acesta il pusese la punct si-si ascunse un zambet. Reusise sa-l zgaltaie.

- Da, domnule, spuse. Nimic de raportat.

Amando dadu din cap, ochii lui masurandu-l de sus pana jos pe Frost.

- Ramai vigilent! Domnul Grandi va sosi aici la sfarsitul saptamanii. O sa vrea sa te vada.

- Da, domnule.

Amando nu-l slabea din ochi.

- Asta nu este o slujba pentru un om cu fizicul tau. Ti-am studiat dosarul. Se pare sa nu ruginesti prea mult intr-o slujba.

- Imi plac schimbarile, domnule, spuse Frost incet. Munca de agent de securitate iti ofera schimbari. De aceea am si ales-o. Imi inchipui ca nici aceasta slujba nu este permanenta, nu-i asa?

- Nu, nu as zice ca este permanenta. Sper ca domnisoara Grandi va fi in afara de orice pericol in cateva luni.

- Ma bucur pentru dumneavoastra ca ganditi asa, domnule. Din experienta mea eu cred ca domnisoare Grandi o sa fie totdeauna in pericol, mai mic sau mai mare.

Amando se holba la el in tacere o lunga perioada dupa care ii intoarse spatele si iesi din camera fara sa comenteze.

A doua zi dimineata cand Marvin veni sa-l schimbe la ora opt Frost ii povesti discutia avuta cu Amando.

- Se pare ca o sa-ti pierzi slujba asta care isi place asa de mult, Jack, spuse Frost batjocoritor.

Marvin se stramba:

- Ai avut mare curaj sa-i spui ce i-ai spus dar ai dreptate. Cat timp vorbim de miliarde o incercare de rapire o sa fie intotdeauna probabila.

Dadu drumul la filtrul de cafea.

- S-ar putea ca Grandi sa-si dea seama ca nu o poate tine inchisa aici la infinit dar care este solutia sa ma bati si nu stiu.

- Asta-i bataia de cap a lui Grandi, spuse Frost. Nu o sa ma impiedice sa dorm.

Dupa un somn de patru ore se barbieri, facu un dus si dupa aceea suna la Spanish Bay Hotel. Ceru sa vorbeasca cu domnisoara Goolden.

Marcia raspunse atat de repede incat Frost nu se putu abtine sa nu pufneasca in ras.

- Ce s-a intamplat, iubitel, unde ai fost? il intreba. Mi-ai lipsit.

- Si tu mi-ai lipsit. Uite care-i treaba papusico, ce-ar fi sa petrecem dupa amiaza la plaja? N-am chef de lux. Ia-ti numai costumul de baie si hai sa ne pierdem pe plaja.

- Bineinteles, dragule. Minunat! Ce-ar fi sa treci sa ma iei de la hotel pe la doua?

- Dar poate ca esti ocupata, spuse Frost, ranjind incet. Nu trebuie decat sa-mi spui. Am sa inteleg.

Instructiunile pe care ea le primise de la Silk erau foarte clare: "Stai cu el, tine-ti ghearele infipte in el."

- Nu-i nici o problema dragule. Te astept. Pa acum.

Si inchise. Dupa care il suna imediat pe Silk:

- Vrea sa mergem sa inotam. Zice ca nu are chef de lux.

- Face pe nebunul, spuse Silk. Uite ce trebuie sa faci.

Marcia asculta cu fata ingrijorata iar dupa ce Silk termina spuse:

- Okay, asa am sa fac dar ma nelinisteste. Este ceva la el care ma face sa nu am incredere in el.

Silk rase. Era un sunet care intotdeauna ii provoca Marciei fiori pe sira spinarii.

- Dar cand ai avut tu incredere ultima oara intr-un barbat?

Facu o pauza si continua:

- Treaba este foarte importanta, asa ca ai grija!

Amenintarea din vocea lui era clara. Silk inchise.

Marcia simti gheata pe sira spinarii in timp ce punea receptorul jos. Silk reusise sa-i inoculeze o asemenea spaima fata de el incat Marcia se simtea fara aparare in fata lui. Acum cativa ani, pe cand avea apartamentul in Miami, Ross Umney venise sa-i faca o vizita. Desi nu-i spusese acest lucru ea stia ca venise trimis de Silk.

- Vreau sa-ti explic ceva, papusico, intrase Umney in subiect dupa ce se trantise confortabil intr-un fotoliu. Lu este un asasin de profesie. Isi castiga painea eliminand golanii care ii stau in cale. Nu este genul cu care sa te joci. El crede ca i-ai putea fi folositoare asa cum eu ii sunt de folos, asa cum Mitch ii este de folos. Asa ca atunci cand are nevoie de o pasarica matasoasa pentru a-l lucra pe un tip tu o sa fii aceea.

Marcia nu facuse degeaba trotuarul timp de patru ani. Devenise o dura. Asa ca ii rasese in nas:

- Spune-i unchiului Lu sa si-o traga singur. Nu lucrez pentru nimeni altcineva decat pentru mine. Sus, in picioare, frumosule, si roiu'!

Umney ii zambise trist:

- Haide, iubire, concentreaza-te! Are nevoie de o pasarica matasoasa. Inaintea ta a incercat cu alte puicute care i-au vorbit asa cum ai vorbit si tu acum.

Scoase dintr-un buzunar doua poze colorate si, aplecandu-se in fata, i le aruncase in poala:

- Uite ce le-a facut. Lu este un expert in acizi.

Pozele erau asa de oribile incat Marcia le aruncase pe podea de parca frigeau.

Tremurand se uitase la Umney.

- Mie nu mi-ar face asa ceva, sunt nepoata lui.

- I-ar face asa ceva si mamei lui daca nu ar coopera, spusese Umney zambind din nou trist. Cand are nevoie de tine, sari. Asa merge treaba, papusico, daca vrei sa nu-ti pierzi sarmul.

Si plecase.

Marcia ridicase pozele de pe podea le studiase si apoi le rupsese in bucatele mici.

Din acel moment devenise sclava lui Silk. Dintotdeauna placerea ei cea mai mare fusese sa stea in fata unei oglinzi si sa-si admire frumusetea. Pur si simplu nu putea accepta ideea ca fata ei ar putea fi redusa la o masa de carne vie asa cum vazuse in fotografii.

Trecuse un an de zile inainte ca Silk sa o sune:

- Puicuto, mergi deseara la ora noua la hotelul Sheraton, apartamentul paisprezece, i-a spus. Esti asteptata. Fa-ti numarul tau de mare clasa. Ross o sa-ti dea o pilula. Pune-i-o tipului in bautura. Cand adoarme, sterge-o. Nu-i asa ca este simplu?

Vocea ii devenise amenintatoare:

- Vezi ce faci!

La putin timp venise la ea acasa Umney si ii inmanase un plic mic in care e afla o pastila galbena:

- Ai grija de tenul tau, ii spusese zambind.

A doua zi dimineata Marcia citise in Paradise Herald ca un oarecare domn Ballinski fusese gasit mort in patul sau de la hotel. Primele cercetari lasau sa se inteleaga ca tipul se sinucisese tragandu-si un glont in cap. Se stia ca este sub o mare presiune financiara. Domnul Herman Radnitz, binecunoscutul finantist, facuse o oferta de preluare a firmei lui Ballinski dar acesta declarase public ca numai peste trupul sau mort va putea domnul Radnitz sa-i preia firma. Este adevarat ca firma se confrunta cu unele probleme de management. Redactorul de la rubrica "probleme financiare" a ziarului Paradise Herald era de parere ca domnul Radnitz putea sa revitalizeze firma si credea ca, stiind acest lucru, disperat, domnul Ballinski se impuscase.

Marcia realizase cu o tresarire incontrolabila ca devenise complice la crima.

Mai trecuse un an. Silk o sunase din nou si-i daduse instructiuni cum sa agate un anumit om de afaceri. Ea ascultase orbeste instructiunile dar nu mai avusese puterea a doua zi dimineata sa citeasca ziarele. Stia ca omul era mort.

Dupa aceea mostenise Ace o Spades. Se gandise prosteste ca era in sfarsit libera numai ca Silk aparuse imediat. Ii spusese ca Ace of Spades era, dupa parerea lui, cel mai bun cartier general al bandei. Terorizata, Marcia ii cedase patru din camerele de deasupra restaurantului pentru el, Umney si Goble. Cei trei se mutasera si de atunci Marcia ii avea pe cap.

De patru luni de zile Silk nu-i daduse nici un fel de ordine si Marcia incepuse sa spere ca Silk nu mai avea nevoie de ea si o sa o lase in pace sa se ocupe de club si de afacerea ei de call girl. Sperase degeaba pentru ca aparuse proiectul acesta nebun de rapire si ea era in mijlocul afacerii!

Silk ii spusese cu vocea lui linistita si mortala:

- Avem nevoie de tipul acesta, puicuto. Agata-l si tine-ti ghearele infipte in el. Intelegi?

Da, intelegea. Fotografiile acelea oribile erau inca foarte prezente in mintea ei.

Acum, dupa ce inotasera in ocean, ea statea langa Frost, la umbra unui palmier. Departe, lumea se zbenguia in apa si pe plaja dar in locul pe care il alesesera erau izolati.

Frost parea adancit in ganduri. Statea cu ochii inchisi. Ea il privi ingrijorata dupa care isi spuse ca trebuie sa preia initiativa. Il mangaie pe slip si reactia fu instantanee insa el o lovi peste mana si se ridica in sezut.

- Hai sa stam de vorba, ii spuse, privind in jos la ea. Nu am venit aici pentru distractie sau ca sa ne jucam, nu-i sa?

Ea incerca sa se arate surprinsa.

- Ce spui acolo, iubitel?

- Am spus ca vreau sa stam de vorba. Silk are nevoie de mine. M-am prins cum sta treaba. Esti nepoata lui deci esti si tu in gasca. Esti o curva profesionista. Treaba cu sexul nu inseamna nimic pentru tine. Mi se pare corect numai ca nu te amagi ca ma pacalesti. Asta vreau sa-ti spun.

Marcia se gandi din nou la pozele alea oribile. Se ridica si ea si-si inlantui genunchii cu bratele.

- Da, Mike. Silk are nevoie de tine dar si eu am nevoie de tine, spuse ea linistit. Restaurantul lucreaza in pierdere. Am sperat sa fie sursa mea de venituri pentru restul vietii dar fara o injectie de bani, si inca una zdravana, se va topi ca untul la soare. Lu a venit cu ideea asta sa scoata o rascumparare mare de la Grandi. A facut un plan foarte bun dar care nu poate fi pus in aplicare fara tine. Tu vei lua cinci milioane. Daca te intereseaza o astfel de suma vorbeste cu Lu. Totul este atat de simplu.

- Si care este planul lui?

- O sa-ti spuna el.

- Tie ti-a spus?

Ea nega dand din cap.

- Nici nu vreau sa stiu, Mike. Sarcina mea a fost sa te gasesc. Am vorbit cu o groaza de tipi inainte sa ma hotarasc ca tu esti omul de care are nevoie Lu. Voi primi pentru ca te-am gasit cinci sute de mii de dolari. Cu suma asta restaurantul si clubul vor supravietui.

- Si ce te face sa crezi ca Silk iti va da banii daca primeste rascumpararea?

- Nu trebuie sa-ti faci griji din cauza partii tale, Mike. Silk este un profesionist. Nu este un tepar. Imi va da partea mea si-ti va da si tie partea care ti se cuvine. Asta sa-ti fie cea mai mica grija.

- Si care ar trebui sa-mi fie grija cea mare?

- O sa-ti spuna el.

Frost isi scarpina barbia privind la apa marii. Cinci milioane de dolari! Ce pierdea daca vorbea cu Silk? Daca Silk nu-l convingea putea oricand sa arunce cartile.

- Okay, am sa stau sa-l ascult dar asta nu inseamna ca sunt deja omul lui din interior.

Marcia inspira adanc de usurare.

- Hai sa nu pierdem timpul. Hai sa mergem! E la restaurant.

- Lasa-l sa naduseasca, spuse Frost aratand cu degetul spre slipul ei. De ce porti chestia asta?

"Barbatii!" gandi Marcia desfacandu-si snurul slipului. "Niste animale cu totii!"

*

Stateau asezati in jurul mesei mari din camera cu vederea spre piscina. Silk era flancat de o parte si de alta de Umney si de Goble. Frost statea in capatul indepartat al mesei pe care erau asezate pahare, doua sticle de scotch si o tava mare cu sandwichuri. Goble era singurul care manca. Degetele lui actionau ca un metronom: la intervale regulate ridicau cate una din operele culinare facute cu mare grija si o carau la malaxorul falcilor sale.

- Lucrez la ideea asta de ceva timp, spuse Silk uitandu-se la Frost. Potul este de douazeci de milioane de dolari dar nu este cale de a ajunge la fata daca nu ai un om in interior. Iti ofer un loc in echipa si sunt dispus sa-ti platesc cinci milioane de dolari.

Frost rasuci in maini bolul sau plin cu scotch.

- Am stat de vorba cu detectivul sef Lepski, spuse. Mi s-a soptit ca este un curcan foarte istet. Lasa-ma sa-ti reproduc exact vorbele lui: "Nu vrem ca Gina Grandi sa fie rapita. Grandi are grija de noi asa ca si noi avem grija de el. In momentul de fata stim ca fata se bucura de siguranta totala. Nu ai cum sa pui laba pe ea daca nu ai un complice in interior, dar daca apare un «om din interior» atunci ea ar putea fi rapita".

Frost facu o pauza si se uita tinta la Silk.

- Exact asa s-a exprimat. Deci eu sunt de acord sa fiu "omul din interior", fata este rapita si beleaua pica pe mine. Nu aceasta este ideea mea de a face cinci milioane.

Silk zambi:

- Ca sa fiu sincer nici a mea. Numai ca beleaua nu o sa cada pe tine, Mike. Va cadea pe Jack Marvin.

Frost intepeni:

- Marvin? Ce dracu' facem aici? Ne jucam cu vorbele? Fii foarte atent

Silk ridica mana:

- Relaxeaza-te! M-am gandit mult la acest aspect. Am trait in orasul acesta cincisprezece ani si stiu totul despre curcanii de aici. Isi cunosc meseria. Cred chiar ca sunt printre cei mai buni. Inca de cand am inceput sa ma gandesc la planul acesta am stiut ca daca fata este rapita vor ghici ca a fost un complice in interiorul vilei. Am stiut ca il vor controla la sange pe cel care ii va lua locul lui Joe Davis. Acum asculta foarte atent ce am sa-ti spun: Mike, eu imi protejez organizatia. Intreaba-i pe Ross si pe Mitch. Nu i-am lasat niciodata balta.

Privi la stanga si la dreapta sa:

- Corect?

- Corect, spuse Goble bagand in gura o sardina care se odihnea pe o felie de paine prajita.

Umney aproba dand din cap.

- Deci okay, continua Silk. Curcanii au doi suspecti probabili pentru "omul din interior": pe tine si pe Marvin. Am de gand sa-i fac sa puna tunul pe Marvin.

Frost se apleca inainte cu ochii scanteindu-i:

- Zi mai departe. Cum ai de gand sa-l bagi in fata pe Marvin? Lasa-ma mai intai sa-ti spun ceva: Lepski si cu Marvin sunt prieteni la catarama. Marvin are o reputatie de beton ca fiind un fost politist cinstit si devotat. Gandesti stramb.

Silk zambi din nou.

- Cand potul este de douazeci de milioane cine dracu' pe lumea asta este cinstit si devotat?

- Cinci milioane, spuse Frost.

- Nu, douazeci de milioane. Povestea pe care o pun la cale zice ca Marvin si-a insusit toate cele douazeci de milioane. Uite cam ce or sa creada curcanii: Se zice ca intr-o noapte Marvin s-a hotarat sa rapeasca fata. Cele douazeci de milioane s-au dovedit o ispita mult prea mare pentru a-i rezista. Are toate atuurile. Nu are nici o problema sa stapaneasca cainii. Nici o problema aici. Va fi in schimbul de noapte. Tu ai sa dormi in casuta ta. Nu prezinti nici o problema pentru el. El merge in camera fetei, ii trage una la bila, o cara pana jos la port, o urca in salupa si pe aici ti-e drumul. A doua zi dimineata te duci sa-l schimbi; nu-l gasesti. Dai alarma: a disparut Gina. Amando il avertizeaza imediat pe Grandi. Tu ramai sa primesti mesaje de la rapitor. Grandi citeste biletul de rascumparare: "plateste, fara politie sau lichidam fata". Grandi nu va chema curcanii. Asteapta. Dupa care Marvin telefoneaza. Da instructiuni privind plata rascumpararii si spune ca nu discuta decat cu tine. Grandi plateste si tu imi dai mie rascumpararea dupa care te intorci la vila si esti baiatul cel bun.

Facu o pauza.

- Cum ti se pare pana acum?

- Aiureli! spuse Frost, desi inima ii batea nebuneste. Spui ca Marvin o sa dea telefon. La telefonul lui o sa raspunda Amando. Vocea lui Marvin este foarte deosebita. Nu o poti confunda si nu-mi spune ca Marvin o sa coopereze. Va trebui sa-i imitati vocea si nu va tine.

Silk era in dispozitie zambitoare.

- Marvin va coopera. Cand fac un plan ma organizez in cele mai mici detalii. Ross il studiaza pe Marvin de trei luni. Aici este o chestie pe care tu nu o stii. Casatoria lui Marvin nu a tinut dar are un fiu in varsta de trei ani. Noi putem pune mana pe pusti. Deci aici nu este nici o problema: Marvin va coopera.

Frost se foi in scaun cu mintea vigilenta.

- Deci, okay, beleaua se muta de pe capul meu pe capul lui Marvin, spuse. Grandi imi da rascumpararea si eu ti-o dau tie. Pana aici este perfect pentru tine dar eu ce fac? Tu poti foarte bine sa dispari dupa ce iti dau banii si eu raman de papagal.

Silk isi mai turna putin scotch si adauga un cub de gheata.

- Nu-ti folosesti de loc capul, spuse. Nu-i nimic. Am sa-ti demonstrez ca partea ta este garantata. Dar mai tarziu. Acum am sa-ti spun ceea ce o sa se intampla in realitate. Nu ceea ce or sa-si inchipuie curcanii ca s-a intamplat ci cum se vor intampla de fapt lucrurile.

- Ascult, spuse Frost.

- Mai sunt cateva detalii care trebuie puse la punct dar in linii mari acesta este scenariul. Voi schimbati turele o data pe saptamana, corect?

Frost aproba dand din cap.

- Okay, deci tu esti in schimbul de zi si Marvin in schimbul de noapte cand rapim fata. La ce ora ii predai schimbul lui Marvin?

- La opt seara. Dupa aceea luam cina impreuna si pe urma sunt liber.

- Si fata ce face? Mananca singura?

- Nu stiu. S-ar putea. S-ar putea sa manance cu Amando dar ma indoiesc.

- Acesta este un lucru pe care vreau sa-l afli. Am sa-ti dau pastile de dormit. E o marfa mai speciala: au actiune intarziata. Treaba ta este sa pui cate o pastila in paharele lui Marvin, Amando si al fetei.

Silk ranji:

- Doar vrei sa pui laba pe cinci milioane, nu-i asa? Daca nu poti sa le droghezi bauturile operatia cade dar, stiindu-te istet, sunt sigur ca poti sa rezolvi. Okay, pastilele isi fac efectul dupa sase ore si cand isi fac efectul il scot din circulatie complet pe "pacient". Deci fata, Amando si Marvin sunt departe de lumea reala. Daca, sa presupunem, ii droghezi la opt seara atunci la ora doua dimineata te duci la camera de garda unde Marvin sforaie linistit, neutralizezi gardul si bagi cainii in tarcul lor. Fluierul se declanseaza daca apesi butonul din dreapta, sau ma insel?

Frost se holba la el.

- De unde dracu' stii tu chestia asta?

Silk dadu din mana spre Umney care ranjea satisfacut.

- Ross stie sa faca rost de informatii. L-a vrajit pe tipul care a montat partea de electronica. Ross poate sa scoata informatii de la un surdomut. Noi stim mai mult decat tine despre schema electronica a sistemului de paza al vilei. Deci bagi cainii in tarc si neutralizezi gardul. Dupa care noi trei sosim cu barca. Nici o problema aici. Rapirea va avea loc la ora trei si jumatate dimineata. Nu o sa fie nici dracu' prin preajma. Noi incarcam fata si pe Marvin, amandoi drogati, in salupa lui Grandi si o stergem. Ross se intoarce cu barca cu care am venit.

Silk facu o pauza dupa care se apleca inainte si continua:

- Acum am sa repet: sarcina ta este sa le pui pastilele in bautura, sa neutralizezi cainii si gardul si dupa ce ai facut asta sa te intorci inapoi in patut. Nu e chiar asa o corvoada pentru cinci milioane, ce zici?

Frost se gandi dupa care spuse:

- Destul de destept gandit dar tot nu mi se pare in regula. Asa cum vad eu treaba s-ar putea sa pui laba pe fata dar ce se intampla dupa ce rascumpararea este platita?

Indrepta degetul aratator catre Silk:

- Imediat ce rascumpararea este platita si isi recupereaza fata Grandi cheama curcanii. Si imediat ce curcanii preiau afacerea treaba incepe sa friga. Imediat ce-l eliberezi pe Marvin, acesta o sa vorbeasca. Reputatia lui este nepatata. Daca el spune ca a fost drogat, politistii or sa-l creada asa incat beleaua se transfera automat pe capul meu. Te-ai gandit la acest aspect?

Silk sorbi tacticos din pahar.

- Am spus eu in vreun moment ca Marvin o sa fie eliberat?

Frost se holba la fata rece, dura, vicioasa si simti un fior pe sira spinarii.

- Vorbim de un scor de douazeci de milioane, spuse Silk pe o voce linistita, aproape soptita. Nu trebuie sa ne facem griji in privinta lui Marvin.

Fata lui brazdata de cicatrice era ca o masca de piatra.

- Am sa ma ocup de el. Marvin nu va fi niciodata gasit asa incat banuiala va fi si va ramane pentru totdeauna asupra lui. Te prinzi?

Frost simti ca inima lui rateaza o bataie. Deci nu urma sa fie un caz de rapire de douazeci de milioane de dolari ci urma sa fie ceva mult mai frumos: rapire asociata cu crima. Dupa care mintea lui se comuta automat pe perspectiva de a capata cinci milioane de dolari. Marvin nu insemna nimic pentru el. Cinci milioane, da!

- Deci, okay, spuse. Nu trebuie sa-mi fac griji din cauza lui Marvin.

Simti ca gura ii este asa de uscata incat facu o pauza pentru a sorbi din pahar:

- Si Gina?

- Nici aici nu este vreo problema, spuse Silk lasandu-se pe spatarul scaunului. Ea este returnata proprietarului. A fost drogata. Nu va sti nimic din ce s-a intamplat. Va ramane drogata pana in momentul in care ajunge acasa. Nici o problema.

- Si unde o s-o tii pana cand se plateste rascumpararea?

- Am avut grija, nu te preocupa.

- Si totusi, unde? insista Frost.

Silk il privi fix. Singurul lui ochi bun capata deodata o privire amenintatoare. Ochiul de sticla insa continua sa capteze si sa reflecteze lumina puternica a soarelui care intra pe fereastra mare.

- Toate la randul lor, spuse. Ce parere ai la ceea ce ti-am spus pana acum, crezi ca putem sa rapim fata?

Frost invarti intre degetele transpirate paharul cu scotch in timp ce se gandea intens. Goble intinse din nou mana spre tava si lua un sandwich cu felii subtiri de peste afumat. Umney se lasa pe spate cat de mult ii permitea spatarul scaunului, isi intinse bratele musculoase si casca lung si cu pofta. Silk, nemiscat, fara sa clipeasca, il privea fix pe Frost.

Acesta spuse dupa o lunga pauza:

- In linii mari, da. Dar sunt complicatii. Cainii sunt o problema. Am o cursa de optzeci de metri de facut de la casuta mea la camera de garda pentru a ma ocupa de neutralizarea sistemului de alarma. S-ar putea sa fiu inhatat de caini inainte de a ajunge la camera de garda. O sa am de asemenea probleme cu drogarea bauturilor.

Buzele lui Silk schitara un ranjet:

- Astea reprezinta bineinteles motivele pentru care tu primesti cinci milioane de dolari. Te-am ales pe tine pentru ca esti destept.

Facu o pauza pentru a sorbi din pahar dupa care puse paharul jos si-l privi tinta pe Frost:

- Acum te intreb: te bagi sau nu?

Frost se gandi din nou la Marvin. Crima! Si din nou se gandi la ce ar insemna pentru el sa aiba cinci milioane de dolari.

Isi termina bautura si puse paharul jos:

- Inca nu am vorbit despre rascumparare, spuse. Pentru mine asta este intrebarea de o suta de puncte. Cum ma convingi ca am sa primesc cinci milioane de dolari si ca am sa apuc sa-i cheltuiesc in liniste si pace? Convinge-ma si iti spun daca ma bag sau nu.

Silk il studie in tacere dupa care facu din mana catre Umney si Goble:

- Okay, baieti, spuse. Mergeti afara sa bagati ceva aer proaspat in plamani.

Umney se ridica imediat in picioare si o lua spre usa. Goble sterpeli in trecere doua sandwich-uri si il urma pe Umney afara din camera.

Silk sorbi din pahar, isi aprinse o tigara si-l privi direct pe Frost.

- Deci acum suntem intre patru ochi, spuse. Ceea ce urmeaza este strict intre noi doi. Am de gand sa fac treaba asta, cu tine sau fara tine. Ma intrebi despre partea ta. Asa cum spui asta este intrebarea de o suta de puncte. Inainte chiar de a ma gandi cum am sa fac ca sa rapesc fata am rezolvat problema aceasta. Care este smecheria sa pui laba pe douazeci de milioane de dolari si sa nu poti sa le cheltui? Eu am gasit solutia ca noi sa putem cheltui banii in liniste si cand spun noi ma refer si la tine. Daca iti spun care este solutia ai trecut de punctul limita si ai intrat in zona in care nu mai este intoarcere, asa cum Ross si Mitch au trecut de punctul in care puteau sa renunte. Daca ei cedeaza nervos si fac pasul inapoi ei stiu ca am sa-i omor.

Silk incerca sa zambeasca feciorelnic:

- Imi castig bucata amarata de paine omorand oameni. Ross si Mitch stiu asta si m-am gandit ca ar fi bine sa stii si tu. Inainte de a-ti spune care este solutia pentru a cheltui linistiti banii as vrea sa te gandesti bine la ce ti-am spus pana acum. Acum este randul tau sa ma convingi, ca am ales corect "omul din interior". O sa vreau sa stiu cum te vei ocupa de caini; o sa trebuiasca sa-mi spui cum o sa pui pastilele in paharele lui Marvin, Amando si al fetei; o sa fiu curios sa aflu cum vei neutraliza gardul. Cand o sa ma convingi ca poti sa faci toate astea, cand o sa-mi confirmi ca te bagi, am sa-ti spun si eu cum vom cheltui banii fara sa ne doara capul, si te asigur ca am solutia.

Frost ezita dupa care dadu din umeri:

- Ei bine, o sa-mi pun creierii sa faca gimnastica.

Dupa care impinse in spate scaunul si se ridica in picioare.

- Exact asa sa faci, spuse Silk. Inainte de a pleca vreau sa-ti zic ceva important: daca nu te duce mintea sau nu ai sange in valve ca sa lucrezi cu mine nu-mi esti de nici un folos si nici tie nu-ti esti de nici un folos. Eu iti garantez cinci milioane de dolari dar eu nu dau atatia bani unui tip cu tarate in cap in loc de creier. Deci, sambata dimineata vii aici si ma convingi ca stii si poti sa te ocupi de caini, sa neutralizezi gardul si sa pui pastilele in pahare. O sa trebuiasca sa ma convingi si eu sunt un tip greu de convins. Deci, okay, ma convingi. Dupa aceea imi spui daca te bagi sau nu. Daca imi spui ca te bagi ai depasit punctul de la care mai exista razgandire. Dupa aceea eu iti spun cum putem cheltui banii in liniste si te asigur ca stiu cum. Dar daca nu stii cum sa-ti faci treaba sau nu te tin nervii o stergi urgent din Paradise City si-ti tii fleanca inchisa.

Batu cu aratatorul in masa:

- Vreau sa-ti fie foarte clar un lucru. Fac treaba asta orice ar fi. Am sa astept pana gasesc un alt paznic. Asta inseamna sa astept dar am asteptat deja. Dar sa spunem ca-ti trece prin minte ca poti sa faci rost de ceva bani daca te duci la politie si descarci sacul. Okay, deci te duci la curcani si le spui ca am de gand sa rapesc fata.

Silk trase salbatec din tigara:

- Daca faci asta, okay, nu va fi nici o rapire da eu am sa fiu liber. Pentru ca nu ai nici o dovada ca eu pun la cale rapirea. O sa fie cuvantul tau impotriva cuvantului meu. Copoii nu ma au cu nimic la mana, dosarul meu este alb. O sa le spun ca esti sonat numai ca eu ii stiu bine pe copoii de aici si stiu ca or sa ma tina la microscop asa ca am sa fiu baiat cuminte: nici o rapire si am sa pierd cinci milioane de dolari.

Se apleca spre Frost si acesta nu stiu care dintre ochi este mai infiorator: ochiul sanatos in care vedea mai multa ura decat vazuse in o mie de perechi de ochi sau ochiul de sticla pe care razele soarelui il faceau sa straluceasca ireal.

- Daca versi la politie nu mai ai mult de trait. Nu exista nicaieri o gaura suficient de adanca in care sa te poti ascunde. Nu-ti fa nici un fel de iluzii: am sa vin dupa tine. Si fi foarte sigur ca am sa vin ca sa te ucid.

*

Frost petrecu ultimele doua ore inainte de a prelua schimbul de la Marvin stand in casuta lui si gandind adanc.

Desi i-ar fi facut placere sa se gandeasca la ce o sa faca cu cinci milioane de dolari mintea i se intorcea mereu la Silk. In timpul scurtei perioade in care fusese detectiv Frost avusese de a face cu destui banditi periculosi. Avusese de a face chiar si cu niste asasini ai Mafiei dar nici unul nu se putea compara cu Silk. Frost isi dadea seama ca Silk este un profesionist de top, de primele locuri in top, ca este mortal de periculos! "Iti garantez ca am solutia pentru a cheltui fara probleme rascumpararea". Treaba asta venind de la un tip de calibrul lui Silk insemna pur si simplu ca, intr-un fel sau altul, rezolvase problema cheltuirii banilor si mai insemna ca, daca Frost alegea sa intre in combinatie, urma intr-adevar sa primeasca cinci milioane de dolari pe care sa-i poata cheltui fara dureri de cap. Era aproape sigur ca daca se hotara sa arunce cartile nu va parasi viu Paradise City. Silk nu si-ar fi asumat niciodata riscul ca el (Frost) sa macane. Frost se foi nelinistit. Urma sa aiba un mic accident. Era sigur de acest lucru.

"Asa incat" isi spuse " va trebui sa ma bag!"

Acum, erau probleme de rezolvat: cum sa le puna celor trei in pahare pilula. Asta era problema cea mai mare. A doua problema era neutralizarea cainilor. Si acest aspect prezenta dificultati. Neutralizarea gardului era joaca de copil daca reusea sa-l drogheze pe Marvin si sa inlature cainii din calea sa.

Frost isi dadu seama ca va trebui sa culeaga o groaza de informatii inainte de a incerca sa gaseasca solutii pentru aceste probleme. Se uita la ceasul bratara. Se facuse 19:45 - era timpul sa mearga la camera de garda ca sa ia cina cu Marvin.

Iesind pe usa privi la cararea ingusta care ocolea vila si ducea la camera de garda. Putin dupa ora 21:00 Marvin va da drumul la caini si acestia vor porni in cautarea prazii. Frost se gandi ca dupa ce il va droga pe Marvin va trebui sa-si paraseasca casuta pe la ora doua dimineata si sa mearga pe aceasta poteca la camera de garda pentru a neutraliza gardul. O plimbarea cam de optzeci de metri. Privi in sus: ar putea oare ajunge la camera de garda urcand intr-un copac, catarandu-se pe acoperisul vilei si coborand apoi la camera de garda? Alunga imediat din minte acest gand. Nu era Tarzan si oricum nu era un lant de copaci de la casuta pana la vila. O mare problema!

Il gasi pe Marvin privind la ultima repriza a unui meci de box.

- Salut, Mike!

Marvin se ridica in picioare si opri televizorul.

- Ce meci tampit! Te-ai distrat bine?

- Am inotat toata ziua, ii raspunse Frost. Mor de foame.

Trase un scaun si se aseza la masa.

- Ceva probleme?

Marvin dadu din cap si se aseza si el la masa in fata lui Frost.

- Problemele or sa apara sambata. Soseste marele boss.

- Asa mi-a spus si javra cea batrana. Povesteste-mi despre Grandi. Ce parere ai despre el?

- Si tu si eu am avut de-a face cu multi banditi la vremea noastra, spuse Marvin linistit. Grandi este tot un bandit numai ca poleit cu aur. Ai grija cu el. Ii place sa se creada Dumnezeu. Nu-ti face iluzii ca daca iti raspunde la "buna ziua!" te-a si pus la inima. Prefer sa am de-a face cu javra cea batrana decat cu Grandi. Cel putin despre javra cea batrana stiu ca imi este ostila si ca trebuie sa ma feresc. L-am intalnit pe Grandi de doua ori si de doua ori este, nu de ajuns, ci prea mult. Stiu asta pentru ca sunt un fost curcan iar Grandi uraste curcanii. Asa ca ai grija!

In acel moment in camera de garda intra Suka aducand tava cu cina. Puse tava pe masa, lua de pe ea farfuriile si le aseza in fata celor doi barbati, facu o plecaciune si iesi.

Frost se uita la bucata mare de muschi de porc inconjurata de ceapa prajita si de cartofi pai si fluiera admirativ.

- Daca este un lucru de care sunt sigur acel lucru este ca aici nu murim de foame, spuse. Povesteste-mi de Suka, Jack.

Infipse cutitul in friptura.

- Da impresia ca nu se opreste niciodata din munca. Omul acesta nu doarme?

Frost incepea deja sa culeaga informatii.

- Si daca totusi doarme unde o face? Aici?

- Suka este un caz special. El are grija de noi, de Gina, de Amando si de caini. Nu, nu doarme in vila. Are o casuta undeva pe plaja, la capatul lagunei. Seara o sterge pe la ora unsprezece si incepe munca a doua zi dimineata la ora 07:30. Este singurul angajat rezident aici. Restul servitorilor pleaca inainte ca eu sa dau drumul la caini. Toti locuiesc in afara proprietatii.

- Si nu este nimeni din servitori peste noapte la vila?

- La ce bun?

Marvin tranti o lingura plina de mustar pe felia de friptura pe care tocmai o taiase:

- Fata se duce la culcare pe la ora zece seara. Amando se retrage in apartamentul lui tot cam pe la aceeasi ora. Nu au nevoie de nimic. Cand soseste insa Grandi se schimba treaba. Tot personalul ramane la posturi pana cand Grandi se duce la culcare, adica pe la doua dimineata. Iti dai seama ca toti il iubesc de nu mai pot din cauza asta! Ca sa pot sa-i trimit acasa trebuie sa bag cainii in tarc.

Marvin dadu fatalist din umeri.

- Marele noroc este ca nu vine des si cand vine nu sta mult. O sa se care luni dimineata si dupa aceea toata lumea poate sa rasufle usurata.

Frost capatase cateva informatii bune si, stiindu-l pe Marvin ca este fost curcan, i se paru neindicat sa mai sape dupa alte informatii.

Privind peste masa la Marvin care se relaxase si-l privea prietenos simti un fior de gheata strabatandu-i coloana vertebrala. Omul acesta urma sa fie asasinat! Dupa cateva clipe de panica interioara isi forta mintea sa lucreze din nou la planuri de cheltuire a banilor. Cinci milioane! De ce dracu' sa-i pese lui de Marvin?

Gura i se uscase si mancarea i se paru ca devine brusc cleioasa. Se forta totusi sa manance pentru a nu-i atrage atentia lui Marvin in timp ce mintea lui lucra.

- Si ai si tu, Marvin, vreo gagica mai de suflet?, intreba continuand sa mestece pentru ca nu putea inghiti.

- Am ceva mult mai bun, spuse Marvin si toata fata i se lumina de un zambet larg. Am un fiu.

Pentru urmatoarele zece minute, in timp ce terminau de mancat, Frost fu auditorul unui discurs inflacarat al lui Marvin pe tema fiului sau. Din ceea ce spunea Marvin se parea ca nu se mai nascuse pana atunci un copil asa de frumos, de destept, de istet si de bun. Si in timp ce asculta discursul, vazand mandria si bucuria de pe fata lui Marvin, intelese de ce spusese Silk ca Marvin va coopera.

- Cum sa vreau o femeie cicalitoare cand mi-a pus Dumnezeu mana in cap si mi-a daruit asa un fiu?, trase in sfarsit Marvin concluzia. Imi petrec fiecare ora libera cu el. L-am aranjat foarte bine. Cand s-a nascut, blestemata mea de sotie nici nu a vrut sa auda de el. Nici nu se gandea sa aiba grija de el: asta ar fi insemnat sa renunte la blestematele ei de programe de televiziune, la intalnirile cu prietenele ei, la tot ce ea numea viata ca lumea. Asa ca am angajat o doica batrana, o negresa, si s-a dovedit a fi cea mai grijulie "mamica" din lume. Dupa ce m-am despartit de sotia mea doica l-a luat de tot in ingrijire pe pusti si suntem cu totii fericiti.

- Mda, spuse Frost impingand in sila farfuria din fata lui. Esti al dracului de baftos. Daca ai asa un fiu

- Da, sunt foarte baftos, spuse Marvin si se ridica in picioare. E timpul sa ma duc sa dau drumul la caini.

- Tu ii hranesti, Jack?

- Nu, Suka. Are metoda lui de a-i domina. El ii hraneste si cainii ii mananca din palma.

- Ei bine, la revedere. Si vise frumoase!

Dupa plecarea lui Marvin, Frost se aseza in fata monitoarelor. Era joi seara. Mai avea doua zile. Sambata trebuia sa se intalneasca din nou cu Silk. Pana sambata trebuia sa gaseasca solutia la problemele pe care i le daduse acesta.

Auzi usa din spate deschizandu-se si intoarse capul. Era Suka care venise sa ia tava cu resturile de la cina lor.

- Buna manarea, Suka.

Japonezul se opri, facu o pauza si-l privi lung cu o fata inexpresiva.

Frost avu tot timpul sa-l studieze. Instinctul il avertiza ca omuletul acesta cu fata lui ca de lemn poate fi primejdios.

- Am uitat sa-ti multumesc pentru ca mi-ai tinut locul in fata monitoarelor, Suka, continua el, incercand sa aiba o voce ferma. Tu si cu mine trebuie sa avem grija ca domnisoara Gina sa fie mereu satisfacuta.

Suka facu o mica plecaciune, care nu insemna nimic, fara sa-l paraseasca din privire pe Frost, dupa care iesi din camera.

Frost se stramba, dupa aceea dadu din umeri dar in final isi repeta ca Suka s-ar putea sa constituie o problema aparte, pe care nu o luase inca in calcul.

"Si acum la treaba, isi spuse. Sa te vad cum rezolvi problemele!"

Cum urma sa-i puna pilula in pahar lui Amando? Asta era problema de o suta de puncte. Cu cat se gandea mai mult la acest aspect cu atat i se parea mai complicat. Nu stia nimic despre obiceiurile lui Amando. In noaptea in care Gina urma sa fie rapita Amando putea sa fie plecat intr-o calatorie de afaceri, putea la fel de bine sa fie la vila putea "Sa-l ia dracu'!" isi spuse Frost cu naduf.

Isi freca barbia transpirata. Grea problema! Ramase privind la monitoarele care aratau din cand in cand cate un caine adulmecand continuu in cautare de urme. Se gandi la clipa in care va trebui sa iasa din casuta lui si sa vina la camera de garda pentru a neutraliza gardul. Studie din nou cainii: niste ucigasi!

"Doamne cate probleme pe capul meu!"

Abia dupa miezul noptii ii pica fisa. Avea unele informatii despre Amando pe care le ignorase pana in acea clipa. Cu inima batandu-i plina de excitare apuca receptorul telefonului si suna la hotelul Spanish Bay. In mai putin de doua minute i se facu legatura cu Marcia.

- Nu vorbi, iubito, spuse vorbind in soapta si cu o voce transformata. Spune numai da sau nu. Mai vine Amando sambata la tine?

- Da.

- Prima sambata din luna?

- Da.

- La ce ora?

- Noua seara.

- Bea ceva?

- Da

- Okay, iubire.

Si inchise.

Rezolvase prima problema!

Cainii acum.

Se ridica in picioare si examina de aproape panoul de control. Se concentra asupra butonului care activa fluierul silentios care ii trimitea pe caini in tarcul lor. Daca putea gasi o solutie ca, atunci cand Marvin va adormi, fluierul sa-i cheme pe caini in tarc atunci avea rezolvata si a doua problema. Isi aduse aminte atunci ca Umney vorbise cu electronistul care montase sistemul de alarma. Frost dadu multumit din cap. Umney trebuia sa vorbeasca din nou cu tipul acela si sa afle cum putea el (Frost) sa rezolve problema fluierului. Era sigur ca Umney nu s-ar fi dat in laturi de la nici un mijloc de convingere pentru a afla ce il interesa. Poate sa reuseasca sa rezolve si problema a doua.

Dar cum s-o adoarma pe Gina?

In timp ce se gandea la acest aspect isi dadu seama ca aceasta era cea mai periculoasa problema. Gina nu trebuia sa aiba nici o banuiala ca el participase la rapirea ei dupa ce-si revenea din sedare si dupa ce se platea rascumpararea. Nu reusise sa o ghiceasca dar simtea instinctiv ca l-ar fi aruncat imediat pe mana curcanilor daca ar fi avut cea mai mica banuiala ca el era in spatele rapirii.

"Nu te pripi", isi spuse. "Ai timp pana sambata. Cel putin ai reusit sa intrevezi solutii pentru primele doua probleme."

Mintea lui se muta la Gina si incerca sa se relaxeze dar nu pentru mult timp pentru ca mintea lui revenea mereu la Marvin, drogat si aflat pe mana lui Silk. "Nu trebuie sa-ti faci griji din cauza lui Marvin. Ma ocup eu de el."

Frost revazu cu ochii mintii fata mandra a lui Marvin atunci cand ii vorbise fericit despre fiul sau. "Marvin nu va fi niciodata gasit". Silk o sa-l omoare si o sa-i ascunda trupul. Silk era un profesionist. Cand spunea ca trupul nu va fi gasit exact asta vroia sa spuna.

Frost se crispa si fata i se acoperi de broboane de sudoare.

Incerca sa-si controleze respiratia si-si impuse sa se calmeze.

Cinci milioane de dolari! Gata cu alergatul dupa o bucata de paine amara! Cinci milioane si toata lumea era a lui!

Asta era sansa vietii lui!

Mare pacat pentru Marvin!

CAPITOLUL 5

Sunetul soneriei telefonului il scoase pe Frost din somnul greu. In timp ce se ridica in pat privi spre ceasul de perete. Era ora 13:15. Apuca receptorul.

- Mike?

Vocea lui Marvin.

- Arunca-te urgent in uniforma si vino pronto la camera de garda!

Vocea lui Marvin avea o nota de urgenta in ea.

- A sosit Grandi! Alarma maxima!

Si inchise.

Grandi? Aici? Banditul bogat nu era asteptat sa soseasca decat maine.

Injurand, Frost se rostogoli jos din pat si fugi la baie. In mai putin de cincisprezece minute era dusat, barbierit, si imbracat drept pentru care iesi din casuta lui si o lua cu un pas rapid spre camera de garda.

Il gasi pe Marvin asteptandu-l in fata camerei de garda. Acesta ii ranji:

- Imi pare rau ca te-am deranjat, Mike, dar si-a batut joc de noi. Acum sta de vorba cu javra cea batrana. Ramai la monitoare. Eu am sa patrulez. Da-te ocupat cu lucrul!

Il privi critic pe Frost:

- Ai grija! O sa vrea sa te vada.

Si o lua pe poteca care ducea la laguna.

Frost intra in camera de garda si se tranti intr-un fotoliu. Prin usa deschisa putea sa-i vada pe gradinarii chinezi lucrand cu ravna. De obicei plantau un lastar, il admirau, il miroseau, il mai admirau o data si abia dupa aceea mai plantau un lastar. Acum se vedea cu ochiul liber ca tasnea sudoarea din ei. Frost simti o schimbare in aer. Atmosfera era incarcata cu electricitate. Sosise Grandi!

Stand in fata monitoarelor TV il vazu din cand in cand pe Marvin care patrula proprietatea. Parea foarte incordat.

La un moment dat se auzi o bataie in usa si aparu Suka aducand cafea proaspata si doua sandwichuri cu felii de carne de vita si frunze de salata.

- Big boss este aici, spuse asezand tava langa Frost.

Frost se gandi ca pana si Suka, cu fata lui impenetrabila, parea acum ingrijorat.

- Mananca repede!

Dar au trebuit sa mai treaca alte patru ore inainte ca Frost sa fie chemat si-si dadu seama ca de acum era si el tensionat.

Suka intra in camera de garda:

- Seful te vrea! Vino dupa mine, te rog.

Biroul era imens, cu fotolii pe langa pereti, cu o masa de consiliu cu sase locuri, un birou mare, un bar si masute puse in fata fotoliilor de langa perete.

La birou statea un barbat voinic, cu umeri lati, care se apropia de saizeci de ani. Purta un tricou cu maneci scurte si pantaloni verde inchis. Bratele lui musculoase si paroase se odihneau pe birou.

Marvin il descrisese pe Grandi ca fiind un bandit poleit cu aur. Privindu-l in timp ce se apropia de birou Frost constata ca descrierea lui Marvin era extrem de exacta.

Fata grasa, semanand foarte bine cu ceea ne inchipuim ca inseamna fata diavolului, cu ochii mici, in permanenta miscare, nasul scurt si turtit, buzele subtiri, fruntea mare, ajutata de un inceput de chelie, parul grizonat, totul contribuia la crearea imaginii unui om activ, puternic si crud.

- Sezi, latra la el Grandi si facu din mana spre unul din fotoliile din fata biroului.

Frost se aseza, cu spatele drept, fara sa atinga spatarul, si isi puse mainile pe genunchi.

Urma o pauza in care cei doi barbati se studiara reciproc, dupa care Grandi spuse:

- Ti-am studiat dosarul. Ai lucrat pentru F.B.I. Te-ai confruntat cu vreo problema de rapire cat ai lucrat acolo?

- Da, domnule, spuse Frost. Am lucrat in echipa care s-a ocupat de rapirea lui Lucas.

Ochii lui Grandi se micsorara in timp ce facea un efort pentru a-si aduce aminte.

- Lucas? O fata? Da, Lucas. Lucas a platit un milion ca sa-si primeasca fata inapoi. Rapitorii au fost prinsi, corect?

- Corect, domnule. Trei dintre ei au fost prinsi. Al patrulea a fost impuscat mortal. Eu l-am impuscat.

Grandi facu o pauza pentru a-l studia din nou pe Frost. Ochii lui in permanenta miscare cantareau, evaluau.

- Marvin nu are experienta practica cu rapiri. Ce parere ai despre Marvin?

Frost isi dadu seama ca ii vine apa la moara dar se hotari sa joace calm.

- Iertati-ma, domnule, dar nu inteleg intrebarea.

Grandi intepeni in fotoliu iar ochii lui incepura instantaneu sa arunce fulgere.

- Ceea ce scrie in dosarul tau imi spune ca poti sa fii orice dar nu nebun.

Acum vocea lui latra, nu mai vorbea.

- Te-am intrebat ce parere ai despre Marvin a carui datorie este sa-mi pazeasca fata. Deci nu fa pe nebunu' cu mine!

Frost era sigur ca Grandi il intrebase acelasi lucru pe Marvin despre el.

- Marvin este un fost politist credincios, domnule. Are un dosar de exceptie. Daca as fi fost in locul dumneavoastra eu l-as fi ales pe Marvin.

Grandi ranji satisfacut.

- Si el a spus acelasi lucru despre tine. El insa nu s-a ocupat niciodata de un caz de rapire pe cand tu ai avut aceasta ocazie. Eu cred in teoria ca este bine sa folosesti oameni cu experienta. Ai lucrat cu politia din New York si cu F.B.I. Consider ca ai mult mai multa experienta decat Marvin care toata viata nu a fost altceva decat politist in acest oras. De aceea ma intereseaza mai mult parerile tale decat cele ale lui Marvin.

Facu o pauza in care Frost il privi direct in ochi fara sa clipeasca.

- Foarte bine, Frost, ce parere ai despre masurile de securitate pe care le-am luat pentru a-mi proteja fiica de o rapire?

- Nouazeci si sapte la suta perfect, spuse Frost.

Grandi deschise o cutie aflata pe birou si scoase un trabuc. Ii musca capatul, scuipa pe jos, il aprinse si incepu sa pufaie aruncand nori de fum spre Frost.

- Asta inseamna ca ramane un procent de nesiguranta de trei la suta, dupa tine.

- Da, domnule.

Grandi se arunca peste birou cu fata lui urata contorsionata de furie:

- Nu-mi servi mie genul acesta de rahat!, urla la el. Fata mea este in siguranta sau nu?

- Asa cum vad eu lucrurile, domnule, exista o veriga slaba in lantul de securitate: veriga slaba este reprezentata de posibilitatea existentei unui complice, barbat sau femeie, in interior, spuse Frost aproape soptit pentru a-l enerva pe Grandi.

- M-am gandit si eu la asta. Am vorbit cu seful politiei, Terrell. Imi spune ca a verificat dosarele tuturor celor care lucreaza la vila, inclusiv al tau. Terrell este multumit. Imi spune ca nu exista complice in interior, barbat sau femeie.

Cu fata mai imobila ca a unui indian Frost spuse tot incet:

- Atunci siguranta fetei dumneavoastra este suta la suta.

Grandi isi impinse brusc inapoi fotoliul si merse la fereastra panoramica. Privind surprins la silueta patratoasa Frost realiza ca Grandi era aproape pitic. In mod cert nu avea mai mult de un metru saizeci, dar trupul foarte musculos si puterea care ii era asociata il faceau sa para impunator.

Grandi se rasuci brusc pe calcaie si impunse cu trabucul in directia lui Frost:

- Dar tu nu esti de aceeasi parere, nu-i asa? Tu crezi ca s-ar putea sa fie un complice in interior.

- Eu am spus ca fiica dumneavoastra este in siguranta in procent de nouazeci si sapte la suta. Parerea lui Terrell nu face pentru mine nici cat o ceapa degerata. Exista un risc de trei la suta, mic, dar exista.

Grandi se intoarse cu acelasi mers zorit la fotoliul lui si se aseza:

- Iar faci pe nebunu' cu mine. Deci exista un risc de trei la suta. Care este acela? Varsa!

- Daca un tip meserias ar reusi sa va rapeasca fata ar cere cel putin cincisprezece milioane de dolari rascumparare, spuse Frost neimpresionat de tot circul lui Grandi. Poate ca pentru dumneavoastra, domnule, cincisprezece milioane de dolari nu reprezinta o suma pentru care ati fi dispus sa va riscati viata sau libertatea dar, domnule, exista milioane de oameni care si-ar risca viata si libertatea pentru o asemenea suma. Asa incat, ceea ce vreau sa va sugerez, domnule, este ca fiecare om are pretul lui. Si, cu tot respectul, insist pe ideea ca zaua putreda in lantul de securitate al fiicei dumneavoastra poata fi existenta unui complice in interior.

Grandi se arunca din nou peste birou uitandu-se tinta la Frost.

- Si pretul tau care este, Frost? Ai fi dispus sa fii omul din interior pentru cincisprezece milioane de dolari?

"Am sa fiu omul din interior pentru cinci milioane de dolari" isi spuse Frost.

Primise insa o buna instructie in politie asa incat fata lui ramase de piatra.

- Va inteleg punctul de vedere, domnule, spuse si se ridica in picioare. Ar trebui insa sa va puneti urmatoarea intrebare: daca telul meu ar fi sa va rapesc fiica v-as fi vorbit asa deschis? Va repet ca exista o mica posibilitate de a exista un complice in interior. Slujba mea ma obliga sa va spun parerea. Dumneavoastra decideti daca tineti cont de ea sau nu. M-ati intrebat daca as fi dispus sa actionez ca "omul din interior" pentru cincisprezece milioane de dolari. Mi se pare o intrebare corecta. Numai ca eu nu as actiona ca "omul din interior" nici pentru treizeci de milioane de dolari si am sa va spun de ce.

Se apleca spre Grandi si-si puse amandoua mainile pe birou:

- Eu nu-mi vand clientul. Daca sunt angajat sa fac o treaba, o fac. Eu sunt format, sunt educat, sunt instruit ca politist, si la fel este si Marvin. Nici unul din noi nu-si vinde clientul. Daca nu puteti crede acest lucru atunci am sa-mi caut alta slujba. Dumneavoastra hotarati.

Si se intoarse pe calcaie si o lua spre usa.

- Frost!

Vocea lui Grandi ar fi oprit si un tren.

- Intoarce-te! Stai jos!

In acea clipa Frost fu sigur ca a trecut peste un obstacol dar stia ca vor urma si alte obstacole.

Se intoarse si merse incet spre fotoliul din care tocmai se sculase.

- Este prima discutie constructiva pe care o am de cand am venit aici. Am vorbit cu seful politiei, cu Amando, cu Marvin. Toti m-au asigurat ca fiica mea este suta la suta in siguranta si acum vii tu si-mi spui ca exista un risc de trei la suta. Vreau ca fiica mea sa fie suta la suta in siguranta. Asa ca vorbeste-mi de riscul de trei la suta.

- Securitatea de la vila este clasa intai, spuse Frost. Nimeni nu poate sa patrunda pe proprietate fara sa-l alerteze pe Marvin, pe mine si, bineinteles, sediul politiei. Treaba a fost bine gandita si aici nu pot sa gasesc lacune.

Facu o pauza pentru a sugera ca se gandeste adanc dupa care continua:

- Dar daca exista un "om in interior" camera de garda devine vulnerabila. In aceasta camera sunt toate dispozitivele de control ale sistemului de siguranta. Aici au acces patru oameni domnule: Amando, Suka, Marvin si eu. Domnul Amando are obiceiul de a verifica daca paznicul de noapte doarme. Intra fara avertisment. Pe de alta parte Suka intra ca sa aduca mancarea. Pentru a reduce riscul, domnule, va sugerez ca Amando si Suka sa nu mai aiba permisiunea de a intra in camera de garda. Am afirmat mai inainte ca riscul este de trei la suta. Daca li se interzice accesul in camera de garda lui Suka si lui Amando riscul se reduce la unu la suta., un risc minim dar totusi un risc. Daca va fi o incercare de rapire, dumneavoastra si politia veti sti ca sunt numai doi suspecti: Marvin si cu mine. Asta ingusteaza enorm campul de suspecti. Marvin si cu mine am fost angajati sa va protejam fiica. Pot sa vorbesc in numele lui Marvin asa cum vorbesc in numele meu: noi nu ne vindem clientul.

Grandi dadu multumit din cap.

- Sunt de acord cu sugestia ta. Am sa le ordon lui Amando si lui Suka sa nu mai intre in camera de garda. Din aceasta clipa tu si cu Marvin raspundeti pentru securitatea fiicei mele. Sa nu uiti nici o clipa acest lucru!

- Da, domnule!

Frost se ridica in picioare:

- Mai este o problema. Stiu ca vorbesc neintrebat dar cred ca cineva trebuie sa va spuna. Cat timp aveti de gand sa tineti in cusca o femeie tanara, sanatoasa. Este practic o prizoniera aici pentru ca vila este fara indoiala o cusca

Frost crezuse ca il vazuse furios pe Grandi. Cu tot antrenamentul si lui ii tresarira muschii cand acesta batu cu amandoi pumnii in birou si latra la el:

- Tu fa-ti treaba Frost! Cand fiica mea va invata sa se poarte cum trebuie va primi, poate, putina libertate. Asta este tot!

- Da, domnule.

Frost il gasi pe Marvin in camera de garda. Inchise usa si-i descrise acestuia in cele mai mici detalii discutia avuta cu Grandi. Marvin asculta privindu-l ganditor pe Frost.

- Asa ca de acum incolo, incheie Frost, nu-i mai avem in carca pe Amando si pe Suka. N-am avut ce face, a trebuit sa-l bag si pe Suka in hora pentru ca altfel batea la ochi. Dar nu cred ca este nici o problema: putem sa punem o masuta pe hol unde sa ne lase mancarea si de unde sa o luam noi.

- Chiar crezi ca exista un risc, ca vreo lichea smechera sa reuseasca sa ajunga la fata? intreba Marvin.

- Nici o sansa, ii raspunse Frost. Tot ce am vrut sa fac a fost sa-l pleznesc pe Amando si sa nu-l mai simtim tot timpul in spatele nostru.

Marvin ramase ganditor frecandu-si barbia dar intr-un tarziu zambi si spuse:

- Ai procedat corect, Mike. Am fost intotdeauna de parere ca javra cea batrana strica peisajul. Jos palaria pentru ca ai reusit sa-l pui la punct!

- Sa speram ca ramane blocat.

Frost se ridica in picioare:

- Saptamana asta sunt liber ziua. Vrei sa raman in zona si sa ma invart pe mosie? Ca sa-ti spun drept as avea chef sa fac o baie in mare dar daca crezi

- Du-te linistit la plaja dar nu intarzia deseara.

- Atunci, serviciu usor. Ai idee cat sta balaurul prin zona?

Marvin ii zambi:

- Nu pun intrebari de genul acesta.

Ajuns la casuta lui, Frost se schimba si-si puse niste bluejeans si un tricou. Se hotari sa o sune pe Marcia. Avea chef sa o puna de o tranta cu ea.

Cand iesi pe usa vazu un Rolls care se indeparta pe alee. La volan se afla Amando iar Grandi statea langa el. Intoarse capul spre stanga si-l vazu pe Marvin iesind din camera de garda si indreptandu-se spre poarta de la laguna unde se aflau ambarcatiunile.

Facu o pauza pentru a fotografia toata scena si, privind in departare, ii vazu pe cei trei gradinari chinezi care, relaxati, isi reluasera meditatia milenara privind la plantele pe care le ingrijeau. Dupa aceea de dupa o tufa inflorita aparu Gina. Purta pantaloni albastri, foarte mulati, si o bustiera. Ea ii facu cu mana si se indrepta spre el taind-o direct peste peluza.

Frost deschise usa si intra cu spatele inauntru iar ea il urma imediat in casuta.

Se imbratisara strans.

- Mike, trebuie neaparat sa-ti vorbesc, spuse ea cu rasuflarea taiata. Esti singurul care ma poate ajuta. Trebuie neaparat sa ma ajuti!

- Bineinteles ca am sa te ajut. Care este problema?

- Nu te da fante, ii spuse ea pe un ton scrasnit. Asteapta mai intai sa vezi despre ce este vorba.

Frost o respinse brutal si o privi atent. Fata ei era trasa, tremura toata iar pe frunte avea broboane de sudoare.

- Usurel, ii spuse el pe o voce alintatoare. Stai jos si povesteste-mi pe indelete.

Ea se prabusi intr-un fotoliu.

- Esti singura persoana pe lumea asta care ma poate ajuta, Mike.

Isi inclesta pumnii si se batu pe genunchi.

- Trebuie neaparat sa ma ajuti. Daca ma ajuti ai sa primesti toti banii pe care ii doresti.

Frost isi trase un fotoliu aproape de ea si se aseza:

- Povesteste!

Ea se uita intens la Frost dupa care ii apuca una din maini si-si infipse unghiile in carnea lui.

- Nimeni n-ar fi in stare sa creada una ca asta. Taica-meu se da la mine! Tatal meu!

Sari in picioare si incepu sa se plimbe agitata prin camera lovindu-si pumnii de solduri.

- Imagineaza-ti! Tatal meu!

Frost o privi speculativ. "Era oare drogata?" se intreba. "Chiar credea ce spunea? Era intr-o criza de isterie?"

"Poti sa capeti toti banii pe care ti-i doresti!" Vorbea oare serios?

- Gina!

Vorbise dur.

- Potoleste-te! Stai jos! Povesteste-mi ce te apasa.

Ea se opri strabatuta de un fior, inchise ochii si ramase asa un moment lung. Dupa aceea deschise ochii, se intoarse la fotoliu si se aseza.

- Tatal meu s-a indragostit de mine, spuse.

Frost se uita nedumerit la ea:

- Si care este problema? In general se presupune ca tatii trebuie sa-si iubeasca fii si fiicele.

- Indragostit, tipa la el Gina. Esti asa de tampit incat trebuie sa-ti silabisesc? Nu ma iubeste asa cum isi iubesc tatii fiicele. E dement! E bolnav! Vrea sa se culce cu mine!

Socat Frost se holba la ea:

- Nu pot sa cred asa ceva, spuse.

- Si totusi asa este

Vocea ei deraia din nou:

- Mama s-a sinucis. Nici macar nu i-a pasat asa cum nu i-a pasat de mama nici cand traia. El ma dorea pe mine! Nu ai decat sa-l privesti atunci cand este cu mine. Chiar crezi ca nu am suficienta experienta cu barbatii ca sa pot sa-mi dau seama? De aia sta departe de mine. Nu mai este sigur ca se poate stapani.

Frost inspira adanc:

- Pentru numele lui Dumnezeu, Gina

- M-am distrat asa de bine la Roma. Stiam ce-l apasa si eram foarte atenta. Nu i-a trecut niciodata prin mintea lui bolnava ca as avea nevoie de sex. Si dupa aceea tampitii aia au incercat sa ma rapeasca si a urmat toata publicitatea aia nenorocita. Si asa tatal meu, cu mintea lui bolnava, si-a dat seama care este realitatea.

Fata ei era schimonosita de efortul de a-si stapani lacrimile.

- Asa ca m-a inchis in inchisoarea asta nenorocita si ma va tine aici pentru ca nici un barbat sa nu ma poata face fericita, si ma va tine aici pana cand va muri.

Frost continua sa se holbeze la ea. Era blocat. Pur si simplu nu-i venea nimic in minte sa spuna.

- Mike! Trebuie sa ma crezi! Esti singurul care ma poate ajuta.

Cazu de pe scaun in genunchi si ii apuca strans ambele maini.

- Nu pot sa continui sa traiesc asa! Asculta-ma bine, Mike: daca el ar muri as fi libera si as mosteni toata averea lui, miliarde de dolari!

Unghiile ei se infipsera adanc in carnea incheieturilor lui Frost.

- Mike, intelegi ce-ti spun? Esti singurul care ma poate elibera!

Ii dadu drumul la incheieturi si se repezi la pieptul lui.

- Mike te implor sa-l ucizi!

Frost ramase un lung moment nemiscat cu mintea activa.

Se gandi: "Isuse, este sonata! Nu cred o iota din ceea ce-mi spune! In ce dracu' m-am bagat?"

- Mike!

Degetele ei se strecurara sub camasa lui:

- Poti sa ai tot banetul de pe lumea asta Omoara-l! Fa-o de dragul meu! Elibereaza-ma! La mijloc este atata banet incat nici nu-mi pasa de bani! Tot ce vreau este libertatea!

Lui Frost i se paru ca degetele ei care se plimbau pe pieptul lui transpirat sunt niste picioare de paianjen. Cu un gest hotarat dar delicat impinse inapoi fotoliul si se ridica in picioare privind la ea cum statea ingenunchiata in fata lui.

- Gina! Calmeaza-te! Nu poti sa fii serioasa atunci cand imi ceri sa-l ucid pe propriul tau tata!

Ea ramase in genunchi iar Frost simti un fior pe sira spinarii atunci cand ea il privi in ochi. Acum era sigur ca era drogata pana in albul ochilor.

- E batran si foarte bolnav, ii spuse. Eu sunt tanara si am toata viata inainte. Omoara-l pentru mine! Omoara-l si capeti tot ceea ce-ti doresti! Mai multi bani decat poti sa-ti imaginezi!

Frost se indeparta si-i intoarse spatele.

Planuise sa o rapeasca pentru cinci milioane de dolari. Avea nevoie de timp pentru a se gandi la aceasta schimbare de situatie. Sa zicem numai ca Grandi crapa. Oare fata asta, pe jumatate nebuna, urma sa mosteneasca averea enorma a tatalui ei? Si daca da? Simti ca inima o ia razna. Mintea lui se muta imediat la Silk. Era un asasin de profesie. Putea sa-l stearga pe Grandi de pe fata pamantului fara probleme numai ca dupa aceea nu ar fi stat bland stiind ca el, Frost, putea primi de la fata toti banii de pe lume.

Era o chestie la care trebuia sa se gandeasca in liniste.

Uitandu-se in continuare pe fereastra, cu spatele la ea, intreba:

- Cat timp o sa stea tatal tau aici?

- O saptamana.

Ei bine, intr-o saptamana avea suficient timp ca sa se gandeasca in liniste. Se intoarse:

- Nu-ti promit nimic, papusico, dar poti sa speri.

- Cand?, intreba ea ridicandu-se nesigur in picioare.

- Curand. Lasa-ma sa ma gandesc. Duminica trec in schimbul de zi. Poti sa vii aici joia viitoare?

Ea nega dand din cap.

- Miercuri. Tata si cu Amando au o intalnire de afaceri cu niste tipi la ora noua seara. As putea sa vin atunci.

- Atunci miercuri?

- Te rog, te rog, Mike, elibereaza-ma!

Dupa care ii intoarse spatele si iesi din camera.

Frost simti ca tot trupul ii este acoperit de o sudoare rece. Ramase la fereastra si o privi cum se indeparta in graba mergand direct peste peluza.

*

Frost petrecu doua ore pe plaja, inota in ocean dupa care se sui in masina sa, T.R.7, si merse la restaurantul Ace of Spades. Ajunse acolo pe la ora 17:20. Era perioada moarta cand personalul isi tragea sufletul, parcajul era gol iar activitatea era practic zero.

Intra in restaurant si-l gasi pe Ross Umney stand la o masa si verificand notele de plata. Imediat cum il zari acesta sari in picioare.

- Salut, Mike!

Zambetul lui larg, cuceritor, era pus la vedere.

- Am ceva de discutat, ii raspunse sec Frost. Unde este Silk?

- Joaca carti cu Mitch. Hai sa mergem!

Umney il conduse pe Frost in camera de deasupra restaurantului ale carei ferestre dadeau spre piscina.

Silk si Goble stateau la masa mare asezata langa fereastra. Langa scaunul lui Goble se afla o masuta mica pe care erau puse o tava mare cu prajituri si o carafa cu ceai.

Silk ridica capul, se uita la Frost si ridica din sprancene.

- Hai sa stam de vorba, spuse Frost si se aseza intr-un fotoliu aflat departe de masa la care ei jucau carti.

- Despre ce? intreba Silk intorcand din nou capul la cartile pe care le avea in mana.

Se uita la Goble si-i spuse:

- Imi datorezi cincizeci de parai.

- Ce chestie! Ca si cum as putea uita lucrul acesta! spuse Goble indesandu-si in gura o prajitura cu crema.

- Hai sa discutam! spuse Frost nervos. Lasa vrajeala! Suntem pe treaba sau nu?

Silk se ridica in picioare, traversa camera si se aseza intr-un fotoliu langa Frost.

- Si ce daca suntem?

Goble intinse mana dupa inca o prajitura cu crema, ezita, dupa care se ridica in sila si merse pentru a se aseza intr-un fotoliu langa Silk. Umney se aseza de cealalta parte a lui Silk.

- Deci okay, spuse Frost. Am rezolvat toate problemele asa ca putem rapi fata!

Silk zambi:

- Astea sunt vesti bune.

Privi in stanga si in dreapta sa la Goble si la Umney:

- V-am spus sau nu v-am spus ca lui Mike ii merge mintea?

- Da, ne-ai spus, zise Goble, nescapandu-l din ochii lui porcini pe Frost. Asa ca hai sa auzim cat este de smecher.

Silk se intoarse spre Frost:

- Da-i drumul. Vrem sa stim cum ii scoti din circuit pe Amando, pe Marvin si pe fata. Vrem sa stim cum rezolvi cu cainii si cum neutralizezi gardul. Da-i drumul!

Frost isi facu numarul. Fara sa-i pese de indemnul lui Silk isi scoase pachetul de tigari si-si aprinse o tigara cat putu de incet. Abia dupa aceea privi la Silk:

- Gresit! Tu vorbesti primul. Eu iti spun ca am rezolvat problemele dar nu iti spun cum pana cand nu-mi explici cum imi garantezi cele cinci milioane de dolari. Pana nu stiu acest lucru nu-ti spun nimic.

Goble rabufni:

- Uite-te la el ce pui de catea este! Te-am avertizat Lu.

Frost se ridica iute din fotoliu, il apuca pe Goble de camasa, il ridica in picioare dupa care ii dadu un branci puternic care il facu pe acesta sa zboare de-a lungul camerei.

- Mai spune-mi odata asa butoi de osanza ranceda, ii spuse Frost cu vocea lui de politist, si am sa-ti scot dintii prin spatele capatanii tale de porc.

In mana lui Goble rasari de niciunde un pistol.

- Mitch!

Vocea lui Silk era calma si mortala.

Goble se uita furios la Frost dupa care ascunse arma in unul din buzunare.

Silk continua:

- Ai vorbit neintrebat, Mitch.

Goble se clatina ca batut de vant dupa care aproba dand din cap. Se intoarse mergand incet si clatinat la fotoliul lui si se aseza.

- Imi cer scuze, Mike, spuse.

Frost ii zambi:

- Nici o problema.

Dupa aceea se aseza si ii spuse lui Silk:

- Suntem in treaba sau ma car si uitam totul? Te-am intrebat cum imi garantezi, repet, garantezi, ca imi iau felia de cinci milioane si continui dupa aceea sa respir.

- Daca iti spun asta, spuse Silk aproape soptit, te bagi in afacere cu noi?

- Daca ma convingi, da.

- Nu te pripi, Am sa te conving dar dupa ce ti-am spus nu mai este drum de intoarcere pentru tine. Mergi cu noi sau am sa te omor!

"Daca nu te omor eu mai inainte" isi spuse Frost pastrandu-si fata imobila. Cu glas tare spuse insa altceva:

- Nu-i nevoie sa ma ameninti. Convinge-ma ca sunt in siguranta, eu si banii care mi se cuvin, si sunt cu voi in barca.

Silk aproba dand din cap:

- Imediat cum punem laba pe fata s-a terminat practic toata treaba. Este cea mai usoara si dulce rapire. Nu vor fi nici un fel de represalii.

Frost scutura scrumul tigarii:

- Hai, las-o balta! O sa-l omori pe Marvin. Copoii de aici sunt isteti. O sa fie bineinteles represalii si inca mari. Nu te amagi singur: imediat ce Grandi isi primeste plodul inapoi treaba o sa se incinga urat de tot.

- Marvin nu o sa fie ucis iar Grandi nu o sa faca galagie, ii spuse Silk calm.

Frost intepeni uitandu-se fix la Silk.

- De aceea aceasta rapire este atat de dulce, spuse Silk. De aceea iti trebuie o buna planificare. Cand ti-am spus ca Marvin o sa dispara definitiv am vrut numai sa-ti testez nervii. Vroiam sa fiu sigur ca poti sa rezisti la presiunea unei crime. Numai ca nu va fi nici o crima dar acum stiu ca ai nervii tari si ca ai rezista la presiune chiar daca s-ar intampla o crima. Asta mi-a spus ca am ales omul care trebuie. Numai ca acum poti sa te relaxezi, Marvin va fi numai drogat.

Frost dadu din cap:

- Atunci eu am sa fiu in vizorul politiei. Mi-ai spus ca o sa faci in asa fel incat sa arunci banuiala pe Marvin.

- Asa am spus dar era numai un test. Vroiam sa vad cum reactionezi.

Silk se apleca inainte cu singurul ochi valid stralucind si continua:

- Nu vor fi nici un fel de represalii, nimic. Nu vor fi politisti, nimic. Banii vor fi platiti si fata va fi inapoiata. Iti garantez toate aceste lucruri.

Frost se uita la Goble, dupa aceea la Umney si inapoi la Silk.

- Zi mai departe!

- Ti-am spus mai de mult ca Ross poate sa scoata o informatie si de la o scoica si sa stii ca nu am exagerat. Cand am auzit de incercarea de rapire esuata de la Roma m-am gandit ca as putea sa incerc si eu. Mitch mi-a spus, dupa ce a verificat sistemul de siguranta al vilei, ca nu avem nici o sansa. Eu insa am continuat sa ma gandesc. Asa incat l-am trimis pe Ross la Roma. S-a intors cu informatii interesante numai ca Mitch a tinut-o pe a lui ca nu se poate din cauza sistemului perfect de securitate. Asa ca nu mi-a ramas altceva mai bun de facut decat sa ma gandesc si dupa aceea Marcia te-a adus aici, "omul din interior" imi spui ca ai rezolvat probleme pe care ti le-am dat iar eu iti spun ca informatiile tale impreuna cu informatiile lui Ross ne vor permite sa facem cea mai dulce rapire din lume

- Si care sunt informatiile lui Ross?

Silk isi puse pe fata zambetul de diavol:

- Foarte bine, am sa-ti spun, dar nu uita: dupa ce-ti spun esti in echipa, si ramai in echipa, corect?

- Te cam repeti, se rasti la el Frost nerabdator. Care sunt informatiile?

Silk il studie atent cateva clipe lungi:

- Nu am sa ma repet niciodata de ajuns. Vreau sa intelegi clar ca dupa ce-ti dau aceasta informatie esti pe felie cu noi si acolo ramai daca nu doresti sa capeti o gaura mare in capatana., corect?

Cei doi se studiara in tacere Ochiul bun al lui Silk arata mortal. Frost realiza ca incepe sa transpire.

Cinci milioane!

Cu o voce calma, sigura si pe un ton ferm spuse:

- Care este informatia?

Silk continua sa-l priveasca fix:

- Chiar vrei sa stii? il intreba cu vocea lui cavernoasa.

- Lasa vrajeala, Silk, latra la el Frost. Du-te si sperie copii in parc! Pe mine nu ma sperii.

Silk ranji la el dupa care se intoarse incet spre Umney:

- Foarte bine, da-i drumul Ross. E cu noi, spune-i!

- M-am dus peste contabilul sef al lui Grandi, un tip pe nume Giuseppe Vessi, incepu Umney. Are o mica slabiciune pentru baietii tineri desi este insurat cu o tipa bogata. Asa ca nu au fost nici un fel de probleme sa-l fac sa vorbeasca. Toti bogatasii din Italia fac mici smecherii ca sa luxeze fiscul. De ani de zile Grandi isi trage o mare parte din profiturile uriase pe care le obtine intr-un cont cu parola din Elvetia. Vessi s-a ocupat de operatie. Vessi mai spune ca in momentul acesta banii pititi in Elvetia au cam ajuns la treizeci de milioane de dolari. Asa ca l-am strans putin cu usa pe Vessi si am cazut pana la urma la o invoiala: el ia zece milioane si noi luam douazeci de milioane de dolari. Si Grandi nu poate face nimic. Avem fotocopii ale tuturor tranzactiilor facute in contul din Elvetia. Daca lui Grandi i-ar trece prin minte sa faca galagie dupa ce ii rapim fata am putea foarte usor sa trimitem aceste copii la fiscul italian iar Grandi ar lua usor cincisprezece ani de mititica, si Grandi stie asta. Deci nu este nici o problema daca putem sa punem laba pe fata. Noi patru: Lu, Mitch, tu si cu mine, semnam un document care ne face asociati in parti egale iar Grandi ne transfera noua contul cu parola din Elvetia. Suntem toti protejati, pentru ca nici unul nu poate retrage partea altuia. Nu este nici o problema si, pentru ca suntem oameni corecti, ii dam lui Vessi zece milioane din cele treizeci aflate in cont pentru ca ne-a vandut pontul.

- Dar o sa ne transfere Grandi contul? intreba Frost uluit totusi de cele auzite.

- Sau o face si-si primeste fata inapoi sau nu o face si merge la puscarie pentru cincisprezece ani. Chiar il vezi pe un om in pozitia lui Grandi sa-si doreasca sa mearga la mititica? intreba Umney razand cu gura pana la urechi.

- Ti-am spus, Mike, ca am pus la cale o rapire dulce, spuse Silk. Fara curcani, fara necazuri, fara galagie, dar trebuie sa ajungem la fata. Acum spune-ne tu cum.

- As vrea sa ma uit putin la documentul prin care devenim toti patru asociati in parte egala la contul din Elvetia, spuse Frost.

- Nu lasi nimic la voia intamplarii, nu-i asa?

Silk isi puse iarasi pe fata zambetul de diavol.

- Arata-i-l, Ross!

Umney se ridica in picioare si merse pana la un birou, deschise un sertar si se intoarse cu o foaie de hartie pe care i-o intinse lui Frost.

Frost citi cu atentie ce era scris pe foaia de hartie. In josul foii, la semnaturi, erau mentionate numele lor. Mai citi odata dupa care dadu din cap satisfacut:

- Mda, cred ca foaia asta rezolva totul, spuse si i-o dadu inapoi lui Umney. Corect, sunt multumit. Acum am sa iau fiecare problema in parte la discutat. Ziua actiunii, mai exact noaptea, este sambata viitoare. Daca nu vreti sa o facem asa repede va trebui sa mai asteptam o luna. Am sa va explic de ce: Marcia mi-a spus ca il are pe Amando in condicuta in fiecare prima sambata a lunii. Deci saptamana viitoare este inceput de luna. El vine pe la noua seara, bea ceva, isi face numarul si se cara. Din cate spune ea este rutina, de fiecare data acelasi lucru. Ii dati ei una din pilule si Amando este aranjat. Am uitat sa va intreb: pilulele astea se dizolva repede si au vreun gust?

- Repede si nici un gust, ii raspunse Silk.

- Okay, Amando isi bea paharul si pe la trei dimineata este scos din joc. Cum iti place pana acum?

Silk dadu multumit din cap.

- Pana aici este perfect, nici o problema, spuse.

- Marvin si cu mine luam intotdeauna cina impreuna, continua Frost. Si intotdeauna bem fiecare cateva cutii de bere. Deci nici o problema sa-i pasez in pahar o pilula. Duminica urmatoare rapirii schimbam turele asa ca este foarte normal ca in sambata rapirii sa-i spun ca sunt obosit si ca ma car sa ma culc. El se aseaza in fata monitoarelor si pe la doua dimineata este si el scos din joc. Deci i-am rezolvat pe Amando si pe Marvin

Frost facu o pauza privind la Silk.

- Esti cu mine?

- I-ai aranjat pe Amando si pe Marvin, spuse Silk. Mai departe: ce faci cu cainii?, ce e cu gardul?, cum o droghezi pe fata?

- Fata nu are nevoie sa fie drogata, spuse Frost pe cel mai calm ton. Ea o sa aiba grija de caini si tot ea o sa aiba grija de gard.

Goble se apleca in fata si spuse suparat:

- Uite ce este Lu, tipul asta ori isi bate joc de noi ori este nebun!

Frost se apleca si el amenintator:

- Grasule, ti-am suportat destul porcariile. Mai deschide odata gura si te turtesc!

- Gura, Mitch, se rasti si Silk. Nu te baga.

Se intoarse spre Frost:

- Ascult, zi mai departe!

- Grandi a sosit in dimineata aceasta la vila. A vrut sa vorbeasca cu mine.

Frost ii descrise apoi in amanunt discutia avuta cu Grandi.

- Asa ca am reusit sa-i dau jos din spinare pe Amando si pe Suka, concluziona, si asta este important. Mai pe intelesul vostru inseamna ca in camera de garda nu se mai primesc musafiri neasteptati. Dar abia acum urmeaza vestile cele mari: Grandi si Amando s-au carat de la vila in dupa amiaza aceasta si fata a venit la casuta mea. E nebuna de legat. Poti sa ghicesti ce m-a implorat sa fac?

Facu. O pauza de efect pentru a se uita la cei trei barbati din fata lui dupa care cobori vocea si continua:

- M-a implorat sa-i omor tatal ca sa poata fi din nou libera.

In camera se instaura o liniste adanca intrerupta numai de zgomotul usor facut de instalatia de aer conditionat. Silk se foi nelinistit in fotoliu, Umney isi trecu degetele prin par iar Goble scoase un mic guitat.

- Poate ca voi trei nu va dati seama ce inseamna pentru o fata cu un temperament ca al Ginei sa stea in spatele unui gard letal, rupse intr-un tarziu linistea Frost. Fata asta are jar in chiloti. Singura ei scapare ar fi daca taica-sau crapa. Ea stie asta. Stie foarte bine ca atat timp cat el traieste ea va ramane inchisa in cusca ei de aur.

Frost facu din nou o pauza de efect. Isi facu din nou numarul cu aprinsul tigarii in timp ce, din nou, cei trei barbati ramasera nemiscati, aplecati in fata asteptand continuarea.

- Acum am sa va spun si altceva. Grandi este sonat. In senul ca, stiti voi Nu fac decat sa repet ce mi-a spus ea dar mie mi s-a parut foarte convingatoare. Ei bine, tipul o priveste gales, stiti voi, gales, intelegeti sau trebuie sa va silabisesc? Ea este convinsa de acest lucru. Si-a facut de cap cu multi barbati asa ca se pricepe. Cand presa din Roma a pus pe prima pagina modul ei de viata Grandi a inchis-o. Daca el nu o poate avea atunci nici un alt barbat nu o sa poata sa o aiba. Va prindeti cum sta chestia?

- Continua sa vorbesti, spuse Silk nervos. Pana acum sunt cu tine.

- Pentru ca mi-ai dat asigurari ca rascumpararea va fi platita am facut toata gandirea plecand de la aceste asigurari. Din ceea ce mi-a spus Gina cred ca ar fi in stare sa faca orice pentru a-si recapata libertatea, inclusiv sa puna pe cineva sa-i omoare tatal. Eu si cu ea ne intalnim miercuri pentru ca Grandi nu ne va sta in cale. Am sa o intreb cum i-ar placea sa fie rapita. In starea in care ii sunt acum neuronii sunt sigur ca o sa sara in sus de bucurie. Am sa-i explic ca am trei prieteni foarte buni care sunt dispusi sa o ajute sa-si recapete libertatea dar ca este nevoie ca ea sa coopereze. Ea are acces direct din vila la camera de garda. Am sa-i spun ca tot ce are de facut este sa intre in camera de garda duminica dimineata la ora trei unde o sa-l gaseasca pe Marvin drogat. Am sa-i spun ce butoane sa apese pentru a-i baga pe caini in tarc si pentru a neutraliza gardul. Dupa aceea tot ce are de facut este sa mearga la port unde o sa o asteptati voi trei si nu aveti decat sa o duceti la ascunzatoare.

Frost privi interogativ la Silk:

- Pana aici iti place?

- Pana aici imi place. Nu te opri!

- Unde o ascundeti?

- Bineinteles ca aici, unde altundeva? O sa-i dam camera Marciei.

- Perfect. Deci am pus mana pe fata fara nici un fel de probleme. A doua zi dimineata ma duc la camera de garda pentru a-l schimba pe Marvin si-l gasesc drogat, il chem pe Suka, il gasesc si pe Amando tot out si constat ca Gina lipseste. In camera de garda gasesc un plic sigilat pe care scrie: "aceasta este cererea de rascumparare pentru Grandi. Fara politie pentru ca altfel" Deci eu preiau conducerea. Am sa-l sun pe Grandi. Suka stie tot timpul unde sa-l gaseasca. Pana cand soseste Grandi, Marvin si Amando au timp sa-si revina dar eu am sa raman la conducere. Grandi o sa citeasca cererea de rascumparare si o sa-si dea seama ca este incoltit. Plateste sau merge direct la puscarie. Ii dati o zi ca sa transpire bine dupa care dati telefon si, cu putin de noroc, o sa fie de acord sa se intalneasca cu voi. Am sa fiu in spatele lui ca sa fiu sigur ca nu incearca o smecherie. Stie ca m-am ocupat deja de un caz de rapire cand lucram pentru "federali" asa ca o sa se consulte cu mine, sunt sigur ca o sa ma vrea langa el tot timpul. Veniti cu documentul de cedare al contului pe care el trebuie sa-l semneze dupa care ii restituiti plodul si dispareti in ceata. Asta inseamna ca pe scena raman eu Grandi si fata. Ea o sa-i spuna taticului sa se duca dracului. Am sa-i explic lui Grandi ca nu are nici o baza legala sa o tina cu forta pentru ca ea este majora. Gina o sa o stearga si ea si ma doare undeva unde o sa se duca dar scenariul zice ca ea trebui sa se care. Eu ma intorc la vila cu Grandi. Cand o sa accepte ideea ca si-a pierdut fiica definitiv o sa inchida vila si o sa ma plateasca pe mine si pe Marvin, ca de altfel pe tot personalul, dupa care o sa ne spuna sa plecam. Asa ca eu o sa iau fuguta un avion pentru Elvetia, o sa-mi ridic partea din rascumparare care mi se cuvine si am sa traiesc fericit pana la adanci batraneti.

Frost ii zambi larg lui Silk:

- Ce zici?

Silk aproba dand din cap.

- Destept gandit, Mike!

Se intoarse la cei doi complici:

- Voi ce parere aveti?

- Imi place, spuse Umney. Mda, destept gandit!

Goble se ridica in picioare si traversa camera pana la masuta pe care se afla tava cu prajituri si lua una cu crema.

- Eu vad niste probleme, spuse muscand din prajitura. Hai sa mai repetam odata scenariul.

Asa incat cei patru barbati se asezara la masa si luara totul de la inceput.

Dupa inca o ora Frost isi impinse in spate fotoliul si spuse:

- Trebuie sa ma intorc la vila. Sunteti cu toti multumiti de scenariu daca pot sa o conving pe Gina sa coopereze?

- Ai pus degetul pe rana, spuse Silk Convinge-ne ca fata coopereaza si batem palma.

- Am sa fiu din nou aici joi seara la ora sase, spuse Frost. Am sa vreau sa capat un exemplar al documentului semnat de voi trei si am sa vreau o copie dupa scrisoarea cu cerea de rascumparare adresata lui Grandi.

- Okay, spuse Silk. Se pare ca facem afaceri impreuna, nu-i asa Mike?

Frost dadu din cap si iesi din camera.

Urma o pauza lunga dupa care Mitch se scula in picioare, merse la usa, o deschise si privi pe coridorul pustiu intr-o parte si in alta.

- Am in golanul asta tot atata incredere cat as avea intr-o vipera.

- Nu-ti bate capul cu el, spuse Silk avand din nou pe fata zambetul lui diavolesc. Viperele trebuie ucise, nu-i asa?

*

Miercuri seara, ora noua.

Frost se invartea fara incetare prin sufrageria casutei sale. Din cand in cand isi pocnea pumnii inclestati. Putin dupa ora opt seara ii vazuse pe Grandi si Amando plecand in Rolls. Mancase bine la cina dupa care ii spusese lui Marvin ca este obosit, il lasase in fata monitoarelor si se intorsese la casuta lui. Marvin ii atrasese atentia ca va da drumul la caini fix la ora noua.

Privi pentru a mia oara la ceas. Nu mai rezista si stinse lumina dupa care privi pe dupa perdea afara. "Doamne!", se gandi el "cat de greu au putut trece ultimele cinci zile!"

Nu-l vazuse de loc pe Grandi pentru ca fusese in schimbul de noapte. Isi petrecuse zilele la plaja. Nu se apropiase de Ace of Spades. Acum, in sfarsit, era miercuri dar nu era inca de loc sigur ca Gina va veni. Ce fiasco iesea daca ea nu venea! In acea clipa o zari aparand de dupa tufisuri si alergand catre casuta lui. Avea usa deschisa cand ea sosi. I se arunca in brate lipindu-si trupul strans de al lui si el trebui practic sa se lupte cu ea pentru a se elibera si a inchide usa. Dupa aceea o lua din nou in brate:

- Oh, Mike, am asteptat si iar am asteptat. Fiecare ora de asteptare m-a imbatranit cu un an.

O lua in brate si o duse in dormitor. O puse incet in pat dupa care aprinse veioza. Trasese draperiile in dormitor si stia ca Marvin nu putea sa vada din camera de garda lumina din dormitor.

- Te-am asteptat, ii spuse aplecandu-se peste ea. Cat timp avem?

- Trei ore, nu mai mult.

Deja isi desfacea fermoarul de la pantalonii stramti pe care ii purta iar el ii desfacu sutienul.

Imbatisarea lor a fost feroce: doua animale neinhibate si cand ea ajunse in sfarsit la orgasm scoase un strigat abia controlat.

Ramasera intinsi unul langa altul asteptand ca respiratia sa le revina la normal. Frost isi trecu bratul pe sub umerii ei dar devenea deja constient de minutele care treceau.

- Gina, iubito, spuse el strangand-o putin de umeri, cred ca am o solutie pentru tine.

- Vrei sa spui ca o sa-l omori?

Privind-o, vazandu-i ochii stralucitori Frost simti fiori pe sira spinarii. "E clar ca este nebuna!" gandi. "Joaca foarte atent!" isi impuse.

- Nu Am o idee mult mai buna. Vezi iubito, daca l-as ucide curcanii mi-ar sari in cap si atunci ce-am facut?

- Esti destept, spuse ea aruncandu-se peste el si imbratisandu-l strans. Ai sa gasesti o modalitate pentru a face in asa fel incat sa para un accident.

Imbratisarea ei deveni si mai ferma.

- Gandeste-te numai! Daca ar fi mort ai putea sa ai toti banii pe care ti-i doresti!

- De ce esti asa de sigura ca o sa-ti lase tie banii?

- Pai cui altcuiva sa-i lase?

Zambi in timp ce degetele ei incepura sa-i gadile pieptul.

- Am sa fiu mai bogata decat Cristina Onasis! Miliarde de dolari! Poti sa iei cat vrei. Omoara-l, Mike, si-ti promit cerul si pamantul!

Frost intoarse capul pentru ca ea sa nu poata vedea expresia de scarba de pe fata lui.

- Nu, am o idee mai buna: nici un risc, nici un curcan si tu capeti libertatea pe care ti-o doresti atat.

Ea il privi tinand capul putin aplecat intr-o parte. Frost nu se putu abtine sa nu remarce cat arata de corupta si de vicioasa.

- Ce idee? Ce idee poate fi mai buna decat sa-l ucizi pe perversul acesta batran?

"Acum este acum" isi spuse. "Daca nu este de acord ce dracu' fac?"

Ii vorbi incet si distinct, privind-o direct in ochi:

- Ce-ai zice sa fii rapita?

Ochii ei se marira dupa care rase din toata inima:

- Rapita? Mi-ar place, din totdeauna mi-am dorit sa fiu rapita! Cand prostii aia au incercat sa ma rapeasca la Roma eram asa de excitata ca m-am udat toata. Vrei sa ma rapesti, Mike? Mi-as dori sa fiu ascunsa intr-un sifonier ca Patty Hearst. Mi-ar placea sa fiu brutalizata, sa fiu violata!

Ascultand-o, privind-o, Frost simti sa ii vine sa verse. Se rostogoli jos din pat si se indeparta de ea. In timp ce-si tragea pantalonii ea se tranti pe spate cu sfarcurile sanilor tari si cu picioarele larg desfacute:

- Nu fa asta, te rog, spuse ea. Imi place sa te privesc cand esti gol.

Fara sa o bage in seama termina imbracatul dupa care merse la masuta de langa sifonier unde pusese pe o tava o sticla de scotch si doua pahare. Isi turna o portie zdravana si o bau dintr-o singura inghititura.

- Ceva de baut?

Ea se stramba:

- Nu, vino aici. Povesteste-mi despre rapire.

Isi mai turna o bautura, la fel de mare, o trimise urgent pe gat in jos dupa care veni la pat si se aseza departe de ea.

- E o idee foarte desteapta incepu el, dar mai intai vreau sa lamurim lucrurile. Mi-ai spus ca nu-ti pasa de bani. Esti inca de aceeasi parere?

Ea il privi dupa care dadu afirmativ din cap:

- Imi pasa de un singur lucru, spuse ea. Vreau sa fiu libera sa-mi traiesc viata. Fac ceva pe bani. Tot ce vreau este sa-mi recapat libertatea si sa-mi fac de cap.

- Daca gandesti intr-adevar asa am raspunsul la problema ta.

- Da, asa gandesc. Spune-mi!

- Pot sa aranjez sa fii rapita. Am prieteni care or sa ma ajute.

- Cine?

- N-are importanta dar te asigur, iubito, ca nu ai de sa-ti faci probleme din cauza lor.

Ochii ei il privira speculativ:

- Si lor ce le iese din toata treaba?

- Rascumpararea, bineinteles.

- Si tu cu ce te alegi?

- Cu o parte din rascumparare.

- Asa deci. Ei bine, te ascult

Nu era sigur ca reusise sa o ademeneasca dar stia ca nu are ce face si ca trebuia sa-i dezvaluie planul. In urmatoarea jumatate de ora vorbi pe un ton convingator. Ii explica ce ar trebui sa faca ea. Ii spuse si despre evaziunea fiscala a lui Grandi.

- Nu poate sa faca nimic, iubito, daca vrea sa nu mearga la puscarie. Tu iti recapeti libertatea iar eu capat o bucatica din rascumparare. Asa, intre noi, trebuie sa recunoastem ca l-am incoltit, spuse el in loc de concluzie.

Facu o pauza, constient ca este leoarca de sudoare.

- Ce zici?

Isi pocni sanii cu palmele si ii zambi:

- Minunat, de-a dreptul minunat!

El o privi nelinistit.

- Esti sigura?

- Bineinteles ca sunt sigura. Deci sambata, voi fi libera.

Sari sprintena din pat si-l inlantui.

- Dar acum hai sa lasam trancaneala, Mike. Hai sa vedem putina actiune!

CAPITOLUL 6

Frost tocmai terminase sa se imbrace cand Suka veni la el la casuta.

Frost dormise prost. Desi aparent Gina acceptase cu entuziasm ideea de a fi rapita ea il ingrijora totusi. Era aproape sigur ca fuma tigari cu droguri si ca in noaptea trecuta venise la el sub influenta drogurilor. Si daca, sa presupunem, cand se trezea de sub influenta drogurilor isi schimba parerea? Ii repetase, mereu si mereu, ce are de facut.

Duminica dimineata, exact la ora trei, trebuia sa mearga la camera de garda. Acolo urma sa-l gaseasca pe Marvin adormit. Trebuia sa apese butonul rosu de pe randul al treilea de sus in jos al panoului si sa astepte cel putin zece minute. Dupa aceea trebuia sa apese al patrulea buton de la stanga la dreapta de pe acelasi rand. Dupa aceea trebuia sa mearga imediat la port unde o va astepta o barca.

- Minunat, formidabil, excitant! repeta ea fara incetare.

Ii trebuise toata rabdarea din lume pentru a o convinge sa incerce sa memoreze manevrele pe care le avea de facut dar nu era de loc sigur ca ea o sa-si reaminteasca exact butoanele pe care trebuia sa le apese. Daca apasa din greseala un alt buton toti curcanii din Paradise City urmau sa apara pronto. Gandul acesta il facea sa transpire.

Frost isi varsa nervii pe Suka care dupa ce batuse de doua ori la usa intrase in sufragerie.

- Ce dracu' vrei?, il intreaba agresiv.

- Domnul Grandi vrea sa te vada, spuse Suka. Vino, te rog, dupa mine.

Cu nervii incordati la maxim Frost il urma pe poteca si in interiorul vilei. Suka il conduse in incaperea in care il intalnise pe Grandi prima oara.

Grandi statea la birou. In spatele lui, in picioare, langa fereastra si cu mainile la spate, statea Amando.

Frost se opri in prag constient ca Suka se topise.

- Intra, Frost, spuse Grandi.

Frost merse pana la birou si se opri in picioare in fata lui Grandi.

- Plec acum, spuse Grandi. Am vorbit cu Marvin. Din aceasta clipa, Frost, tu esti seful pazei. Marvin va face ceea ce-i ordoni. Ai inteles?

- Daca asa spuneti dumneavoastra, zise Frost uluit.

- Asa spun. Ai mai multa experienta decat el. I-a fost explicat acest lucru. Din acest moment primesti noua sute de dolari pe saptamana.

- Va multumesc, domnule, spuse Frost militareste.

Grandi se apleca peste birou impungand aerul in directia lui Frost cu aratatorul lui gras.

- Ai sa muncesti ca sa-i meriti. Fiica mea ramane aici in grija ta. Daca se intampla ceva rau am sa fac in asa fel incat sa-ti doresti moartea. Intelegi?

Frost se uita in ochii mici, plini de rautate, si simti ca-l ia ameteala.

- Da, domnule.

Facu o pauza ca sa-si revina si continua:

- Asa cum v-am spus

Grandi il intrerupse brusc, taind aerul cu podul palmei:

- Stiu ce mi-ai spus. Fiica mea ramane aici. Responsabilitatea ta este sa-i asiguri siguranta. Intelegi?

Frost inspira adanc:

- Da, domnule

Grandi se intoarse brusc spre Amando:

- Ai auzit ce am spus?

- Da, domnule Grandi.

- Asta este tot, spuse Grandi si-i facu semn din mana ca poate sa plece.

- Scuzati-ma domnule, spuse Frost, dar acum pentru ca m-ati numit seful pazei, vreau sa stiu unde va pot contacta.

Grandi se arunca violent in spate si se lovi de spatarul fotoliului asa de tare incat fu gata sa cada cu fotoliu cu tot.

- De ce?

Frost simtea nevoia acuta de a-si linge buzele uscate dar se controla la timp.

- In cazul in care apare vreo urgenta, domnule.

- Ce urgenta?

Ochii lui Grandi il sfredeleau ca doua bormasini electrice.

Frost simti brusc ca nu-i mai este teama de smecherul acesta putred de bogat.

- De unde dracu' vreti sa stiu? latra Frost la el cu vocea de politist. Se poate intampla orice. Daca vreti sa faceti pe omul invizibil este treaba dumneavoastra daca insa Amando pica sub un camion, daca Marvin se impiedica si cade in laguna, daca eu imi frang blestematul meu de gat atunci oricare din aceste lucruri constituie pentru mine o urgenta. Ma urmariti, domnule Grandi?

Grandi se relaxa vizibil.

- Frumos numar, Frost.

Mazgali ceva pe o bucata de hartie, o indoi si o arunca peste birou in directia lui Frost.

- Poti sa suni la orice ora.

Frost lua bucata e hartie, facu doi pasi rigizi inapoi si spuse:

- Multumesc, domnule.

- Ma bazez pe tine, spuse Grandi.

- Puteti fi linistit, domnule spuse Frost, dupa care iesi din birou si inchise usor usa in urma lui.

O ora mai tarziu, in casuta lui, privind ganditor pe fereastra, Frost zari Rolls-ul carandu-l pe Grandi.

Dupa aceea merse la camera de garda unde-l gasi pe Marvin.

- Sa traiti, sefu', spuse Marvin sarind in picioare imediat ce-l vazu.

- Oh, las-o moarta! spuse Frost. Suntem amandoi in echipa. Nu ma face pe mine vinovat de ideile lui Grandi. Suntem aici ca sa ne castigam o bucata amarata de paine. Nu sunt mai sef ca tine.

Marvin ranji la el privindu-l neconvins:

- Mda, deci hai sa ne castigam painea. Deci tu esti acum seful. Ce idei noi ai?

- Eu gasesc ca sistemul de protectie este perfect. Am de gand sa ma duc la ocean sa fac o baie. Tii minte? Azi este ziua mea libera.

- Si totusi gandeste-te, Mike. Poate iti vine vreo idee. Cine stie? Poate ai idei.

Frost facu rapid trei pasi spre el si-i trase un pumn usor in piept:

- Suntem organizati, Jack. Nu este nici o problema cu sistemul de siguranta, nu este nici o problema intre noi. Bogatasul acesta nesimtit a vrut sa faca pe nebunul cu noi.

Marvin se relaxa

- Cand ai de a face cu un bandit de talia lui se poate intampla orice. Okay, Mike, lucrurile intre noi doi sunt clare. Sunt de acord sa facem echipa.

Desi intalnirea cu Silk era fixata la ora sase seara Frost nu vazu nici un motiv pentru a astepta. Asa incat imediat ce-l parasi pe Marvin merse direct la Ace of Spades unde ajunse putin peste ora doua si jumatate.

Restaurantul era plin dar Umney, care se plimba printre clienti si le arata dintii, il vazu imediat si veni la el.

- Unde este Silk? intreba Frost.

- Este ocupat dar nu dureaza mai mult de o jumatate de ora. Ce-ai zice sa iei pranzul, Mike?

- Unde este Marcia?

- Pe spate. Nici eu n-am mancat inca. Ce-ai zice de o salata de homar, corect?

Frost isi dadu seama ca ii este foame.

- Okay.

Umney il conduse la un separeu. Imediat aparu si chelnerul.

- Ceva de baut inainte?

- Sigur, gin cu gheata.

Frost se aseza la masa si privi in jur. Separeul avea mai multe mese. Intr-un colt erau doua tinere in sorturi viu colorate si topless.

Una dintre ele avea sanii mici ca doua piersici, cealalta avea sanii mari si cazuti incat Frost avu impresia ca mai au putin si pica pe masa. In alt colt un grasan mai in varsta mangaia mana unui baiat blond care chicotea.

Chelnerul il intrerupse si in timp ce le aseza bauturile pe masa Frost spuse:

- Draguti clienti aveti pe aici!

- Degenerati, dar plini de bani, spuse Umney indiferent. Si cum suntem toti ahtiati dupa bani

- Aici cam ai dreptate, il aproba Frost.

Sosi si salata de homar.

In timp ce atacau mancarea Umney intreba:

- Ai rezolvat, Mike?

- Am rezolvat.

Umney duse furculita la gura:

- Lu va fi bucuros sa auda vestile cele bune.

- Nu te simti obligat sa-mi faci conversatie, acum mananc, spuse Frost.

Mancara in liniste si dupa ce terminara Frost se aseza mai comod in fotoliu si spuse:

- Du-te si gaseste-l pe Silk.

Umney il gasi pe Silk in poligonul de tir. Tocmai castigase trei mii de dolari de la un playboy care se crezuse cel mai bun tragator din oras pana cand avusese proasta inspiratie sa faca concurs cu Silk.

- Frost este aici, spuse Umney. Zice ca a rezolvat. Face pe durul.

- Toti fac pe durii, ii raspunse Silk cu un zambet batjocoritor, intinzandu-i pistolul lui Moses. Hai sa vedem cu ce noutati a venit. Unde este Mitch?

- La bucatarie, unde altundeva? Baga in el.

Cinci minute mai tarziu Frost, Silk, Umney si Goble erau asezati la masa mare aflata in camera ale carei ferestre dadeau spre piscina.

Cei trei barbati ascultara in liniste in timp ce Frost le descria ultimele noutati.

- Asa ca am rezolvat, trase concluzia Frost. S-ar putea sa am unele mici probleme cu fata pentru ca fumeaza tigari cu droguri. Vrea sa fie rapita. Exista si posibilitatea ca in ultimul moment sa-si schimbe parerea dar acesta este un risc pe care trebuie sa ni-l asumam.

- Daca neutralizeaza gardul astfel ca noi sa putem intra poate sa-si schimbe parerile ei tampite ori de cate ori vrea, spuse Silk.

- Acum vreau pastila pentru Marvin, spuse Frost.

Silk scoase o cutie mica de medicamente.

- Tot ce ai de facut este sa-i pui pastila aceasta in pahar. Dupa sase ore nu o sa mai stie nimic despre el.

- Cat timp?

- Garantat sapte ore.

- Deci eu ii strecor pastila in pahar la ora opt, adoarme la ora doua dimineata si iese din nou la suprafata la ora noua, corect?

- Garantat.

- Si Amando?

- Marcia o sa aiba grija de el. O sa-si revina tot pe la aceeasi ora.

- Deci, totul este okay. Hai sa vedem putin hartiile. Vreau sa vad cererea de rascumparare.

Umney, plin de importanta, deschise o geanta diplomat si scoase o foaie de hartie.

- Uite, asta este, este o ciorna, daca vrei putem sa o modificam.

Nota era scurta:

"Semneaza ordinul de transfer alaturat adresat catre National Bank, Lugano. Ai sa primesti instructiuni prin telefon referitoare la modul in care ne vei inmana ordinul de transfer. Fa vreo smecherie si nu numai ca vei merge direct la inchisoare pentru evaziune fiscala (vezi ca am atasat fotocopii ale ordinelor de transfer scrise de manuta ta) dar nu iti vei mai vedea niciodata fata."

Frost aproba dand din cap:

- Okay si acum ordinul catre banca pe care trebuie sa-l semneze.

Umney scoase la fel de important o alta foaie de hartie. Era o scrisoare, care trebuia semnata de Grandi, catre National Bank, Lugano, prin care Grandi le dadea instructiuni sa vireze din contul G-556007 in contul N-88073 deschis la Ferandi Bank din Zürich suma de treizeci de milioane de dolari.

Frost se uita intrebator la Silk:

- Ce inseamna contul 88073?

- Am deschis de mai multi ani un cont cu parola la Ferandi, spuse Silk calm. Ma cunosc asa ca nu este nici o problema sa fac operatii la nivel de treizeci de milioane de dolari. Este o banca particulara si toti clientii lor vor sa ascunda bani sub covor: evaziune fiscala, staruri de cinema, presedinti care simt ca nu vor mai rezista mult, nici o problema.

- Deci toti banii merg in contul tau personal? Nu cred ca asa ne-am inteles.

- Nu avem cum face altfel dar suntem toti asigurati.

Silk pocni din degete la Umney care scoase o a treia foaie de hartie.

Frost o studie. Era un ordin de plata catre Ferandi Bank prin care se stipula ca banca va plati cate cinci milioane de dolari catre fiecare din persoanele semnate in josul paginii (care urmau sa-i demonstreze identitatea prezentand pasaportul). Sumele de cate cinci milioane urmau sa fie platite din suma de treizeci de milioane intrata in cont prin transfer din contul G-556007 de la National Bank, Lugano. Ordinul de plata mai prevedea plata sumei de zece milioane de dolari catre domnul Giuseppe Vessi, la cererea acestuia.

- Semnam toti hartia asta si dupa aceea fiecare are cate o copie, spuse Umney. Imediat cum punem laba pe fata eu ii telefonez lui Grandi. Aranjez cu el sa ma intalnesc la motelul Three Square care este un punct de intalnire foarte strategic. Lu si cu Mitch or sa fie si ei acolo dar fara sa bata la ochi.

Facu o pauza dupa care continua:

- Nu-si poate permite sa triseze dar oricum noi te avem ca "om din interior". Daca ai impresia ca o sa cheme politia sau sa faca pe smecherul cu noi dai alarma. Am o mica jucarie aici, spuse si scoase din geanta un fel de pager. Eu am perechea lui, continua. Daca ti se pare ca Grandi vrea sa se joace cu noi nu ai decat sa apesi butonul rosu si pager-ul meu se va activa iar operatia se anuleaza, dar atat cat pot eu sa-mi dau seama nu-si va permite sa faca pe smecherul.

- Okay, spuse Frost. Deci ai ordinul de transfer catre banca semnat. Si dupa aia?

- Lu ia primul avion pentru Zürich si verifica efectuarea transferului. Imi da lumina verde cand banii sunt in contul lui si eu eliberez fata. Dupa aceea, cand se risipeste ceata, sa zicem dupa o saptamana, zburam toti trei si ne intalnim cu Lu. Ne luam fiecare portia si ne despartim. Cum ti se pare?

Frost ramase nemiscat si se gandi mult timp dupa care se intoarse spre Silk.

- Ce se intampla daca unul din noi moare?

Fata lui Silk deveni de piatra:

- Cine zice ca o sa moara cineva?

- Eu zic, spuse Frost, dupa care se apleca spre Silk si continua: pana acum este numai vrajeala. Unde este polita mea de asigurare de viata? Nimic nu poate opri pe vreunul din voi sa bage un glont in mine imediat ce ati obtinut ordinul de transfer semnat de la Grandi. Nu semnez nimic daca nu puneti o clauza suplimentara in aceasta intelegere. Sau sunteti de acord sau intelegerea cade.

- Ce clauza? intreba Silk.

- Daca la o luna dupa ce sosesc in contul tau banii de la Grandi, vreunul din noi nu si-a ridicat partea aceasta merge automat ca donatie anonima la fundatia pentru cercetari medicale Oxfam.

Frost ranji la Silk:

- Sa nu-ti inchipui ca sunt un mare filantrop. Clauza asta inseamna pur si simplu ca nu merita sa va asumati riscul sa ma omorati si ca nu merita sa-mi asum riscul sa va omor pe voi trei. Te prinzi?

Silk rase stramb:

- Okay.

Se intoarse spre Umney:

- Ross, fa modificarea asa cum vrea Mike.

Umney dadu din umeri dupa care ii zambi lui Frost:

- Aha, m-am prins, Mike, nu ai incredere in nici unul din noi.

- Poti sa fii sigur de acest lucru, spuse Frost si se ridica in picioare. Ma duc la ocean sa fac o baie si ma intorc peste o ora. Pana atunci aveti tot timpul sa faceti modificarea.

Dupa ce acesta pleca Goble spuse cu ciuda:

- Te-am avertizat ce pui de catea este, Lu.

- Nu incearca si el nimic altceva decat sa spere ca o sa traiasca, spuse Lu zambind din nou draceste.

*

Inainte de a se intoarce la vila lui Grandi, Frost se opri la National Florida Bank si depuse intr-un seif copia contractului cu cei trei. Era acum rezonabil de sigur ca isi acoperise spatele dar oricum nu avea de gand sa riste nimic in continuare. Cand faceai afaceri cu un nemernic de teapa lui Silk cea mai mica scapare era in mod cert ultima greseala.

"Inca doua zile pana la ziua "Z", se gandi in timp ce deschidea usa casutei sale. "Acum totul depinde de Gina. Daca se razgandeste. daca apasa gresit pe butoane!"

Se intreba ce facea ea acum. In timp ce mergea spre casuta lui il vazuse pe Amando asezat la o masa plina cu hartii dar nu vazuse nici urma de Gina.

Isi puse uniforma si mai tarziu merse la camera de garda. Se facuse de acum opt fara un sfert. Il gasi pe Marvin relaxat, asezat in fata monitoarelor.

- Te-a distrat bine, Mike? il intreba intorcandu-se.

- Lucrez puternic la bronzarea pielii, spuse Frost asezandu-se langa el. Ceva actiune?

- Gina este bolnava, spuse Marvin aprinzandu-si o tigara.

Frost inlemni.

- Ce-ai spus?

- N-am vazut-o toata ziua prin curte asa ca l-am intrebat pe javra cea batrana. Mi-a spus ca zace in pat si sa nu ma preocup.

"Cristoase!" se gandi Frost. "Asta mai lipsea!"

- Ceva grav?

Marvin dadu indiferent din umeri:

- Nu stii cum sunt femeile, chestia aia? A fost si doctorul dar cred ca nu este decat chestia aia.

- Cum dracu' sa-ti doresti sa fii fata? spuse Frost inspirand puternic.

- Mda. Oricum am fost bucuros ca nu a mai trebuit sa o supraveghez toata ziua prin curte.

Marvin scutura scrumul de tigara dupa care spuse:

- Stii ceva? Strict intre noi doi, eu cred ca are ceva la scufita. Cred ca ii fileaza rau de tot o lampa.

Frost deveni foarte atent:

- Ce te face sa spui asta, Jack?

- Eu am supravegheat-o mult mai mult decat tine, continua Marvin. Nu se comporta ca o fata normala. Este ceva la ea care ma deranjeaza, cred ca este sonata rau de tot.

Frost isi aminti de ochii Ginei stralucind febril, de atingerea degetelor ei, de dorinta ei de a-si vedea tatal mort. "Sonata este cuvantul cel mai potrivit" gandi el.

- Nu te poti astepta ca o fata care traieste in cusca ca un animal sa fie normala, spuse.

- Asa este.

Marvin isi freca barbia dupa care dadu din umeri:

- Mi-a cerut sa-i dau un pistol.

Frost se holba la el:

- Un pistol?

- Mi-a spus ca s-ar simti mai in siguranta daca ar avea un pistol. Mi-a spus ca ii este frica de javra cea batrana. Mi-a spus ca atunci cand ramane cu el are sentimentul ca vrea sa o violeze.

- Cred ca si mie mi-ar fi frica sa-l stiu pe javra batrana in jurul meu. Si ce i-ai spus?

- I-am spus ca nici sa nu se gandeasca ca am sa-i dau vreo arma dar ca oricum sau eu sau tu suntem in permanenta aici si nu are de ce sa-i fie frica.

In clipa aceea se auzi o bataie la usa semnaland ca sosise cina. Suka asculta de ordinele lui Grandi si nu mai intra in camera de garda.

Frost se ridica in picioare, descuie usa si iesi pe holul slab luminat la timp pentru a-l vedea pe Suka indepartandu-se. Cara pe rand cele doua tavi cu mancare.

- Arata bine, spuse asezand si a doua tava pe masa. Aduc imediat si berea.

Merse la frigider, lua doua cutii si le deschise stand cu spatele la Marvin. Isi aduse aminte ca sambata seara va repeta gestul numai ca atunci va pune in cutia lui Marvin pilula pe care i-o daduse Silk.

- Sunt asa de fericit ca am un fecior, spuse Marvin incepand sa manance. Duminica am aranjat sa-l duc la parcul de distractii. E innebunit sa se dea in calusei.

Marvin vorbi despre fiul sau tot timpul cat dura cina in timp ce Frost il asculta numai cu o ureche. Dupa ce Marvin pleca Frost se tranti in fotoliul din fata monitoarelor. Vazu cum sunt eliberati cainii. Asta era rutina, mintea lui era la Gina.

Dupa mijlocul noptii, foarte ingrijorat din cauza Ginei, nu mai rezista: merse la usa care ducea in vila, o descuie si o intredeschise. Holul era scufundat in intuneric. Ramase nemiscat ascultand atent si, pentru ca nu auzi nici un zgomot, scoase de la buzunarul de la piept o lanterna mica, iesi repede pe hol, inchise si incuie usa. Isi dadea seama cat risca. Daca il prindea Amando toata operatiunea sarea in aer dar dorinta de a o controla pe Gina, de a verifica ca nu este bolnava de-adevarat si de a se convinge odata in plus ca vrea intr-adevar sa fie rapita fu mult prea puternica.

Mergand repede, cu pasi de pisica, silentios, ajunse la scari si le urca rapid. Se opri in capul scarilor, asculta iarasi cateva clipe, dupa care merse iute la usa camerei fetei. Intoarse manerul clantei, apasa usor si injura in gand atunci cand usa scoase un mic scartait. In timp ce o deschidea vazu ca in camera ardea o mica veioza pe noptiera. Intra in camera miscandu-se repede si inchise usa in urma sa.

Gina statea intinsa in pat iar veioza ii lumina chipul palid. Se ridica ca un arc in pat holbandu-se la Frost dupa care fata ei se lumina de un zambet.

- Mike, sopti ea intinzandu-si bratele spre el.

El merse iute la pat si-i apuca mainile.

- Te simti bine? intreba. Marvin mi-a spus ca esti bolnava.

Ea chicoti iar sunetul pe care il scoase ii increti nervii lui Frost.

- N-am nimic. Am vrut sa-mi bat joc de javra batrana asa incat nu m-am dat jos din pat.

Degetele ei se miscau agile pe trupul lui Frost.

- Hai sa facem dragoste, Mike. Nu stiu cum ai facut dar parca m-ai fermecat. Nu fac decat sa te astept si iar sa te astept.

De ce oare degetele ei uscate ii sugerau picioarele de paianjen pe care le simtise adesea pe pielea lui in jungla din Vietnam? Ii indeparta mainile privind-o atent. Da, exact asa cum spusese Marvin, "sonata" era cuvantul potrivit.

- Nici o sansa, spuse, iar vocea lui era joasa si ragusita. Asculta-ma bine papusico, am aranjat totul. Am riscat ca dracu' dar trebuia sa vorbesc cu tine. M-am speriat cand am auzit ca esti bolnava. Daca nu uiti ce trebuie sa faci, o sa fii libera.

Ea nu renunta asa de usor si mainile incepura sa-l pipaie prin pantaloni. El ii indeparta insa din nou mainile.

- Gina, mai tarziu. O sa avem timp sa facem dragoste pana nu o sa mai poti dar acum trebuie sa ma intorc la camera de garda. Esti sigura ca tii minte ce trebuie sa faci?

Ea se tranti bosumflata inapoi pe perna:

- Bineinteles ca tin minte. Trei dimineata, duminica, merg la camera de garda, apas butonul rosu din randul trei de sus in jos de pe panou. Acesta cheama cainii la tarc. Astept zece minute, apas al patrulea buton de la stanga la dreapta de pe acelasi rand. Dupa aceea plec imediat la port unde ma asteapta prietenii tai, corect?

- Corect.

Frost se ridica in picioare si se forta sa zambeasca:

- Fa tot ce mi-ai spus acum si vei fi libera sa-ti traiesti viata.

Merse la usa, ii facu cu mana, privi precaut pe coridor dupa care merse silentios inapoi la camera de garda.

In timp ce se aseza in fata monitoarelor isi spuse ca facuse tot ceea ce era omeneste posibil. De acum operatia care urma sa-i aduca cinci milioane de dolari depindea numai de Cel de sus.

*

Vineri si sambata fura doua zile nesfarsite.

Frost se tinu departe de Ace of Spades. Isi petrecu timpul, orele lungi, pe plaja. Nu putea sa se gandeasca decat la ceea ce insemnau pentru el cinci milioane de dolari.

Din cand in cand cate o papusica imbracata, sau mai bine zis dezbracata, intr-un bikini minuscul trecea pe langa el si-l intreba daca nu cumva se simte singur. El le husui pe toate. O sa aiba tot timpul sa se gandeasca la papusici dupa ce-si primea banii.

In sfarsit se facu sambata seara.

"Asta este!" isi spuse mergand spre camera de garda. Avea pilula pentru Marvin. Ii telefonase Marciei si ea ii spusese ca Amando ii confirmase ca vine la ora noua seara. Deci si Amando era rezolvat.

Frost il gasi pe Marvin in camera de garda.

- Te-ai distrat bine?

Intrebare de rutina.

- Da, si tu ai avut probleme?

- A stat iar toata ziua in camera asa ca a fost simplu. Nici o problema.

Frost merse direct la frigider.

- Mor de sete. Tu cum stai?

- Cine refuza vreodata o bere?

Frost scoase doua cutii din frigider, se intoarse cu spatele la Marvin, le deschise si puse pilula in una din ele. Se uita indelung la pahare pentru a da timp pilulei sa se dizolve dupa care turna din cutii. Ii dadu lui Marvin paharul in care se afla berea cu drogul. Baura.

- Bine a picat berica asta, spuse Marvin, oftand de placere. Maine am toata ziua program cu pustiul meu.

"Maine, se gandi, Frost, o sa fie iadul pe pamant".

Mai vorbira de una de alta si apoi se auzi o bataie in usa.

- Ora cinei, spuse Frost ridicandu-se in picioare si mergand la usa.

Baga inauntru cele doua tavi cu mancare.

In timp ce incepeau sa manance Marvin spuse:

- Schimbul de zi este usor, Mike. Tot ce ai de facut este sa te fatai prin curte si sa te dai ocupat. Ai grija ca javra cea batrana o sa stea cu ochii pe tine. Stai departe de Gina. Nu-i vorbi. Tu fa-ti rondul.

- Bineinteles.

Terminara de mancat si Frost se ridica in picioare:.

- In seara asta ma culc devreme. Ne vedem maine dimineata la ora opt, okay?

- Sa nu intarzii. Vreau sa dorm cateva ore. I-am promis pustiului ca il scot la plimbare la pranz.

- Am sa fiu la fix, spuse Frost si pleca la casuta lui. Isi puse ceasul sa sune la ora unu dupa care se dezbraca de uniforma si se intinse in pat, stinse veioza dar nu reusi sa adoarma.

Orele incepura sa se tarasca: noua, zece, unsprezece, miezul noptii. Nerabdator aprindea mereu veioza pentru a vedea ce ora este. Inca trei ore! Isi dadu seama ca transpira. Se dadu jos din pat si facu un dus rece. Oare ce facea Gina? Inca nu era linistit in privinta ei. In timp ce se stergea cu prosopul isi dadu seama ca era sub presiune maxima. Si daca ea se razgandea? Isi aminti vorbele lui Marvin: "este sonata rau de tot" Se stramba dand din umeri. Acum nu mai putea face nimic. Poate doar sa spere.

Isi trase niste pantaloni si-si puse o camasa neagra dupa care stinse lumina si se duse la fereastra. Vazu unul din caini trecand prin fata casutei. Ramase in fata ferestrei privind din cand in cand la ceasul bratara. Acele ceasului se miscara incet si se facu ora doua dimineata. Frost statea nemiscat. De-acum, daca putea sa aiba incredere in Silk, Marvin era scos din circulatie. Si Amando trebuia sa fie in aceeasi stare. Isi sterse transpiratia de pe fata cu dosul palmei. Si daca Gina atipise? Nu putea face nimic. Nu putea decat sa astepte.

Asa ca astepta. Dupa aceea, cand acele ceasului ajunsera in sfarsit la ora trei se ridica. Daca Gina vorbise serios ar fi trebuit acum sa iasa din dormitorul ei si sa coboare la camera de garda. Primul lucru pe care trebuia sa-l faca era sa apese butonul care declansa fluierul pe care numai cainii il puteau auzi. Dura zece minute pana cand ajungeau toti in tarcul lor.

Frost ramase la fereastra cu inima batandu-i tare, cu gura uscata. Dupa aceea, dupa o asteptare interminabila de zece minute, isi scoase arma din tocul de la sold si iesi afara in aerul fierbinte si umed.

Incepu sa mearga incet, cu grija, silentios, spre camera de garda, ochii lui cercetand atent intunericul, gata sa traga daca vreunul din caini sarea la el. Ajunse fara probleme la camera de garda.

Oftand usurat deschise usa camerei de garda si intra inauntru, incaperea era luminata. Marvin statea pravalit pe spate in unul din fotolii.

Frost il privi scurt dupa care privi la panoul cu butoane. Butonul rosu, care chema cainii inapoi, avea becul aprins. Si butonul care oprea curentul in gard avea becul rosu aprins.

Deci nebuna isi amintise exact si facuse ce trebuie!

Frost se apleca asupra lui Marvin si-l privi atent dupa care dadu satisfacut din cap. Pilula isi facuse efectul!

Ramase nemiscat gandindu-se la Gina care ajunsese probabil la port. Urma sa gaseasca acolo asteptand-o, gondola care ii va reda libertatea

Frost isi sterse fata transpirata.

Prima faza a operatiunii mersese snur!

*

Umney intoarse salupa spre portul lui Grandi. Goble statea in varful barcii. Se facuse ora 03:17. Laguna era scufundata in intuneric.

- Mai la dreapta, spuse Goble, si mergi incet.

Umney opri motorul si salupa isi continua drumul sub efectul inertiei.

Amandoi erau foarte nervosi. Silk ii lasase singuri sa se descurce:

- Puneti laba pe ea si aduceti-o aici! le ordonase.

Goble aprinse scurt lanterna puternica pe care o avea cu el.

- Uite-o! Hai sa mergem!

Salupa ridica botul in momentul in care Umney porni motorul si accelera puternic. Goble aprinse din nou scurt lanterna pentru a verifica directia si amandoi barbatii putura sa o vada pe Gina pe mal.

Le facu cu mana cand salupa ajunse aproape de ea.

- Salut, le spuse vesela. Sunteti prietenii lui Mike?

- Corect, domnisoara Grandi.

Umney primise instructiuni precise de la Silk: trebuia sa-i aplice tratamentul V.I.P.

- Numai o secunda, va rog.

Il lasa pe Goble sa lege barca de mal si sari langa ea.

- Vreo problema, domnisoara Grandi?

Ea chicoti incantata:

- Absolut super si ultra. Am si bagaj.

Langa ea se afla o valiza mare si o geanta de voiaj.

- Imi permiteti sa ma ocup eu de bagajul dumneavoastra? spuse Umney si-i trecu lui Goble in barca cele doua bagaje.

- Unde mergem? intreba Gina.

- Am aranjat totul pentru dumneavoastra, domnisoara Grandi, spuse Umney. Dati-mi voie sa va ajut.

Ea se uita la salupa dupa care se lipi de el si spuse:

- Mi-e frica sa nu cad in apa.

Umney ii simti degetele care se miscau pe trupul lui.

Chicoti din nou:

- Da' stiu ca esti musculos!

El o lua scurt in brate si o cobori in salupa in timp ce Goble tinea ambarcatiunea nemiscata.

"Peste ce naiba am dat aici?", se intreba Umney in tacere coborand si el in barca si pornind motorul. Mersera cu spatele pana ce salupa iesi din port

Gina il privi pe Goble in semi intunericul care-i inconjura. Degetele ei atinsera umerii impanati cu grasime.

- Mananci prea mult, spuse si merse in spatele salupei langa Umney.

Acesta rase multumit si imediat ce ea se aseza pe banca langa el o trase aproape.

*

La ora sapte si jumatate dimineata Frost, care nu dormise de loc, isi puse uniforma.

Se barbierise cu grija, facuse dus dar, privind in oglinda in timp ce se barbierea, isi daduse seama ca are fata trasa si cearcane sub ochi. Astepta pana la ora opt fara zece dupa care parasi casuta si merse la camera de garda. Stia ca la ora opt fix Suka va duce tavile cu micul dejun. Va bate la usa si se va cara.

Frost intra in camera de garda.

Marvin zacea exact in pozitia in care il lasase, in fotoliu, sforaind si respirand greu.

Frost incepu sa-si faca numarul: il ridica pe Marvin in picioare, il zgaltai dupa care il lasa sa se prabuseasca in fotoliu in clipa in care auzi bataia in usa.

- Suka!

Luandu-si inima in dinti Frost deschise usa.

Suka se indeparta deja.

- Suka, latra la el Frost. Marvin este bolnav sau nu stiu ce are. Vino sa te uiti si tu la el.

Suka se opri, facu o pauza si abia dupa aceea se intoarse pentru a privi la Frost. Dupa aceea se misca surprinzator de repede, trecu pe langa Frost si intra in camera de garda. Se apleca asupra lui Marvin, il zgaltai, ii trase cateva palme dupa care se ridica cu fata lipsita de orice expresie.

- Drogat.

Continuand sa-si faca numarul Frost se intoarse spre panoul de comanda si exclama:

- Gardul a fost neutralizat. Vezi imediat ce este cu domnisoare Grandi. Eu am sa-l alertez pe Amando. Unde il gasesc?

- Am sa o fac eu, spuse Suka si o lua la fuga spre scari.

Frost ramase la baza scarilor asteptand. Se uita la ceasul bratara. Era ora opt si cinci minute. Peste inca cinci minute Silk va telefona.

Suka aparu in capatul scarilor.

- Miss Grandi nu aici! Domnul Amando drogat!

- Scotoceste casa! spuse Frost. Convinge-te ca nu este aici!

In timp ce Suka cobora scarile telefonul din camera de garda incepu sa sune.

- Stop!, spuse Frost.

Intinse mana spre Suka:

- S-ar putea sa fie necazuri. Vreau sa asculti. Ia al doilea receptor.

In timp ce Suka facea ceea ce i se spusese Frost ridica receptorul principal:

- Alo!

- Spune-i lui Grandi ca e vorba de o rapire.

Frost presupuse ca Silk isi pusese o batista pe gura dar vocea ii era totusi foarte amenintatoare.

- Fata lui este la noi. O sa sunam din nou maine dimineata la aceeasi ora. Spune-i ca nu vrem copoi.

Si legatura fu intrerupta.

In timp ce punea receptorul jos Frost se uita la Suka care se holba la el.

- S-ar putea sa fie o cacealma, spuse. Scotoceste casa. Convinge-te ca nu este pe undeva prin casa.

- Nu cacealma, spuse Suka cu ochii plini de groaza. Mai bine tu chemi pe domnul Grandi.

Frost ridica din nou receptorul si suna pe paznicul de la bariera aflata la intrarea in curtea vilei. Ii spuse ca nimeni nu are voie sa paraseasca proprietatea. Ii ordona de asemenea sa nu lase pe nimeni din personalul vilei sa intre. Oamenii trebuiau sa isi ia liber.

- Ai inteles ca nimeni nu are voie sa iasa fara permisiunea mea?

- Aveti necazuri acolo? intreba paznicul de la poarta.

- Totul este sub control, spuse Frost sec. Respecta ordinele pe care ti le-am dat.

Inchise si vazand ca Suka inca il priveste din pragul usii ii facu semn sa plece:

- Scotoceste casa!

Astepta pana cand Suka disparu dupa care scoase din buzunarul de la piept foaia de hartie pe care Grandi ii scrisese numarul de telefon de la New York. Forma numarul si in timp ce astepta ca cineva sa-i raspunda Marvin incepu sa geama dupa care deschise ochii si se aseza mai bine in fotoliu. Se freca lung la ochi.

O voce spuse la telefon:

- Resedinta domnului Grandi.

Frost incerca sa si-l imagineze pe cel aflat la capatul celalalt al firului: probabil un majordom de nota zece importat pe bani grei din Anglia.

- Trebuie sa vorbesc neaparat cu domnul Grandi, spuse Frost. Spune-i ca il suna Frost de la vila Orchid. Este o urgenta maxima.

- Da, domnule.

Urma o pauza lunga.

Marvin clatina din cap dupa care se uita la Frost incercand sa-si focalizeze privirea.

- Ce dracu' se intampla, spuse cu o voce cleioasa.

Frost ii facu semn sa taca pentru ca la celalalt capat al firului auzise vocea lui Grandi.

- Ce este, Frost?

Maraitul din vocea lui Grandi ii dadu fiori de gheata pe spate.

- Domnisoara Grandi a fost rapita, domnule, spuse Frost. Cererea de rascumparare va fi transmisa maine prin telefon la aceasta ora. Au spus ca nu trebuie alertata politia.

Urma o pauza scurta dupa care Grandi spuse:

- Nu fa nimic pana nu sosesc acolo. Voi sosi peste opt ore.

Si legatura fu intrerupta.

- Rapita?

Marvin se ridica in picioare, se clatina si cazu inapoi in fotoliu.

- Ai fost drogat, spuse Frost si puse filtrul de cafea in functiune.

Frost ii dadu sa bea trei cesti la rand.

Marvin isi apuca fata in maini.

- Fata a fost rapita?

- Mda. Rapitorii tocmai au telefonat. Nu am dat voie angajatilor sa vina la lucru si i-am spus paznicului de la poarta sa nu lase pe nimeni sa iasa. Am vorbit chiar acum cu Grandi. Mi-a spus sa nu facem nimic pana cand nu vine aici, peste opt ore. Vreau sa dau o raita pe proprietate. Vreau sa vad daca nu au luat una din barci.

- Rapita? Dar cum?

Marvin isi scutura capul, inchise ochii, ii deschise si se ridica nesigur in picioare.

- Cand?

- Si Amando a fost drogat. Ma intorc repede.

Frost iesi din camera de garda si merse rapid la port. Poarta era larg deschisa. Se intreba ce facea oare Gina in acest moment. Probabil ca chicotea ca proasta.

Lasa poarta asa cum era si dadu ocol proprietatii. Cand se intoarse la vila se facuse ora noua si un sfert.

Il gasi pe Marvin stand de vorba cu Amando in camera de garda. Ii facu mare placere sa vada ca Amando era foarte afectat. Era alb la fata si tremura. Frost fu sigur ca la sosirea lui Grandi Amando va fi jupuit de viu.

- A disparut, spuse. Toate ambarcatiunile sunt legate la mal. Domnul Grandi va sosi la vila la ora patru dupa-amiaza.

Se aseza si le facu si celorlalti semn sa se aseze.

- Eu sunt responsabil si capul meu o sa cada.

Vorbea cu vocea de copoi.

- Voi doi ati fost drogati. Cum s-a putut intampla asa ceva?

Se uita la Amando.

- Eu, eu nu-mi dau seama cum.

- Atunci ar fi mai bine sa incepi sa te gandesti, il intrerupse brutal Frost. Ai baut ceva aseara?

- In fiecare seara beau un pahar cu lapte. Suka mi-l aduce.

Frost se intoarse spre Marvin:

- Am baut bere impreuna dar eu am deschis cutiile. Supa? Ti s-a parut ca are un gust ciudat?

Marvin isi revenise de-acum destul de bine. Il privi ganditor pe Frost.

- Avea gustul normal.

- S-ar fi putut sa fie drogata, nu-i asa?

- Si atunci de ce nu a fost si supa ta drogata?

"Ai grija", isi spuse Frost. "Golanul asta este un politist foarte bine antrenat."

- Uite cum vad eu treaba, spuse. Asa cum i-am spus si domnului Grandi, pentru a ajunge la fiica lui trebuie sa existe un "om in interior". Pentru a neutraliza gardul. La vila sunt numai patru persoane: domnul Amando, tu, eu insumi si Suka. Voi doi ati fost drogati pentru ca erati amandoi in vila. Eu nu am fost drogat pentru ca eram la mine in casuta si nu aveam cum sa ajung la camera de garda pentru a apasa pe butoane fara sa fiu facut bucatele de caini. Corect?

Ochii lui Marvin se ingustara:

- Crezi ca este, deci, Suka?

- Nu vad cine altcineva.

Frost privi la Amando.

- Sunteti de aceeasi parere?

- Da, da, spuse cu o voce nesigura. Nu am avut niciodata incredere in Suka

Se ridica nesigur in picioare.

- Nu ma simt bine. Trebuie sa ma odihnesc inainte de sosirea domnului Grandi. Ma gasiti in camera.

Si iesi cu pasi nesiguri din camera.

- Acesta este capat de linie pentru el, spuse Frost dupa ce usa se inchise.

- Hai sa-l aducem aici pe puiul de catea galben si sa-l prajim putin, spuse Marvin.

- Nu, nu facem nimic pana la sosirea lui Grandi. Astea sunt ordinele lui. Imediat ce soseste il vom pune pe Suka pe tocator.

- Vrei sa spui ca timp de opt ore nenorocite vom sta cu mainile in san fara sa facem nimic?

- Asta am sa fac eu dar tu esti oficial iesit din schimb. Du-te si incearca sa dormi cateva ore.

Marvin isi mai turna o ceasca de cafea.

- N-as putea sa dorm.

Bau toata ceasca dupa care ofta:

- Da' stiu ca pustiul meu o sa fie dezamagit. I-am promis ca-l duc la parcul de distractii. Mai bine o sun pe doamna Washington ca sa-i spun ca nu vin.

- De ce sa faci asta? De ce sa-l dezamagesti pe pusti? Grandi nu o sa fie aici inainte de ora patru dupa amiaza. Asta inseamna ca ai cel putin sase ore ca sa te distrezi cu fiul tau. Du-te, distreaza-te si vino inapoi la vila inainte de ora doua. De ce nu?

Marvin ezita dupa care fata i se lumina:

- M-am tinut intotdeauna de cuvant cand i-am promis ceva. Nu 1-am dezamagit niciodata pana acum. Crezi ca e in regula, Mike, daca o sterg?

- Bineinteles. Tot ce am de facut este sa stau aici si sa-mi numar degetele. Actiunea nu va incepe pana cand nu soseste Grandi. Hai, du-te!

Marvin inca ezita.

- Si cu Suka ce facem?

- E prins in capcana, spuse Frost. Paznicul nu o sa-l lase sa iasa si gardul este electrificat. Am de gand sa stau aici, langa telefon, in cazul in care suna din nou. Am sa ma baricadez inauntru imediat ce pleci, nici o grija!

- Ei bine, daca asa crezi, o sterg.

- Am sa-i spun paznicului sa te lase sa iesi. Distreaza-l cum trebuie pe ala mic.

Frost puse mana pe telefon si-i dadu instructiuni paznicului sa-l lase pe Marvin sa iasa si sa intre cand se va intoarce. Dupa aceea continua:

- Domnul Grandi va sosi la vila in jurul orei patru dupa amiaza. Lasati-l sa intre.

Dupa vreo douazeci de minute il vazu pe Marvin plecand cu masina T.R.7.

La ultima lor intalnire Frost ii spusese lui Silk despre ideea lui de a-l face pe Suka tap ispasitor si Silk fusese de acord. Ii spusese lui Silk, de asemenea, cum o sa actioneze si Silk acceptase. Singurul lui comentariu fusese:

- Un japonez mai putin inseamna, un japonez mai putin.

Frost merse la usa care ducea spre vila si ridicand vocea striga:

- Suka! Hei, Suka!

Lasand usa deschisa se intoarse la masa si se aseza.

Dupa un timp Suka aparu.

- Vreau sa mergi imediat la port, ii spuse Frost. Cand am controlat proprietatea am gasit portile de la port deschise. Am uitat sa le inchid. Eu trebuie sa stau langa telefon. Vrei sa te duci sa inchizi portile?

Suka aproba dand din cap.

Frost se ridica si apasa butonul care intrerupea curentul electric.

- Gata, curentul este intrerupt, spuse, incercand sa vorbeasca pe o voce obisnuita. Da-i drumul!

Suka dadu din nou din cap si o lua spre port cu mersul lui ciudat, nici alergand nici pasind.

Frost era constient ca inima statea sa-i iasa din piept.

Inspirand adanc apasa butonul rosu dand drumul la curentul electric. In momentul in care Suka va atinge poarta va fi un om mort.

CAPITOLUL 7

La ora 14:00 punct Jack Marvin intra in camera de garda.

- Salut, Mike! Ceva evolutii in situatie?

Fusese o lunga asteptare iar Frost simtea ca mai are putin si cedeaza. Suka nu se intorsese si asta presupunea ca este mort.

"Nu a fost alta solutie!" isi repeta iar si iar Frost. Era mult prea periculos sa-l lase in viata din moment ce il facuse tap ispasitor.

Isi reprima cu greu dorinta de a merge la port. Stia insa ca daca Amando venea la camera de garda si nu-l gasea isi taia singur craca de sub picioare.

Avea de gand sa-i spuna lui Grandi ca-l suspectase de la inceput pe Suka si ca luase toate masurile pentru a-l impiedica sa paraseasca proprietatea. Le ordonase paznicilor sa nu lase pe nimeni sa iasa si bagase din nou curent electric in gard. Urma sa spuna ca, in mod evident, Suka intrase in panica si decisese sa o stearga furand una din ambarcatiuni uitand, din cauza fricii, ca gardul este electrificat si murise electrocutat.

Intuia ca va fi chemata si politia insa se simtea in stare sa faca fata curcanilor. Suka murise accidental!

Iar Marvin trebuia sa fie cel care sa gaseasca cadavrul lui Suka.

- Nimic, liniste totala, spuse Frost dar mor de foame. Ai mancat?

Marvin aproba zambind:

- Patru ore am bagat in noi, eu si ala mic, hot dog si inghetata. Pe urma inghetata si hot dog. Si tot asa, patru ore. De ce nu i-ai spus lui Suka sa-ti aduca ceva de mancat?

- M-am gandit sa mancam impreuna. Nici o problema. Te superi daca te rog sa-i spui sa-mi aduca un sandwich sau ce are prin bucatarie?

- Se poate sefu'? Imediat.

Au trebuit sa mai treaca zece minute inainte ca Marvin sa intre ca o furtuna in camera de garda. Era foarte ingrijorat.

- Nici urma de Suka. Am controlat peste tot.

Se uita alarmat la Frost:

- Crezi ca a sters-o?

- Nu avea cum, spuse Frost incercand sa para si el agitat. E undeva pe proprietate. Jack fa o tura, eu trebuie sa stau langa telefon. Ai grija. Am bagat curent in gard. Jack, nu te apropia de gard!

- Okay, okay, stiu si eu ce inseamna sa pui mana pe un gard plin de curent electric.

Si iesi in fuga din camera de garda.

Frost merse la frigider si scoase o cutie de bere. Bau incet, foarte satisfacut.

"Perfect! Mai mult decat perfect!" isi spuse.

In cateva minute Marvin il va gasi pe Suka prajit.

Isi termina berea dupa care isi aprinse o tigara si merse la usa camerei de garda care dadea spre curte si privi la poteca care ducea la port. Se mai scursera cateva minute dupa care-l vazu pe Marvin venind in fuga pe poteca. Fata agitata a lui Marvin il facu pe Frost sa se cutremure. Omorase un om!

Marvin striga ceva la el in timp ce alerga dar Frost nu intelese ce spunea.

- Ce dracu' se intampla?, exclama, si-i iesi acestuia in intampinare.

- A sters-o! spuse Marvin pe nerasuflate, oprindu-se in fata lui. Poarta de la laguna este deschisa si lipseste salupa!

Frost simti un pumn de fier lovindu-l exact in dreptul inimii. Ramase nemiscat, simtind cum transpiratie rece ii curge pe spate.

- Auzi ce-ti spun? striga Marvin la el. A sters-o!

Frost facu un efort pentru a depasi momentul:

- Nu se poate!

- Poarta este deschisa si salupa a disparut!, striga Marvin.

Pentru a castiga timp si a se putea gandi Frost tasni pe langa el si o lua la fuga spre port.

Mintea ii lucra cu viteza fulgerului in timp ce alerga. Il auzise oare Suka spunandu-le lui Amando si lui Marvin ca el (Suka) era "omul din interior" si, dupa aceea, cand vazuse poarta deschisa, spalase putina?

Nu putea fi alta explicatie. Cert era ca scapase. Frost se simti usurat. Nu comisese nici o crima! Dar Suka in liberate putea fi periculos. Trebuia sa-l avertizeze pe Silk.

Ajunse la port si-si dadu imediat seama ca era foarte simplu sa ajungi la barci fara sa atingi gardul sau poarta deschisa chiar daca erau sub tensiune electrica.

Statea acolo impietrit cand il auzi pe Marvin ca i se alatura.

- Am oprit curentul, spuse Marvin si inchise poarta. Cum dracu' a putut deschide poarta fara sa fie electrocutat?

- Cred ca a ascultat la usa, spuse Frost. Ca un tampit nu am dat drumul la curent decat dupa ce ai plecat la casuta ca sa te schimbi. Nu mi-a trecut prin cap sa verific ce face el. Imediat ce ai plecat m-am incuiat in camera de garda.

Marvin se holba la el cu fata ingrijorata:

- Grandi o sa te pupe pentru asta, Mike. Trebuia sa pornesti curentul imediat.

- Si o sa te pupe si pe tine, ii raspunse Frost rastit. Ar fi trebuit sa stai aici, nu sa te duci la parcul de distractii cu baiatul tau.

- Hai, las-o balta, Mike. Tu esti seful si tu mi-ai spus sa ma duc.

- Okay, okay! Oricum, ce importanta are? O sa ne pierdem amandoi slujbele.

- Cred ca asa este. Uite, Mike, am prieteni la cotetul curcanilor. Ce-ar fi sa-l sun pe Lepski si sa-i cer sa-l gaseasca pe Suka? As putea spune ca lipsesc niste bijuterii

- In nici un caz, spuse Frost scurt. Nu facem nimic pana cand nu soseste Grandi. Oricum suntem siguri deja ca Suka a fost "omul din interior". Ma duc sa vad ce este de mancare la bucatarie. Ce-ar fi sa te invarti pe aici, sa-i perchezitionezi camera ca sa vezi daca si-a luat lucrurile.

- Mda.

Frost il parasi pe Marvin si merse grabit la camera de garda, inchise si incuie ambele usi si apuca receptorul telefonului. Forma numarul de la Ace of Spades.

Umney raspunse aproape imediat.

- Suka a fugit cu salupa, spuse Frost vorbind repede. Barca are pictat pe ambele laturi litera G. Gasiti-l si lichidati-l!

- Se face imediat, spuse Umney si inchise.

Dupa aceea Frost merse la camera lui Amando, deschise usa si intra. Il gasi pe acesta zacand in pat cu fata cenusie. Amando deschise ochii si-l privi cu ochi sticlosi.

- Sunt foarte bolnav, murmura el. Inima, cheama un doctor.

Frost privi in jos la el. Se prefacea? Nu credea, dar putin ii pasa de Amando.

- O sa ai nevoie de mai mult decat de un doctor cand o sa soseasca Grandi, spuse si iesi din camera.

Gasi niste felii de friptura in frigider si isi facu cateva sandwich-uri dupa care se intoarse la camera de garda.

In timp ce infuleca al doilea sandwich Marvin intra in camera.

- Javra cea batrana este bolnav. A avut un atac de inima.

- Sa-l ia dracu', spuse Marvin. Uite ce am gasit in camera lui Suka.

Puse pe masa o cutie metalica.

Frost deschise capacul cutiei. Era un sistem de ascultare foarte sofisticat. Pe una din laturi era un dreptunghi gol captusit cu plus.

- Asa a stiut ce vorbim, spuse Marvin. Pun pariu ca o sa gasim pe undeva prin camera un mic paralelipiped de metal care se potriveste exact in spatiul gol din cutie.

Frost se repezi la telefon si-l rasturna: vazu imediat un mic paralelipiped negru atasat cu magneti la telefon. Se intoarse uluit la Marvin:

- Ai gasit si vreun casetofon la el in camera?

- Da, dar nu era nici o caseta. Am verificat.

Frost dezlipi dreptunghiul de pe telefon si-l puse in locul liber din cutie. Realiza imediat cat de periculoasa era descoperirea facuta de Marvin.

- Foarte bine, asta o sa-l acuze si mai mult in ochii lui Grandi, spuse el, fortandu-se sa par indiferent.

- Hei, Mike, exclama Marvin aratand spre rastelul cu arme. Lipseste un 0.38.

Frost privi si el. Ar fi trebuit sa fie patru pistoale 0.30 police special dar pe raster erau numai trei.

- Cum dracu' l-a sutit?

- Probabil cand tu controlai proprietatea iar eu eram la Amando, spuse Marvin. Ar fi trebuit si tu si eu sa ne dam seama ca lipseste.

- Okay, okay, spuse Frost. Nu e nevoie sa-i spunem toate prostiile lui Grandi. Ce-ar fi sa te duci sa vezi ce mai face Amando? Daca ti se pare ca este intr-adevar grav cheama o ambulanta si hai sa-l trimitem la spital inainte sa soseasca Grandi. Vrei sa te ocupi?

Il parasi pe Marvin si merse la casuta lui. Controla telefonul dar nu gasi nici un dreptunghi metalic atasat. Suna din nou la Ace of Spades. De data aceasta ii raspunse Silk.

Ii explica rapid situatia dupa care continua:

- Daca Suka m-a inregistrat are dovada ca eu l-am facut "omul din interior", si, mai mult decat atat, ca i-am spus ca poarta este deschisa si sa se duca sa o inchida. Daca ajunge la Grandi alibiul meu sare in aer. O sa fie fara indoiala la aeroport asteptandu-l pe Grandi. Trebuie sa-l lichidati inainte de sosirea lui Grandi. Aveti grija! Este inarmat!

- In zece minute oamenii mei or sa fie la aeroport, spuse Silk. Cand soseste Grandi?

- Pe la ora 15:00. De la New York.

- Stai calm, Mike, spuse Silk linistit. Totul o sa mearga perfect. Nu uita ca-l avem la mana pe Grandi.

- Mda, dar vreau sa-mi pastrez alibiul. Ce face fata?

- Nici o problema. I-am dat niste tigari cu droguri si acum mintea ei este departe, spuse Silk si inchise.

Frost isi sterse mainile transpirate de pantaloni dupa care se intoarse la camera de garda unde il gasi pe Marvin telefonand dupa o ambulanta.

- Arata de parca sta sa crape, spuse Marvin dupa ce inchise telefonul.

- O javra mai putin.

Frost lua receptorul si-l atentiona pe paznicul de la intrare sa lase ambulanta sa intre.

- Cristoase! exclama paznicul. Dar se pare ca aveti necazuri mari acolo, la vila!

- Spune-i asta domnului Grandi cand soseste. O sa-i placa glasul tau, spuse Frost latrat la el si tranti receptorul.

*

Ambulanta care il cara pe Amando la Paradise Clinic nu plecase de mai mult de zece minute cand Frost auzi zgomotul unui elicopter care se apropia. Masinaria ramase o clipa nemiscata in aer dupa care cobori si se aseza lin pe peluza.

- A sosit! spuse Frost si iesira amandoi grabiti din camera de garda. Alarma maxima!

Grandi facu o pauza pentru a-i spuse ceva pilotului dupa care veni spre ei, putin aplecat pentru a se feri de suflul rotorului, cu fata o masca de piatra si cu ochii lucind periculos.

- Unde este Amando? latra la Frost imediat ce acesta se opri in pozitie de drepti in fata lui.

- A suferit un atac de inima, domnule. Ambulanta care il duce la Paradise Clinic tocmai a plecat.

Grandi se holba la Frost.

- Atunci este un norocos, spuse scrasnit. Vino la mine in birou peste zece minute, adauga, dupa care trecu pe langa Frost ignorandu-l complet pe Marvin si intra in vila.

- Invarte-te pe aici, Jack, spuse Frost si o lua la fuga spre casuta lui.

Incuie usa, apuca telefonul si forma numarul de la Ace of Spades.

Silk raspunse.

- L-ati prins pe Suka? intreba Frost vorbind repede si cu o voce soptita.

- Nici urma de puiul asta de catea. Si nici de Grandi, de altfel.

- Grandi este aici. A aterizat probabil la Miami si a luat un elicopter pana aici. A sosit acum o clipa.

- Atunci inseamna ca Suka nu l-a putut contacta. Oricum vanatoarea continua.

- Gasiti-l si rezolvati-l! spuse Frost marait si inchise.

Facandu-si curaj merse la vila, intra inauntru si ramase in holul vast, in asteptare.

Cinci minute mai tarziu Grandi deschise smucit usa biroului:

- Okay, Frost. Intre noi doi acum, spuse si se intoarse la birou unde se tranti greu in fotoliu.

Desi inima ii batea sa-i sparga pieptul Frost isi facu numarul calm. Isi trase un scaun si se aseza exact in fata lui Grandi.

- V-am spus, domnule, ca numai daca exista un complice in interiorul vilei, "omul din interior", cum i-am spus eu, care sa organizeze operatia, fiica dumneavoastra ar putea fi rapita. "Omul din interior" este "piele galbena", japonezul, Suka. Toate evidentele il arata pe el.

Frost continua sa vorbeasca si-i explica ca bauturile lui Amando si Marvin fusesera drogate, ca el fusese prizonier in casuta lui din cauza cainilor, ca Marvin descoperise ca Suka fugise si ca salupa lipsea.

- Okay, spuse Grandi brusc. Accept toate astea. Si dupa aceea ce s-a intamplat?

- Parerea mea este ca Suka a fost bine platit. A neutralizat gardul si cainii si rapitorii au intrat pe proprietate, au luat-o pe domnisoara Grandi si au dus-o la barca lor. La ora opt fara un sfert in aceasta dimineata am iesit din casuta mea si l-am gasit pe Marvin drogat, l-am chemat pe Suka care l-a gasit pe Amando tot drogat. L-am suspectat imediat pe Suka si am impartasit banuielile lui Marvin si Amando. Suka a avut un microfon in camera de garda.

Facu o pauza pentru a scoate cutia metalica pe care o puse pe masa.

- A auzit discutia mea cu Marvin si Amando, s-a speriat si a sters putina. Eu am dat drumul la curent in gard si l-am avertizat pe paznicul de la poarta sa nu lase pe nimeni sa intre sau sa iasa numai dupa ce am purtat discutia cu Marvin si Amando. Daca s-a gresit undeva, domnule, atunci eu am gresit pentru ca trebuia sa dau drumul la curent in gard imediat dar nu mi-a trecut prin cap ca in camera de garda sunt microfoane.

Grandi se uita intens la Frost.

- O sa discutam mai tarziu cine si cu ce a gresit, spuse. Fiica mea a fost rapita. Care este miscarea urmatoare?

- Sunt doua miscari posibile, spuse Frost simtind ca incepe sa se relaxeze.

"Numai de ar reusi Silk sa-l gaseasca pe Suka si sa-l lichideze". Daca o facea toate problemele erau rezolvate. Bine ca Grandi accepta ideea ca Suka fusese "omul din interior".

- Dumneavoastra hotarati, domnule. Varianta numarul unu ar fi sa avertizati politia ca domnisoara Grandi a fost rapita. Rapitorul ne-a avertizat sa nu o facem dar am putea-o totusi face daca politia nu face nici o miscare.

Grandi il intrerupse cu o miscare a mainii nerabdatoare:

- Fara politie. Si a doua varianta?

- Sa asteptam cererea de rascumparare, domnule. Rapitorul a spus ca va telefona maine dimineata la ora opt. Ei bine, daca alertam politia aceasta ar putea pune telefonul sub ascultare si ar putea eventual afla de unde telefoneaza rapitorul dar este aproape sigur ca telefonul va fi dat de la un telefon public si toata manevra s-ar putea dovedi periculoasa.

Grandi il aproba dand din cap:

- Asteptam cererea de rascumparare, spuse. Fara politie.

- Da, domnule.

Frost facu o pauza dupa care continua:

- Am dat liber la personal astazi dar maine angajatii vor veni la lucru ca de obicei. Daca putem face ceva pentru dumneavoastra, eu si Marvin, va rog sa-mi spuneti, domnule.

- Am sa stau la Spanish Bay hotel, spuse Grandi. Maine la ora sapte dimineata am sa fiu aici. Frost, vreau sa raspunzi tu la telefon cand vor suna si vreau sa te ocupi de toata afacerea.

Se ridica in picioare si se uita ganditor la Frost.

- Crezi ca am sa o primesc inapoi?

- Da, domnule, atat timp cat colaborati cu rapitorii. Din experienta mea stiu ca daca se plateste rascumpararea ei elibereaza ostatecul.

- Ma bazez pe experienta ta, spuse Grandi, dupa care iesi din camera, pasi afara din vila si merse direct la elicopterul aflat pe peluza care isi lua imediat zborul.

Frost apuca telefonul si suna din nou la Ace of Spades.

- La capatul acesta totul este in regula, ii spuse lui Silk cand acesta ridica receptorul. Grandi sta la hotelul Spanish Bay. Trimite-ti oamenii acolo in cazul in care soseste Suka.

- Ti-am spus sau nu ti-am spus? il intreba Silk. Il invartim cum vrem noi pe bogatasul asta imputit. Nu-ti face griji pentru "piele galbena". E ca si mort!

Frost puse jos receptorul. Simtea nevoia sa bea ceva. Fusese atat de usor sa-l manipuleze pe Grandi! Respira adanc. Daca Silk reusea sa-l intercepteze pe Suka atunci chiar ca nu mai avea nici o problema. Se uita la ceas. Era ora 16:15. Se duse la frigider si-si turna un whisky teapan. Simtea ca-l merita. Dadu paharul peste cap si bau tot dintr-o singur inghititura dupa care iesi din birou si se duse la camera de garda unde-l gasi pe Marvin tropaind nelinistit.

- Cum a mers? il intreba acesta.

- Nici o problema pana acum. Maine, cand soseste cererea de rascumparare, este ziua importanta.. Mi s-a parut surprinzator de calm. M-am temut ca o sa faca un scandal enorm dar cred ca tot ceea ce doreste este sa-si primeasca fata inapoi.

Marvin se relaxa:

- Cine dracu' sa vrea inapoi o catea ca ea?

- Asta e treaba lui. Uite, Jack, pana maine dimineata aici nu o sa se intample nimic. Vreau sa ma duc sa agat o papusica. Simt ca-mi pocneste capul. Am nevoie de putina relaxare. Poti sa faci ce vrei: poti sa ramai aici sau poti sa te duci inapoi la pustiul tau.

Marvin paru ingrijorat:

- S-ar putea ca rapitorul sa sune din nou.

- Aoleu, Jack, nu incepe iar! Sa fii aici maine dimineata la ora sase. Pana atunci nu o sa se intample nimic. Ma duc sa ma schimb.

Brusc Marvin zambi:

- Tu esti boss-ul. Cred ca ma duc si eu sa-mi dau uniforma jos.

- Ia tu T.R.-ul si eu am sa iau automobilul Lamborghini. Mi-am dorit intotdeauna sa conduc asa ceva.

Patruzeci de minute mai tarziu Frost opri masina in unul din locurile parcajului de la Ace of Spades. La acea ora atat barul cat si restaurantul erau goale. Ii gasi pe Silk si pe Goble jucand carti in camera ale carei ferestre dadeau spre piscina. Imediat ce Frost intra in camera cei doi barbati aruncara cartile pe masa iar Silk se rasti la Frost:

- Ce cauti aici, Mike?

- Nu este nici un fel de actiune pana cand nu transmiti cerea de rascumparare, spuse Frost asezandu-se la masa. Ce face Gina?

- E bine. Se joaca cu Ross.

Ranji cu fata draceasca:

- Probabil de-a mama si de-a tata.

- Da, este innebunita dupa jocul acesta. Si Suka?

Silk dadu din umeri:

- Nimic. A disparut. Parerea mea este ca s-a speriat de moarte si a sters-o. Am pus baieti in jurul hotelului Spanish Bay si Marcia este in hol gata sa raporteze orice miscare. Uita-l pe Suka! Nu avem de se sa ne ingrijoram din cauza nimicului acesta.

Numai ca Frost se simtea nelinistit.

- Daca ajunge la Grandi cu caseta aia sunt in rahat pana la gat.

- Cum a reactionat Grandi?

- M-a surprins. Am crezut ca o sa faca explozie dar singurul lucru care se pare ca-l intereseaza este sa-si primeasca fata inapoi. Mi-a spus ca doreste ca eu sa ma ocup de toata operatia.

Silk dadu multumit din cap.

- Asta este foarte bine. Cand am sa telefonez maine dimineata am sa cer ca cineva sa vina la motelul Three Square pentru a lua cererea de rascumparare Acela o sa fii tu.

Il privi pe Frost:

- Grandi este smecher. Si cu politistii ce se aude?

- I-am sugerat ca ar trebui sa anunte curcanii dar a respins imediat ideea. Fara curcani.

- Merge pe strada noastra, spuse Silk,

- Mda, spuse Frost si se ridica in picioare. Vreau sa-i spun vreo doua vorbe Ginei. Unde este, la Marcia in camera?

- Exact, spuse Goble luand din nou cartile in mana. Dar mai bine bate de doua ori la usa inainte sa intri, spuse ranjind. Ross sta de trei ore inchis cu ea in camera dar s-ar putea sa fie inca in activitate, asa ca fii domn.

Frost o lua pe coridor pana la usa camerei Marciei, se opri in dreptul ei, asculta dar nu auzi nimic asa ca batu. Astepta, batu din nou, putin mai tare, astepta si pe urma, simtind brusc un val de neliniste abatandu-se asupra lui, deschise usa si intra in camera.

Umney zacea gol, intins de-a latul patului, iar sangele ii cursese abundent dintr-o rana deasupra tamplei.

Frost privi scurt in camera, dupa aceea merse aproape alergand la baie. In afara de Umney, zacand lesinat, si de el nu mai era altcineva in camera.

Nici urma de Gina.

*

Frost, Silk si Goble stateau gramada langa Umney. Acesta, asezat pe marginea patului, incerca sa-si revina.

- Ne harjoneam si pe urma, de nici unde, a scos un pistol si m-a pocnit cu el in tampla, spuse el pe o voce nesigura. Nu am avut nici o sansa.

- Un pistol!

"Deci Gina luase pistolul calibrul 0.38 din rastelul cu arme si nu Suka" gandi Frost.

- A sters-o, tampit nenorocit! urla la el Silk.

Umney gemu.

- Auzi, ce-ti spun?

Silk ii trase cat putu de tare un pumn in piept.

- Cand s-a intamplat?

- Imediat ce am intrat in camera, abia ne dezbracasem.

- Trei ore! De-acum poate sa fie oriunde! spuse Silk.

Se intoarse spre Goble:

- Controleaza masinile!

Goble iesi fugind din camera.

Frost se rezema de perete si-l privi pe Silk care incepuse sa faca curse prin camera. Acesta facu intr-un tarziu o pauza si se uita furios la Frost:

- Mi-ai spus ca vrea sa fie rapita, spuse. Nu mi-ai spus ca

- Oh, leaga cateaua, se rasti la el Frost. Cum a putut sa plece de aici fara sa fie vazuta?

- Este o iesire secundara care duce direct in parcare. Pe acolo a sters-o.

Frost merse la sifonierul mare, deschise toate usile dupa care se intoarse spre Silk:

- Si-a luat si bagajele.

Goble intra in fuga in camera, transpirat tot:

- Lipseste masina mea!

Umney reusi sa se ridice in picioare si merse cu pasi clatinati la baie.

- Unde ar putea sa se duca? intreba Silk privindu-l pe Frost.

- De unde dracu' vrei sa stiu? Pot insa sa-ti spun in mod cert unde nu o sa se duca. Nu o sa se intoarca niciodata la vila Orchid. S-a dus sa-si faca de cap, nebuna!

Silk se intoarse spre Goble:

- Da sfoara in tara. Vorbeste cu toti baietii pe care ii stim. Sa nu se ocupe decat de gasirea ei.

Goble iesi din nou in fuga din camera iar Silk se intoarse spre Frost:

- Esti sigur ca nu o sa se intoarca la vila lui Grandi?

- Bineinteles. De-aia a vrut doar sa fie rapita.

- Atunci operatia merge in continuare, spuse Silk. Grandi nu are de unde sa stie ca a sters-o de la noi. Cat timp nu se intoarce acasa el o sa continue sa spere ca o va primi inapoi.

Frost se gandi o vreme dupa care aproba dand din cap:

- Mda. Deci mergem in continuare pe aceeasi schema?

Umney iesi din baie si incepu sa se imbrace. Gemea incet dar nici Silk nici Frost nu-i dadura nici o atentie.

- Ce sanse avem sa o gasim? intreba Frost.

- Am legaturi bune in tot orasul. Mitch ii alerteaza acum. Daca este prin imprejurimi o sa o gasim.

- Ia stai putin! Chiar vrem sa o gasim? Nu este mai bine sa o lasam sa zburde de nebuna?

Silk se gandi adanc dupa care aproba dand din cap.

- Ba da, dar totusi trebuie sa stim daca se fataie pe aici. Daca a sters-o la Miami sau in alta parte nu ne mai poate incurca planurile.

- Daca nu i-o dam inapoi Grandi s-ar putea sa faca pe nebunu'.

- Cum poate sa faca pe nebunu'? Poate doar daca vrea sa mearga la puscarie pentru cincisprezece ani? Mergem in continuare pe planul initial. O sa tina!

Umney spuse:

- E nebuna si are si un pistol

- Si cui dracu' ii pasa? se rasti Silk la el. Cat timp sta departe de noi nu este nici o problema!

Numai ca mintea de politist a lui Frost prevedea furtuna.

- E inconsecventa, spuse. Umney are dreptate E ceva in neregula cu ea, ne cunoaste pe toti trei. Daca Grandi reuseste sa o recupereze, s-ar putea ca ea sa vorbeasca.

- Deci Grandi nu o recupereaza, spuse Silk. Mergem inainte. O sa iasa bine!

- Hai sa ne miscam fundurile, spuse Frost. De ce sa mai asteptam pana maine? Dam acum cererea de rascumparare. Cu cat asteptam mai mult cu atat creste riscul ca Gina sa fie reperata de cine nu trebuie.

Se gandi cateva clipe dupa care spuse:

- Am sa-i spun lui Grandi ca am vrut sa ma relaxez putin dupa tensiunea creata de disparitia Ginei si ca m-am dus la plaja. Am facut o baie si cand m-am intors am gasit cererea de rascumparare pe bancheta masinii. Ce zici?

Goble intra in camera:

- Gata, am dat drumul la vesti. Daca masina este in zona va fi gasita.

- Mike vrea sa schimbam scenariul, spuse Silk. Are o varianta interesanta.

Uitandu-se la Frost ii spuse:

- Povesteste-i!

Frost repeta ceea ce-i spusese lui Silk. Dupa ce se gandi bine, Goble aproba dand din cap:

- Mda. De ce nu? Cu cat asteptam mai mult cu atat creste si riscul.

Douazeci de minute mai tarziu Frost conducea masina spre Spanish Bay hotel cu cererea de rascumparare la el. Se facuse 18:15. Trase masina la intrarea hotelului. Vazand un Lamborghini negrul cu joben se repezi pe scari pentru a deschide usa masinii.

- Parcheaza-o! spuse scurt Frost dupa care merse in holul hotelului la receptie.

- Domnul Grandi, se adresa functionarului suav care il privea cu sprancenele usor ridicate.

- Numele dumneavoastra, domnule.

- Mike Frost.

Functionarul de la receptie intra intr-un mic birou aflat in spate si ramase destul de mult inauntru, dupa care iesi si-i facu semn lui Frost.

- Apartamentul 67, domnule Frost. Luati liftul pana la etajul opt si faceti la stanga imediat ce iesiti din ascensor. Veti avea apartamentul 67 chiar in fata dumneavoastra.

In timp ce urca cu liftul Frost se intreba cum va reactiona Grandi la cererea de rascumparare. Se simtea foarte nelinistit insa isi impunea mereu sa se gandeasca ca peste o luna, cu putin noroc, urma sa valoreze cinci milioane de dolari.

Usile ascensorului se deschisera si el iesi pe un coridor larg. Calcand pe o mocheta groasa, vazu imediat usa ce purta numarul 67 scris cu litere de argint si batu la usa.

Urma o pauza dupa care usa se deschise brutal si Grandi aparu in prag.

- Ce vrei, latra la el Grandi. S-a intamplat ceva?

- Da, domnule. Cred ca am cererea de rascumparare

Ochii lui Grandi se micsorara. Facu un pas inapoi si-i facu semn lui Frost sa intre dupa care traversa camera vasta si se aseza la un birou aflat langa fereastra. Ii arata lui Frost un scaun.

- Povesteste!

- Pentru ca stiam ca nu o sa se intample nimic pana maine dimineata, domnule, m-am dus la plaja. Am stat cam o ora acolo. Cand m-am intors la masina am gasit acest plic adresat dumneavoastra pe scaunul masinii.

Se apleca si puse pe birou plicul pe care i-l daduse Silk.

Grandi se holba la plic si pe urma la Frost.

- Du-te jos la bar si asteapta, spuse Grandi. Cand o sa am nevoie de tine am sa te sun.

- Da, domnule.

Frost se ridica si merse la usa. In timp ce inchidea usa in urma lui trase cu coada ochiului: Grandi apucase plicul si-l deschidea cu un cutit de taiat hartia.

La bar Frost se aseza la o masa izolata si comanda un whisky cu gheata. Nu erau decat putini clienti in bar si nici unul din ei nu-i arunca mai mult de o privire fugara, lipsita de orice interes.

Astepta, si in timp ce astepta se gandi la Gina intrebandu-se pe unde o umbla. Era sigur ca avea sa stea ascunsa pentru ca nu avea chef sa se intoarca in colivia de aur.

Asa ca la urma urmei de ce ar fi fost important sa stie unde se afla?

Grandi urma sa semneze ordinul de transfer catre banca prin care treizeci de milioane de dolari urmau sa treaca in contul lui Silk din Elvetia dupa care ei patru urmau sa o stearga impreuna iar Grandi putea sa fluiere a paguba dupa Gina.

Inca se gandea ce va face imediat ce se va trezi cu atata banet in poala cand barmanul veni spre el.

- Domnul Grandi intreaba de dumneavoastra, domnule.

Frost se ridica in picioare, isi indrepta spatele si merse la lift.

"Gata! Intru pe ultima turnanta!", isi spuse. Era putin probabil ca Grandi sa-i povesteasca continutul notei de rascumparare dar in mod sigur ii va spune ca plateste si asta era tot ce dorea Frost sa auda.

Suna la usa apartamentului nr. 67 si auzi vocea lui Grandi:

- Intra, usa nu este incuiata.

Il gasi pe Grandi asezat la birou, cu un trabuc mare intre degetele lui grase, avand pe fata o figura dura.

- Trebuie sa stam putin de vorba, Frost, spuse Grandi. Ia loc!

- Da, domnule.

Frost se aseza nelinistit in fotoliul aflat in fata biroului.

Grandi deschise un sertar al biroului si scoase o caseta. O tinu ridicata pentru ca Frost sa o poata vedea.

- Stii ce este asta, Frost?

Frost simti ca i se opreste inima. Deci Suka reusise cumva sa ajunga la Grandi.

Pastrandu-si fata lipsita de expresie, amintindu-si ca Grandi nu putea face nimic daca nu opta sa o ia spre puscarie pentru evaziune fiscala, spuse:

- Da, domnule, stiu ce este.

- Suka m-a asteptat la aeroportul din Miami, spuse Grandi si zambi.

Arata ca un lup nemilos in fata prazii.

- Cat ti-au platit, Frost, pentru a accepta sa fii "omul din interior"?

- Hai sa nu pierdem timpul, Grandi, spuse Frost cu vocea lui de politist. Semneaza ordinul de transfer catre banca si da-mi-l. Asta este tot ce ai de facut daca iti vrei fata inapoi si daca nu vrei sa vezi din interior timp de cincisprezece ani o puscarie din Italia.

Grandi ridica documentul care zacea pe masa lui si-l studie.

- Nici macar o incercare buna, spuse el ganditor. Nu-mi imaginez ca esti suficient de destept ca sa faci singur un plan de rapire, dar nu sunt interesat in asociatii tai. Am de gand sa negociez cu tine. Asa cum stii, cererea de rascumparare are atasate fotocopii de pe ordinele de transfer catre o banca din Elvetia. Aceste transferuri sunt ilegale pentru ca legea din Italia este foarte stricta si interzice iesirea banilor din Italia dar ceea ce asociatii tai nu au luat in calcul este ca transferul de bani in afara granitelor Italiei este ilegal numai pentru marea majoritate a prostilor.

Grandi il privi batjocoritor pe Frost:

- Eu nu fac parte din aceasta mare majoritate. Nu puteati sa obtineti aceste fotocopii decat daca il corupeati pe contabilul meu sef, Giuseppe Vessi, cel care s-a ocupat de partea tehnica a transferurilor. S-ar putea sa te intrebi de ce te-am lasat sa astepti o ora inainte de a discuta cu tine. Am sa-ti spun de ce. Mi-a trebuit acest interval de timp pentru a aranja ca Vessi sa inceteze sa mai existe. Nimeni nu ma tradeaza si continua sa traiasca.

Privind la fata nemiloasa, contorsionata de furie si ura, Frost fu sigur ca Grandi nu blufeaza.

- Chiar daca l-ai scos din carti pe Vessi tot la puscarie mergi, spuse.

- Paduche prapadit!

Grandi izbucni in ras:

- Un singur om din Italia ar putea sa-mi creeze probleme dar el este prietenul meu: ministrul de finante. Sa presupunem ca asociatii tai sunt suficienti de tampiti si trimit autoritatilor financiare italiene fotocopiile acestor transferuri in Elvetia. Autoritatile financiare or sa le transfere Ministerului de Finante pentru verificare iar ministrul de finante o sa le incuie in seiful sau personal. Pentru ca el este la fel de implicat ca si mine. De fapt, paduche nenorocit, am sa-ti spun un mic secret: de mai bine de trei ani i-am dat voie sa-mi foloseasca contul din Elvetia pentru a-si transfera micile lui, economii Asociatii tai cunosc asa de putin scena italiana incat nu realizeaza ca in Italia poti sa faci orice targ daca ai suficienta putere.

Se apleca in fata si il tintui pe Frost cu aratatorul lui gras:

- Iar eu am toata puterea, sunt cel mai puternic.

- Daca iti vrei fiica inapoi semneaza documentul, ii spuse Frost pe un ton dur. Nu ma intereseaza gainariile tale. Semneaza!

Grandi il studie cateva clipe dupa care trase documentul spre el si-l semna cu o semnatura plina de inflorituri.

- Daca asta iti face placere! Cand imi primesc fata inapoi?

- Imediat ce banii sunt transferati la Zürich.

Frost simti ca sosise momentul triumfului. Se repezi peste birou si inhata documentul.

Grandi nega dand din cap:

- Nu e bine. O sa fie moarta de batranete mult inainte.

Cu sentimentul ca este tras pe sfoara Frost se holba la Grandi:

- Ce dracu' vrei sa spui?

- Asociatii tai nu si-au facut de loc bine lectiile, spuse Grandi. Contul cu parola din Lugano imi apartine mie si la trei prieteni de-ai mei, unul din ei fiind ministrul de finante despre care tocmai ti-am vorbit. Nici unul din noi nu poate scoate din cont un cent fara semnatura celorlalti trei. Daca vrei, iti spun cum ii cheama dar pot sa te asigur ca nu vor semna.

Isi ridica umerii masivi intr-un gest de fatalitate asa cum numai italienii sunt in stare:

- Din pacate pe ei nu-i intereseaza fiica mea.

Frost azvarli din nou documentul pe birou:

- Daca o vrei pe Gina inapoi, vie, ar fi mai bine sa-ti convingi prietenii sa semneze.

- Ar fi o pierdere de vreme sa incerc. In nici un caz nu o evalueaza pe fiica mea la douazeci de milioane de dolari.

Grandi se apleca din nou peste birou zambind cu zambetul lui de lup:

- Hai sa abordam afacerea din alt unghi.

- Cat esti dispus sa platesti pentru a-ti primi inapoi fata? intreba Frost constient ca avea mainile transpirate.

- Aha! Buna intrebare.

Grandi trase adanc din trabuc si scoase un nor gros de fum, foarte parfumat.

- Deci suntem de acord ca rascumpararea nu va fi de douazeci de milioane de dolari?

Frost ezita:

- Aspectul acesta trebuie sa-l discut cu asociatii mei. Fa-ne o propunere si noi o sa o luam in considerare.

- Incepi sa te destepti, paduche jegos, spuse Grandi. Uite care este propunerea mea: o aduci aici pe Gina in maxim patru ore. Drept recompensa eu nu voi face plangere la autoritati impotriva ta si a asociatilor tai. Asta este propunerea mea.

- Cati bani? intreba Frost.

Grandi dadu incet din cap:

- Nici un ban. Adu-o aici nevatamata si eu am sa uit ca existati, tu si asociatii tai tampiti.

Frost se forta sa rada. Chiar si lui rasul i se paru jalnic:

- Nici o sansa. Ne-am bagat in treaba asta pentru bani. Ce-ar fi sa zicem cinci milioane? Doar face cinci milioane pentru tine, nu-i asa? Ce zici?

- Nici un cent si am sa-ti spun si de ce.

Deschise din nou sertarul biroului si scoase doua casete:

- Uite, ia-le! Sunt copii, originalele sunt la mine. Vreau sa le ei pentru ca tu si asociatii tai tampiti sa va dati seama ce prost ati organizat toata afacerea.

Grandi trase iar din trabuc si continua:

- Cand am inchiriat Orchid Villa mi-am luat niste precautiuni. Acum am sa-ti spun despre Suka ceva care o sa te intereseze. Era expert in probleme de securitate la politia din Tokyo si unul din cei mai buni specialisti ai lor in electronica. L-am cumparat pur si simplu. I-am cerut sa rezolve problemele legate de securitatea vilei, in afara de toate smecheriile legate de siguranta vilei el a instalat si un sistem de inregistrare continua.

Toate telefoanele care se primeau sau se dadeau erau inregistrate automat. Pe cele doua casete pe care ti le fac cadou sunt inregistrate numai cele mai recente convorbiri telefonice dar ele spun o poveste. Stiu despre Marcia Goolden, o curva profesionista, care locuieste in acest hotel. Stiu ca a-i, contactat-o, si ca Amando are program fix la ea. In mod evident ea este cea care l-a drogat pe Amando atunci cand a, vizitat-o, in timp ce pe Marvin l-ai drogat tu. Stiu ca tu le-ai dat ordin asociatilor tai sa-l omoare pe Suka. Amprenta vocilor functioneaza si daca dau politiei casetele nu vor avea nici un fel de probleme sa te arate cu degetul. Stiu si ca te-ai culcat cu fiica mea. Am pus microfoane si in camera ei. Fiica mea este bolnava mintal dar este totusi fiica mea si am sa fac totul pentru a-mi fi adusa inapoi! Adu-o aici in patru ore si nu fac plangere la autoritati!

Grandi pufai din trabuc:

- Ia casetele, vorbeste cu asociatii tai, dar nu uita nici o clipa, daca Gina nu este aici pana la ora zece deseara vei petrece douazeci de ani in puscarie.

Frost incerca sa mai spuna ceva dar nu-i veni nimic in minte. Se ridica nesigur in picioare.

- Inca un mic amanunt, paduche idiot. S-ar putea sa va treaca prin cap ca salvarea pentru tine si ceilalti paduchi ar fi lichidarea mea.

Ranji rautacios:

- Nu incercati! Sunt foarte bine protejat.

Se apleca brusc inainte cu fata plina de furie si striga:

- Dispari, paduche cretin!

*

Cei patru barbati stateau in jurul mesei privind la un casetofon aflat in fata lor si din al carui difuzor tocmai se auzea vocea lui Frost spunand:

- L-ati gasit pe Suka?

Dupa aceea vocea lui Silk:

- Nici o urma de puiul acesta de catea. Si nici de Grandi de altfel.

Frost opri nervos casetofonul.

- Trebuie sa o gasim, Silk, si sa i-o dam inapoi.

Silk isi freca barbia, se gandi un moment dupa care dadu din umeri:

- Si parea o afacere asa de buna!

Se intoarse si privi cu singurul sau ochi bun, care stralucea de furie la Umney care era foarte palid si-si tinea capul care il durea cu amandoua mainile.

- Tu ai aruncat toata treaba in aer, Ross. Ar fi trebuit sa te porti ca un profesionist.

- Nu ar fi trebuit sa te apuci de treaba asta, ii spuse Umney marait. Ti-am spus si eu si Goble ca nu se poate face dar ai facut pe desteptul.

- Gura! se rasti Frost la el. Cum o gasim?

- A lasat masina mea intr-o parcare la malul marii, spuse Goble. Am trimis oameni acolo.

Se ridica, merse la masuta pe care se afla telefonul, si suna pe cineva. Vorbi in soapta timp de doua, trei minute dupa care inchise si reveni la masa.

Ceilalti asteptasera in tacere.

- Nu a inchiriat nici o barca.

- Sunt vreo cincisprezece hoteluri in zona. Probabil s-a ascuns in unul din ele asteptand sa se faca intuneric.

- Sau a lasat in mod intentionat acolo masina, drept momeala, dupa care a mers la autogara, s-a suit intr-un autobuz si este de acum in Miami, spuse Silk scrasnind.

Frost se ridica in picioare:

- Avem mai putin de trei ore pentru a o gasi. Tu mergi la malul marii, spuse, vorbindu-i lui Goble. Tu, spuse, intorcandu-se spre Silk, verifica la autogara. Aveti descrierea ei. Eu ma intorc la vila sa-i perchezitionez camera. Poate gasesc vreun indiciu.

Facu o pauza in usa:

- Tu stai langa telefon, ii spuse lui Umney. Am sa te sun sa-mi spui cum avanseaza afacerea.

Dupa care o lua la fuga pe coridor.

Mergand la limita vitezei legale ajunse la vila. Ceasul arata ora 19:20. Constient ca timpul se scurge cu rapiditate urca scarile doua cate doua si intra ca o furtuna in camera Ginei. Cauta cu febrilitate peste tot, in fiecare sertar, in sifonier, in noptiere, peste tot, dar nu gasi nimic. Se facuse ora opt seara. Inca doua ore pentru a o gasi!

Insfaca receptorul telefonului si-l suna pe Umney:

- Ceva vesti?

- Lu tocmai a verificat la autogara. Nu a vazut-o nimeni, si Lu are legaturi puternice acolo. Cea mai mare probabilitate ramane malul marii. Lu este pe drum.

Lui Frost ii veni brusc o idee. Isi aduse aminte ce-i spusese Gina: "ma doare undeva de bani. Tot ce vreau este sa-mi fac de cap."

Este pe undeva prin apropiere un loc unde sa poti sa-ti faci de cap? O colonie hippy?

- Unde nu gasesti colonii hippy? Bineinteles ca exista si pe aici un loc unde se aduna neintelesii. La Paddler's Creek. Crezi ca s-ar putea sa fie acolo?

- Nu stiu. Unde e locul acesta?

- La vreo cincisprezece kilometri de centrul orasului, pe soseaua spre Key Vest, ii spuse Umney. Au tot felul de sarbatori acolo.

- Spune-mi mai exact cum ii gasesc.

- Ia-o pe autostrada spre sud. O sa vezi la un moment dat un motel pe partea dreapta, ii zice Twin Oakes. Fa pe prima la dreapta, imediat ce treci de motel. Este o alee care duce la plaja. Crezi ca este acolo?

- De unde dracu' sa stiu? Ma duc sa arunc o privire, spuse Frost si inchise.

Merse la masina, se urca in Lamborghini si ramase cateva minute sa se gandeasca dupa care conduse repede la hotelul Spanish Bay.

Cinci minute mai tarziu statea din nou in fata lui Grandi.

Frost era acum politist din cap pana in picioare. Se aseza cu fata la fel de dura si de lipsita de expresie ca cea a lui Grandi.

- Ai adus-o? latra la el Grandi.

- Nu. Am de gand sa joc cinstit cu tine, spuse Frost. Ea a vrut sa fie rapita. Okay, am ajutat-o, dar ea fost ce care a neutralizat gardul. A mers la port cu bagaj cu tot si asociatii mei au preluat-o de acolo Au dus-o la Ace of Spades.

- Stiu toate prostiile astea, tipa la el Grandi. Totul este pe casete.

- Ceea ce nu stii este ca ea s-a culcat cu unul asociatii mei si in timp ce se harjoneau ea l-a pocnit in cap cu un pistol si a sters-o. Incercam sa o gasim. Acum asculta-ma cu atentie, Grandi, ea te vrea mort si acum are si un pistol. Nu mai vreau sa aud nimic din rahatul acesta cu gasitul in patru ore. O sa o gasim dar o sa dureze mai mult de patru ore. Tu hotarasti.

- Deci a sters-o?

Grandi paru ca se chirceste.

- Asta e! A furat o masina. Am gasit masina la malul marii. Am verificat. Nu a incercat sa inchirieze o barca. Acum controlam hotelurile.

Frost facu o pauza:

- Cat este de bolnava?

Grandi isi inclesta pumnii si lovi cu ei in masa:

- Atat de bolnava incat ar fi trebuit sa fie internata intr-o clinica, spuse soptit, parca smulgand fiecare cuvant, dar nu puteam sa-i fac asa ceva. Am pus-o in schimb in spatele unui gard electrificat. Amando este un psihiatru foarte cunoscut si se ocupa de ea. Rapoartele saptamanale pe care mi le facea erau din ce in ce mai pesimiste. Pe cand era in Roma a luat o doza masiva de L.S.D. I-a distrus echilibrul creierului. Amando o descrie ca o obsedata sexual, atat este de bolnava, dar nu ma intereseaza. Este fiica mea si o vreau inapoi.

Se holba la Frost:

- A scapat din cauza ta asa ca adu-o inapoi sau am sa te aranjez asa cum l-am aranjat pe Vessi! Nu-ti fa nici o iluzie!

- Te uraste, Grandi. Te vrea mort. Are o arma. Mi-a spus ca vrei sa o violezi.

- Nu stia ce spune. Chiar daca crap in clipa asta ea nu pupa nici un sfant. Prin testament totii banii mei merg la fundatii de caritate.

Facu o pauza dupa care intinse aratatorul catre Frost:

- Gaseste-o si adu-mi-o inapoi. Fa asta si iti dau cinci milioane de dolari.

Frost ciuli urechile. Se apleca inainte:

- Vorbesti serios? Si cum ma platesti?

Grandi dadu din umeri:

- Cum vrei. Orice banca, oriunde, sau cash. O vreau inapoi!

- Chiar vrei sa faci o intelegere cu mine sau incerci numai sa ma tragi in piept?

- Vreau sa fac o intelegere. Am o pozitie mult prea importanta ca sa-mi calc cuvantul. Adu-mi fata inapoi si-ti dau cuvantul ca iti dau cinci milioane de dolari, dar, daca nu o gasesti, iti dau din nou cuvantul meu:

CONSIDERA-TE MORT!

Frost se ridica in picioare:

- Am sa o gasesc. S-ar putea sa dureze dar pentru cinci milioane am sa o gasesc!

Iesi din hotel se sui in masina si statu mult timp sa se gandeasca. In jurul lui auzea vocile oamenilor care se distrau. Auzea si orchestra terasei de unde veneau vocile, cantand muzica de buna calitate. Luna, un disc mare, galben, lucea deasupra. Era ora 21:05.

Cinci milioane de dolari!

"Sunt un om prea important ca sa-mi calc cuvantul". Frost era de acord cu aceasta afirmatie.

Uite ca roata se invartise din nou! Nu avea decat sa o gaseasca.

*

Frost lasa masina, Lamborghini, sub un palc de arbori de mango si facu pe jos restul drumului.

In timp ce se apropia putea sa auda sunetul chitarelor si tanguirea incantatiilor. Cu cat distanta se micsora cu atat devenea mai puternic mirosul de trupuri nespalate si de fum de tigara cu droguri. Era sigur ca se apropie de o colonie hippy! Avea unde sa se ascunda si se misca cu multa prudenta. Zarea de acum colonia, cu focuri arzand ici si acolo si cu siluete care se miscau de colo, colo. Facu o pauza in spatele unui salcam de mare.

La o prima apreciere erau cam o suta de oameni, vorbind, cantand, unii din ei dansand de unii singuri, cu miscari dezordonate, lipsite de armonie si presupuse ca cel putin cei din urma erau drogati puternic.

Subconstientul ii spuse ca exista o sansa ca Gina sa fie aici. Acesta era mediul la care visa. Dar cum sa o gaseasca?

Mai facu o miscare serpeasca spre un tufis inalt care il aduse si mai aproape de focurile din colonie. Astepta, cu privirea maturand neincetat colonia, dar nu zari nici o fata care sa aiba trasaturile Ginei.

Ce-ar fi sa iasa din ascunzatoare si sa inceapa sa intrebe in stanga si in dreapta? Hotari ca nu ar fi prudent din partea lui. Toti pareau drogati pana in albul ochilor si nu ii suradea sa apara printre ei si sa inceapa sa faca galagie. Se lasa pe vine. Poate ca daca astepta suficient de mult timp.

Privi si astepta mai mult de o ora dar nici urma de Gina. Si tocmai cand se hotarase sa o lase balta auzi un zgomot usor in spatele sau. Un sarpe? Ramase nemiscat, cu muschii incordati ca un arc, gata de actiune, dar asteptand.

- Nu misca, omule, spuse o voce in spatele sau, sau pierzi un rinichi.

Simti intepatura unui cutit in sale si se relaxa.

De serpi ii era frica, de un om cu un cutit, nu.

- Sunt statuie, spuse.

- Nu ne plac uitaciosii, omule, spuse vocea.

Frost isi spuse ca vocea era tanara si sigura pe ea.

- Imi pare rau.

Frost vorbi cu voce spasita:

- Eu zic ca ati pus-o de o distractie ca lumea, copii.

Dupa care actiona fulgerator. Mana dreapta lovi in spate, dupa care se intoarse cu tot trupul si lovi din nou. Auzi un icnet de durere. Se arunca peste trupul care se chircea pe nisip. Mainile se inclestara pe gatul subtire si transpirat.

In lumina puternica a lunii vazu o chica afro care acoperea in parte pielea neagra a chipului.

- Esti baiat cuminte? intreba cu genunchiul infipt adanc in salele negrului.

- Da, da, bineinteles, tipa coloratul. Ma omori, omule!

Frost privi scurt de jur imprejur. Vazu lama sisului stralucind la doi metri. Tasni in picioare si apuca sisul inainte ca negrul sa poata sa se ridice in sezut.

- Cristoase, omule! balbai negrul. N-am stiut ca esti potera. Am crezut ca esti vreun bagacios obsedat.

Frost arunca arma alba in tufisuri.

Il privi pe negru. Era slab, tanar, cu ochi mari care ardeau febril si cu o barbie care tremura. Era imbracat intr-o camasa cu maneci lungi si in blugi, amandoua toalele zdrente.

- Cum te cheama, fiule? intreba Frost linistit.

- Buck imi zice. Jur ca nu aveam de gand sa-ti fac rau. Nu ne plac curiosii pe aici.

- Nu sunt politist, Buck, spuse Frost dupa care merse incet si se tranti in nisip langa negru. Caut pe cineva.

- Da-i inainte si cauta, omule! spuse Buck. Eu o sterg.

Frost apuca incheietura mainii subtire si ridica maneca. Nu trebuia sa vada urmele intepaturilor, le putea simti cu buricul degetului. Tanarul era deja in stadiul injectiilor in vena.

Buck incerca sa scape dar Frost nici macar nu baga de seama.

- Vrei sa faci rost de o suta de parai? intreba Frost.

Buck se incorda:

- Iti bati joc de mine, omule?

- Cand ai facut ultima injectie?

Buck il injura in surdina si incerca din nou sa-si elibereze incheietura mainii.

- Uite care-i treaba, Buck. Vreau sa arunci o privire prin colonie. Caut o fata cu par rosu, ceva special. Daca este aici nu poate fi de mai mult de trei ore. S-ar putea, de asemenea, sa fi venit si sa fi plecat. Daca o zaresti nu fa nimic, numai vino aici si spune-mi. Daca o zaresti primesti un sutar. Daca nu, capeti cincizeci. Okay?

- O fata cu parul rosu?

- Asta e! N-ai cum sa nu o vezi. Marfa: par rosu natural, nu vopsit. Are cam douazeci de ani, trup teapan.

Buck se ridica in picioare si Frost ii dadu drumul la incheietura.

- Omule, ai spus un sutar?

- Mda.

Frost isi scoase portofelul si ii arata tanarului o hartie de o suta.

- E toata a ta daca o zaresti!

- Omule, stai aici. Nu te misca.

- Am sa stau aici, spuse Frost, dar, Buck, daca o zaresti nu te opri. Tot ce ai de facut este sa vii aici si sa-mi spui.

- Okay, omule.

Frost il privi pe negrul cel tanar cum se indreapta spre colonie cu un mers nesigur.

Il privi cum incepe sa se fataie printre prietenii lui. O fata veni spre el si-i inlantui gatul dar el o respinse si continua sa mearga printre focuri. Intr-un tarziu disparu in fum.

Si daca tanarul negru isi lua cativa prieteni si-i sareau cu totii in cap? Ii aratase lui Buck ca are portofelul plin cu bani.

Se apleca si merse taras pana la un palc de arbori de mango, isi scoase arma, baga glont pe teava, dupa care se rezema de un arbore de mango pentru a avea spatele asigurat. Verifica ca este ascuns dar ca poate in acelasi timp sa supravegheze colonia de hippies.

Astepta.

Fu o asteptare lunga si tocmai cand incepea sa se convinga ca nu il va mai vedea pe Buck, cand acele ceasului aratau ca se facuse ora 23:15, aparu Buck cu mersul lui nesigur. Si singur.

Buck se opri in dreptul tufisurilor si privi agitat peste tot. In lumina puternica a lunii Frost putu sa vada cum tasneste transpiratia prin pielea lui neagra.

- Okay, Buck, spuse incet. Aici sunt.

Buck veni grabit pana langa el, gafaind.

- Omule, chiar ai de gand sa-mi dai malaiul ala? spuse sacadat. Daca nu ma intep imediat imi sar sigurantele.

- Ai gasit-o?

- Da, omule, dar a sters-o. Acum e cu Big Chet. A luat-o cu el la cabana.

- Cine e Big Chet?

- Omule, e marea scula. El tine campus-ul asta. E guru nostru!

- Si unde e cabana lui?

- La capatul golfului. Are cabana lui. Omule, da-mi sutarul!

- Si de unde stiu ca vorbesti adevarat, Buck? Poate ca e alta fata.

- Am vorbit cu prietenii mei. Big Chet a cules papusica de pe marginea autostrazii. Isi zicea Gina. Are parul rosu.

Frost fu multumit.

- Cum ajung la cabana, Buck?

- Ia-o pe malul apei. Cam cinci sute de metri. Nu ai cum sa nu o gasesti.

- Pot sa ajung acolo cu masina?

- Bineinteles, iesi inapoi pe autostrada si fa prima la dreapta. Aleea aia o sa te duca direct la tinta.

Frost ii dadu hartia de o suta.

- Multumesc, omule, spuse Buck facand cativa pasi.

Dupa aceea se intoarse, facu o pauza si spuse:

- Ai grija cu Big Chet. Nu-i spune de unde stii.

Dupa aceea o lua la goana spre colonie la fel de nesigur pe picioare.

Frost se grabi si el la Lamborghini. Merse la autostrada, dupa care, urmand instructiunile, facu prima la dreapta. Cand zari stralucirea lunii in apa marii stinse luminile si opri motorul dupa care lasa masina sa mearga in virtutea inertiei pe aleea ingusta si nisipoasa.

Cand masina se opri, cobori si facu urmatorii o suta de metri pe jos. De o parte vedea departe, lumina focurilor din colonia de hippies. De cealalta parte vazu o cabana mica, facuta din lemn, pe jumatate ascunsa de umbra palmierilor. La fereastra palpaia lumina nesigura a unei lampi cu gaz.

Isi scoase arma si se misca silentios pe nisip pana ajunse la cabana.

Singurele sunete care se auzeau proveneau de la muzica chitarelor din departare, de la vocile inabusite de distanta si de la valurile care se spargeau de tarm.

Mergand in continuare pe furis ajunse la geam si privi prudent inauntru. Ceea ce vazu il facu sa intepeneasca.

Gina, goala, sedea intr-un scaun cu spatarul rupt. Mainile i se odihneau pe genunchi. Mainile si genunchii pe care erau asezate ii erau pline de sange. Privea in gol. Arata ca o papusa de ceara oribila dar isi putea da seama ca este vie dupa miscarile spasmodice ale pieptului ei.

Lumina slaba a lampii cadea pe chipul palid al unui barbat foarte voinic care zacea rastignit la picioarele Ginei. Era imbracat intr-un tricou murdar si jeansi uzati.

Din piept ii crestea manerul unui cutit.

CAPITOLUL 8

Frost, cu arma in mana, intra in camera pasind prudent.

Mirosul greu de murdarie, de trupuri nespalate si de fum de marijuana ii intorcea stomacul pe dos. Se apleca asupra cadavrului. Presupuse ca era Big Chet, numai ca acum nu mai era mare ci mort ca un dop de pluta aruncat de ocean pe plaja.

Cutitul fusese infipt cu asa violenta incat sigilase rana. Era foarte putina sangerare dar pe maner erau totusi urme de sange.

Frost se intoarse spre Gina care statea nemiscata, cu ochii ei mari holbati si privind fix, cu pieptul ridicandu-se si coborand in ritmul respiratiei spasmodice.

- Gina!

Nici un raspuns.

Isi flutura mana prin fata ochilor ei dar privirea ramase fixa. Ii atinse umarul, fierbinte si uscat.

"Ca dracu' situatia" isi spuse iar mintea sa de politist bine antrenat intra imediat in actiune: "Ce este de facut? De data asta e vorba de crima!"

Privi imprejur in cabana care arata jalnic. Intr-unul din colturi zari un telefon vechi de cand lumea asezat pe un teanc de reviste Playboy, foarte uzate. Isi dadea seama ca nu putea face fata situatiei de unul singur.

Suna la Ace of Spades. Cand Umney raspunse Frost spuse:

- Am gasit-o dar e suparare mare. Silk si Mitch sunt pe acolo?

- Da, tocmai au sosit. Si care e problema?

- Sunt la Paddler's Creek. Va vreau aici pe toti trei. Si repede, spuse Frost scrasnit. Aduceti unelte de sapat. Trebuie sa ingropam o comoara!

- Ce dracu' vorbesti acolo? spuse Umney nervos.

- O sa vedeti. Miscati-va! Stii unde este motelul Twin Oakes?

- Da, dar

- Cum veniti pe autostrada nu prima, a doua la dreapta dupa motel. Mergeti pana la plaja. Va astept. Va vreau pe toti trei aici si nu uitati uneltele de sapat, spuse Frost si inchise.

Merse la Gina si o privi de aproape. In afara de faptul ca respira era un cadavru. Ii flutura din nou mana prin fata ochilor si din nou ea nu avu nici o reactie.

Nu mai putu suporta mirosul si iesi din cabana. Inspira adanc aerul umed simtind ca este lac de sudoare.

In timp ce statea si privea plaja luminata de luna se gandi la ceea ce ii promisese Grandi. Cinci milioane de dolari! Asta era ceva care nu trebuia sa ajunga la urechile lui Silk, Umney si Goble. Si daca, sa presupunem, Gina murea? Arata suficient de rau ca sa crape. Cateaua nebuna facuse o calatorie in spatiu. Nenorocitul asta mare si mort ii daduse probabil L.S.D. Ea intrase in criza si bagase cutitul in el.

Se reintoarse in cabana si scotoci pana gasi un prosop imputit pe care il inmuie la robinetul de la chiuveta. Sterse sangele de pe mainile si coapsele ei. Ramase ca o papusa de ceara. El privi in jur si-i vazu hainele aruncate pe un pat murdar: blue jeans, un tricou, chiloti si sandale.

Se apropie si o ridica din scaun. Ea se prabusi peste el ca o papusa de carpa. Reusi cumva sa-i traga pantalonii. Ii scapa de doua ori printre mainile lui umede de transpiratie si cazu pe dusumea. Tot de doua ori, injurand, o ridica in picioare si intr-un tarziu reusi sa-i inchida fermoarul. Frost era de acum nebun de ingrijorare. Gina era in continuare fara reactie. Ii puse si tricoul dupa care o tranti inapoi in scaun.

Simti ca ii vine sa verse. Mirosul trupului ei, mirosul din cabana, ingrijorarea, era prea mult. Iesi din nou afara.

Era constient ca pierde timp. Gina putea sa moara in orice clipa. Erau complicatii. Sa presupunem ca Silk facea pasul inapoi. Sa presupunem ca-i spunea ca la crima nu se baga? Sa presupunem ca nu era de acord sa-l ingroape pe Big Chet?

Frost gandea cu viteza luminii.

Se intoarse dupa cateva minute in cabana si luand telefonul suna la hotelul Spanish Bay. In mai putin de un minut Grandi ridica receptorul.

- Am probleme mari, spuse Frost. Am gasit-o dar asa cum arata cred ca este plina de L.S.D. Arata rau, foarte rau!

- Poti sa o aduci la Paradise Clinic? intreba Grandi cu o voce venind parca din mormant, sau e mai bine sa-ti trimit o ambulanta?

- Am sa o aduc acolo, spuse Frost. Fara ambulanta. Sunt si alte complicatii.

- Am sa alertez clinica, si am sa fiu si eu acolo, spuse Grandi si inchise.

Frost se uita din nou la Gina, si-i flutura din nou mana prin fata ochilor ei. Nici o reactie. Dupa aceea auzi zgomotul unei masini care se apropia. Iesi fugind din cabana in timp ce masina se oprea. Silk, Umney si Goble iesira din masina.

- Ce dracu' se intampla? spuse Silk scrasnit, venind spre Frost.

- Du-te si arunca o privire.

Frost ii conduse pe cei trei barbati in cabana.

- Asa am gasit scena, spuse.

Cei trei privira la cadavru si dupa aceea la Gina.

- Ea l-a omorat? intreba Umney cu voce stinsa.

- Cine altcineva? Acum este in criza. S-ar putea sa ne moara in brate, spuse Frost. Ingropati gramada asta de rahat.

- Daca ea l-a omorat, spuse Silk, inseamna ca suntem iar in carti. Inca putem pune laba pe douazeci de milioane de dolari.

- Dar nu si daca ea moare, spuse Frost. Ingropati-l pe nenorocit.

Silk ramase cateva clipe pe ganduri dupa care se intoarse spre Umney si Goble:

- Ingropati-l dar fiti atenti unde o faceti, daca vreodata o sa trebuiasca sa-l dezgropam. Ingropati-l asa cum este dar cutitul puneti-l intr-o punga. Precis are amprentele ei pe maner. Miscati-va!

In timp ce Umney si Goble tarau cadavrul afara din cabana Silk ii ranji lui Frost:

- De data asta am pus-o! Sau Grandi plateste douazeci de milioane de dolari sau le soptim curcanilor. De data aceasta nu mai putem pierde!

Frost merse la Gina, o ridica si o puse pe umeri ca pe o papusa de carpa. Dupa aceea o duse peste nisipul fierbinte, in aerul umed, la Lamborghini.

Silk il urma indeaproape.

- Nu te baga! spuse Frost in timp ce aseza trupul inert in masina. Stai deoparte!

Se sui in masina, porni motorul si, parasindu-l pe Silk, conduse rapid pe aleea nisipoasa care ducea la autostrada.

Ii trebuira cincisprezece minute de condus rapid pentru a ajunge la Paradise Clinic. Trase masina in dreptul usii pe care scria cu litere de neon: "Urgente". In mai putin de treizeci de secunde lucrurile incepura sa se miste. Puterea lui Grandi, nevazuta, isi facea efectul.

Un internist si o sora asteptau la usa si supravegheara atent brancardierii care o scoasera pe Gina din masina si o urcara pe o targa mobila.

In timp ce statea langa Lamborghini transpirand puternic aparu si Grandi in Rolls.

Frost se indrepta spre el.

- Este la urgente. Arata rau.

Grandi ramase nemiscat, uitandu-se la Frost.

- Si sunt niste complicatii al dracului de urate, continua Frost. S-a cuplat cu un hippy care a indopat-o cu L.S.D. A intrat in criza si l-a omorat.

Grandi facu un pas inapoi.

- L-a omorat? croncani el.

- Da, l-a injunghiat mortal. Am aranjat ca drogatul sa fie ingropat. Daca avem putin noroc nimeni nu o sa afle despre acest mic incident dar, o sa te coste, Grandi. Asociatii mei il inmormanteaza.

Grandi se uita lung la Frost mai multe clipe dupa care se intoarse si trecu prin usile din sticla disparand in interiorul spitalului.

Frost inspira adanc. Isi aprinse o tigara cu maini umede. In timp ce tragea primele fumuri auzi o masina venind in viteza si franand brutal langa el. Silk cobori din masina.

- Cum e? intreba plantandu-se in fata lui.

- Ti-am zis sa stai deoparte si sa nu te bagi? ii raspunse Frost furios. Cara-te si stai deoparte!

- Foloseste-ti creierul! spuse Silk. Situatia este dulce de tot. Il avem pe Grandi la mana. Nici nu mai speram. Ea l-a ucis pe golanul ala si putem dovedi. Fa targul! Stoarce-l de douazeci de milioane! Spune-i ca sau plateste sau blestemata de fiica-sa va fi acuzata de crima!

Frost privi la acest gunoi chior, la acest ucigas profesionist. Il cuprinse brusc un sentiment de revolta. Realiza ca datorita dorintei lui nebune de a deveni bogat ii daduse drumul acestei fete bolnave si pentru ca ea scapase comisese o crima. Dorinta lui de a deveni bogat deveni brusc amara si i se facu scarba de el insusi.

Se intoarse si o porni spre intrarea in spital.

- Hei, unde te duci? striga la el Silk.

Frost trecu de usi fara sa-i acorde nici o atentie. O femeie mai in varsta, asezata la biroul de internari, se uita intrebator la el.

- Un mesaj pentru domnul Grandi, spuse Frost.

Numele magic o facu imediat pe asistenta sa ciuleasca urechile.

- Da, domnule.

- Spuneti-i ca am sa fiu la vila daca doreste sa ma vada. Din partea lui Frost.

Ea isi nota intr-un carnetel.

- Ma ocup ca mesajul dumneavoastra sa ajunga la domnul Grandi, domnule Frost.

Lui Frost ii veni o idee:

- Cum se simte domnul Amando?

Fata femeii mai in varsta deveni trista:

- A murit acum o ora. A avut un al doilea atac de inima.

- A avut noroc, spuse Frost si iesi in aerul umed de afara lasand-o cu gura cascata.

Silk il apuca de maneca:

- Intoarce-te imediat si vorbeste cu Grandi!

Frost se smuci dupa care isi repezi cu toata puterea pumnul in falca lui Silk. Stia ca de acum incolo va fi putina placere in viata sa, daca va mai fi vreuna, dar in timp ce pumnul lui zdrobea fata lui Silk fu invadat de placere. Silk deveni aeropurtat. Zbura prin aer si se zdrobi de asfaltul aleii.

Frost se urca in Lamborghini si conduse repede la Orchid Villa.

*

Grandi statea intr-un fotoliu intr-o incapere mica in care se mai aflau si alte fotolii si o masa plina cu reviste cu coperte lucioase. Singurul zgomot, si acela foarte slab, era facut de instalatia de aer conditionat. Statuse acolo in ultimele doua ore si cat timp statuse se gandise la viata sa, la trecutul sau.

Se nascuse intr-o mahala a orasului Neapole. Tatal sau fusese omorat intr-o bataie cu cutitele. Era foarte atasat de mama lui si la varsta de sase ani vindea pixuri Parker contrafacute la turisti. Mai tarziu le vanduse poze obscene. Mama lui ii lua tot castigul si-l punea deoparte. Traiau numai cu spagheti si cu fructele pe care el le fura de la piata.

Cand mama lui fu omorata de un sofer beat care nu oprise la stop o jelise trei luni. Din clipa in care mama lui murise ramasese singur pe lume. Cu banii pe care mama lui ii economisise isi cumparase o mica ambarcatiune si incepuse sa faca trafic intre Tanger si Neapole carand la inceput tigari si dupa aceea droguri. In banca se adunau incet, incet banii pe care ii economisea la sange. La douazeci de ani i se dusese vestea ca se pricepe la ambarcatiuni. Se imprietenise cu un industrias bogat care ii daduse in ingrijire yahtul sau.

La un moment dat proprietarul iahtului ii marturisise ca este foarte suparat pentru ca fiica sa se incurcase cu o lesbiana. Grandi se oferise sa-i rezolve problema contra unei mari sume de bani. Industriasul nu pusese intrebari dar fusese de acord. Grandi mersese la un apartament de lux si o sugrumase pe lesbiana. Devenit brusc bogat se mutase la Roma. La treizeci si cinci de ani isi investise asa de bine banii incat stia ca scapase pentru totdeauna de saracie. Cultiva oamenii care trebuia si care erau impresionati de lipsa lui de scrupule. Grandi investea, castiga, reinvestea, se dezvolta. Avea mana buna.

Cand implinise patruzeci de ani si era deja multimilionar se casatorise cu Maria Vendoti fiica ambasadorului Italiei in Franta. Aceasta casatorie ii sporise substantial averea dar el era prea obsedat de a face bani si, intr-un tarziu, dupa saisprezece ani, sotia lui se sinucisese si Grandi ramasese singur cu Gina.

In timp ce statea in mica sala de asteptare Grandi isi dadu seama ca Gina ramasese ultima lui legatura cu viata de familie iar familia, pe care o nesocotise toata viata, devenise esentiala pentru el.

Si acum, din cauza golanului de Frost, Gina era pe moarte. Grandi isi inclesta pumnii.

Dupa aceea usa se deschise si un doctor inalt, slab, intra in camera.

- Domnul Grandi? Sunt doctor Vance. In legatura cu fiica dumneavoastra

Grandi ramase de piatra ascultand vocea murmurata.

Intr-un tarziu doctor Vance spuse:

- Imi pare rau, dar am vrut sa va comunic adevarul.

Grandi lasa capul in jos si privi la pumnii inclestati:

- Vrei sa-mi spui ca nu are nici o sansa?

- Va trai, dar, nu, nu are nici o sansa sa revina la viata normala. Creierul a suferit deteriorari masive. Putem sa o mentinem in viata artificial. Asta este tot ce putem face. S-ar putea sa traiasca asa zece ani, poate chiar mai mult.

- Adica numai sa respire?

- Da.

Grandi desfacu si-si stranse la loc pumnii.

- Atunci pentru ea ar fi mai bine sa moara.

- Eu nu pot sa va spun acest lucru, domnule Grandi, spuse Vance, tot pe un ton scazut. Sarcina mea este sa o mentin respirand.

- Si esti foarte sigur ca nu exista nici o sansa ca ea sa-si revina? intreba Grandi Esti foarte sigur?

- Nici o speranta. Creierul este distrus.

- Vreau sa o vad.

- Bineinteles. Am pus-o pe plaman artificial. Veniti cu mine.

Il conduse pe Grandi pe un coridor lung si apoi intr-o rezerva unde doua asistente stateau in fata unor pupitre pline de butoane si indicatoare.

In mijlocul rezervei era un pat. Gina statea acoperita cu un cearceaf. Din trupul ei ieseau tuburi si fire care mergeau la masina care o mentinea in viata.

- Este in regula, spuse Vance adresandu-se asistentelor. Am sa va chem cand am nevoie de voi.

Ignorand complet cele doua asistente Grandi merse la pat si privi in jos la fiica sa. Pentru prima oara de cand isi pierduse sotia simti o durere coplesitoare dar isi pastra controlul. Ramase nemiscat, privind la ultima lui legatura cu viata de familie.

Privi la usoara miscare in sus si in jos a pieptului Ginei ascuns de cearceaf. Privi la fata ei ca o masca si la ochii pe jumatate deschisi.

- Si ar putea sa ramana asa ani intregi? intreba, numai pe jumatate constient ca in camera nu mai erau decat el si Vance si ca asistentele plecasera.

- Da.

- Esti sigur?

- Da. Nu are nici o sansa.

Vance ocoli patul si arata spre un intrerupator electric de culoare rosie.

- Acest buton porneste si opreste plamanul artificial. Trebuie sa va parasesc acum. Am si alti pacienti.

Il privi pe Grandi in ochi:

- Daca ar fi fiica mea as apasa acest buton si as lasa-o sa moara in pace.

Grandi isi sterse fata transpirata cu ambele maini:

- Asta este tot ce am de facut?

- Daca butonul nu este apasat ea va continua sa respire. Daca butonul este apasat va trece linistita in nefiinta. Am sa am grija sa nu fiti deranjat. Hotararea este a dumneavoastra.

Doctorul iesi din rezerva inchizand incet usa in urma lui.

Grandi isi trase un scaun langa pat si se aseza. O privi lung timp, urmarind miscarea ritmica a pieptului ei, dupa care realiza desertaciunea situatiei.

- Macar l-ai omorat pe nenorocitul care ti-a dat drogul, spuse el incet. Acum am sa-l ucid si eu pe nemernicul care ti-a dat drumul, sarmana mea fiica nebuna. Am sa-l fac sa sufere, puiule, poti sa fii sigura.

Se ridica in picioare si se apleca teapan, sarutand-o pe frunte, dupa care ocoli incet patul si apasa butonul rosu.

Ramase la piciorul patului cu ochii fixati la cearceaful care se ridica si cobora incet in ritmul respiratiei. Dupa o vreme realiza ca cearceaful nu se mai misca. O mangaie pe Gina pe obraz si iesi din camera.

In timp ce trecea prin fata biroului de la intrare sora spuse:

- Scuzati-ma, domnule Grandi. Aveti un mesaj.

Grandi facu o pauza.

- Domnul Frost spune ca va fi la Orchid Villa daca aveti nevoie de el.

Grandi se uita lung la ea, dadu din cap dupa care iesi in aerul umed de afara.

In timp ce deschidea usa Rolls-ului auzi o voce venind din intuneric:

- Numele meu este Lu Silk. Lucrez pentru domnul Radnitz.

*

Inchis in casuta de la vila Frost simtea o dorinta nebuna sa o stearga din Paradise City. Tot scenariul se dusese dracului. Visul lui de a pune mana pe cinci milioane de dolari se transformase in fum. Simtea instinctiv ca Gina nu va mai fi niciodata un om normal si i se facea rau cand se gandea ca el este responsabil de eliberarea ei.

Se plimba prin camera pocnindu-si pumni inclestati. De unde era sa stie ca e nebuna? De unde era sa stie ca Amando este psihiatru?

Ce situatie blestemata!

Acum trebuia sa aiba grija de el. Se tranti intr-un fotoliu. Isi scoase portofelul si-i controla continutul. Nu poti trai, nu te poti misca fara bani! Avea inca cei patru mii de dolari pe care-i obtinuse pe inelul Ginei si inca o mie. Deci, okay, avea cinci miare. Unde sa mearga? Nu avea masina. Era mult prea riscant sa ia automobilul Lamborghini. Grandi ar fi putut sa-l acuze ca i-a furat masina.

Isi privi ceasul. Era ora 23:15.

"Si maine este o zi!" isi spuse. Se ridica, isi scoase haina si cravata si se tranti in pat.

Maine va inchiria o masina si o va sterge. Inca isi punea intrebari, inca incerca sa-si faca planuri cand il fura somnul.

Se trezi brusc, patru ore mai tarziu auzind batai in usa.

Intra imediat in alerta. Mana i se intinse automat dupa arma in timp ce se dadea jos din pat. Merse la usa:

- Cine este acolo?

- Ross. Imi pare rau ca te-am sculat, Mike, dar trebuie sa stam de vorba.

Tinand arma la spate Frost descuie usa cu cealalta mana si facu doi pasi rapizi inapoi.

- Intra.

Umney intra in camera cu zambetul lui lat, fermecator, la vedere.

Frost inchise usa cu piciorul si o incuie. Isi privi ceasul:

- Pentru numele lui Dumnezeu! Stii cat este ceasul?

Umney traversa camera si se tranti intr-un fotoliu.

- Nu mi-ar strica o bautura.

Frost isi baga arma in buzunarul de la spate.

- Ce vrei?

- Buna intrebare, spuse Umney. N-ai un scotch?

- Vorbeste, spuse Frost. Care-i treaba?

- Sa stii ca mie imi place de tine, Mike, spuse Umney zambind. Esti genul meu. De cand te-am vazut.

- Lasa gargara, se rasti la el Frost. Ma placi tot atat de mult cat te plac si eu. De ce esti aici?

Umney se stramba:

- Nu juca tare, Mike, mi-am riscat capul venind aici. Vreau sa-ti spun un lucru, sunt prietenul tau.

- Bine, spune ce ai de spus si las-o balta cu prietenia.

- E vorba de Lu, spuse Umney.

- Ce-i cu el?

- Buna intrebare. Lu isi castiga banii bagand plumb in oameni si este bun in meserie.

Umney facu o grimasa:

- Toti ne luptam pentru bani, asa este croita viata, dar eu nu sunt intotdeauna de acord. Acesta este si motivul pentru care sunt aici, Mike.

Frost se incorda:

- Asa ca Zi mai departe.

- Fata asta, Gina, a murit. Era o masinarie care ar fi putut sa o tina in viata ani intregi numai ca Grandi a scos-o din priza.

Umney clatina din cap si fata arata ca a unui om distrus:

- Ma bucur ca nu a trebuit sa o fac eu.

- Lasa vrajeala, Umney, si treci la subiect.

- Deci, daca a murit nu mai e rost de bani, nu-i asa?

- Deci, okay, nu mai e rost de bani. Am dat-o in bara. Atunci de ce esti aici?

- Lu este un asasin platit, spuse Umney. E tot timpul ahtiat dupa bani. Asa ca el si cu Grandi au cazut la invoiala. Am simtit nevoia sa-ti spun.

- Sa-mi spui, ce? spuse Frost uitandu-se tinta la Umney.

- Buna intrebare, spuse Umney din nou cu zambetul de baiat bun pe fata. Ei bine Grandi si cu Lu au facut o intelegere. Grandi te vrea mort. Si-a bagat in cap ca daca nu erai tu nebuna de fiica-sa ar fi inotat si acum in piscina, si si-ar fi tras-o si, in sfarsit, stii tu. Asa ca a facut o propunere. L-a angajat pe Lu ca sa te lichideze. O nebunie, nu-i asa? Am vrut sa-ti spun.

Se trase de lobul urechii:

- Malaiul e bun, doua sute de mii de dolari. Bineinteles ca noi alergam dupa milioane dar cred ca si doua sute de mii de dolari este mai bine decat nimic.

Frost se aseza si el in fotoliu.

- Ia sa vad daca am inteles bine, spuse. Grandi l-a angajat pe Silk sa ma omoare si i-a oferit doua sute de mii de dolari, asa este?

- Asa este, spuse Umney. Pentru ca stii cat tin la tine m-am gandit sa te avertizez.

- Si cand are Silk de gand sa ma omoare? i-o taie Frost.

Umney dadu larg din cap aprobator:

- Si aceasta este o intrebare buna. Deci te-ai prins cum sta treaba: acum Grandi te uraste si vrea sa-ti prelungeasca agonia. E unul din nebunii aia! De aceea si sunt aici. Ca sa te avertizez. Lu o sa foloseasca pusca cu luneta. Este expert cand e vorba de pusca cu luneta si amortizor de zgomot. Anul trecut a mai avut un asemenea contract. Plata nu a fost formidabila dar a fost totusi ceva. A amanat executia sase luni dar l-a tinut pe tip sub presiune si dupa sase luni tipul era carpa. Era un dur adevarat, asa ca tine, dar dupa sase luni, nestiind cand i se va face o gaura in cap, a cedat nervos.

Umney se apleca spre Frost zambind mieros.

- Pentru ca imi placea de tipul acesta, asa cum imi place si de tine, l-am avertizat. I-am spus, asa cum iti spun si tie, sa nu mearga niciodata pe o strada pustie. Sa nu stea niciodata in dreptul unei ferestre. Sa nu deschida niciodata usa daca nu stie precis cine bate la usa. Sa controleze masina inainte de a se urca in ea si sa se lungeasca imediat pe bancheta daca geamurile sau parbrizul se fac tandari. I-am spus sa incerce sa se faca pierdut in decor desi l-am avertizat ca, mai devreme sau mai tarziu, Lu o sa-l gaseasca oricum.

- Si bineinteles ca l-a gasit, spuse Frost.

- Asa este.

Vocea lui Umney deveni dura:

- Tipul mi-a urmat toate sfaturile numai ca la un moment dat i-au cedat nervii. A facut o mare tampenie. Si-a cumparat o arma si a inceput sa umble dupa Lu.

Umney se intrista:

- Nevasta-sa i-a facut o inmormantare ca lumea. Lu a trimis si el o coroana.

Umney se ridica:

- Cred ca acum trebuie sa-ti spun pa daca nu ai de gand sa-mi oferi ceva de baut. N-am vrut decat sa te avertizez. Mai devreme sau mai tarziu Lu o sa te aiba in catarea pustii. Este un profesionist.

Frost se lasa pe spate si izbucni in hohote de ras.

Umney se holba inlemnit la el.

- Si crezi ca toata vrajeala asta m-a speriat? intreba Frost. Esti patetic dar daca iti imaginezi ca o sa castigi razboiul nervilor cu mine esti mai tampit decat am crezut. Acum am sa-ti dau un mesaj sa i-l duci jigodiei aleia chioare. Spune-i ca nu a gasit pe cine trebuie ca sa-l sperie. Pot sa am grija de mine. Am avut singur grija de mine din momentul in care am inceput sa merg. Spune-i ca din clipa asta eu si cu el suntem in razboi. Si eu sunt profesionist. S-ar putea ca nevii lui sa cedeze primii. Spune-i ca va trebui sa asude din greu ca sa-si castige banii aia nenorociti si mai spune-i ca am sa-l omor cu placere si pe gratis.

Frost intinse aratatorul:

- Si acum sterge-o! Data viitoare cand iti vad mutra nu am sa-ti mai las timp nici pentru rugaciune. Sterge-o!

Cei doi barbati se privira in ochi. Umney simti brusc ca i se face frig vazand expresia dura, vicioasa de pe fata lui Frost.

- Nu ma intelege gresit, Mike, spuse grabit. Nu am facut decat sa-ti aduc un mesaj. Ti-am spus ca sunt prietenul tau. Eu nu ma bag. Este strict intre tine si Silk.

- Deja faci pe tine? intreba Frost ranjind. Esti deja bagat in afacere si la fel este bagat si amicul tau Goble. Spune-i acest lucru. Dupa ce va omor pe voi doi am sa-l omor si pe Silk, dar pe voi am sa va omor primii.

Isi scoase brusc arma din buzunar si o atinti spre capul lui Umney:

- Cara-te! N-am sa trimit coroane de flori nici pentru tine nici pentru Goble dar spune-i lui Silk ca pentru el am sa arunc niste dolari pentru o coroana. Iesi inainte sa te gauresc!

Umney, cu fata alba, iesi cu spatele din camera.

Frost avea din nascare instinctul de supravietuire. Imediat ce usa se inchise in urma lui Umney se arunca din fotoliu. Se tari pe dusumea pana in dreptul intrerupatorului si ridicand mana scufunda incaperea in intuneric. Dupa aceea ramase lungit pe mocheta.

O fractiune de secunda mai tarziu geamul se facu tandari si un glont se infipse piuind in spatarul fotoliului in care statuse mai inainte.

Se retrase intr-un colt al camerei.

Un avertisment? Inceputul razboiului nervilor sau chiar vroise sa-l omoare?

Ramase lungit pana cand auzi pornind motorul unei masini. Masina pleca, frana puternic si dupa o vreme pleca din nou.

Se putea ca Umney sa fi oprit pentru a-l lua in masina pe Silk. Se putea sa fie o pacaleala si Silk sa fi ramas ascuns in intuneric.

Frost ramase pe podea si se gandi. Silk dovedise ca este mai bun ca el la arme dar mai ramanea sa dovedeasca ca are nervii mai buni ca ai lui Frost.

Frost invatase in Vietnam ca nu trebuie sa stai pe loc, asteptand sa fii impuscat. Trebuie sa iei initiativa. In Vietnam mergeai in jungla si te ascundeai, si asteptai sa sesizezi o miscare: o frunza care se misca, o creanga care trosnea, o tuse inabusita. Apasai pe tragaci si asta insemna un lunetist mai putin.

Frost simti cum nervii ii sunt brusc biciuiti de excitare. Amenintarea asta cu moartea echivala cu o injectie de adrenalina facuta in vene.

"Okay, jigodie chioara" spuse cu voce tare, "hai sa vedem cine e mai bun!"

Se ridica in picioare in tacere si iesi din casa pe usa din spate. Nori de furtuna acoperisera luna si noaptea devenise intunecoasa. Chiar daca Silk era inca ascuns in tufisuri sau dupa copaci Frost era sigur ca nu-l poate vedea.

Merse pe unde umbra era mai deasa spre camera de garda. Auzi cainii latrand, si maraind, si lovindu-se de plasa tarcului lor. Nu le daduse nimeni de mancare. Zgomotele pe care le faceau erau feroce.

Ajuns la camera de garda Frost inchise si incuie usa dupa care aprinse lumina. Lua din raft o pusca automata, controla daca are gloante in incarcator dupa care puse arma pe masa. Lua receptorul telefonului si il suna pe paznicul de la intrarea in vila.

- Cei doi prieteni ai mei au plecat? intreba cand acesta ii raspunse.

- Mda. Tocmai au iesti. Ce se intampla acolo?

Paznicul parea ingrijorat:

- Am gresit ca i-am lasat sa intre?

- Nici o problema. Plec. Domnisoara Grandi a murit. Du-te acasa.

- A murit? Doamne, Dumnezeule!

- Inchid eu vila. Sa fii maine dimineata la ora opt aici. Marvin o sa-ti dea instructiuni.

- Ei bine, daca asa spui

Frost inchise telefonul, lua pusca si merse inapoi la casuta lui. Isi impacheta repede lucrurile dupa care merse la locul unde lasase automobilul Lamborghini, carand intr-o mana valiza si in cealalta arma. Nu-i convenea ca ia masina, era prea luxoasa si batea la ochi insa trebuia sa o stearga repede. Isi aminti ceea ce i se spusese in armata:

"Ia tot timpul initiativa! Intotdeauna loveste primul!"

In ghereta de la intrarea pe proprietate ardea lumina dar bariera era ridicata. Claxona scurt si paznicul aparu imediat in usa. Ii striga ceva dar Frost nu se opri.

Ceasul de la bord arata ora 03:15. Conduse repede la aeroport. Un functionar somnoros de la Hertz ii inchirie un Mercedes 200. Conduse masina in parcajul aeroportului unde lasase automobilul Lamborghini si transfera arma si valiza in portbagajul Mercedes-ului dupa care o lua pe autostrada. Se opri la motelul Twin Oakes, inchirie un bungalow cu aer conditionat si se inchise inauntru. Se dezbraca, facu un dus lung dupa care se tranti in pat.

"Maine" isi spuse "am sa incep razboiul meu particular: nu un razboi condus de generali carora putin le pasa cati soldati pier atata timp cat razboiul este castigat."

Urma sa fie razboiul sau personal impotriva a trei oameni care declansasera razboiul, iar Frost nu avea de gand sa moara.

*

Ora 02:50.

Ace of Spades era in intuneric cu exceptia luminii care venea din camera ale carei ferestre dadeau spre piscina. Clientii plecasera acasa. Marcia se intorsese la hotelul Spanish Bay. Personalul plecase si el.

Mitch Goble statea la masa cu o tava plina cu carnati prajiti in fata. Ochii i se inchideau de somn. Ii placea sa doarma dar dorea sa afle cum se desfasurase intalnirea dintre Umney si Frost. Discutasera toti trei ce mai buna cale pentru a-l inmuia pe Frost si fusese ideea lui Goble sa se aplice metoda haituirii.

In timp ce-si taia o noua felie dintr-un carnat auzi o masina care sosea dupa care se auzira pe culoar pasi grabiti iar usa se deschise brusc.

Goble simti un fior neplacut pe spate cand vazu fata alba si speriata a lui Umney.

- N-a mers? intreba, stiind deja care este raspunsul.

Umney se prabusi intr-un fotoliu:

- Nenorocitul mi-a ras in nas.

Goble se holba la el:

- Nu i-ai servit toata povestea, Ross? Despre tipul celalalt, despre

- Las-o balta, tipa la el Umney. I-am pus toata placa si mi-a ras in nas.

Goble impinse in laturi tava. Brusc, vederea mancarii ii facea rau.

- Lu a fost de acord cu abordarea asta

- Ma doare undeva de ce a spus Lu, exploda Umney. Asculta-ma bine, Mitch! Am fost nebuni de legat in momentul in care ne-am amestecat cu Frost. Tu ai spus intotdeauna ca s-ar putea sa fie prea smecher pentru noi! Acum am sa-ti spun eu tie ca o sa fie mai mult decat smecher! Acum spune ca o sa vina dupa noi si o sa ne ucida. Daca i-ai fi vazut fata cand promitea ca o sa ne ia gaturile ai fi si tu in aceeasi stare ca a mea. O sa o faca! Ranjetul de pe fata lui, si privirea, oh, Doamne! Imi doresc sa nu-l fi ascultat pe Lu si sa nu ma fi dus in noaptea asta sa-l vad pe Frost.

- Si Lu unde este? intreba Goble.

- In scutece, face nani, marai Umney. Am jucat asa cum am stabilit. Cat am stat de vorba cu Frost, Lu a ramas ascuns cu arma dupa un copac. Cand am terminat de vorbit Lu a atras un foc spre Frost. Mai bine il omora pe loc! Cand i-am spus lui Lu ca Frost a promis ca o sa ma omoare mi-a spus sa nu-mi fac probleme. Mi-a spus ca nu-i nici o problema cu Frost. Daca poti sa-ti imaginezi! Stii, Mike, sunt momente cand imi doresc sa nu fi avut vreodata de a face cu Lu. Cred ca e nebun sau are ceva la cap!

- Potoleste-te, ii spuse sec Goble. Lu este un bun conducator. Fara el nu am fi fost unde suntem.

- Serios? Si unde suntem? ii raspunse Umney. La poligonul de tir, pe post de iepurasi pentru nenorocitul de Frost!

In acea clipa suna telefonul si amandoi barbatii sarira in sus. Goble ridica receptorul, asculta dupa care incepu si el sa vorbeasca.

Umney se scula in picioare si-si umplu ras un pahar cu scotch. Nervii ii erau asa de zdruncinati incat ceea ce spunea Goble in receptor nu avea nici un sens pentru el.

Goble puse receptorul jos.

- Era HI-FI. L-am trimis la aeroport in cazul in care Frost avea de gand sa o stearga. HI-FI imi spune ca una din masinile lui Grandi, Lamborghini, este in parcare si ca Frost a inchiriat un Mercedes de la Hertz. S-ar putea ca Frost sa fie in drum spre Miami ca sa ia un avion pentru New York.

- Nu! Mitch nu te amagi! Vine dupa noi. O simt.

Umney isi inclesta pumnii:

- Suntem nebuni ca stam cu lumina aprinsa. S-ar putea sa fie deja afara cu o pusca.

Goble se ridica in picioare, merse spre Umney si-i trase o palma puternica.

- Gura! Trebuie sa-l gasim pe Frost inainte sa treaca la actiune. Lu s-a dus la culcare. Poate ca si Frost s-a bagat in pat. Asa ca verificam la moteluri. Eu iau partea de vest tu cea de est a orasului. Hai, Ross, ce dracu'? Cati papagali am bagat noi in colivie pentru ca Lu sa-i poata strange de gat. Frost nu este altceva decat un alt papagal! Da-i drumul!

Dupa o jumatate de ora Goble suna la motelul Twin Oakes. Sunase inainte la alte patru moteluri dar acum nimeri direct la tinta.

- Da, domnule, spuse o voce. Un domn s-a cazat acum o jumatate de ora. Are un Mercedes. S-a inregistrat sub numele de Peter Jarrow.

- Inalt, brunet, aratos?

- L-ati descris exact, domnule spuse vocea, parand acum ingrijorata. Sper ca nu e vorba de vreun necaz.

Goble se recomandase ca fiind sergentul Baski de la detasamentul de politie rutiera din Paradise City.

- Control de rutina, spuse Goble. Nimic important.

Si inchise. Era asa de incantat de succesul sau atat de rapid incat nu intui reactia functionarului de la motel.

In timp ce Goble se rostogolea spre usa strigand "L-am gasit, l-am gasit!" receptionerul de noapte, care traise toata viata in Paradise City, si care era in relatii bune cu politia, punea ganditor receptorul jos. Sergentul Baski! Era un nume de care nu auzise.

Receptionerul din schimbul de noapte, un tanar istet, student, care lucra de noapte pentru a face rost de ceva bani in timp ce-si pregatea lucrarea de diploma in stiinte economice, decise ca un telefon de rutina din partea politiei la ora patru fara zece dimineata era mai mult decat neobisnuit.

Suna la sediul politiei si ii ceru sergentului de serviciu sa-i faca legatura cu sergentul Baski de la circulatie.

Sergentul de serviciu ii spuse cu o voce plictisita:

- Ai gresit. Nu avem nici un Baski aici. Care-i treaba?

Receptionerul inchise telefonul.

Doua minute mai tarziu soneria telefonului il scula pe Frost. Se trezi instantaneu si deveni alert. Deveni si mai alert ascultand ce ii spunea receptionerul.

- Multumesc, spuse. Am un prieten care cam trage la masea dupa care se apuca de bancuri proaste. Uita totul, dar multumesc oricum.

Frost se dadu jos din pat.

Deci il gasisera! Se putea ca Silk sa fie deja afara asteptandu-l. Frost pipai dupa arma in intuneric dupa care se lungi pe podea, se tari la usa si o intredeschise. Privi in intuneric.

Norii de pe cer incepeau sa se inroseasca. Palmierii se conturau clar pe cerul luminat de zorii de zi. Peste alte zece minute urma sa fie periculos de multa lumina.

Frost se simtea complet relaxat. Acesta era genul de actiune care ii placea. Miscandu-se silentios ca un sarpe, impingand mereu arma in fata, iesi afara din bungalow.

Nu se intampla nimic. Nu se misca nimic.

Hotari ca este prea devreme pentru ca Silk sa actioneze dar nu risca nimic. Ajunse la Mercedes in clipa in care soarele se ivi la orizont. Deschise usa masinii cu o miscare brusca, se sui in masina si se ghemui pe podea. Astepta. Instinctul sau innascut ii spuse ca lumina e pe verde. Porni motorul si conduse repede spre Ace of Spades.

*

Silk isi ridica capul de pe perna si se chiori cu singurul ochi bun la Umney care statea in pragul usii.

- Nu vezi ca incerc sa dorm, se rasti la el

Umney intra in camera si aprinse lumina.

- Frost este la motelul Twin Oakes, spuse agitat. Poti sa-l cureti.

- Cara-te dracului de aici! latra la el Silk. Vreau sa dorm!

- Lu, pentru numele lui Dumnezeu! Frost este periculos!

Umney veni la capataiul patului

- Acum e momentul potrivit sa-i zbori creierii!

Silk se tranti inapoi pe perna si casca:

- Am facut o intelegere cu Grandi si ma tin de cuvant. Intai trebuie sa-i facem praf nervii lui Frost. Ce-i cu tine? Vrei o parte din bani, nu-i asa? Daca grabim lucrurile Grandi nu o sa plateasca. Lasa-ma sa dorm!

- Tot ce ai de facut, Lu, este sa te duci la motelul Twin Oakes si sa-l cureti, spuse Umney. Daca nu-l cureti tu acum o sa ne curete el pe noi!

- Pune pe cineva la panda la motel, spuse Silk. Asteptam! Pot sa ma ocup de Frost cand vrea muschiul meu. Stinge lumina aia blestemata. Vreau sa dorm!

Umney stinse lumina si se intoarse in camera ale carei ferestre dadeau spre piscina bolnav de frica si de frustrare.

- A innebunit de tot, spuse cu o voce ascutita. Zice sa punem pe cineva la panda la motel si cand o sa-i vina lui cheful o sa aiba grija de Frost. Zice ca Grandi nu va plati daca nu o facem lent! Cristoase! In timp ce noi o frecam pe aici s-ar putea ca Frost sa vina dupa noi!

Goble tocmai terminase toata mancarea de pe tava.

- Usurel, Ross. N-ai de ce sa te exciti. I-am dat telefon lui Louie sa puna felinarele pe motel. In mai putin de douazeci de minute o sa fie acolo. Frost nu o sa aiba timp sa faca nimic. Nu e prost de loc. Daca Lu vrea sa o facem lent, asa facem. Nu a gresit niciodata pana acum, asa ca lasa vaicareala!

Se ridica:

- Ma duc si eu sa ma bag in scutece. Uite pana la ce ora nenorocita am ramas treaz.

Merse la fereastra si trase draperiile.

- Uite si tu, soarele a inceput sa apara la orizont.

Era o tinta irezistibila pentru Frost, ascuns in tufisurile inflorite. Ridica arma, tinti cu grija si apasa usor pe tragaci.

Partea de sus a capului lui Goble exploda, imprastiind sange si creier de jur imprejur. Cazu ca un elefant lovit, rasturnand masa si doua scaune.

Umney ramase o fractiune de secunda paralizat, privind la Goble, dupa care se arunca la podea in timp ce un alt glont spargea ecranul televizorului mare langa care statuse. Umney ramase teapan, cu inima batandu-i nebuneste, cu transpiratia tasnindu-i pe frunte. Realiza cu oroare ca una din maini ii zacea in sangele lui Goble.

Auzind zgomotul facut de cele doua impuscaturi ca si bubuitura produsa atunci cand corpul gras al lui Goble, impreuna cu mobilele rasturnate, lovisera podeaua Silk sari din pat. Se imbraca cu un tricou negru si pantaloni negri si incalta niste sandale.

Miscarile sale erau iuti dar ordonate. Smulse pusca cu care tragea la tinta, traversa camera cu pasi rapizi si-si indesa in buzunarul de la spate al pantalonilor un pistol calibru 0.38 dupa care deschise usa si iesi pe coridorul aflat pe jumatate in intuneric.

Buzele sale subtiri erau deformate de un rictus.

- Ross! Mitch! Unde dracu' sunteti?

O lua pe coridor si apoi se opri cand il vazu pe Umney ca iese taras din camera. Dintii care ii clantaneau faceau un zgomot oribil.

Soarele iesise complet de dupa orizont si era suficienta lumina pentru ca Silk sa vada ca Umney are mainile pline de sange. Merse pana la usa si privi prudent in camera.

O raza de soare pica exact pe Goble. O privire rapida ii spuse lui Silk tot ceea ce dorea sa stie. Cu o miscare iute apuca manerul usii si o inchise. Puse dupa aceea pusca jos, il apuca pe Umney de camasa si-l forta sa se ridice in picioare.

- Ti-am spus! Te-am avertizat!, tipa isteric la el Umney. E afara! O sa ne omoare pe amandoi!

Silk il izbi puternic de perete dupa care ii trase cateva palme.

- Nu o sa te omoare si nu o sa ma omoare!, spuse Silk scrasnit. Mitch nu a avut noroc dar nu e cazul nostru. Okay, deci este afara. E pe terenul nostru! Al nostru e!

Umney se uita la Silk tremurand:

- L-a omorat pe Mitch! striga. Acum e afara! Daca ne zareste o sa ne impuste! Ai spus ca poti sa te ocupi de el si uite ce s-a intamplat!

Silk nu-l asculta. Mintea ii lucra cu febrilitate Toata operatia se dovedise un dezastru de la un capat la altul dar reusise cel putin sa ramana liber si obtinuse promisiunea lui Grandi ca-i va plati doua sute de mii de dolari daca il lichida pe Frost, dar intelegerea era ca trebuia sa-l faca pe Frost sa transpire si sa nu se grabeasca sa-l ucida. Silk isi dadea acum seama ca-l subestimase groaznic pe Frost. Ar fi trebuit sa asculte de avertismentul lui Umney care ii spusese ca Frost nu se speriase de loc. Frost avusese suficient sange in valve sa vina aici si sa-l omoare pe Goble. Era foarte probabil ca Frost sa fie inca afara cu pusca in mana. Silk avea foarte multa incredere in precizia tirului sau. Daca Frost era inca afara atunci Frost era ca si mort. Silk era hotarat sa puna laba pe banii promisi, dar nu era dispus sa riste nimic daca nu era sigur ca va primi banii.

- Stai aici! Nu te misca, ii spuse lui Umney si merse iute la birou.

Draperiile acopereau geamul dar nu risca si merse pe vine la telefon. Trase aparatul de telefon cat de departe ii permitea firul, se aseza pe podea, departe de fereastra, si suna la hotelul Spanish Bay.

Era ora cinci fara cinci dimineata.

La inceput tipul de la receptie refuza sa-i faca legatura cu apartamentul lui Grandi tinand cont de ora dar cand Silk ii spuse ca este un caz de forta majora accepta sa-i faca legatura.

Auzi aproape imediat vocea lui Grandi. Silk fu surprins de tonul alert al vocii dar nu avea de unde sa stie ca Grandi statuse toata noaptea la fereastra jelindu-si fiica.

Vorbind soptit Silk ii explica situatia.

- Sunt doua posibilitati, domnule Grandi, spuse la sfarsit. Dumneavoastra hotarati. Frost mi-a omorat unul din parteneri. Pot chema curcanii si, ma scuzati, politistii, au sa-l ia ca din oala. Dar dupa ce-l aresteaza va vorbi. Mass-media se va napusti peste povestea tragica a fiicei dumneavoastra. Cea mai buna solutie ar fi sa-l curat acum, daca mai este afara, si eu cred ca este. Dar inainte sa plec la vanatoare vreau sa fiu sigur ca am sa fiu platit. Ce sa fie?

- Omoara-l acum si vei fi platit, spuse Grandi pe un ton dur dupa care inchise telefonul.

Un minut sau doua Silk ramase pe podea, cu telefonul in poala si cu ranjetul lui de diavol pe fata. Dupa ce termina de gandit, dadu din cap multumit, se ridica si merse inapoi la Umney care se sprijinea de peretele coridorului cu fata cenusie. Respira sacadat, innebunit de groaza.

- Grandi zice sa-l frigem acum, spuse Silk. Asa ca hai sa-l frigem!

Umney se uita la Silk cu ochii innebuniti de frica.

- Eu nu, reusi sa ingaime. Asta este partea ta de treaba. Eu raman aici! Uite aici!

- S-ar putea sa fi plecat spuse Silk dar trebuie sa verificam. Uite ce o sa faci tu, Ross, chiar in clipa asta: o sa iesi pe usa cu mainile puse pe cap si o sa strigi ca eu nu sunt aici si sa nu traga. Dupa aia, cand o sa iasa din ascunzatoare, il impanez cu plumb.

- Esti nebun! In clipa in care ma vede o sa ma ucida!

Umney incepu sa tremure.

- Nu, nu o sa te impuste. Frost ma vrea pe mine nu pe tine. Hai Ross, da-i drumul!

- Nu. Nu-mi poti face una ca asta. Lu, ma auzi? Nu merg! Nu am de gand sa ies afara ca sa fiu omorat!

Silk isi trecu pusca in mana stanga si scoase brusc pistolul calibru 0.38. Ii propti teava in obrazul transpirat al lui Umney.

- Termina cu istericalele! scrasni la Umney cu fata cuprinsa de o furie dementa. Daca nu te misti in zece secunde iti zbor creierii.

Umney incepu sa suspine.

Ochiul stralucitor al lui Silk ii spunea ca este la cateva secunde de moarte.

- Okay, okay, merg!

Silk facu un pas inapoi.

- Mergi foarte incet. Incepi sa strigi imediat ce deschizi usa. Nu o sa te omoare dar eu am sa-i zbor creierii. Da-i drumul!

Umney o lua pe coridor spre usa care ducea la gradina. Silk isi puse pistolul inapoi in buzunarul din spate al pantalonilor si o lua silentios dupa Umney tinand acum pusca cu ambele maini.

Umney intoarse capul, implorand din privire, in timp ce mana ii bajbaia dupa clanta usii.

- Striga tare, spuse Silk. Si misca-te odata! S-ar putea sa se fi carat de mult.

*

Cand il vazuse pe Goble prabusindu-se pe spate, plin de sange pe ceea ce-i mai ramasese din fata, Frost simtise un val de entuziasm strabatandu-i corpul. Vazuse o pata alba care se misca si trasese imediat. Auzise zgomotul facut de sticla sparta atunci cand ecranul televizorului explodase.

Dupa aceea se miscase cu repeziciune, mergand aplecat si avand grija sa fie tot timpul adapostit de gardul viu. Facuse cam douazeci de pasi de la locul unde trasese.

Se lungise pe pamant sigur ca este complet mascat de vegetatie. Se intrebase daca il ucisese si pe Umney. Nu era sigur dar, cu putin noroc, spera ca macar il ranise. Daca dorea sa traiasca trebuia insa sa ia in continuare in calcul raportul de doi la unu.

Acum statea la panda cu urechile ciulite dar nu auzea nimic. Putea sa supravegheze toata fatada restaurantului. Nu era nici o ascunzatoare. Daca Silk sau Umney ar fi iesit pe usa de la intrare ar fi fost curata sinucidere. Probabil ca mai exista o iesire pe una din laturile cladirii. Frost ii vroia blocati in restaurant. Daca i-ar fi lasat sa iasa afara ei ar fi putut sa se desparta si ar fi intors avantajul in favoarea lor.

Frost merse silentios pe dupa gardul viu pana in dreptul coltului restaurantului si vazu o a doua usa la capatul unor scari scurte din lemn. Merse in continuare in jurul cladirii si vazu in spatele acesteia intrarea pentru personal. Ca si usa principala, pentru clienti, nici aceasta nu prezenta vreo ascunzatoare pentru cei dinauntru daca ar fi vrut sa iasa pe aici. Decise ca vor iesi pe usa laterala, ce cu scarile de lemn. Se intoarse si merse pana cand ajunse cam la patruzeci de metri de usa laterala. Avea o pozitie perfecta: camuflat complet, si totusi cu o linie de tragere perfecta. Se aseza pe pamant si se puse pe asteptat.

De acum soarele iesise complet de dupa copaci si umbrele se micsorau. Norii, care noaptea trecuta promisesera la un moment dat o furtuna pe cinste, nu se tinusera de cuvant. Frost isi privi ceasul. Era aproape ora cinci dimineata. Se intreba la ce ora vine personalul restaurantului. Frost isi spuse ca avea o problema daca Silk si Umney hotarau sa ramana la adapost dar se indoia ca vor ramane in cladire. Trebuiau sa faca disparut cadavrul lui Goble.

Silk nu avea nici un interes ca politia sa-si bage nasul in afacere. Silk trebuia sa incerce sa-l omoare inainte de sosirea personalului.

Se scurse cu greu o jumatate de ora dar Frost era obisnuit sa astepte. Isi aduse aminte ca in jungla asteptase ore intregi pentru a vana cate un lunetist al dusmanului. Se relaxa, cu arma indreptata spre usa restaurantului, proptita bine in umar.

Nu se auzea nimic, cu exceptia zgomotului indepartat al traficului de pe autostrada, nu se misca nimic, cu exceptia unui vultur, sus pe cer.

Dupa aceea usa laterala se deschise si Umney aparu in prag cu mainile puse pe cap.

Frost isi spuse ca ar fi o impuscatura dificila. Unghiul nu era bun. Nu-si putea permite sa rateze un foc.

Umney striga cat putea de tare:

- Nu trage, nu trage! Lu nu este aici! Am sa te ajut sa-l gasesti. Nu trage!

Mintea lui Frost fugi inapoi la vremea petrecuta in Vietnam. Se confruntase acolo, o data, cu acelasi gen de situatie. Incoltise un lunetist, vietnamez rosu, care ii strigase innebunit ca se preda. Lunetistul iesise din ascunzisul sau si-si aruncase arma care aterizase la picioarele lui Frost. Lunetistul venea spre Frost cu mainile in aer si Frost se lasase pacalit. Iesise si el din ascunzis cu arma tinuta neglijent de curea. Cu o miscare rapida lunetistul isi scosese palaria din paie de orez, culesese din ea o grenada si o aruncase spre Frost. Acesta il impuscase pe lunetist si privise cu groaza la moartea care venea spre el. Se trantise la pamant privind ca hipnotizat cum grenada trece pe deasupra lui. Medicii de la un spital militar de campanie se chinuisera doua luni sa-i scoata toate schijele din trup si sa-l carpeasca. Supravietuise, dar isi jurase ca, daca va mai vedea de acum incolo un om venind spre el cu mainile ridicate, va trage mai intai si dupa aceea isi va cere scuze.

Se ridica in genunchi, puse un picior in fata si corecta unghiul de tragere.

Silk, lungit pe cimentul coridorului, cerceta atent imprejurimile. Sesiza imediat miscarea dar picioarele lui Umney il incurcau.

Umney tipa isteric. Silk nu indrazni sa-i strige sa se dea la o parte ca sa-l poata gauri pe Frost. Nu dorea ca acesta sa stie ca este aici.

Frost il impusca pe Umney in cap in momentul in care acesta ajunse pe ultima treapta a scarii. Dupa aceea Frost se arunca la pamant, dar nu suficient de repede.

In timp ce Umney se prabusea Silk obtinu o linie perfecta de tragere si trase un foc. Glontele ii sterse lui Frost pieptul, ricosa intr-o coasta si se infipse in brat. Il vazu pe Silk care se retragea taras si trase si el. Glontul piui pe langa fata lui Silk si se infipse in tocul usii imprastiind aschii de lemn. O aschie groasa ii smulse lui Silk ochiul de sticla si-i provoca o hemoragie puternica. Silk se retrase injurand pe coridor.

Frost se indeparta si el taras de locul unde trasese, simtind ca sangereaza. Antrenamentul dur din armata isi spunea cuvantul: se tari repede, silentios ca un sarpe, si fara sa miste tufisurile gardului viu. Ajunse la un palc mic de copaci fara sa mai serveasca de tinta.

Se uita la camasa patata de sange, isi flexa de cateva ori degetele, se stramba si-si spuse ca ar fi putut fi mai rau.

"Cristoase, cum poate sa traga nenorocitul asta chior!" isi spuse. "Ei bine, acum am ramas numai noi doi. Unu la unu, foarte corect!"

Experienta lui Silk cu pusca contra experientei lui Frost ca luptator in jungla. Il sacaia ca sangereaza dar Frost mai sangerase la viata lui. Isi scoase batista, o infasura in jurul ranii de la mana si facu un garou strans din cureaua pantalonilor. Dupa aceea isi schimba din nou pozitia alegand un punct de unde vedea bine intrarea laterala a restaurantului. Se lungi si astepta.

Silk se ridica in picioare si merse repede la toaleta. Isi spala fata de sange si examina rana: o simpla zgarietura dar foarte dureroasa. Reusi sa opreasca sangerarea. Nu era sigur daca il nimerise pe Frost. Daca nu-l nimerise mai era oare Frost in dreptul usii? Silk isi privi ceasul. Timpul se scurgea cu viteza nebuna. In mai putin de o jumatate de ora angajatii incepeau sa soseasca la lucru. Trebuia sa-l ucida pe Frost repede dupa care trebuia sa se evapore. Avea contacte bune, cunostea tipi care ii puteau asigura un alibi perfect. Politia nu o sa reuseasca sa-i puna in carca mortii de aici. Numai ca Frost trebuia eliminat pentru ca daca era arestat ar fi vorbit.

Poate ca era deja mort insa Silk nu vroia sa riste nimic. Simtea ca mai are putin si-i pica in poala doua sute de mii de dolari. Cum sa procedeze? Daca Frost era numai ranit era la fel de periculos ca un tigru. Mai ales ca era camuflat.

Era fara indoiala mult prea periculos sa incerce sa iasa pe usa laterala iar usa din fata si cea din spate, pentru personal, nici nu intrau in discutie pentru ca nu ofereau nici o posibilitate de a se ascunde.

Acoperisul!

Silk injura lung. De ce nu se gandise la acoperis mai inainte. Daca s-ar fi dus pe acoperis cand Umney iesise cu mainile pe cap Frost ar fi fost acum mort.

Isi apuca pusca si alerga pe scari la etaj si merse pina la iesirea de incendiu. Se catara pe scara de fier care il scoase pe acoperisul plat, inconjurat de o cornisa inalta de cincizeci de centimetri.

Silk se arunca pe burta si se tari pana la cornisa in dreptul usii laterale aflata la circa sapte metri mai jos.

Frost, lungit in spatele gardului viu, vazu ca se formase o mica balta de sange pe pamant. Privi la garou si la batista care era inecata de sange si simti ca il cuprinde ingrijorarea.

"Cristoase!" isi spuse, "Sangerez ca un porc!"

Stranse cu un gest salbatec cureaua si simti o durere puternica in tot corpul. Isi dadea seama ca se simte moale si ca razele soarelui care ii cadeau in cap il deranjeaza. Simtea de asemenea ca il cuprinde o sete cumplita.

"Nenorocit chior!" spuse scrasnit. "Ai facut stricaciuni mari! Ei bine arata-te, iesi afara, lua-te-ar dracu!"

In jur totul era tacere si nemiscare, cu exceptia vulturului care se rotea lin la inaltime

Frost se gandi la Marcia. Si-o reaminti spunandu-i:

"Paradise City este locul unde e treaba adevarata. Acolo e mai mult banet de ridicat decat in orice alt oras din lume."

Cat isi dorea acum sa nu o fi ascultat!

Un vis de cinci milioane de dolari! Ce vis nebun!

Corpul ii era cuprins de o moleseala placuta care il indemna la somn. Desi pamantul era uscat nu putea absorbi tot sangele si balta se sub el se latea. Scutura puternic din cap, clipi des de cateva ori si apuca pusca.

Il cuprinse disperarea cand simti ca arma este mult prea grea.

"Ma golesc de sange!" spuse cu glas tare. Facu un efort supraomenesc ca sa ridice arma si misca tufisurile care il ascundeau.

Privind de sus, Silk vazu miscarea si dupa aceea il vazu si pe Frost. Buzele lui subtiri se deschisera intr-un ranjet. Intr-o singura miscare iute ridica arma, tinti si trase.

In aceeasi secunda Frost privi in sus si-l vazu pe Silk pe acoperis. Reflexele lui insa disparusera. Vazu arma care il tinteste dar nu putu face nimic. Stia ca este la o fractiune de secunda de moarte. Ultimul lui gand, in timp ce murea fu la Silk "M-ai avut, javra chioara!"

Silk stiu ca nu este nevoie sa mai traga si al doilea foc. Se ridica in picioare, se intinse voluptuos dupa care privi la trupul teapan din tufisuri.

Doua sute mii de dolari! Ei bine, nimeni nu ar fi putut sa pretinda ca nu muncise pentru ei.

Fusese cel mai periculos si cel mai complicat asasinat din cate comisese pana acum.

In clipa aceea auzi un sunet care aducea a falfait de aripi.

O pasare?

In timp ce incerca sa se intoarca pentru a vedea sursa zgomotului lama lunga a unui pumnal se infipse complet in spatele sau. In agonie, se apleca spre cornisa pentru a se sprijini, isi pierdu echilibrul, se prabusi si se zdrobi, sapte metri mai jos, de betonul aleii ce inconjura restaurantul.

Suka, imbracat in negru, cobori iute scara metalica si apoi scara care ducea la parterul restaurantului. Iesi afara si se opri langa Silk. Il intoarse cu piciorul, scoase pumnalul din trupul acestuia si-l sterse pe camasa lui Silk. Merse dupa aceea spre locul unde zacea Umney. Multumit ca si acesta era mort merse la Frost. Se uita lung la el, il zgaltai cu piciorul dupa care dadu multumit din cap si pleca in fuga, pierzandu-se in vegetatia deasa de unde aparuse.

*

Grandi vorbea la telefon cu dr. Vance.

- Doctore, vreau ca trupul fiicei mele sa fie transportat la Roma. Las in sarcina ta toate aranjamentele. Roma a fost orasul ei.

- Da, domnule Grandi. Am sa ma ocup de tot.

- Multumesc.

Facu o pauza:

- Am sa am grija ca spitalul tau sa primeasca o donatie cum trebuie.

Si Grandi inchise telefonul.

Suka intrase in camera si statea tacut langa usa.

- Toti morti, signor, spuse ca si cum ar fi anuntat ca masa e servita.

- Silk?

- Toti morti, cum dat dumneavoastra ordin.

Grandi se gandi la fiica lui.

- Fa bagajele, spuse intr-un tarziu. Plecam la Roma peste o ora.

- Da, signor.

Grandi merse greoi la fereastra panoramica si privi la golf. Desi era dimineata devreme yaht-urile cu panzele lor colorate viu ieseau deja din port. Lumea incepea sa umple plaja. Traficul auto crestea in intensitate. Briza fierbinte misca coroanele palmierilor, in Paradise City incepea o noua zi.

CONSIDERA-TE MORT!