Comunicare – interactiune

COMUNICARE – INTERACTIUNE

Interactiunea, cuvantul-cheie care atesta caracterul circular al comunicarii este actiunea reciproca ce include atat comunicarea verbala cat si pe cea non-verbala, indisociabile de context (mediul in care are loc comunicarea este purtator de reguli, de coduri ce tind sa-i confere o anumita specificitate). Ea poate fi descrisa si ca suma a influentelor pe care un individ le poate avea sau suporta prin raport cu comportamentul comunicational al altui individ ori ca „influente reciproce pe care partenerii le exercita asupra celuilalt”.

Pentru J.B. Thompson (2000) exista trei tipuri importante de interactiune: a) fata in fata; b) mediata; si c) cvasiinteractiunea mediata.⁴⁵

a) Interactiunea fata in fata presupune impartasirea unui sistem de referinte spatio-temporal comun celor ce participa – context de coprezenta – si are caracter dialogic; interlocutorii utilizeaza, de obicei, o multitudine de referinte simbolice pentru a transmite mesaje si pentru a le interpreta pe cele transmise de altii.

b) Interactiunea mediata implica interlocutori aflati in contexte distincte din punct de vedere spatial si temporal, si prezenta unui mijloc tehnic ce se interpune intre ei (telefon, scrisoare etc.); intr-o astfel de situatie, cei doi vor oferi un plus de informatie contextuala in mesajele lor prin raport cu interactiunea fata in fata. O particularitate semnificativa este aceea ca are loc o restrangere a referintelor simbolice: de exemplu, nu apar unele referinte asociate coprezentei fizice, cum sunt gesturile, intonatia etc., dar sunt prezente alte referinte simbolice, cum ar fi cele legate de scris, daca este vorba de o corespondenta, deci interactiunea mediata dobandeste un caracter relativ mai dechis.

Comunicarii fata in fata (relationala), A.P. Bocher (1984) ii atribuia cinci functii: 1) a genera o impresie favorabila interlocutorului; 2) a organiza o relatie (a crea o structura de putere si control); 3) a construi si a valida un mod comun de a privi lumea; 4) a exprima sentimente si ganduri, si 5) a proteja punctele vulnerabile⁴⁶. In aceasta situatie, comunicarea non-verbala ofera, in principiu, sugestii despre atitudinea fata de sine si fata de altii a locutorului, atitudinile fata de gradul de confort cu privire la interactiunea in sine, in timp ce unele trasaturi minore ale limbajului indica preferintele, intimitatea si statusul.

c) Cvasiinteractiune mediata (sau „interactiunea parasociala”) este cea mai extinsa in spatiu si timp, implicand o disponibilitate extinsa a informatiei si a continutului simbolic – aici intalnim mijloacele de comunicare in masa – „este o situatie structurata in care unii indivizi sunt angajati in primul rand in producerea formelor simbolice pentru cei care nu sunt prezenti fizic, in timp ce ceilalti sunt implicati in primul rand in primirea formelor simbolice produse de cei carora nu le pot raspunde”. Prin urmare, are un caracter monologic, fluxul informational fiind unidirectionat.

Tipologia interactiunilor comunicationale dupa J. B. Thompson:

NOTE

1. Franck E. X. Dance, „The concept of communication”, Journal of Communication, 20, 1970, pp. 201-210, apud Denis McQuail, Comunicarea, Institutul European, Iasi, 1999

2. K. Merten, Kommunikation: Eine Begriffs-und Prozessanalyse, Opladen, Westdeutscher Verlag, 1977, apud Sven Windahl et. al., Using Communication Theory, Sage Publication, London, 1992, p. 17

3. R. Rieffel, „Notions et modéles” in C.J. Bertrand, Médias, Ellipses, Paris, 1995, pp.13-25

4. D. Sperber, D. Wilson, Relevance. Communication and Cognition (1986), dupa La Pertinence. Communication et Cognition, Minuit, Paris, 1989, p. 14

5. P. Livet, „Les intentions de la communication”, in Reseaux, nr. 50/1991, Paris, pp. 63-76

6. A. Mucchielli, Les sciences de l’information et de la communication, Hachette Superieur, Paris, 1998 – vezi pe larg Vasile S. Dancu, Comunicarea simbolica. Arhitectura discursului publicitar, Dacia, Cluj Napoca, 1999, cap. 3.

7. D. McQuail, Comunicarea, Institutul European, Iasi, 1999, pp. 42-45

8. J. Durand, Les formes de la communication, Dunod, Paris, 1981

9. E. Sapir, „Communication”, in International Enciclopedia of Social Sciences, 1930, apud D. McQuail, op.cit., p. 18

10. R. Birdwhistell, Kinesics and Contact: Essay on Body Notion Communication, Philadelphia, University of Pensylvania Press, apud. Y. Winkin, Antropologie de la communication. De la théorie au terrain, De Boeck Université, Paris-Bruxelles, 1996, p. 9

11. Y. Winkin, Anthropologie de la communication, De Boeck Universite, Paris, Bruxelles, 1996

12. M. Weber, The Theory of Social and Economic Organization, ed. T. Parsons, Free Press of Glencoe, 1947, apud D. McQuail, op. cit., p. 35

13. D. McQuail, op. cit., p. 35

14. I. Dragan, Paradigme ale comunicarii de masa, {ansa, Bucuresti, 1996 – vezi pe larg Denis McQuail, Sven Windahl, Communication Models for the Study of Mass Communications, Longman, London-New York, 1989, pp. 10-36

15. R. Rieffel, loc. cit.

16. vezi nota 12

17. R. Rieffel, loc. cit.

18. L. Iacob, „Comunicarea – «Forta gravitationala» a campului social”, in Comunicarea in campul social, Texte alese, L.M. Iacob, B. Balan, S. Boncu, Universitatea Al.I. Cuza, Iasi, 1997, pp. 14-49

19. D. Miller, „What is Information Measurement?”, American Psychologist, 8, 1953, apud D. McQuail, op. cit., p. 30

20. J.J. Van Cuilenburg et al., Stiinta comunicarii, Humanitas, Bucuresti, 1998, p. 25

21. J. Attali, Le parole et l’outil, PUF, Paris, 1975, p. 62

22. D. Bougnaux, Introducere in stiintele comunicarii, Polirom, Iasi, 2000

23. L. Queré, „Au juste, qu’est-ce que l’information?”, in Reseaux, nr. 100, Paris, 2000,  pp. 331-357

24. Y. Winkin, „Information selon Bateson”, in L. Sfez (coord.), Dictionnaire critique de la communication”, P.U.F., Paris, 1993, pp. 430-441

25. B. De Hennin – „Contenu et relation de la communication”, in L. Sfez (coord.): Dictionnaire critique de la communication, P.U.F., Paris, pp. 425-430

26. C. Seron, T. Garcia, „Metacommunication”, in L. Sfez (coord.), op. cit., pp. 431

27. D. Bougnaux, Introducere in stiintele comunicarii, Polirom, Iasi, 2000, p. 28

28. D. Bougnaux, La communication contre l’information, La Découverte, Paris, 1996, p. 71

29. D. Bougnaux, loc. cit.

30. B. De Hennin, loc. cit.

31. D. Mc Quail, op. cit., p. 86

32. C. Baylon, X. Mignot, La Communication, Nathan Université, Paris, 1991

33. L. Iacob, op. cit., p. 19

34. Y. Winkin. Anthropologie de la communication. De la théorie an terrain, De Boeck Université, Paris-Bruxelles, 1996, p. 57

35. P. Watzlawick, J.H. Beavin, D.D. Jackson, Une logique de la communication, Paris, Seuil, 1072, apud Comunicarea in campul social. Texte alese, Iasi, 1997, pp. 87-106

36. P. Babin, Langage et culture des médias, Edition Universitaire, Paris, 1991, p. 25

37. P.Rimé, „Communication verbale et non verbale” in Grand  Dictionnaire de la Psychologie, s.d. H. Bloch et. al., Larousse, Paris, 1991 (vezi pe larg Dictionar de Psihosociologie, editat de Septimiu Chelcea, Editura I.N.I., Bucuresti, 1998, pp. 68-77)

38. G. Croussy – La communication audio-visuelle, Ed. D’Organisation, Paris, p. 126

39. D. R. Frumusani – Semiotica, Societate, Cultura, Institutul European, Iasi, 1999, p. 196

40. J. Bilmes, „La silence constitué. La vie dans un monde de plénitude du sens”, in Reseaux, nr. 80, Paris, 1996, pp. 129-135

41. L. Sfez – „Théorie et pratique des mass media”, in L. Sfez (coord.), op. cit., p. 1083

42. D.R. Frumusani, op. cit., p. 182

43. Y. Winkin, Anthropologie de la communication, De Boeck Université, Paris-Bruxelles, 1996, p. 53

Nota – vezi in acest sens cercetarile lui S. Hall, G. Bateson, E. Goffman, P. Watzlawick, cunoscute si sub denumirea de „viziune orchestrala” a comunicarii.  Postulatele lor fondatoare se pot exprima sintetic in urmatorii termeni: 1) este imposibil sa nu comunici – prin cuvinte sau taceri, prin gesturi voluntare sau involuntare, actul social intra in sistemul complex, orchestral al comunicarii; 2) comunicarea se desfasoara la doua nivele – al continutului transmis si al relatiei instituite; 3) comunicarea digitala (lingvistica) este dublata de cea analogica (gestuala); 4) comunicarea se desfasoara pe secvente; 5) relatia comunicationala se instituie intre parteneri similar situati in ierarhia sociala (relatie simetrica) sau cu statut si rol diferit (relatie asimetrica ori complementara) – apud. D.R. Frumusani, op. cit., 1999, p. 184

44. op. cit.

45. J.B. Thompson, Media si modernitatea. O teorie sociala a mass-media, Antet, Bucuresti, c. 2000.

46. S. Duck, Relatiile interpersonale, Polirom, Iasi, 2000, p. 21