Caile autoplastiei

Caile autoplastiei

Gimnastica si gimnastica ritmica

Exercitiile din diferitele tipuri de gimnastica, mai ales cele din gimnastica „de baza”, detin aceasta functie de dezvoltare corporala, autotelica si autoplastica. Daca alfabetul are numai 26 litere si permite o infinitate de continuturi de comunicare, de la proza la poezie, ce putem spune despre extraordinarul numar de miscari si exercitii corporale, dintre care multe au si functie de comunicare nonverbala? Esentiala este orientarea tematica a utilizarii acestor exercitii, adica scopul formarii armonioase a corpului si a exprimarii estetice.

Exercitiile calistenice, la care ne-am referit mai inainte, intr-o interpretare foarte larga, pot fi descrise mai simplu, prin miscarile executate cu gratie, fara echipament special, eventual cu acompaniament muzical, in scopul dezvoltarii tonusului muscular si al realizarii unui nivel bun al „conditiei” (fitness) (cf. Oxford Dictionary of Sport Science and Medicine)

Gimnastica aerobica, sau exercitiile aerobice, promovate de K. C. Cooper in anii '60, sunt efectuate cu intensitate slaba, timp mai indelungat, pentru intarirea sistemului cardiovascular si andurantei(Capacitatea de a rezista la eforturi fizice; rabdare). Se foloseste mersul, alergarea, inotul, ciclismul, schiul de fond si dansul. Gimnastica aerobica are si forma „sportiva”, unde acompaniamentul ritmic ne duce cu gandul la „calistenice”.

Exercitiile de fitness (de conditie fizica, in terminologia veche din sport). Fitness-ul este destinat sa asigure „calitatea vietii”, abilitatea individului de a trai liber si echilibrat. Functionarea efectiva si eficienta a persoanei, este suma unor astfel de abilitati: sa se bucure de timpul liber, sa fie sanatoasa, sa reziste la bolile hipokineziei(DEX - scaderea capacitatii de miscare. , sa faca fata situatiilor critice.

Componentele fitness-ului pentru sanatate sunt: capacitatea aerobica (anduranta cardiovasculara), puterea musculara, anduranta musculara, flexibilitatea, compozitia corporala. Fitness-ul se obtine prin exercitii practicate cu regularitate, solicitand agilitatea, echilibrul, coordonarea, viteza, puterea si timpul de reactie. Michael Pratt spune: „activitatea corporala este ceea ce faci; fitness-ul fizic este ceea ce dobandesti”. (cf. Physical Best, p. 7).

Exercitiile de constientizare corporala si relaxarea

Constientizarea corporala este, in mod deosebit, efectul diferitelor exercitii de modelarea a corpului, privit ca intreg. Exercitiile analitice ale culturistilor sunt dublate firesc de constientizarea functionarii fiecarei fibre sau grupe musculare. Alternarea contractiilor cu relaxarea, intra in „meniul” acestor exercitii, pe care psihologia sportului le denumeste „tehnici si deprinderi de reglare psihica”.

Culturismul. Sensul curat al termenului culturism (bodybuilding, in engleza) este acela de exercitii, cum sunt ridicarile de greutati pentru dezvoltarea marimii, formei si simetriei muschilor corpului. Culturismul sportiv conduce la exagerarea caracteristicilor dezvoltarii muschilor, la barbati si femei, evaluarea fiind facuta dupa criterii subiective de catre arbitri, analizand diferitele pozitii (poze) al concurentilor, impartiti pe categorii de greutate.

Fata de exagerarile din ultimii ani, acum s-au restrictionat criteriile de participare, pentru limitarea depasirii volumului masei musculare. S-a introdus, in acest scop, „bodybuildingul clasic”, spre deosebire de culturism, pentru limitarea greutatii sportivilor. „Modernizarea” culturismului consta din experimentarea introducerii muzicii in competitiile feminine. (cf. Fitness&Fight, nr. 8 (174), p. 23).

Plastia corporala si sinele

Efecte pentru sine si pentru altii:

Atitudinile care stau la baza eforturilor indivizilor pentru formare corporala armonioasa, sunt foarte diferite. La baza lor, sta motivatia de autorealizare, dorinta de ameliorare a propriei persoane si chiar de atingere, daca se poate, a unui „model social”, in pas cu vremea sau societatea prezenta (chiar in conformitate cu anumite grupuri cu conceptii estetice mai putin ortodoxe) si cu tendinta de perfectionare. Este, desigur, dorinta de realizare a unei imagini de ordin estetic, impresionanta pentru ceilalti, satisfacatoare pentru sine. Orice realizare individuala are nevoie de confirmare, de apreciere sociala. Mai intai, individul doreste sa obtina feed-back-ul muncii sale, in oglinda de acasa si de la sala, imagini dublate de masurari repetate ale indicatorilor „modelului”. Tot acum se intervine cu ceea ce in multe domenii se numeste cosmetizare si, in final, cu chirurgia plastica. Este, prin urmare, incercarea de a realiza imagine de sine ideala. Este realizare de sine, sau opera a construirii de sine. Mai apoi, de multe ori simultan cu prima etapa, individul doreste confirmarea sociala a realizarii estetice de sine. Colegii, consilierii, antrenorii sunt primii evaluatori. Urmeaza concursurile de „frumusete”, de fitness, de culturism. Un semn bun este introducerea unor criterii de evaluare si a valorii sociale a concurentelor/ concurentilor la concursurile de frumusete (ceea ce nu se prevede la culturism sau alte discipline). A arata bine in ochii celorlalti, este motivatie fireasca a oricarei persoane, intrucat perceptia celorlalti este esentiala in relatiile sociale de orice natura.

Efecte pozitive al eforturilor cu scop autoplastic pot fi rezumate astfel

- formarea unei imagini reale, dublata si de o nazuinta spre imaginea ideala(self concept);

- ameliorarea imaginii de sine:

- ameliorarea valori sinelui (self-vorth);

- cresterea increderi in sine;

- constiinta corporala si satisfactia realizarii unui model performant;

- ameliorarea constiintei de sine sociala;

- exacerbarea(DEX - a intensifica, a accentua, a exagera sentimente, dureri etc.) folosirii limbajul nonverbal pe plan corporal;

- cresterea capacitatii de adaptare la „provocarile vietii” prin stimularea energiei de adaptare.

Culturism si narcisism

Legendele grecilor sunt izvor de inspiratie si pentru artisti si poeti ca si pentru psihologi sau psihiatri. Legenda despre tanarul si frumosul Narcis, povesteste ca el era iubit de numeroase fete muritoare, dar si de nimfe, mai ales de Echo, pe care insa, infumurat, le dispretuia. Echo a murit de „inima rea”. Pedepsit de zeita razbunarii, Nemesis, sa-si vada chipul in apa unei fantani, si sa se indragosteasca de sine, Narcis, la randul sau, a murit de durerea de a nu fi putut ajunge la tanarul zarit in apa. Narcisa, floarea cu acest nume, creste pe malul raurilor si, primavara, isi intoarce fata spre cursul apei. Cand vine vara, se vestejeste si moare. (cf. H. de la Ville de Mirmont, 1892, Victor Kernbach, 1980).

Omul isi faureste, pe parcursul primilor ani de viata, o imagine de sine din ale carei starturi se desprinde si valorizarea de sine (self-vorth), eu-l ideal si idealul eu-lui, care dau unor indivizi increderea in calitatile lor. De aici, nu mai este mult pana la dragostea de sine, baza a ingamfarii si egoismului. Pana in preajma anilor 1910, narcisismul conducea la ideea perversiunii: in loc sa doreasca a iubi un obiect exterior, individul alege ca obiect propriul corp. (Corpul ca obiect, de care dispui si pe care il admiri!). Din 1914, Freud, face din narcisism o forma de investitie pulsionala necesara vietii subiective, pe care o numeste autoerotism. Evolutia omuletului, incepe nu numai cu descoperirea corpului propriu, dar mai ales cu posibilitatea de a-l stapani, si a-l transforma ca un bun al sau. Pentru Lacan(Jacques Marie Lacan a fost medic, psihiatru si psihanalist francez ), stadiul imaginii in oglinda, cand copilul se recunoaste pe sine, corespunde narcisismului primar. De la identificarea primordiala se trece la identificarea imaginara, constitutiva eu-lui. Idealul eu-lui se edifica pornind de la dorinta primara si de la amagirea ideatica. Corpul propriu este un obiect, care este imaginea de care „s-a prins” si in care sunt topite amagirea, sau chiar instrainarea, dupa limbajul si interpretarea psihanalitica. Ca si in cazul lui Narcis, iluzia amorului pentru altul, este amorul de el insusi, fara sa-si dea seama. In final, el pierde, si se pierde pe sine. Imaginea ideala de sine, urmareste mentinerea si crearea unor motive de autostima, tendinta fireasca a oricarui individ, considerata ca tendinta narcisica (autofilie). Pe scurt, narcisismul poate fi definit ca dragostea pentru imaginea de sine.

Valorizarile narcisiste sunt diferite: tinuta, frumusete, rang, bogatie, sexualitate, dominare, afirmare. Alegerea corpului ca obiect, consta in investirea automotivata pentru a fi asa cum isi doreste individul, asteptand de la ceilalti recunoasterea si evaluarea pozitiva a imaginii lui, ca un tip special de feed-back, care-i amplifica mandria si autostima.(cf. B. Balbure, 1999; Gorgos, 1989, III, p.183; Porot, 1969, p. 398).

Culturism si psihanaliza

Motivatia profunda pentru activitatea sportiva, este discutata de psihologul italian Ferruccio Antonelli sub diferite aspecte. Unul dintre acestea este sustinut de „conceptul freudian al actiunii fortelor inconstiente, impreuna cu libidoul(DEX - dorinta de satisfacere a instinctului sexual.), asupra comportamentului compensatoriu, orientat spre rezolvarea conflictelor care provin din acestea, pe care Harlow il foloseste pentru a explica dezvoltarea culturismului ca expresie a unei incercari de compensare a complexului de inferioritate, legat de o identificare puternica a individului cu idealul masculin.”(F. Antonelli, 1963, p. 20).

Culturistii au o imagine de sine „ideala”, sugerata de maestri, si impusa de regulamentele de concurs (daca sunt competitori si fac totul: antrenamente specifice, folosesc anabolizante), pentru a se „forma”. Oglinda este „consultata” permanent, in intrecerea cu sine, colegii de sala fiind in acelasi timp, comparatori si stimulatori.

Exagerarile si deformarile provin din mentalitati de limita: exhibitionism(DEX - faptul de a arata ceva in public (in mod ostentativ), etalare, expunere ostentativa ), amor propriu, cautarea riscului, instinctul Thanatos(Tanatos, zeul mortii in mitologia greaca, echivalent cu divinitatea feminina romana Mors. Tanatos este fiul zeitei Nyx (noaptea) si fratele zeului somnului, Hypnos. Pentru ca mitologia greaca, evita de obicei detaliile sumbre, Thanatos era pomenit in cazuri extreme si, pe cat cu putinta, ocolit si, din superstitie, rar invocat, desi era un zeu important. Sisyphos, a fost singurul care, printr-o viclenie, a reusit sa-l puna pe Thanatos in lanturi, si sa-l tina cativa ani captiv, astfel incat, in acea perioada nu a mai murit nimeni. Hesiod(Hesiod (sec.VII i.d.Hr.) a fost un mare poet epic,autor, mult apreciat in antichitate,al poemului genealogic de factura filosofica Teogonia (Nasterea zeilor) si al poemului didactic 'Munci si zile' in Theogonia, il numeste 'odiosul Thanatos', 'zeu teribil' care are 'inima de fier, suflet de arama nepasator in pieptul sau' , cautarea recordurilor deosebite, chiar nefiresti. „Cartea recordurilor”, este o colectie de ispravi, dintre care multe exprima anomalia psihologica a organizatorilor si a practicantilor. Sporturile extreme, merita o tratare separata, avand caracteristici contradictorii.

Partea sportiva a autoplastiei

O buna parte din exercitiile sau sistemele de exercitii destinate autoformarii corporale, au devenit probe sau chiar sporturi independente, in competitii olimpice sau mondiale. Explicatia sta in schimbarile profunde ale vietii sociale, culturale si economice din ultimul secol. Diferentierea unor sporturi si despartirea lor in ramuri quasiindependente are aceeasi explicatie.

Culturismul, este pe primul loc intre sporturile cu caracteristici autoplastice. De unde indivizii, il practicau pentru a ameliora propria imagine a corpului „bine facut” si armonios dezvoltat, acum devine obiect de intrecere cu altii, dupa reguli care nu fac decat sa exacerbeze anumite grupe musculare. Sunt cunoscute concursurile mondiale de Mr. Olympia, si Miss Olympi, Mr. si Miss Univers, Fitness International etc.

Tot aici, isi au locul, concursurile de fitness, de aerobic, de frumusete, de cel mai puternic etc., in care functia de autoperfectionare corporala, include atat musculatura, cat si nivelul functional, forta, mobilitatea, rezistenta, in multe practici, acestea fiind combinate cu aspecte estetice, de expresie si ritm. Se poate considera ca introducerea unor probe de exprimare, cunostinte si comportament general, in concursurile de frumusete, este o apropiere de idealul relatiei armonice dinte corp si minte.

 Indirect, exercitiile cu ingreuiere, pentru atleti, baschetbalisti, poloisti, schiori etc. nu numai ca fitness si pentru forta, anduranta, si, de ce nu, pentru imagine.

Rafinarea tehnicii, este o alta fata a interventiei pentru plastie, de data aceasta pentru latura functionala a „formei vii”; miscarea corecta este si frumoasa. Se spune despre „melodia miscarii”, sau despre „exprimare frumoasa si eficienta”, despre comunicare nonverbala kinezica. Este o plastie interioara si interiorizata, pentru care sportivul face mii de exercitii pana atinge „modelul” dorit (imaginat, reprezentat sau copiat dupa modele picturale ale celor mai buni performeri.). In fond, aspectul vizibil al acestei plastii, care se adreseaza mecanismelor neurale, si care au si o amprenta personala, individuala, este determinata de diferentele raportului dintre partile si segmentele corpului, ritmul proceselor psihice si capacitatea de autoevaluare si autoreglare a individului. Este ceea ce se numeste, in mod curent, „stil”, maniera personala de a realiza comportamentul tehnic.

Performantele sunt efemere

Efemeridele, dupa ce-si fac datoria fata de perpetuarea speciei, mor. Performantele sportive traiesc foarte putin si apoi sunt depasite de altele si altele. Raman in istorie si in statistici. Caracterul autotelic(DEX - Care contine in sine scopul; cu finalitate launtrica) este dat de automotivatia sportivului, de tendinta lui spre excelenta, in spatele caruia pot coexista diferite scopuri, modele reale sau ideale. Realizarea performantei, nu este productie materiala, ci ideala, morala si subiectiva, este valoare morala. Spectacolul sportiv si comercializarea sportivilor si sportului, in general, produc bogatie. Motivatia de realizare care-l sustine pe sportiv, poate avea aspecte diferite, de la afirmarea sinelui, la intrecerea de sine si a altora, de compensare a unor complexe psihoindividuale sau psihosociale, de sublimare a agresivitatii, etc. In concluzie, putem spune ca tendinta si dorinta de a realiza un corp frumos si armonios dezvoltat, inzestrat si cu capacitatea functionala necesara unei vieti active si pe toata durata existentei, sunt pe deplin justificate si calduros recomandate. Formele sportive ale exercitiilor de tip gimnic, calistenic, aerobic, adauga un plus de motivatie si ofera satisfactia aprecierii sociale. Cat despre culturism, cat timp se mentine in zona personala, poate fi practicat, fiind cea mai potrivita activitate pentru stimularea formarii corporale. Culturismul sportiv, nu poate fi acceptat decat, daca se inscrie in randul „sporturilor curate”. Tendinta actuala, este ca si in salile de culturism si practicantilor acestui sport, sa le fie impuse legislatia antidoping, ceea ce inseamna, ca diferitele substante „sustinatoare de efort”, trebuie sa nu fie nocive pentru sanatate si sa nu incalce regulile fairplay-ului.