Comunicare si limbaj; comunicarea orala

Comunicare si limbaj; comunicarea orala

1. Michel Jouve, "Comunicarea. Publicitate si relatii publice

A."Limbajul are functia de a glorifica mesajul. Facand aceasta, el ridica discusrul rational (adesea de un materialism plat) la rangul de text liric, ludic, metaforic. Continutul (seminficatul) este in cazul functiei poetice transmis prin Arta (semnificantul); cu alte cuvinte, se trece de la materie la maniera. Astfel, cuvantul va fi ales pentru sonoritatea sa, pentru valoarea sa imagistica, pentru dublul sau sens si vizualul va fi deliberat simbolic, alegoric."

Functia poetica este centrata pe mesaj, ea nu are insa in vedere si referinta,sau fenomenul real pe care il vizeaza comunicarea. Spre deosebire de limbajul stiintific pentru care ceea ce conteaza in primul rand este despre ce se vorbeste, limbajul poetic pune accentul pe cum se spune. Limbajul stiintific privilegiaza semnificatul, spre deosebire de limbajul poetic care favorizeaza semnificantul.

B "In cazul functiei conative, implicit sau explicit, receptorul este cel implicat. Prin intermediul limbajului, el este introdus in scena, este transformat in partener, in interlocutor. Valoarea etimologica a cuvantului "conativ" implica o notiune de efort, de tensiune, destinata sa produca un efect asupra receptorului. Discursul are asadar, o functie de implicatie, dedublata asa dupa cum urmeaza: implicarea directa printr-un ton imperativ, o apostrofare, o injonctiune, luarea unei pozitii; implicarea indirecta, fie din dorinta de a se adapta receptorului, de a fi persuasiv, accesibil, fie prin niste formule care dovedesc preocuparea fata de gusturile si de dorintele receptorului."

Functia conativa, numita si persuasiva sau retorica este indreptata spre destinatarul comunicarii de la care se intentioneaza sa se obtina un anume tip de raspuns. Forma verbala conativa este prin excelenta imperativul.

C. "Spre deosebire de functia conativa- unde se interpeleaza prin intermediul autoritatii sau al incriminarii, obiectul cautat in functia fatica este stabilirea unui contact(afectiv, ludic, de exemplu) si pastrarea acestuia. Cu titlul de comparatie, nu este vorba nici mai mult nici mai putin decat de a "obtine un corespondent" si de "a ramane pe linie" pentru a nu intrerupe comunicarea("nu inchideti"). Functia fatica face adesea pereche cu limbajul conativ(din moment ce receptorul este luat in considerare)."

Functia fatica are in vedere caracteristicile mijlocului de comunicare si controlul bunei functionari a acestuia. Comunicarea interpersonala este insotita de numeroase semnale fatice cum ar fi confirmari verbale, miscari ale capului sau jocul privirilor - deosebit de important deoarece reconfirma mereu pastrarea contactului.

2. Mihai Dinu, "Istoria teoriilor comunicarii"

1. Spre deosebire de toate celelalte tipuri de comunicare, cel intrapersonal nu presupune cu necesitate codificarea si decodificarea mesajelor, intrucat ele nu trebuie sa strabata un spatiu fizic, ci exclusiv unul mental, adimensional si subiectiv. Cu sine insusi, omul poate sta de vorba si fara cuvinte, ceea ce nu inseamna ca verbalizarea gandurilor nu e un fenomen foarte frecvent."

Comunicara intrapersonala nu presupune asa cum presupun comunicarea verbala sau nonverbala, codificarea si decodificarea mesajelor deoarece acestea strabat un canal mental, subiectiv.Desi verbalizarea gandurilor este un fenomen frecvent, omul poate vorbi cu sine insusi fara sa uziteze de cuvinte.

2. "Comunicarea intrapersonala, in care emitatorul si receptorul sunt indiscernabili, desi nu presupune existenta unor comunicatori distincti, dialogul interior pe care il purtam cu noi insine reprezinta un autentic proces de comunicare, in care isi afla locul chiar si falsificarea informatiei in vederea inducerii in eroare a interlocutorului (ne referim la situatia, destul de frecvent intalnita, a oamenilor care se mint sau amagesc pe ei insisi). Dialectica ispitei si a remuscarii se intemeiaza tocmai pe aceasta sciziune launtrica a personalitatii noastre, generatoare de conflicte, dar si de dezbateri interioare ce se pot dovedi productive in planul gandirii si al constiintei morale."

Desi in procesul de comunicare intrapersonala emitatorul si receptorul sunt indiscernabili, purtam veritabile dialoguri interioare, dialoguri cu noi insine. Aceste conversatii cu noi insine pot fi mult mai sincere decat conversatiile pe care le avem cu alti interlocutori, sau dimpotriva pot fi false, inducandu-ne in eroare pe noi insine, mintindu-ne si intarind faptul ca procesul de comunicare interior este un proces de comunicare veritabil.

3. "Comunicarea de grup e o alta ipostaza a comunicarii interpersonale, ce presupune, de asta data, mai mult de doi participanti. Limita superioara variaza de la caz la caz, dar, in general, sunt considerate tipice pentru aceasta forma de comunicare grupurile zise "mici", cu cel mult zece participanti, in care legatura interpersonala a fiecaruia cu fiecare nu e grevata de nici un fel de ingradiri. Cand numarul membrilor creste peste aceasta valoare, grupul are tendinta sa se fragmenteze in subgrupuri ("bisericute"), care, desi raman interconectate, ingreuneaza schimbul de replici intre oricare dintre participanti."

Comunicarea de grup poate fi facila sau dimpotriva, in functie de caracteristicile psihologice, sociale ale participantilor si a numarului acestora. Astfel intr-un grup unde exista diferente de statut social, de orientare religioasa, de preferinte sau unde pur si simplu numarul de participanti este ridicat exista roscul formarii unor tabere, a unor grupuri care vor neglija comunicarea la nivelul grupului orientandu-se spre comunicarea cu un numar mai mic de persoane.

3. Bogdan Ficeac, "Tehnici de manipulare"

1. "Limbajul este principalul mijloc de comunicare al omului, principala lui legatura cu semenii in cadrul societatii, principalul mijloc de a percepe si interpreta experienta exterioara. Ingustarea limbajului, rigidizarea lui, reducerea la cateva notiuni ce exprima doar 'binele' si 'raul', fara posibilitati de nuantare, sunt percepute de individ ca o permanenta amenintare la adresa intimitatii sale. Din nou se poate produce o dedublare a personalitatii, in sensul ca, in interior, dilemele iau amploare, iar in exterior omul incearca permanent sa-si adapteze limbajul si chiar gandirea noilor reguli. Rezultatul este un profund sentiment de frustrare care accentueaza vulne­rabilitatea individului."

Evadarea dintr-o 'capcana lingvistica' este extrem de grea. Utilizarea fortata a unor termeni, timp de decenii, a dus la un sentiment instinctiv de aversiune fata de unele cuvinte, al caror sens a fost pervertit evident. Notiunile de 'patrie' si 'patriotism', de exemplu, au fost in asemenea masura tocite de propaganda comunista, pentru a fi confundate cu 'partidul' si 'dragostea pentru conducator', incat la ani de zile dupa caderea sistemului comunist, oamenii inca mai utilizeaza cu fereala astfel de cuvinte firesti, pentru a nu fi catalogati, printr-o analogie instinctiva, drept comunisti.

2. 'Limba de lemn', pentru ca despre ea este vorba, devine mijlocul oficial de comunicare. Cum spuneam, termenii folositi de ea nu lasa loc interpretarilor sau nuantelor. Spre exemplu, sintagma 'mentalitati burgheze' ajunsese sa reprezinte tot ce era mai rau, mai retrograd, mai nociv pentru dezvoltarea fiintei umane. Respectiva notiune fusese total golita de conotatii precum posibilitatea individului de a se exprima liber, adesea critic, la adresa unor idei politice sau a unor oameni politici, de a cauta alternative etc. S-a ajuns ca numai cuvantul de 'mentalitate', fara nici un alt atribut, sa aiba o rezonanta negativa. La fel, de pilda, interdictia de a se discuta conceptiile a indus o conotatie negativa cuvantului 'a interpreta'. Expresia 'nu vreau sa se interpreteze ce am spus' nu mai era urmata de explicitarea 'in bine' sau 'in rau', pentru ca insasi actiunea de a interpreta reprezenta un fenomen negativ. 'Omul nou' nu interpreteaza, el crede. Numai cei cu 'mentalitati burgheze' interpreteaza si cauta nod in papura."

Exemple de clisee ale 'limbii de lemn' se pot da la nesfarsit. Mai important insa si mai grav este efectul pe care utilizarea acestor clisee il are asupra individului

Stergerea efectelor 'limbii de lemn', revenirea la un limbaj normal, lipsit de intelesuri abuziv impuse unor cuvinte, este un proces dificil si indelungat, care poate dura ani de zile.

3. "Remodelarea limbajului are ca obiect condensarea intregii complexitati a problematicii umane intr-un numar redus de categorii, strict delimitate, curatate de nuante, conform princi­piului 'puritatii', exprimate prin clisee verbale usor de rostit si de memorat, care vor fi repetate la infinit, pana ce vor patrunde in mintea individului drept concepte ale 'stiintei sacre'. Efortul interior de analizare a acestor notiuni va fi intr-o eterna contra­dictie cu presiunile din lumea exterioara, unde este permisa numai folosirea cliseelor, fara 'greseli' de exprimare ce ar atrage dupa sine diverse pedepse."

Chiar daca rezistenta interna nu este anihilata, folosirea respectivelor 'notiuni' la   nesfarsit, in viata de zi cu zi, de catre individ, are un efect considerabil asupra sub­ constientului sau. Individul ajunge sa nu mai gandeasca, ci doar sa incerce permanent sa se adapteze folosirii unor termeni abstracti, care reduc intreaga complexitate a lumii exterioare la cateva clisee.