DINAMICA SENSIBILITATII MIROSULUI

DINAMICA SENSIBILITATII MIROSULUI

Relatia dintre nivelul senzatiilor specifice celor doua simturi si intensitatea fizica a stimului este o relatie de proportionalitate .Astfel, cu cat ajung mai multe particule dintr-o substanta in aer ,cu atat aceasta are un miros mai puternic.Substantele volatile, de exemplu benzina, au un miros puternic deoarece particulele care sunt emanate de ele ajund intr-o cantitate mai mare in nas.Cercetatorii au constatat ca dintr-o substanta este necesara o cantitate de 25 mii ori mai mare pentru a-I simti gustul decat mirosul.

Daca intram intr-o incapere unde s-a prajit de exemplu peste, simtim un miros foarte puternic pe care cei din incapere aproape nu il sesizeaza. Acest fenomen se numeste adaptarea la miros si se poate explica prin faptul ca dupa ce s-au ocupat toate celulele de simt, receptoarele ocupate cu particule de miros nu vor mai trimite stimuli catre creier.Acelasi fenomen de adaptare se poate constata si in cazul gustului.

Referitor la legea contrastului, celor doua tipuri de sensibilitate le este caracteristic contrastul succesiv si mai putin cel simultan. Astfel , un spray odorizant nu alunga substantele chimice cu miros neplacut, dar in prezenta lui nu le mai simtim.Nu este absolut necesar ca daca sunt prezente deodata doua mirosuri unul sa il mascheze pe celalalt. De multe ori ele se amesteca sau le simtim in contimuare separat.Referitor la gust, contrastul succesiv face ca de exemplu dupa un aliment amar sa simtim mai intens gustul unuia dulce.

Legea sensibilizarii putem spune ca domina dinamica sensibilitatii gustului si

mirosului. Este foarte bine cunoscut de catre oricine cata pofta iti sarnese un aliment cu miros placut .

In afara gustului si multe alte simturi ne influenteaza atunci cand ne formam o imagine despre mancarea pe care o consumam.Cel mai important dintre acestea este mirosul cauzat de gazele care se elibereaza in timpul masticatiei si care ajung in nas (legea sintezei). Are un rol important si textura hranei deci simtul tactil.Receptorii la presiune indica daca mancarea este crocanta sau pastoasa, moale sau tare.Urechile percep zgomotele produse de mestecat.Sa nu uitam nici ochii, care ne informeaza despre aspectul mancarii si nici gandurile care ne amintesc de anumite macaruri.Toti stim din experienta ca doar daca vedem sau ne gandim la alimentul nostru preferat ,ne lasa deja gura apa.

Dintre legile socio-culturale ale dinamicii sensibilitatii, legea exercitiului joaca un rol deosebit in "educarea" gustului ai mirosului. Prin exercitiu, unii oameni si-au educat gustul sau mirosul astfel incat "degustatorii de vinuri" disting cele mai fine diferente de gust chiar in cadrul aceluiasi sortiment. Tot asa, mai ales in industria parfumurilor, sunt oameni care deosebesc un numar foarte mare de mirosuri.

Simtul mirosului este unul dintre toate simturile noastre cel mai putin inteles.Spre deosebire de animalele inferioare,la om acest simt este aproape rudimentar.La fel ca si simtul gustului si mirosul este un simt chimic.

Receptorii analizatorului olfactiv se gasesc in mucoasa nazala, intr-o zona speciala-mucoasa olfactiva.

Celulele olfactive sunt celule receptoare pentru senzatia de   Fig.1

miros.Ele sunt celulele nervoase bipolare care provin din sistemul nervos insusi.Polul dinspre mucoasa al celulelor olfactive formeaza un buton olfactiv prin care se proiecteaza 6 pana la 12 peri sau cili olfactivi,catre mucusul care captuseste suprafata interna a cavitatii nazale. Acesti cili sunt cei care reactioneaza la mirosurile din aer si apoi stimuleaza celulele olfactive.Membranele cililor contin un numar mare de molecule proteice care patrund prin membrane.De ele se leaga diferite substante mirositoare.Aceste proteine se numesc proteine de legare a substantelor mirositoare.

In urma legarii substantelor odorizante de proteinele membranare are loc depolarizarea celulelor receptoare,cu generarea potentialului receptor.Pentru a putea fi mirosita ,o substanta trebuie sa fie volatila si sa ajunga la nari.In al doilea rand,trebuie sa fie usor solubila in apa, astfel incat sa treaca prin mucus si sa atinga celulele olfactive.In al treilea rand ,trebuie sa fie solubila in lipide ,deoarece constituentii lipidici ai membranei celulare resping substantele mirositoare si astfel le pot indeparta de pe receptorii proteici.

Desi omul poate distinge mii de mirosuri diferite(3000-4000)exista un numar de peste 50 mirosuri primare sau fundamentale din a caror combinare,in proportii diferite poate rezulta intreaga diversitate de senzatii olfactive.S-a constatat ca exista 7 clase de agenti stimulanti olfactivi preferentiali care excita celulele olfactive : camfor, mosc,floral,mentolat,eteric, patrunzator(usturoiat),putred.

Dyson considera ca receptia olfactiva este conditionata de vibratiile ondulatorii ale moleculelor diverselor substante, declansarea impulsului fiind mediata prin radiatiile infrarosii - efectul Reiman.

Simtul mirosului si al gustului sunt atribute ale competentelor umane ce nu si-au gasit substitute tehnice:nasul reprezinta ,alaturi de aparatura fiziologica a gustului si a tactilitatii ,un organ de simt ai carui stimuli nu pot fi inregistrati sau amplificati ethnic si nu exista o proteza pentru mirosuri,ca pentru vaz si auz.

Rolul feromonilor umani

Foarte putine studii bine controlate privind proprietatile fiziologice ale feromonilor la oameni au fost conduse. Cel mai cunoscut dintre ele prezinta efectul McClintock, numit dupa cercetatorul principal, demonstrat la un grup de femei ce si-au sincronizat ciclul menstrual dupa o perioada de timp de convietuire intr-un mediu izolat.

Precum alte mamifere, oamenii folosesc foarte des functia olfactiei in viata de zi cu zi ca si forma de comunicare. Oamenii emit semnale olfactorii permanent. Similar substantelor odorante produse de glandele pielii exista o mica grupa de substante volatile numita feromoni. Descoperiti spre sfarsitul anilor '60, s-au formulat ipoteze privind rolul chemoatractantilor sexuali la insecte. Cercetarile continue au dus la schimbarea definitiei feromonilor intrucat nu toti erau implicati an comportamentul sexual si si-au dovedit existenta si la mamifere.

Ce este interesant este faptul ca aceste substante volatile sunt total imperceptibile de catre mamifere si nu functia olfactiei este cea implicata ci un organ senzorial specializat, organul vomero nazal. Acesta functioneaza asemanator tesutului olfactiv, este extrem de sensibil pentru numai cateva molecule (majoritatea specifice sexului opus) numai ca receptorii acestuia nu transmit semnalele electrice in bulbul olfactiv ci catre hipotalamus si amigdala, 'creierul primitiv' implicat in controlul hormonal si sexual. Am invatat cu totii ca organul vomero nazal e nefunctional la om dar in 1991 s-a dovedit contrariul(in cartea de anatomie nu s-a corectat).

Sunt celebre experimentele conduse de Martha McClintock in urma carora s-a demonstrat existenta a 2 compusi organici volatili secretati de femei la inceputul ovulatiei si respectiv la sfarsit. Primul compus avea ca efect scurtarea ciclului ovarian iar al doilea de lungire a ciclului. Femeile ce convietuiau in grupuri izolate aveau perioadele ciclului sincronizate. Alte experimente au fost conduse in Elvetia, folosind imagistica cerebrala., pe barbati homosexuali si heterosexuali ce au raspuns diferit la compusi organici ce ar putea fi implicati in reglarea comportamentului sexual; barbatii homosexuali au raspuns la feromonii testati la fel ca femeile heterosexuale. Se pare ca exista un rol al feromonilor umani in reglarea biologica a orientarii sexuale. Alti cercetatori au demonstrat ca androstadiona, secretata in perspiratia barbatilor, mentine nivelul crescut de cortizol la femei, este vorba de studiile cu tricouri transpirate.

In acest moment nu se stie mai nimic sigur, stim totusi ca exista anumite substante volatile imperceptibile olfactiv dar care pot declansa efecte fiziologice, sexuale, etc., dar sunt necesare cercetarii suplimentare. Rolul feromonilor la oameni este extrem diminuat. Igiena personala, deodorantele si parfumurile eclipseaza functia feromonilor, la fel si raderea parului. De la predecesorii nostri, primatele, ne-a ramas doar parul axilar si pubian pentru pastrarea unei concentratii marite de chemoatractantii sexuali. Nimeni nu a zis ca un individ transpirat ce-si ingrijeste 'colectia de mirosuri personale' va atrage persoane de sex opus, am depasit de mult ca stadiu evolutiv aceasta etapa de selectie a partenerilor, etaje cerebrale superioare primand in fata 'creierului primitiv', alte standarde sociale fiind implicate in selectia partenerilor.

O vorba din popor sfatuieste mamele sa isi creasca copilul 'la piept', ca sa nu se invete rasfatat. Intuitie sau intelepciune populara, nu are importanta, se pare ca noul nascut comunica cu mama sa, se simte in siguranta la perceptia unor substante secretate de mama, lucru benefic pentru stabilirea ierarhiei in familie si pentru comunicarea parinte-copil pentru restul vietii. Se intampla de multe ori sa iti placa sau nu o persoana la prima vedere, cum explici acest fenomen? E posibil ca feromonii acelei persoane sa iti fi declansat anumite semnale electrice ce parcurg trasee prin hipotalamus, amigdala, talamus si alte structuri implicate in afectiune, teama, sa iti trezeasca stari ce nu sunt controlate de cortex sau arii de asociatie.

Mituri! Da, ideea de feromon a prins foarte bine in randul populatiei. Hai sa extragem feromoni, combinam cu parfumuri, deodorante, cosmetice si ajutam oamenii sa isi gaseasca parteneri sexuali. O simpla cautare pe google a cuvantului 'feromoni' va afisa tot ce doriti sa cunoaste-ti despre parfumurile cu feromoni, doze, efecte, explicatii semistiintifice prost interpretate sau doar inteligent expuse de experti in publicitate. Recent s-a lansat un after-shave ce contine substante colectate dintr-un vestiar de fotbalisti: ' 'Parfumul Succesului' este o combinatie de mirosuri de iarba, transpiratie, piele de bocanci de joc si zapuseala ', sunt curioasa cum poate fi cineva'impresionat' de acest parfum.

In orice caz, niciun studiu stiintific nu a demonstrat sau explicat complet efectele feromonilor umani si sunt necesare cercetari intense intrucat este un domeniu necunoscut si totodata foarte interesant.