Comunicarea verbala

Comunicarea verbala.

Comunicarea verbala reprezinta modalitatea cea mai intalnita ca forma de comunicare. Se deosebeste de celelalte forme de comunicare prin cateva caracteristici:

- presupune un mesaj, ce trebuie sa contina elementele structurale, de  actualitate, interes si motivatie pentru ascultator, claritate si coerenta interna etc.;

- presupune oferirea unor suporturi multiple de intelegere a mesajului, in care cel mai important este cel iconic si, totodata, presupune concordanta dintre mesajul verbal si cel nonverbal, in care cel din urma are un rol de intarire;

- este circulara si permisiva, in sensul ca permite reveniri asupra unor informatii, detalieri care nu au fost prevazute atunci cand a fost conceput mesajul;

- este puternic influentata de situatie si ocazie: acelasi mesaj poate fi receptat diferit de acelasi receptor in functie de dispozitia motivationala, factorii de oboseala si stres, conditii favorizante sau nu ale contextului comunicarii;

-este puternic influentata de caracteristicile individuale ale emitatorului si receptorului;

- poseda si atributele necesitatii umane - nevoia omului de comunicare.

Comunicarea verbala are in centrul demersului sau limbajul articulat (vorbirea) si limbajul vocal nearticulat (paralimbajul). Vorbirea, reprezinta cea mai simpla si mai evoluata modalitate de exprimare a nuantelor afective dar si a gandirii abstracte, rationale. Paralimbajul include diverse modalitati sonore (volum, ton etc.),ritm, intensitate, fluenta,viteza, folosirea pauzelor etc.; reprezinta un bogat mijloc expresiv-comunicativ in cadrul unui dialog. Se apreciaza ca 39% din intelesul comunicarii este afectat de paralimbaj.  

In cadrul comunicarii verbale intalnim urmatoarele forme si structuri compozitionale: cuvantul, interventia, alocutiunea, toastul, conferinta, dezbaterea, dizertatia, discursul s. a.

- cuvintele, sunt sunete si semne care servesc omului pentru a construi mesaje. Cu ajutorul cuvintelor se realizeaza vorbirea si scrierea umana. Astfel, se afirma ca "ideea care nu cauta sa devina cuvant este o idee proasta, iar cuvantul care nu cauta sa devina actiune este un cuvant prost" (cf. Louis Pauwels si Jacques Bergier, Dimineata magicienilor. Introducere in realismul fantastic, Nemira, 1994, p. 20). Claritate mesajului inseamna folosirea corecta a cuvantului exact si a unei gramatici corecte (folosirea corecta a regulilor de ordin practic,a verbelor, adjectivelor si adverbelor, folosirea adecvata a jargonului si a eufemismelor etc.) O dificultate in comunicare este data de tendinta spre folosirea anglicismelor dar si, de folosirea termenilori vulgari sau jignitori.

- interventia: forma a dezbateri orale libere si concise pe o tema data(culturala, stiintifica, ideologica), in prezenta unui auditoriu interesat. Ea exprima un punct de vedere personal a celui ce intervine, cu motivari clare si convingatoare, cu nuante de originalitate, abordand un singur aspect, sub forma unei opinii.

- alocutiunea: forma spontana sau elaborata a unei comunicari orale, scurta si ocazionala. Ea poate sa ia si forma cuvantului sau salutului la diferite evenimente.

- discursul: forma extrem de elaborata a unei comunicari oratorice, prin care se sustine sau se dovedeste, argumentat in fata unui auditoriu, o problema sau o tema.

- conversatia: se bazeaza pe dialogul dintre doua persoane, pe intrebare si raspuns in vederea realizarii unui obiectiv intr-o anumita situatie. Se desfasoara fata in fata, dar si prin intermediul mijloacelor tehnice (telefon, a micului ecran tv etc.).