De ce comunicam ?

De ce comunicam ?

. Comunicam din necesitati practice. Transmiterea de informatii are o dimensiune practica, orientata spre imbogatirea cunoasterii si spre rezolvarea problemelor.

. Comunicarea este o modalitate de a ne satisface trebuintele sociale - nevoia de a fi cu ceilalti, de a apartine unui grup.

. Prin comunicare ne satisfacem nevoia de afirmare de sine, de a fi apreciati si aprobati de cei din jur.

1. Comunicare si cunoastere

Pentru ca schimbul de informatii (comunicarea) sa fie posibil este necesar ca protagonistii sa aiba o baza de cunostinte comune.

Pentru ca schimbul de informatii sa fie si util, este necesar ca fiecare dintre protagonisti sa aiba un set de cunostinte pe care celalalt nu le detine (inca).

Putem distinge urmatoarele situatii de comunicare figura 2:

a) Intalnirea altuia

Partenerii de dialog au un set de cunostinte comune si cate un set de cunostinte neimpartasite de celalalt.

Intalnirea altuia este o ocazie de imbogatire a cunoasterii.

In zona de intersectie se afla cel putin un sistem de coduri pe care atat A cat si B le cunosc si le utilizeaza ca limbaj al comunicarii.

b) Dialogul surzilor

Daca nu exista o zona comuna de cunoastere partenerii nu-si pot decodifica reciproc mesajele, deci comunicarea este imposibila.

c) Monolog in doi

Cu cat este mai mare setul de cunostinte comune, cu atat comunicarea este mai facila, dar si mai putin productiva.

La extrema, cand cunostintele lui A si ale lui B se suprapun total, comunicarea nu mai imbogateste cunoasterea nici unuia dintre protagonisti.

Comunicarea si relatiile interumane

Felul in care comunicam reflecta si atitudinea fata de interlocutor. Aceasta atitudine, desi nu este exprimata in cuvinte este codificata in mesaje non-verbale sau implicite.

Din acest punct de vedere, mesajele sunt de doua feluri:

A. Mesaje prin care il confirmam (apreciem) pe interlocutor:

a-i observa prezenta si de a-l recunoaste

Aceasta este cea mai simpla modalitate de confirmare.

a-i acorda atentie si interes

Ascultarea este cea mai frecventa forma de confirmare a celuilalt.

aprobarea

Una dintre formele cele mai frecvente de aprobare - si cea mai puternica totodata - este acordul.

A fi de acord cu cineva inseamna a-i recunoaste valoarea. Nu este nevoie sa fii total de acord cu o persoana pentru ca aceasta sa se simta apreciata.

B. Mesaje care il minimalizeaza (subapreciaza) pe interlocutor:

a nu-l lua in seama - a-i ignora incercarile de a comunica, a-i evita privirea;

a-l intrerupe in timp ce vorbeste - arata lipsa de interes pentru ceea ce are de spus;

raspunsul irelevant - fara legatura cu ceea ce a spus interlocutorul;

raspunsul tangential - a folosi spusele celuilalt ca pe un pretext pentru a schimba subiectul;

raspunsul impersonal - incarcat de clisee, care de fapt nu comunica nimic;

raspunsurile ambigue;

mesajele incongruente.

Modalitati de optimizare a relatiilor interumane prin comunicare

. Ne exprimam intr-o maniera directa si calda.

. Ne dezvaluim gandurile si emotiile.

. Dezvoltam atitudine pozitiva neconditionata fata de cei din jur.

. Ascultam cu interes ce au de spus ceilalti.

. Formulam raspunsuri adecvate si relevante la mesajele celorlalti.