Definitia si rolul comunicarii

Definitia si rolul comunicarii

Comunicarea umana este un proces complex si nu se poate exprima usor printr-o definitie.

Astfel, comunicarea este definita ca "actiune de a comunica si rezultatele ei' sau ca fiind o "Instiintare, stire, veste, raport, relatie, legatura', dar si ca "prezentare intr-un cerc de specialisti a unei contributii personale intr-o problema stiintifica'¹.

In definirea comunicarii exista mai multe abordari:

Procesul prin care o persoana (sau un grup) transmite un continut conceptual (o atitudine, o stare emotionala, o dorinta etc.) unei alte persoane sau unui alt grup;

Arta transmiterii informatiilor, ideilor, atitudinilor de la o persoana la alta;

Trecerea unei informatii de la emitator la receptor.

Notiunea de comunicare este inteleasa in mod diferit de oameni:

fie sub forma unor mesaje scrise (scrisori, rapoarte, memorii, etc.);

fie sub forma unor schimburi de mesaje verbale (dialog, sedinta, conferinta);

fie sub forma unor echipamente de comunicatie (radio, televizor, etc)².

Comunicarea are in vedere schimbul de informatii, mesaje intre persoane, transmiterea de impresii si comenzi, impartasirea unor stari afective, a unor decizii rationale si judecati de valoare cu finalitate concisa de a obtine efecte in reprezentarile si opiniile indivizilor, in practicile pe care le efectueaza.

Comunicarea este procesul prin care emitatorul transmite un mesaj receptorului prin intermediul unui canal cu scopul de a produce asupra acestuia anumite efecte (informare, convingere, modificarea comportamentului, etc.).

Orice comunicare, indiferent de forma sa (verbala, scrisa, nonverbala) are patru obiective:

receptarea corecta a mesajului;

intelegerea corecta a mesajului;

acceptarea mesajului;

provocarea unei reactii  (o schimbare de comportament sau atitudine).

Comunicarea se caracterizeaza prin aceea ca:

are intotdeauna un obiectiv concretizat in cerinta de a influenta gandirea, sentimentele si comportamentul interlocutorului;

obiectivul este implinit daca mesajul emis este auzit, inteles si acceptat de catre receptor;

este un proces dinamic:

odata initiat evolueaza si se schimba;

este un proces ireversibil;

mesajul, odata emis si receptionat nu mai poate fi retras;

este un dialog in ambele sensuri intre emitator si receptor;

comunicarea nu este informare;

are loc intr-un anumit context situational si nu intr-un "vid' fizic, social, cultural sau temporal.

Conform definitiei data de Cosmovici A. si Iacob L in cartea Psihologie sociala, comunicarea este vazuta ca o relatie bazata pe co-impartasirea unei semnificatii. In cadrul actului de comunicare, informatia este premisa absolut necesara, dar nu este si suficienta, pentru ca, daca apare neintelegerea informatiei si a cadrului relational care ii ghideaza si fixeaza sensul si semnificatia, "starea de comunicare' se anuleaza.

Constantin Cucos percepe comunicarea pedagogica ca pe un complex multifazal si   prin mai multe canale ale informatiilor intre doua entitati (indivizi sau grupuri) ce-ti asuma simultan sau succesiv rolurile de emitatori si receptori. Asadar, comunicarea presupune o interactiune de tip feed-back, privind atat informatiile explicite, cat si cele adiacente.

Rolul deosebit al comunicarii in asigurarea functionalitatii si eficacitatii activitatii in institutiile publice este generat, in principal, de:

volumul, complexitatea si diversitatea apreciabila a obiectivelor institutiilor, datorate impactului variabilelor mediului ambiant national si international;

mutatiile profunde intervenite in caracteristicile dimensionale si functional ale invatamantului romanesc, declansate de tranzitia la economia de piata, schimbarea si implementarea noului economic, managerial, tehnic si tehnologic au devenit starea de spirit a organizatiei, cu consecinte apreciabile asupra complexitatii si configuratiei comunicatiilor;

grupurile si modul de concepere si functionare a acestora, comunicatiile au rolul unor decizii, de a amplifica legaturile dintre componentii grupurilor, de a consolida coeziunea acestora;

activitatea manageriala, modul de structurare a timpului lor de munca in secvente care sa permita rezolvarea decizionala si operationala a problemelor cu care se confrunta domeniul condus. Din acest punct de vedere este unanima aprecierea conform careia un manager afecteaza aproximativ 80% din timpul sau pentru a comunica, situatie ce justifica multiplele roluri pe care acesta le indeplineste in cadrul firmei (rol interpersonal, informational, decizional).