Imaginea de sine

Imaginea de sine.

Imaginea de sine, ca si reprezentarea persoanei celuilalt, formeaza o categorie speciala a reprezentarilor sociale. Ele se constituie, pe de o parte, ca ansambluri de informatii, intuitv configurate despre propria persoana, ori despre celalalt (ceilalti), iar pe de alta parte, ca efect ale perceptiilor sociale in care intervine intreaga experienta cogniti- va a subiectului. 

Aceste reprezentari sociale se realizeaza in procesul intercunoasterii persoanelor, fiind intotdeauna raportate si ajustate la imaginea grupului despre persoana data.

Continutul imaginii de sine implica urmatoarele aspecte principale (Dumitru Cristea, Tratat de psihologie sociala, pag. 118):

- imaginea despre propriu corp si despre calitatile fizice si psihice de care suntem constienti;

- identitatea sociala, caracterizata prin nume varsta, domiciliu, o anumita familie, profesie, statut social,economic, politic, etc.;

- modul de intelegere aceea ce facem, simtim si gandim la un moment dat, prin raportarea la anumite repere valorice si atitudinale pe care le constientizam ca fiindu-ne caracteristice;

- reprezentarile pe care le avem despre pozitia noastra in societate si despre rolurile jucate in situatii si imprejurari de viata relevante;

- sentimentele fata de noi insine, fata de ceilalti si fata de evenimentele si situatiile semnificative in care suntem sau am fost implicate;

-istoria personala marcata de evenimente semnificative si unice, care confera sentimentul continuitatii si unitatii propriei existente;

- un puternic sentiment al prezentului, in care totul se focalizeaza pe ideea de eu, aici, acum;

- un "proiect de viata", caracterizat prin idealuri, scopuri si interese de viitor, impreuna cu strategiile de realizare a acestora;

- sistemul de relatii interpersonale semnificative, trecute sau prezente, reale sau virtuale, principale sau secundare;

- spatiul fizic si psihosocial " personalizat" (care poarta amprenta optiunilor, vointei, actiunilor si personalitatii noastre).

Imaginea de sine se elaboreaza printr-o continua sinteza intre perceptia de sine si perceptia de altul , procese mediate de modele si repere valorice interiorizate prin socializare si invatare sociala. In procesul de relationare sociala a persoanei, imaginea de sine indeplineste urmatoarele functii principale (vezi Dumitru Cristea, pag. 119);

- mediaza perceptia si cunoasterea interpersonala, datorita calitatii de referential in procesul evaluari de sine si a cunoasteri si evaluarii celor din jur; 

- asigura autoreglarea atitudinala si comportamentala in raport cu valorile, scopurile si idealurile constient asumate;

- mediaza raporturile interpersonale, prin jocul complex dintre eul subiectiv, eul autentic, eul reflectat si eul ideal;

- conditioneaza nemijlocit stabilirea nivelului de aspiratii in diferite domenii de activitate, precum si alegerea mijloacelor optime de atingere a acestuia si a scopurilor propuse;

- constituie elementul central in procesul de structurare a "prezentului psihologic", inserat dinamic in lantul istoriei individuale. 

Formarea imaginii de sine, ca reflectare subiectiva si constienta a eului aflat intr-o situatie concreta, reala sau ipotetica, presupune existenta unei strategii care cuprinde: scopul, obiectivele, mijloacele, procedee si tehnici de construire a imaginii. La stabilirea scopului si a obiectivelor se are in vedere urmatoarele deziderate;

- imaginea de sine pe care vreau sa o transmit;

- imaginea de sine pe care cred ca o transmit;

-imaginea de sine pe care o transmit in mod real;

- imagine de sine pe care o asteapta ceilalti de la mine.

In formarea imaginii de sine sunt implicati o serie factori psihosociali. Dintre cei mai importanti se pot aminti:

- reflectarea sociala (oglinzile sociale): acceptarea (neacceptarea) si interiorizarea proiectiei asupra persoanei noastre a unei definiti si a unui etalon de catre mediul sociocultural caruia ii apartinem si, o proiectie din parte grupului din care facem parte, a unei imagini asupra a ceea ce se considera ca suntem;

- compararea sociala: proces social continuu (educatie, grup de apartenenta, statut social- economic, politic, profesional,etc.) si mijloc prin care ne reglam imaginea de sine si atitudinile fata de noi insine si fata de cei din jur;

- jocul de rol: rolurile sociale pe care ni le asumam si le jucam sunt de natura sa influenteze, in mare masura, imaginea de sine. Rolurile care sunt interpretate din convingere "modeleaza cel mai adesea personalitatea noastra, conferindu-i calitati care initial apartineau numai rolului jucat, nu si persoanei puse sa interpreteze acel rol. Deci, personajul se insinueaza in structura persoanei, inducandu-i caracteristicile sale".(Dumitru Cristea pag. 124)

- diferentierea sociala: realizarea unei distinctii clare intre eu si celalalt si intre eu si lume se mentine de-a lungul intregii vieti. Constituie un important factor motivational si activ, datorita caruia ".majoritatea oamenilor face un efort intens si permanent pentru a-si crea un eu distinctiv si original, actionand in acest sens atat asupra propriei persoane, cat si asupra mediului imediat. Comparatia sociala, pe langa capacitatea de a oferi referentiale in procesul evaluarii psihosociale, constituie si o modalitate directa de identificare a acelor atribute care ofera distinctivitate proprie personalitati"(Dumitru Cristea, pag. 124).

-memoria: datorita capacitatii sale de reactualizare selectiva a unor informatii privind istoria individuala, poate influenta profilul si dinamica imaginii de sine.

Principalele modalitati de automentinere a imaginii de sine in diferite imprejurari de viata sunt urmatoarele:

- autovalidarea ipotezelor despre sine: mentinerea ipotezei despre sine capata, prin simplul fapt al existentei lor, o deosebita capacitate structuranta pentru sistemul nostru atitudinal si comportamental.

- afilierea selectiva la mediul social: persoana cauta acele medii sociale (persoane, grupuri, organizatii, activitati, profesii etc.) care sa-i corespunda in cea mai mare masura aspiratiilor si motivatiilor esentiale al eului.

- rationalizarea opiniilor contrare: se cauta explicatii rationale pentru a face compatibila o anumita imagine pe care ne-am format-o despre noi insine cu opiniile care o contrazic.