Relatiile publice si celelalte profesii ale comunicarii

Relatiile publice si celelalte profesii ale comunicarii.

Relatiile publice nu constituie in sine o tehnica de comunicare. Reprezinta o stare de spirit si o functie, ce recurge la o multitudine de tehnici pentru a se realiza. Datorita acestui fapt, relatiile publice interfereaza cu diverse profesii ale comunicari, imprumuta de la acestea forta lor sau le utilizeaza pentru a-si atinge scopurile.

Intre relatiile publice si diversele profesii ale comunicarii se stabilesc relatii de complementaritate.

1. Jurnalismul.

Actorii sociali, politici, culturali, economici etc. sunt cei care creeaza informatia, iar relatiile publice o pun in valoare. Jurnalisti au rolul de a o raporta fidel, de a o analiza si comenta, cand e necesar, de a prezenta faptele care sa le permita concetatenilor sa cunoasca si sa inteleaga mai bine lumea in care traiesc. Astazi, jurnalismul este considerat " arta puneri in scena a informatiei ". " Declaratiile si evenimentele sunt retinute si jucate in functie de atractia pe care o exercita asupra consumatorului de stiri. Spectaculosul primeaza cateodata in detrimentul profunzimii. Este ceea ce noi numim logica mediatica." . ( Bernard Dagenais , 2002 , pag. 68 )

2. Publicitatea.

Este o tehnica prin intermediul caruia se cumpara un spatiu pe un suport mediatic ( presa etc. ), care este ocupat apoi dupa cum se doreste. Daca profesionistul din cadrul relatiilor publice ( relationistul ) ii propune jurnalistului informatii, iar acesta face ce vrea cu ele, publicitatea rezerva spatiul dorit, pune mesajul dorit pe suporturile media alese, in ziua si la ora dorita. Exista diferite forme de publicitate. Publicitatea comerciala vinde produse si servicii. Publicitatea institutionala prezinta imaginea intreprinderi, organizatiei sau institutiei. Publicitatea sociala prezinta suferintele societatii, precum somajul, saracia, protectia mediului etc. Publicitatea-pledoarie priveste subiectele controversate in care se angajeaza o organizatie sau institutie. " Daca publicitatea comerciala nu tine de relatiile publice, toate celelalte forme de publicitate constituie unelte ale relatiilor publice, caci ele cauta sa construiasca un capital de simpatie de care are nevoie orice intreprindere sau organizatie pentru a functiona. Deoarece publicitatea iti permite, in schimbul unei sume de bani, sa ai un control total asupra informatiei, relatiile publice, in anumite circumstante, vor prefera sa o utilizeze, pentru a se asigura de integritatea mesajului pe care doresc sa- l difuzeze, evitand astfel orice distorsiune .

In vreme ce relatiile publice incearca sa gaseasca modalitati de a atrage atentia mass-media pentru a vorbi despre organizatia, serviciul sau cauza pe care o reprezinta, publicitatea isi impune mesajul. Dar relatiile publice permit deschiderea unui dialog cu publicul in domeniile in care publicitatea nu ofera decat un monolog afirmativ pentru a crea o miscare de simpatie ".( Bernard Dagenais , 2002 , pag. 69 )

3. Marketingul.

Marketingul reprezinta o tehnica de gestiune care se deruleaza in patru faze succesive: definirea unui produs; fixarea pretului acestuia; stabilirea distributiei sale; vanzarea sa. De fapt, este activitatea de prospectarea produselor si a pietelor astfel incat produsele sa fie distribuite pe pietele unde se pot vinde sau cumpara la preturile cele mai avantajoase, deci la preturi rezonabile, calitate buna, aspect atragator. Atunci cand deciziile de marketing au fost luate , comunicarea le va face cunoscute .

In activitate de relatiile publice, " pentru relationist, demersul marketingului este util de doua ori. Pe de o parte, daca ii este asociat, va putea contribui la luarea deciziei celei mai intelepte. Chiar daca definirea parametrilor indicati nu intra in sarcina lui, el poate aduce un punct de vedere unic asupra mediului si a clientelei care va putea orienta decizia. Pe de alta parte, cunoscand elementele marketingului, relationistul va putea favoriza o faza sau alta a comunicarii, axand aceste elemente in jurul unei calitati particulare a produsului, al pretului competitiv, al disponibilitatii .

Relatiile publice intervin in mica masura la nivelul marketingului comercial. Dar, daca este vorba de marketing social , politic sau religios , ele sunt strans legate de acesta. Intrucat se pune problema aici de a face sa se accepte un comportament precum protejarea mediului , alegerea unei personalitati politice sau participarea la activitati religioase. Ne aflam in domeniul ideilor, si nu in cel al produselor, iar scopul este de a crea legaturi pozitive intre aceasta idee si publicurile-tinta". ( Bernard Dagenais, 2002, pag. 70 )

4. Afacerile publice si lobby-ul.

Prin "afaceri publice" vom intelege relatiile non-comerciale pe care le intretin intreprinderile cu autoritatile guvernamentale si locale, precum si cu colectivitatile locale. Intreprinderile si organizatiile intra in dialog cu statul, care intervine in "regulile jocului", atat la nivelul national cat si la cel local. De fapt, nu exista nici un sector al activitatii umane care sa nu depinda intr-un fel de stat. De asemenea, intreprinderea sau organizatia isi are resedinta in cadrul unei comunitati, are vecini care o sustin sa nu. Este supusa atacurilor grupurilor de presiune de indata ce se indeparteaza de idealurile lor. In aceasta situatie, intreprinderile sau organizatiile folosesc mijloacele de relatii publice. 

La randul lor intreprinderile, organizatiile incearca influentarea legislatorului prin abordari personale sau partizane. Actiunile de influentare a legislativul de catre organizatii sau diferite grupuri de presiune sunt denumite lobby. Deci, lobby-ul este o forma de relatii publice, dar caracteristica sa este de a incerca sa creeze legaturi pentru a influenta mai bine deciziile politice si administrative. "Pentru a evita ca lobby-ul sa devina o piata de influenta oculta, legea prescrie anumite limite in exercitarea profesiei, obligand lobby-istii sa se identifice, sa dea numele firmei care ii plateste, sa spuna ce lege sau reglementare vor sa influenteze si de ce suma dispun pentru a face acest lucru. O asemenea lege a lobby-istilor exista la Washington si Ottawa si sunt discutii care vizeaza instituirea unei astfel de legi si in Quebec".(Bernard Dagenais, 2002, pag. 72).

5. Propaganda.

Relatiile dintre organizatii si cetateni care ating lumea ideilor, si nu pe ce a serviciilor, se numeste propaganda. Propaganda este constituita dintr-un ansamblu de abordari destinate sa seduca un public-tinta (deci prin complicitate ), sa-l convinga(deci prin argumentare) sau sa-i impuna anumite idei (deci prin manipulare). "In relatiile publice, cand vine timpul sa determine publicul-tinta sa impartaseasca idealul tau politic, sa creezi legaturi de simpatie cu el pentru ca acesta sa adopte ideea sau punctul de vedere prezentat, practici propaganda". (Bernard Dagenais, 2002, pag. 72)