Asigurarea calitatii educatiei in scoala

Referat pentru Simpozionul National ,,Managementul calitatii in invatamantul preuniversitar"

Asigurarea calitatii educatiei in scoala

Educatia,din punct de vedere etimologic,reprezinta influentarea sistematica si constienta a dezvoltarii facultatilor intelectuale,morale si fizice ale copiilor si tineretului precum si totalitatea metodelor folosite in acest scop.Calitatea in educatie se refera totalitatea insusirilor esentiale ale sistemului de educational si reprezinta ,,valoarea pe care societatea o acorda serviciilor educationale si educatiei in ansamblul ei".Definita de clientii/beneficiarii serviciilor educationale ca un ansamblu de caracteristici ale unui program prin care sunt indeplinite asteptarile lor ,calitatea educatiei :

- sa fie construita pe valori impartasite ,pe baza unor experiente si rezultate valoroase;ea nu trebuie produsa la comanda prin efectul unei legi sau act normativ

- sa fie produsa de oameni pentru oameni,responsabilitatea revenind nu doar scolii ci intregii societati

- sa fie asigurata printr-un sistem explicit de principii,criterii,standarde si indicatori

- sa fie oferita de institutii responsabile si promovata de liderii educationali

- sa respecte autonomia individuala avand la baza autonomia institutionala

- sa fie orientata pe rezultate

- sa se realizeze in dialog si prin parteneriat

- sa fie centrata pe beneficiarii serviciilor educationale asigurand participarea actorilor educationali si valorizand resursele umane

- sa se bazeze pe inovatie si pe diversificare intelegand interdependenta dintre furnizorii si beneficiarii implicati in oferta educationala

La nivelul scolii, calitatea in educatie nu este un produs al functionarii ei in conditii normale.Pornind de la acest reper,esential in asigurarea unui proces educational optim,calitatea poate fi definita prin negociere intre scoala si comunitate

si apoi asumata in parteneriat ,nu impusa pe cale ierarhica.

Asigurarea calitatii in invatamantul preuniversitar este reglementata intr-un cadru legal prin legi si acte normative. Managementul calitatii in educatie reprezinta nu doar stiinta organizarii si conducerii calitatii in sistemul educational ci si activitatea desfasurata in acest sens.

Calitatea educatiei este asigurata de : - actorii educationali (elevi parinti,cadre didactice,conducerea scolii ) avand rol

in producerea /generarea si realizarea educatiei de calitate

- Comisia pentru evaluarea si asigurarea calitatii care are rol in asigurarea calita-

tatii si in evaluarea interna a calitatii educatiei

- Agentia Romana de Asigurarea Calitatii in invatamantul preuniversitar care are

rolul de evaluare externa a calitatii educatiei

Asigurarea calitatii educatiei in context formal se realizeaza mai ales prin modul in care cadrul didactic organizeaza demersul didactic, pentru atingerea competentelor vizate de programa. În viziune moderna, rolul profesorului este de a facilita si intermedia invatarea, de a fi partener in invatare, de a-i ajuta pe elevii sai sa inteleaga, sa argumenteze puncte de vedere proprii, de a alege strategii adecvate prin care sa-i pregateasca pe elevi sa faca fata si sa se integreze optim unei societati aflate intr-o dinamica fara precedent.

Modalitatile de realizare a invatarii urmaresc formarea de competente si deprinderi practice cu accent pe invatarea prin cooperare. Situatiile de invatare create trebuie sa-i incurajeze pe elevi sa exprime puncte de vedere proprii, sa colaboreze in rezolvarea sarcinilor de lucru, sa-i incite la cautare.

Rolul scolii in realizarea finalitatilor invatamantului obligatoriu consta in conducerea elevilor catre: demonstrarea gandirii creative, folosirea diverselor modalitati de comunicare in situatii reale si contexte variate, intelegerea si utilizarea tehnologiilor in mod adecvat, dezvoltarea capacitatii de investigare si valorizare a experientei personale, precum si alte capacitati si aptitudini, spre exemplu: capacitatea de adaptare la situatii diferite, contributia la construirea unei vieti de calitate, construirea unui set de valori individuale si sociale, dar si orientarea comportamentului si carierei in functie de acestea.

Asa cum preciza R.B. Iucu " constructia unei strategii se situeaza in contextul definit de variabile specifice unei situatii de invatare" (Iucu, R.,B., 2005, p. 54). Prin prisma acestor variabile se proiecteaza demersul didactic la fiecare lectie; variabile precum: tipuri de obiective urmarite, particularitati ale clasei de elevi, natura disciplinei si structura sa logico-teoretica, cunoasterea elevilor in ceea ce vizeaza motivatia scolara, capacitatile intelectuale, factorii de personalitate; timpul disponibil, mijloace didactice de care dispunem si particularitati personale.

Pe parcursul activitatii profesionale a unui cadru didactic sunt situatii cand apar discrepante intre obiectivele programei si nivelul real de pregatire al elevilor; in acest caz se analizeaza aceste discrepante, se identifica nevoile de educatie si se proiecteaza activitatea didactica explicit acestor nevoi. În cazul discrepantelor negative se elaboreaza activitati de recuperare, iar in cazul celor pozitive activitati de formare speciala pentru performante scolare.

Scoala trebuie sa contribuie la egalizarea sanselor tuturor copiilor la educatie si la dezvoltarea potentialului lor, precum si la orientarea pregatirii scolare si profesionale. În invatamantul contemporan se pune accentul pe functia formativa a acestuia.

În elaborarea strategiilor didactice orientarea moderna a determinat noi roluri pentru fiecare participant la actul invatarii, noi modalitati de realizare a invatarii, alte perspective de evaluare.

"Societatea contemporana isi duce existenta intr-o lume a deschiderii, cand maine este necesar sa stim mai mult si altfel decat astazi, sa fim capabili a face ceva ce nu am facut niciodata in perioada in care am invatat sa facem ceva." (Niculescu, R.,M., 2006, p.1).

În instruire, datorita multiplelor valentele formative pe care le au, strategiile interactive sunt indispensabile pentru asigurarea calitatii educatiei. Strategiile didactice interactive sunt caracterizate de dinamism, ele stimuleaza o cunoastere activa, prin participari si asocieri la situatii practice; invatarea fiind un proces activ si constructiv. Spre deosebire de situatiile de invatare in care elevii sunt simpli ascultatori atunci cand sunt implicati activ, cand participa la construirea propriei cunoasteri copiii invata cu placere si mai temeinic. Prin folosirea acestor strategii sunt create o diversitate de situatii in care cunostintele sunt transferabile in alte contexte, aplicabile si in alte situatii decat cele in care au fost insusite. Interesele elevilor, curiozitatea acestora sunt stimulate mai ales daca sunt utilizate situatii din viata reala pentru viata reala.

Strategiile didactice interactive au un rol important in dezvoltarea capacitatilor/abilitatilor sociale, de comunicare intre participanti prin promovarea lucrului in echipa. Un plus al strategiilor didactice interactive, comparativ cu lucrul individual, consta in faptul ca grupul repartizeaza sarcinile intre membrii sai, iar bucuria reusitei este mai mare daca este impartasita cu ceilalti. Baza acestor strategii este cautarea-cercetarea, invatarea prin sprijin reciproc stimuland astfel participarile individuale, antrenand intreaga personalitate a participantilor: abilitati cognitive, afective, volitive, sociale. "Strategiile didactice interactive presupun crearea unor programe care sa corespunda nevoii de interrelationare si de raspuns diferentiat la reactiile elevilor."(Oprea , C.,L., 2008, p.28)

Conflictele socio-cognitive, favorizate de interactivitate, sunt stimulative pentru invatare, construirea unei corelatii intre legaturile psihosociale si structura cognitiva a grupului constituie resurse de progres in invatare pentru toti elevii.

Activ este elevul care "depune efort de reflectie personala, interioara si abstracta, care intreprinde o actiune mintala de cautare, de cercetare si redescoperire a adevarurilor, de elaborare a noilor cunostinte. Activismul exterior vine deci sa serveasca drept suport material activismului interior, psihic, mental, sa devina un purtator al acestuia." ( Cerghit, I., 1997, p. 73)

Dezvoltarea functiilor cognitive, a sistemelor conceptuale este dependenta de dezvoltarea limbajului, acesta fiind indispensabil structurarii, fixarii, pastrarii si reactualizarii informatiei, dar si a transmiterii acesteia intre membrii grupurilor. Avand in vedere acest aspect se evidentiaza inca o data importanta folosirii strategiilor didactice interactive.

Dupa cum spune Oprea C. L., pentru a asigura succesul interactiunii in grup profesorul trebuie sa dezvolte la copii abilitati cum ar fi:

• capacitatea de comunicare;
• capacitatea de a trimite si a primi feed-back-uri;
• capacitatea de a asculta activ (prelucrand informatia);
• capacitatea de a fi receptiv, de a accepta si sustine diferentele de opinie;
• capacitatea de a reflecta si de a fi selectiv in a se concentra asupra prioritatilor;
• capacitatea de a primi si oferi ajutorul colegilor.

"Într-o societate postmodernista, cunoasterea trebuie sa fie functionala, utila; inveti nu doar pentru a sti si a stoca o serie de informatii din diferite domenii, pentru a demonstra cat de educat esti, ci, inveti pentru a face, pentru a folosi ceea ce stii, pentru a aplica ceea ce ai acumulat, in folosul tau si al celorlalti. A sti ce sa faci cu ceea ce ai invatat este dezideratul major al educatiei postmoderniste." (Oprea, C.,L., 2008, p. 111)

Aspectele ce asigura calitatea educatiei in context formal prin utilizarea interactivitatii:

• lucru in grupuri mici elevii: se simteau stimulati, iar responsabilitatea rezolvarii sarcinii de lucru era maxima, spre deosebire de activitatile individuale;
• in planul dezvoltarii socio-afective influentele erau favorabile, elevii care de obicei aveau conflicte colaborau pentru rezolvarea sarcinii de lucru;
• interesul pentru temele de lucru date era sporit in cazul lucrului in echipa;
• elevii care de obicei se blocau emotional din punct de vedere al creativitatii se manifestau spontan si productiv;
• elevii care de regula refuzau sa lucreze, din frica de a gresi, treptat au inceput sa se integreze in activitatea grupului antrenandu-se cu ceilalti;
• elevii manifestau respect reciproc, rezolvarea sarcinii de lucru comune ii facea sa fie "de aceeasi parte";
• in cazul reusitelor   apare entuziasm comun, manifestat deschis si apreciere sincer formulata ;
• se formeaza comportamente de sprijin reciproc, de intrajutorare;
• elevii manifestau o mai buna comunicare, o adevarata retea de dialoguri;
• elevi impartasesc pareri, cerand sprijinul grupului in anumite situatii ,fara retineri;
• elevii manifestau flexibilitate si creativitate;
• elevii lucreaza cu placere intr-o atmosfera degajata.

Concluzionand, sunt aspecte ce tin de formarea si dezvoltarea personalitatii umane pe toate dimensiunile acesteia, deci o veritabila educatie de calitate.

În ceea ce priveste evaluarea, metodele de evaluare sunt factorii principali in sporirea calitatii educatiei scolare. Ele constituie caile pe care le urmeaza cadrul didactic impreuna cu elevul/elevii sai in demersul evaluativ.

Metodele de evaluare se impart in: metode traditionale de evaluare si metode moderne, alternative si complementare de evaluare. Caracterul complementar al noilor metode "implica faptul ca acestea completeaza arsenalul instrumentar traditional (metode orale, scrise, practice) si se pot utiliza simultan in procesul evaluativ. Caracterul alternativ presupune o inlocuire cvasitotala a metodelor clasice cu cele moderne." (Cucos, C., 2002, p. 384)

Metodele traditionale de evaluare (probele orale, probele scrise, probele practice) reprezinta "piatra de temelie" in dezvoltarea metodelor moderne (referatul, investigatia, proiectul, portofoliul, observarea sistematica a activitatii si a comportamentului elevilor, autoevaluarea). Acestea din urma, "noul", se imbina perfect cu "vechiul", impreuna coexistand si fiind la fel de valoroase. De exemplu, proba scrisa este foarte pretuita si utilizata si in prezent pentru ca, prin intermediul ei, se poate evalua un numar mare de elevi intr-un timp scurt, pe baza unor criterii stabilite dinainte. Însa si portofoliul intocmit de catre elev este una dintre metodele de evaluare moderne in care se mai pastreaza traditionalul - este o proba scrisa. Însa, el ofera o perspectiva de ansamblu asupra activitatii elevului pe o perioada mai lunga de timp, depasind neajunsurile altor metode traditionale de evaluare cu caracter de sondaj in materie si intre elevi. De aceea, cele doua tendinte metodologice trebuie sa se impleteasca functional una cu cealalta, sa existe o completare optima si fructuoasa.

Pentru ca evaluarea sa fie formativa, este necesar sa existe o combinatie de metode care sa raspunda cerintelor si asteptarilor. Prin aplicarea metodelor alternative de evaluare se pot sublinia unele efecte formative ale acestora.

Folosirea metodelor alternative de evaluare incurajeaza crearea unui climat de invatare placut, relaxat, elevii fiind evaluati in mediul obisnuit de invatare, prin sarcini contextualizate; realizeaza experimente, elaboreaza proiecte, alcatuiesc portofolii, acestea fiind in acelasi timp si sarcini de instruire si probe de evaluare. Este important ca elevii sa inteleaga criteriile de evaluare, procesul evaluativ, pentru a putea reflecta asupra performantelor obtinute, a le explica si a gasi modalitati de progres. Evaluarea nu trebuie sa se realizeze in raport cu ceilalti, pentru ca scopul nu este de a-i ierarhiza, ci de a observa evolutia, progresul, achizitiile.

Însa, nicio metoda in sine nu este suficienta, oricat de bine ar fi stapanita si oricat de corect ar fi aplicata. Combinarea tuturor metodelor de evaluare vor avea drept rezultat asigurarea unor judecati de valoare corecte. Nu exista o metoda ideala de evaluare. Atat cele traditionale, cat si cele moderne sunt la fel de fructuoase pentru evaluarea elevilor, atata timp cat sunt bine gandite si bine aplicate de catre cadrul didactic, mai ales daca ele se intrepatrund.

"Rabdarea, increderea, iubirea sunt elemente care aduc lumina in sufletele copiilor, iar copiii isi vor aminti intreaga viata de cei care au contribuit la desavarsirea lor personala. A fi educator este, fara indoiala, meseria cea mai importanta si nobila a omenirii, pentru ca are acces direct la sufletele copiilor, iar de eforturile depuse de educatori depinde intreaga evolutie umana." (Oprea, C.,L., 2008, p. 302)

Bibliografie:

Cerghit, I. (1997). Metode de invatamant. Bucuresti: Editura Didactica si Pedagogica

Cucos, C. (2002). Pedagogie. Iasi: Editura Polirom

Iucu, R., B. (2005). Teoria si metodologia instruirii. Bucuresti: P.I.R.

Oprea , C., L. (2008). Strategii didactice interactive. Bucuresti: Editura Didactica si Pedagogica

Niculescu, R., M. (2006). Drama si metafora in educatie. Brasov: Editura Universitatii Transilvania