Clasificarea ocupatiilor

In analiza pietei muncii sunt vehiculate o serie de concepte corelate: ocupatie, meserie, profesie etc.

Ocupatia este definita ca activitatea utila, aducatoare de venit (in bani sau in natura) pe care o desfasoara o persoana intr-o unitate economico-sociala si care constituie pentru aceasta o sursa de existenta. Ocupatia poate fi exprimata prin functia sau meseria exercitata de o persoana.

Functia este activitatea desfasurata de o persoana intr-o ierarhie functionala de conducere sau executie.

Meseria este complexul de cunostinte teoretice si deprinderi practice dobandite de o persoana prin scolarizare si activitate practica.

Profesia este specialitatea sau calificarea obtinuta prin studii. Initial se facea o diferentiere neta intre activitatile intelectuale si cele fizice, numai primele dintre acestea fiind denumite profesii. O data cu dezvoltarea tehnico-stiintifica si cresterea complexitatii muncii, profesionalizarea muncii a devenit generala.

Astfel, profesia semnifica specializarea individului, iar ocupatia este specializarea exercitata de catre acesta la locul de munca.

In ceea ce priveste relatia dintre cele doua concepte, exista situatii in care acestea coincid sau sunt diferite in cazul aceleiasi persoane. De exemplu:

Alte cazuri in care profesia nu coincide cu ocupatia sunt cele in care persoana este angajata in alt domeniu de activitate decat cel in care s-a pregatit prin sistemul de formare profesionala initiala (scoala) sau continua (recalificare). In cele mai multe din aceste cazuri, persoana in cauza este considerata necalificata. De exemplu: ingineri care lucreaza ca suplinitori necalificati in sistemul de invatamant.

Ocupatiile existente pe piata muncii la un moment dat pot fi clasificate dupa o multitudine de criterii: domeniul de activitate economica, nivelul de pregatire profesionala preconizat, alte caracteristici ale muncii.

Cea mai recenta clasificare a ocupatiilor din Romania (COR) s-a realizat in anul 1995, cu scopul de a armoniza sistemul ocupatiilor din tara noastra cu cel al tarilor din Comunitatea Europeana (actualmente Uniunea Europeana). In contextul schimbarilor economico-sociale si al aparitiei de noi ocupatii, standardele de clasificare utilizate au luat in considerare atat specificul economiei romanesti, cat si standardele de la nivel international, in vederea compatibilizarii acestora.

Criteriile care au stat la baza clasificarii ocupatiilor au fost:

nivelul de instruire;

nivelul de competente si complexitatea sarcinilor de indeplinit la locul de munca;

gradul de specializare;

procesele tehnologice, materiile prime si instalatii utilizate.

Conform acestor criterii, s-au construit 10 grupe majore de ocupatii:

membri ai corpului legislativ ai executivului, inalti conducatori ai adminitratiei publice, conducatori si functionari superiori din unitatile economico-sociale si politice;

specialisti cu ocupatii intelectuale si stiintifice;

tehnicieni, maistri si asimilati;

functionari administrativi;

lucratori operativi in servicii, comert si asimilati;

agricultori si lucratori calificati in agricultura, silvicultura si pescuit;

mestesugari si lucratori calificati in meserii de tip artizanal, de reglare si intretinere a masinilor si instalatiilor;

operatori la instalatii si masini, asamblori de masini, echipamente si alte produse;

muncitori necalificati;

fortele armate.

Aceste grupe subsumeaza, la randul lor, diverse subgrupe de ocupatii. In total, in Romania se inregistreaza 3086 de ocupatii (cf. COR).