Continutul invatamantului in clasele I - IV

Continutul invatamantului in clasele I - IV

1. Planul de invatamant

Actualul plan de invatamant respecta principiul flexibilitatii, prin existenta plajelor orare la toate ariile curriculare, cu exceptia celei referitoare la Om si societate si prin posibilitatea adoptarii pentru una pana la trei ore in cadrul curriculum-ului la decizia scolii.

În conditiile debutului scolaritatii la sase ani, planul de invatamant incearca sa raspunda cerintelor impuse de noua schimbare prin crearea premiselor unui parcurs educational flexibil, adaptat atat particularitatilor de varsta, precum si nevoilor individuale ale scolarilor mici.

Trunchiul comun are un numar minim de saptesprezece ore. Iata cum se prezinta acesta pentru aria curriculara Limba si comunicare, ciclul primar:

Învatatorul are posibilitatea de a opta pentru o ora de extindere sau aprofundare pentru a ajunge la numarul maxim de ore in trunchiul comun, cel de 18.

Totodata, elevii claselor primare vor avea in schema orara a clasei lor cel putin o ora afectata disciplinelor optionale.

Disciplinele optionale sunt indicate cu titlu orientativ de Ministerul Educatiei si Cercetarii, pentru fiecare arie curriculara; de asemenea , scolile pot propune elevilor discipline / cursuri / teme optionale, cu aprobarea Inspectoratelor Scolare Judetene. În schema orara vor putea figura atat optionale din oferta Ministerului Educatiei si Cercetarii, cat si optionale din oferta locala, fara sa se depaseasca numarul maxim de ore afectat prin Planul - cadru de invatamant.

Voi prezenta in tabelele urmatoare Planul de invatamant pentru ciclul curricular de achizitii fundamentale la clasele I - IV ( Planul cadru):

Acest plan cadru a fost aplicat in anul scolar 2004 - 2005.

Ponderea majora a orelor din aria curriculara Limba si comunicare se datoreaza obiectivului major pe care il urmareste perioada de inceput a "carierei" de elev, acela de dezvoltare a capacitatilor de comunicare orala si in scris, de relationare, ambele fiind conditii de baza ale desfasurarii activitatilor in clasa, astfel constituindu-se premisele unui context de invatare care sa incurajeze succesul scolar.

În clasa intai, cadrul didactic trebuie sa imbine activitatile de invatare cu cele de joc si recreative, astfel incat intr-o lectie de patruzeci si cinci de minute, activitatile de invatare sa nu depaseasca treizeci de minte.

2. Programele scolare

Curriculum-ul pentru invatamantul primar este structurat in functie de un model comunicativ - functional, care presupune dezvoltarea integrata atat a capacitatilor de receptare si de exprimare orala, cat si a capacitatilor de receptare a mesajului scris si de exprimare in scris. În elaborarea acestuia s-a avut in vedere adaptarea curriculum-ului la noua varsta scolara si la particularitatile psihologice ale acesteia. De asemenea, s-a tinut cont de necesitatea individualizarii reale a procesului de predare - invatare, a cresterii eficientei procesului educational si in egala masura, de necesitatea relaxarii programului scolarilor mici, atat din perspectiva organizarii continuturilor, cat si a modalitatilor de planificare a activitatilor de invatare.

Dat fiind faptul ca trecerea de la gradinita la scoala presupune un efort special de adaptare ( care poate afecta rezultatele scolare ale copilului), interventia altor tipuri de relatii interpersonale ( cu adultii si cu colegii de clasa), dar si obligatia unei mai mari autonomii si a unei mai mari responsabilizari in ceea ce priveste achizitia noilor cunostinte si capacitatii, noul curriculum incearca, prin mijloace specifice sa asigure aceasta dinamica la nivel afectiv - emotional si la nivel interactional. Prin urmare, modificarile operate in cadrul ariei curriculare Limba si comunicare au tinut cont de toate aceste imperative ale actului educativ, astfel incat sa se asigure reusita debutului scolaritatii la sase ani.

Schimbarile asupra curriculum-ului au fost impuse de necesitatea construirii unui demers didactic echilibrat la nivelul obiectivelor care sa permita dezvoltarea tuturor componentelor competentei de comunicare si care sa asigure un sprijin real in situatiile de comunicare din clasa si din afara clasei.

Adaptarea la realitatile vietii cotidiene nu inseamna acumulare de cunostinte, ci achizitia unor competente de ordin strategic prin intermediul carora sa se asigure un parcurs de invatare reflexiv si autonom, elevul devenind astfel capabil sa puna in relatie si sa utilizeze adecvat informatii din diverse campuri ale cunoasterii.

Implicarea activa a elevului in propria formare, printr-o perspectiva flexibila asupra continuturilor ( prin care sa se asigure adaptarea acestora la nivelul de dezvoltare a copilului si la nevoile sale de invatare) va contribui la dezvoltarea capacitatii de invatare prin cooperare, de lucru in echipa si la realizarea unei motivari reale pentru invatare si pentru asumarea unor raspunderi privind propria formare.

Deci, este mai important cum invata copilul si nu cat invata.

De asemenea, este absolut necesar ca invatatorul sa accentueze aspectele pozitive ale activitatii copiilor, astfel incat sa fie stimulata increderea in sine. În acest sens, obiectivele, activitatile si continuturile invatarii au fost proiectate in acord cu aceste cerinte, stimuland interactiunea verbala intre invatator si elevii mici, dar mai ales intre copii.

Obiectivele cadru au ramas aceleasi:

dezvoltarea capacitatii de receptare a mesajului oral;

dezvoltarea capacitatii de exprimare orala;

dezvoltarea capacitatii de receptare a mesajului scris ( citirea / lectura);

dezvoltarea capacitatii de exprimare scrisa.

Obiectivele de referinta au suferit modificari ce constau in:

reconfigurarea conceptului de competenta de comunicare, astfel incat sa fie adaptat noii varste de debut scolar;

eliminarea sau redefinirea obiectivelor la nivelul tuturor deprinderilor pentru a nu mai incuraja vechile practici care puneau accent preponderent pe gramatica, pe asimilarea de cunostinte si pe interactiuni de tip frontal;

reconfigurarea obiectivelor referitoare la perceptia unor sunete si la silabisire, ca si cele referitoare la corectitudinea enunturilor;

punerea in valoare a obiectivelor de ordin atitudinal, datorita potentialului interactiv si motivant pe care il asigura, sprijinind astfel nevoile emotionale, de adaptare si de relationare specifice acestei varste;

configurarea unei relatii mai active, mai putin fragmentata, intre forma sonora si forma grafica a cuvintelor, astfel incat copilul sa faca mai repede legatura intre cuvantul scris si sensul acestuia.

Activitatile de invatare au fost selectate in functie de modificarile produse la nivelul obiectivelor de referinta. Acestea pun accentul pe crearea unor situatii de invatare intr-adevar interactive si productive (bazate pe interesul specific varstei pentru a descoperi lumea din jur, pentru joc, pentru a actiona pe cont propriu, etc.) si repetitive si individualiste. Pentru a respecta trasaturile specifice comunicarii umane, trebuie sa cream in timpul orei situatii autentice de comunicare, cat mai diverse, in care sa fie pusa in valoare experienta copiilor, iar activitatile frontale sa fie cat mai reduse ca pondere.

"Copilul invata cum sa comunice inainte chiar sa stie sa vorbeasca" . Dezvoltarea vocabularului, problemele legate de gramatica si de corectitudine a exprimarii, nu trebuie sa prevaleze in cadrul interactiunii din clasa, desi nu inseamna ca vor fi neglijate, doar ca va trebui reorganizat acest demers la nivelul strategiilor didactice, astfel incat "a vorbi corect sa devina operativ" .

Continuturile invatarii, selectate in acord cu noua varsta de scolarizare, recomanda in cadrul activitatilor de citire a textelor, utilizarea unor texte cu cel mult saptezeci si cinci de cuvinte si precizeaza, pentru dictare, utilizarea a maximum cincisprezece cuvinte. Pentru clasa a doua, activitatile de lectura vor presupune utilizarea unor texte de 120 cuvinte. Copierea unor texte va avea ca limita un numar de aproximativ 50 de cuvinte, iar scrierea dupa dictare 30 de cuvinte. Continuturile referitoare la compunerea de texte au fost eliminate de la clasa a II-a , datorita complexitatii acestora si sunt recomandate pentru urmatorul an de studiu.

Problemele specifice invatarii cititului si a scrisului vor avea ca suport o alta modalitate de gestiune a timpului. Astfel, in functie de rezultatele evaluarii initiale, perioada alfabetara se intinde pe intervalul de cinci pana la opt saptamani. Perioada de asimilare a alfabetului se prelungeste pana la finalul anului scolar, iar perioada postalfabetara se va desfasura in primele saptamani ale clasei a II-a. Noile repere temporale vor asigura o mai mare flexibilitate in achizitia alfabetului limbii romane. Adaptarea continuturilor la noile conditii de debut al scolarizarii, la nivelul acestui domeniu oficial, nu anuleaza principiul de flexibilitate care sta la baza selectiei de continuturi, potrivit caruia trebuie avut in vedere nivelul de dezvoltare concreta a elevilor si interesele acestora; prin urmare, invatatorul poate veni cu alte propuneri.

În concluzie, toate schimbarile propuse sunt determinate de necesitatea schimbarii atmosferei / situatiei de invatare in care este antrenat elevul dinspre orientarea potrivit careia cadrul didactic avea obligatia profesionala de a "sanctiona" toate greselile de exprimare ale elevului, inspre o directie care pune accent mai curand pe stimularea elevului pentru a comunica, pe anularea inhibitiilor si pe cresterea increderii in sine, ca si la abilitarea elevului pentru autoevaluare. Crearea unei atitudini pozitive este suportul ferm pentru rezolvarea multor probleme de adaptare cu care se confrunta scolarul mic si acest demers trebuie sa prevaleze asupra activitatilor de transmitere a cunostintelor.

3. Manualele de limba si literatura romana

Din punct de vedere metodic si pedagogic, un manual reprezinta o forma de codificare si transpunere in material specific de invatare, potrivit unei programe analitice, a unui domeniu particular al stiintei, la stadiul dat al constituirii sale istorice. Aceasta inseamna ca manualul nu este identic cu stiinta pe care o reprezinta, ci este un model selectiv simplificat si comprimat al ei. Rostul sau principal este "de a facilita accesul unui novice la domeniul stiintei, oferindu-i acestuia notiuni, principii si procedee intelectuale fundamentale".[3] Pentru ca aceasta functie sa poata fi indeplinita in mod optim si eficient, el trebuie proiectat si realizat tinand seama de capacitatea de efort de receptare, de intelegere si de retinere a categoriei de subiecti ce urmeaza sa-l foloseasca.

Manualul este "instrumentul de obiectivare a materialului de invatare si analiza lui impune raportarea la starea psihologica actuala a elevilor fiecarei nivel de instruire".

Dependenta dinamicii invatarii - sub aspect cantitativ si calitativ - de nivelul dezvoltarii psihice a elevului determina necesitatea luarii in considerare a logicii psihologice a invatarii. Aceasta cuprinde un set de conditii si postulate, care trebuie sa stea atat la baza elaborarii programelor analitice si manualelor scolare, cat si a conceperii si desfasurarii lectiei la clasa.

Cele mai importante dintre ele sunt:

- evaluarea si respectarea in organizarea - desfasurarea programului de instruire a deosebirilor intre elevi pe nivele de varsta si in interiorul aceluiasi nivel de varsta;

- formularea cu claritate a obiectivelor si scopul fiecarei secvente de invatare pe doua coordonate:

a) cat de mult trebuie sa asimileze si sa stie elevul?

b) cat de mult trebuie sa faca elevul cu ceea ce stie? (cat de multe

situatii particulare poate sa explice pe baza unui principiu sau unei legi? Cat de multe probleme concrete din categoria data poate sa rezolve cu ajutorul unei formule, unui algoritm, etc.?)

- in conducerea procesului de instruire (atat in elaborarea manualelor, cat si in predarea la clasa) sa fie respectat cu consecventa principiul succesiunii de la simplu la complex, de la usor la greu, de la putin la mult, de la lent la accelerat;

- educatorul trebuie sa-si reprezinte si sa anticipeze modificarile pe care ascultarea lectiei la clasa sau citirea ei din manual le produc in capul elevilor si sa le evalueze prin raportarea la criteriile de ordin informativ si formativ: ce volum de informatie se poate retine?; ce capacitati functionale specifice noi se formeaza sau incep a se forma dupa parcurgerea secventei date de invatare ?;

- o notiune sau operatie noua trebuie sa parcurga o anumita etapizare: actiunea in plan extern cu suportul imagistic sau obiectual al notiunii sau operatiei date; transpunerea si vehicularea informatiei in plan verbal extern; experimentarea si aplicarea notiunii sau operatiei date pe un numar suficient de cazuri si situatii particulare reprezentative; consolidarea si automatizarea functionala   interna - transformarea notiunii si operatiei respective in capacitate intelectuala proprie a elevului;

- sa nu se treaca la o lectie noua daca in asimilarea continutului lectiilor anterioare s-au acumulat erori sau lacune;

- organizarea si prezentarea materialului in manual si predarea lui la clasa sa se subordoneze criteriilor plenitudinii, generalizarii si automatizarii (prin plenitudine se intelege miscarea cu usurinta a gandirii elevului de la individual, particular la general si de la general la particular, individual; prin generalizare se intelege numarul situatiilor concrete ce pot fi abordate si rezolvate cu ajutorul unei notiuni, al unui procedeu sau algoritm; automatizarea se refera la promptitudinea si usurinta reactualizarii si utilizarii cunostintelor sau operatiilor mintale);

- pentru a se asigura asimilarea eficienta de catre elevi a notiunilor noi, predarea lor trebuie sa inceapa cu prezentarea notelor esentiale, pe care elevii trebuie apoi sa le descopere si sa le identifice cu exemplele concrete.

Pentru anul scolar 2004 - 2005, pentru disciplina Limba si literatura romana, au fost aprobate urmatoarele manuale alternative :

Clasa a I-a :

1. Abecedar, Marcela Penes;

2. Abecedar, Editura Aramis, Olga Piriiala;

3. Abecedar, Editura Aramis, Cleopatra Mihailescu; Tudora Pitila;

Abecedar, Editura Aramis, Mariana Rusu.

Clasa a II-a :

Limba si literatura romana, Editura Print, Tudora Pitila,

Cleopatra Mihailescu;

Limba si literatura romana, Editura Ana 2000, Marcela Penes.

Clasa a III-a :

Limba si literatura romana, Editura Aramis, Victoria

Padureanu, Mariana Norel;

Limba si literatura romana, Editura Radical, Mirela

Mihaescu, Anita Dulman, Minodora Platcu, Anca Mic;

Limba si literatura romana, Editura Petrion, Ana - Maria

Grigoras, Mariana Bizduna, Mihaela Dumitrache - Lupescu.

Clasa a IV-a :

Limba si literatura romana, Editura Aramis, Marcela Penes,

Vasile Molan;

Limba si literatura romana, Editura Didactica si Pedagogica,

Mihaela Dumitrache;

Limba si literatura romana, Editura All, Vasile Teodorescu,

Ana Dumitrescu, Daniela Besliu;

Privite prin prisma conditiilor si exigentelor amintite, manualele enumerate sus sunt, in principiu, izbutite. Dar eu le-am ales pe urmatoarele:

Clasa I : Editura Aramis, Olga Piriiala

Clasa a II-a Editura Print, Tudora Pitila; Cleopatra Mihailescu

Clasa a III-a : Editura Aramis, Victoria Padureanu - Mariana Norel

Clasa a IV-a: Editura All, Vasile Teodorescu, Ana Dumitrescu, Daniela Besliu

Alegerile mele se bazeaza pe considerentele de mai jos:

- autorii dovedesc o buna cunoastere a prevederilor programelor analitice si a metodologiei de selectare, organizare si prezentare a materialului de invatare si a obiectivelor de instruire proprii acestei discipline de invatamant;

- in aceste manuale este bine reflectat principiul intuitiei si al exemplificarii, tinand cont de particularitatile varstei (gandire concret - intuitiva);

- lectiile sunt structurate de asa maniera, incat sa respecte principiul accesibilitatii si sa contribuie nu numai la imbogatirea volumului de informatii, ci si la formarea unor capacitati de reprezentare, de intelegere si de gandire, necesare pentru propulsarea catre un nivel superior al dezvoltarii intelectuale generale a elevilor;

- este bine realizat principiul gradatiei sarcinilor de invatare dupa complexitate si dificultate, sarcinile de instruire fiind optim esalonate;

- explicarea intelesului cuvintelor noi se face prin cuvinte familiare elevilor;

- categoriile gramaticale, incluse in aceste manuale sunt prezentate pornindu-se de la exemple demonstrative, concrete, cu sprijin pe suport vizual, pentru a se ajunge la descoperirea mecanismului lingvistic si constientizarea acestuia, apoi la antrenamentul gramatical, reprezentat de exercitiile propuse spre rezolvare, pentru a se facilita structurarea la elevi a schemelor logico-gramaticale operatorii;

- textele alese, inclusiv cele pentru lectura, sunt in mare masura accesibile copiilor, fiind adecvate varstei, frumoase, interesante, cu pronuntat caracter educativ, cu continut placut, atractiv, variate si sugestive;

- exemplele alese pentru ilustrarea unor situatii de limba sunt relevante si bine alese;

- textele mai lungi impiedica memorarea si astfel dau posibilitatea exersarii eficiente a cititului;

- imaginile sunt sugestive, atragatoare prin continut (scene si personaje vesele, hazlii), grafica si culoare; placute, bogate, adecvate textelor, inspira optimism si fac aceste manuale atractive;

- introduc explicit timpuriu semnele de ortografie si punctuatie;

- solicita gandirea si limbajul;

- stimuleaza dorinta de cunoastere si spiritul iscoditor;

- solicita si stimuleaza gandirea precum si imaginatia creatoare;

- dovedesc preocuparea autorilor pentru imbogatirea vocabularului;

- initierea elevilor in tehnica muncii cu dictionarul;

- ordinea lecturilor corespunde posibilitatilor de a gandi ale copiilor;

- textele sunt sincronizate cu continutul imaginilor;

- sunt eficiente, practice;

- cuprind modalitati de elaborare prin jocuri didactice.